joi, ianuarie 20, 2022

O poveste (adevărată) de Crăciun

Spitalul Brâncovenesc a fost ridicat între 28 august 1835 și 14 octombrie 1838, de Safta Brâncoveanu, fiica marelui ban Tudorache Balș și soția banului Grigore Basarab Brâncoveanu, și a funcționat finanțându-se din veniturile de la moșiile donate de cea care l-a ctitorit. Spitalul a fost gândit în primul rând ca ajutor pentru oamenii săraci, dar a devenit în același timp o școală medicală de prim rang a Bucureștiului.

Prin testament, Safta Brâncoveanu lăsa urmașilor scrisă hotărârea de înzestrare a așezământului „… cu averi producătoare de venituri pentru buna funcționare și întreținere a acestui spital”: moșia Dăbuleni din județul Romanați, moșiile  Comojeni, Nedeia și Nedeița, Măceșul și Măceșul Mare din județul Dolj și dealurile cu viile Cernăteștilor din Județul Săcuieni.

De asemenea, a mai lăsat unele case și prăvălii din București, cu chiriile acestora, ca după veniturile și arendele luate de pe moșii să întrețină cheltuielile spitalului, pentru șaizeci de paturi, iar numărul acestor bolnavi să sporească sau să scadă în funcție de valoarea veniturilor anuale obținute.

Sursa: cotidianul.ro[1]

Dorințele doamnei Safta Brâncoveanu, înainte de a se retrage la mânăstirea Văratec sub numele de monahie Elisabeta, au fost consemnate în două pisanii săpate în piatră, fixate în zidurile Spitalului Brâncovenesc. În prima pisanie regulile Saftei Brâncoveanu sunt consemnate, printre altele, cu următoarele îndemnuri:

„…să aibă drept verice creștin cu temere de Dumnezeu, iar mai cu seamă cei ce să vor trage din neamul Brăncovenesc când vor vedea neorânduială în spital și neîngrijire de bolnavi să ceară de la stăpânire grabnică îndreptare, fiind așezămănt obștesc, căci la împotrivă vor fi judecați ca cei ce au putut să poprească rău(l) și nu l-au poprit cari nu au multă deosăbire din cei ce îl fac.”

Sau, în a doua pisanie: „(…) Peste toate acestea să mai adaogă că nici eforul, nici epitropi(i), nici stăpânirea, nici nimenea din cei ce să trag din neamul brăncovenesc, să nu fie volnic să înstreineze vreo moșie sau parte măcar dintr-însele, nici din cele mai sus însemnate ale spitalului, nici din ale sfintei biserici, nici cu schimb fie de înzecit folos, măcar, nici cu vreun alt mijloc sau propunere, căci la împotrivă, și cel ce va înstreina, și cel ce va priimi să adaoge la venitul său vreuna dintr-acestea să fie depărtat de Fața lui Hristos și socotit în veci de hrăpitor celor sfinte.”

La finele secolului XIX spitalul a fost grav afectat de un incendiu și a fost reconstruit (între 1880 și 1890); de această dată s-a apelat la soluții arhitectonice moderne, așezământul a fost reconstruit în formă de „U”, cu biserica rezidită în interior. Noul spital avea 240 de paturi, iar medicii îngrijeau bolnavii la cele mai ridicate standarde medicale. În 1904, planșeele din lemn au fost schimbate și s-au turnat – în premieră în România – grinzi și planșee din beton armat și au fost adăugate alte corpuri noi de clădire.

La reforma agrară din anul 1921 au fost, însă, expropriate moșiile familiei Brâncoveanu, iar spitalul a rămas fără sursele sale tradiționale de venituri, intrând în mari dificultăți financiare. Regele Carol al II-lea a încercat să suplinească pierderile de venituri, acordând fonduri publice importante așezământului și a intervenit în organizarea Spitalului Brâncovenesc.

Așezământul a funcționat ca spital militar (cu circa 500 de paturi) în perioada celui de-al doilea război mondial. În 1946, sub ocupația trupelor sovietice, guvernul aservit al lui Petru Groza a naționalizat spitalul.

Conform „wiki”, în anul 1949, la spitalul Brâncovenesc a fost înființată prima clinică de ortopedie și traumatologie din România – condusă de academicianul Alexandru Rădulescu până în anul 1964, iar ulterior de profesorul Aurel Denischi -, unde s-au specializat și perfecționat numeroase generații de medici ortopezi.

Sursa: cotidianul.ro (Spitalul Brâncovenesc, biserica „Domnița Bălașa” și Hala Mare – Unirii)

În fine, în anul 1983 au început lucrările de resistematizare a Pieței Unirii și a Dealului Uranus (Dealul Spirii) unde s-a construit actualul Palat al Parlamentului. Pentru a face loc construcțiilor de astăzi, puterea comunistă, Nicolae Ceaușescu însuși, a dispus demolarea majorității clădirilor cartierului Uranus, multe cu valoare istorică, printre care 22 de biserici și Spitalul Brâncovenesc.

Spitalul Brâncovenesc nu interfera cu axa Bulevardul „Victoria Socialismului” – „Casa Poporului”, dar nici nu era în planurile lui Nicolae Ceaușescu ideea de a păstra clădirea. În anul 1984, dictatorul comunist a decis în cele din urmă demolarea așezământului, chiar dacă i s-a explicat că este o clădire cu mare valoare istorică; în plus, spitalul tocmai ce fusese renovat după cutremurul din 1977.

Arhitectul Cristian Ducu-Sava[2] – dezvăluie „Curentul”[3] – își aduce aminte că: „… era o pisanie în hol care spunea că: <Se face acest spital pentru săraci și de moarte năpraznică, în zi de Crăciun să moară cel care se va atinge de acest spital>. Așa scria, când urcai scara principală.”

Sigur, ideea că Nicolae Ceaușescu, executat alături de soția sa în ziua Crăciunului anului 1989, undeva în jurul orei 15.00, ar fi fost atins de „blestemul” din pisaniile domniței Safta Brâncoveanu este mult vehiculată public în anii de după Revoluție. Eu unul nu am găsit referințe clare la acel blestem.

Cele două plăci de piatră cu pisaniile domniței Safta, care acum se găsesc în colecția „Lapidarium” de la Muzeul Palatul Voievodal Curtea Veche, nu conțin expres un astfel de blestem. Totuși, Safta Brâncoveanu a ținut să insereze în testamentul său, așa cum am menționat mai sus, acel avertisment pentru urmașii ce s-ar putea dovedi „nevrednici”: „

„… nici eforul, nici epitropi(i), nici stăpânirea, nici nimenea din cei ce să trag din neamul brăncovenesc, să nu fie volnic să înstreineze vreo moșie sau parte măcar dintr-însele, nici din cele mai sus însemnate ale spitalului, nici din ale sfintei biserici (…) căci la împotrivă, și cel ce va înstreina, și cel ce va priimi să adaoge la venitul său vreuna dintr-acestea să fie depărtat de Fața lui Hristos și socotit în veci de hrăpitor celor sfinte”.

De-o fi o coincidență sau o pedeapsă divină la mijloc, este cert că Nicolae Ceaușescu – omul care a luat decizia de a șterge construcția așezământului de pe fața pământului pentru vecie – a pierit de o moarte violentă într-o zi de Crăciun.

Dar, să nu uităm – și aici lucrurile devin și mai interesante – alte două momente de cumpănă din viața așezământului ctitorit de Safta Brâncoveanu: (i) reforma agrară din 17 iulie 1921 (data la care regele Ferdinand I „Întregitorul” a semnat decretul regal de aprobare a legii reformei agrare în Muntenia, Moldova și Oltenia), care a lăsat Spitalul Brâncovenesc fără venituri și (ii) naționalizarea Spitalului Brâncovenesc, dispusă de guvernul condus de Petru Groza în anul 1946.

După cum se știe, Ferdinand I-ul s-a stins din viață în 20 iulie 1927, într-o zi de Sfântul Ilie, după ce în ultimul său an de viață a trecut printr-o grea suferință, datorită unui cancer de colon. Petru Groza s-a stins din viață în 1958, în 7 ianuarie, o zi de Sfântul Ion, după o grea suferință cauzată de un cancer la intestinul subțire.

Trebuie să recunoaștem, destule coincidențe, culminând cu cea de la Crăciunul anului 1989, au însoțit nesocotirea voinței doamnei Safta Brâncoveanu – fiica boierului Teodor Balș, caimacam al Moldovei, și a Zoei, din familia Rosetti (devenită schimonahia Elisabeta în 1832) – și a soțului său, marele ban al Țării Românești, Grigorie Basarab Brâncoveanu.

Pentru că, Spitalul Brâncovenesc nu a fost construit doar din voința doamnei Safta, la mijloc a fost o misiune asumată împreună cu soțul său, Grigorie Basarab Brâncoveanu, care a trecut la cele veșnice în anul 1832, după ce a avut parte de grele suferințe și a înțeles cât de trebuincios este un așezământ în care bolnavii care sunt lipsiți de posibilități să aibă parte de îngrijire.

Așa că a lăsat soției sale, cu vorbă de moarte, misiunea „… să construiască un spital, spre mângâierea celor în lipsă și în nevoi, spre pururea și veșnica pomenire a sa”, iar Safta s-a ținut de datoria pe care o avea de îndeplinit până în 1837, când edificiul a fost dat în folosință.

Apoi, lăsând pisanii cu poruncile necesare pentru ca așezământul să-și îndeplinească rolul în anii ce vor urma, pentru totdeauna, Safta Brâncoveanu s-a retras ea însăși la Văratec, luând același nume de monahie ca și mama sa.


[1] https://www.cotidianul.ro/doua-inscriptii-cu-privire-la-fundarea-spitalul-brancovenesc-din-bucuresti/

[2] Cristian Dicu-Sava a participat la proiectarea noului ansamblu de blocuri din Piața Unirii

[3] https://www.curentul.info/special/l-a-ajuns-pe-ceausescu-blestemul-scris-pe-holul-spitalului-brancovenesc-demolat-in-1984/

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Frumos si interesant.
    (Niste blesteme pentru unii politicieni actuali se pot? Nu neparat pentru distrugere, cit pentru ca fac umbra pamintului degeaba,)

  2. Ce frumoasa si pilduitoare istorie avem! Dar cati din politicienii de azi, mai tineri or in varsta cunosc aceste fapte ale inaintasilor. Toti dupa putere si bani cati mai multi. Felicitari domnule Felea! Va doresc un Craciun linistit si fericit! PS. Sa ne mai scrieti despre asemenea fapte.

  3. Nu că nu ar putea fi așa cum scrie autorul, însă acest gen de coincidențe sunt practic imposibil de controlat, A pune moartea Regelui Ferdinand pe seama expropierii din 1921-22 – cam trasă de păr; de parcă ar fi o relație directă între expropriere și dăinuirea pe mai departe a Spitalului Brâncovenesc!

  4. In 1968 Ceausescu s-a pus la adapost de capriciile stapanului sovietic in spatele poporului roman.
    Dupa 1972 dictatorul s-a lasat sedus de modelul asiatic al comunismului, degragradant pentru europeni, oricat de comunisti ar fi fost si a pierdut orice urma de pretuire din partea oamenilor.
    In 1989 poporul revoltat de atata foame, frig si intuneric s-a ridicat in masa impotriva dictatorului. Stapanul sovietic nu dorea si nu nici nu mai putea sa-l salveze. Ceausescu nu mai avea nici poporul si nici stapanul de partea sa, pana si cainii sai de paza, securistii, l-au lasat balta. O mana de conspiratori l-a judecat si impuscat dupa o mascarada de proces (model patentat de sovietici).
    Nu blestemul l-a indepartat de putere ci mania poporului. Nu Craciunul l-a ucis ci modelul stalinist de cucerire a puterii.

    • @Pro
      În viață de multe ori ne aflăm la răscruce și trebuie să decidem ce alegem. Alegerile noastre ne determină apoi cursul destinului, până la următoarea răscruce.
      Putem explora opțiunile lui N Ceaușescu, de exemplu: se retrăgea la congresul XIII, permițând o transformare nonviolentă a societății, după modelul Bulgariei lui Jivcov. Mai era el în situația de a fi victima unor conspiratori, în zi de Crăciun?
      Știu că explicațiile raționale ne sunt mai apropiate. Dar în articolul meu explorez acel „what if?” ce scapă gândirii raționale. O idee de exercițiu intelectual, desigur, nu o abordare în cheie mistică.

  5. Va multumesc pentru raspuns, comentariul l-am postat pentru ca in istoria Romanilor exista mai multe variante pentru majoritatea evenimentelor si nu as vrea ca generatia mai tanara sa creada ca democratia, libertatea, independenta sunt drepturi ale poporului roman, picate din cer, protejate de legi ale naturii sau de vointa lui Dumnezeu. Pentru fiecare cucerire au luptat si au suferit romani. Fiecare drept se poate pierde daca cetatenii dorm in loc sa vegheze.
    De Craciun, cand lumina a aratat spre o anumita iesle, cei care vegheau au mers si au intampinat cum se cuvine mesajul viu al Creatorului.

    PS
    Si eu cred in legile firii: ca un om orbit de putere poate ajunge sa rascoleasca ordinea hotarata de cei drepti si apoi se mira ca e prefacut in noroi. Morile zeilor macina foarte fin.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro