marți, iunie 22, 2021

O prezență mai mult decât inoportună

Până vinerea trecută, atunci când dl. Ion Cristoiu a publicat atât în Evenimentul zilei cât și pe cristoiublog editorialul intitulat Ce semnal a vrut să dea Eduard Hellvig? Și mai ales cui?, habar nu aveam că ar exista o publicație intitulată Vitralii. Lumini și umbre.
E editată de Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul Român de Informații și îl are drept redactor șef pe dl. Filip Teodorescu.
Cine e dl. Filip Teodorescu? Nimeni altul decât fostul șef al Contraspionajului din Securitatea comunistă. Cei care sunt de vârsta mea, poate chiar și cei puțin mai tineri, și care au urmărit la începutul anilor ‘90 procesele intentate atât foștilor membri CePeEx cât și mai marilor Securității (în frunte cu ultimul ei șef, generalul Iulian Vlad) nu au cum să nu își amintească de dl. Filip Teodorescu. Cu ocazia audierilor transmise în direct de TVR dl. Filip Teodorescu a oferit un adevărat spectacol. Era cu totul altfel decât alți foști securiști. Ca, de pildă, celebrul dar atât de rudimentarul Nicolae Pleșiță sau chiar decât Iulian Vlad. Mi s-a părut inteligent, șiret, versatil, cu umor, autoironic, mereu pe fază, știind când și cum să arunce pe neașteptate câte o informație- bombă referitoare la tot felul de mișcări suspecte din zilele de dinaintea și din timpul Revoluției. O Revoluție pe care dl. Filip Teodorescu a calificat-o, fie doar subliminal, lovitură de stat. Nu-i vorbă, o astfel de catalogare îi era lui însuși avantajoasă fiindcă îi justifica, prin însăși fișa postului, prezența și implicarea în operațiunile Securității din decembrie 1989. Dl. Filip Teodorescu având -nu-i așa? -obligația să prevină și să dejoace implicarea a tot felul de servicii străine în ceea ce se întâmpla în România.
Din editorialul d-lui Cristoiu am aflat că sus-menționata revistă a împlinit 10 ani de când apare. Și că săptămâna trecută și-a sărbătorit și nu oriunde, ci în Sala Bizantină a Cercului Militar, aniversarea.
Că sub numele de cadre militare în retragere și în rezervă din Serviciul Român de informații se ascund persoane care, cel puțin o parte din viață, au fost angajații plătiți ai fostei Securități comuniste, recuperați, începând din martie 1990, în noul SRI nu are nimeni nici o îndoială. Că dl. Ion Cristoiu a fost poftit cu pompă la aniversarea revistei Vitralii nu miră pe nimeni având în vedere legăturile indubitabil dovedite între domnia sa și cei aflați astăzi în retragere și în rezervă. Într-un fel colegi de muncă cu cel legendat Coroiu. Că la adunarea festivă a luat parte și dl. Dan Andronic, directorul cotidianului Evenimentul zilei, iar nu are cum să ne șocheze ținând cont de detaliul că domnia-sa ca și angajații d-lui Cozmin Gusă, de la trustul Realitatea, l-au omagiat de fiecare dată, chiar l-au declarat erou pe Iulian Vlad.
Șocantă și. după părerea mea, complet neavenită este însă prezența d-lui Eduard Hellvig, directorul SRI, la paranghelia cu pricina. Pe mine nu ce mesaj și cui a vrut să transmită dl. Hellvig spunând că trebuie să avem un nou proiect de țară mă intrigă. Ci prezența domniei-sale într-un loc în care se adună organizat, nederanjați de nimeni foștii securiști. Care au acum pensii speciale, așa cum aveau până mai deunăzi salarii ieșite din comun. Adică, îi punem la zid, îi supunem oprobriului public pe foștii colaboratori ai Securității, în vreme ce pe foștii securiști îi lăsăm să zburde liber, îi onorăm și protejăm. Le transmitem mesaje de apreciere și vorbe bune.
În urmă cu câțiva ani, am fost mirat să aflu că generalul Iulian Vlad a participat la aniversarea SRI. Acredintându-se astfel, fie doar la nivel simbolic, ideea continuității dintre fosta Securitate și SRI. Acum e încă și mai de mirare prezența d-lui Hellvig la aniversarea revistei Vitralii. Lumini și umbre. Cu atât mai nepotrivită cu cât respectiva prezență se consumă în luna în care aniversăm, celebrăm, comemorăm, spuneți cum vreți și cum vă place, 30 de ani de la Revoluție.
Comentariul apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

5 COMENTARII

  1. Pai nu e vorba, in tot ce vedem, de continuitate? Ce mirare-i asta, ca SRI-ul continua Securitatea si isi serbeaza inaintasii? E ceva stiut, stimate autor, inca din 1990! Ar fi nevoie ca Vladimir Tismaneanu (sau, cine stie, altcineva cu aceeasi putere de sinteza) sa scrie o istorie a continuitatii. Exista o continuitate in societatea romaneasca, cu oligarhia si cu serviciile si servitorii ei, platiti in diverse forme (salarii si pensii speciale, angajare la stat prin concursuri trucate, imunitate in fata legii, titluri onorifice de tot soiul, aniversari si sarbatoriri). Si exista, inainte de toate, o continuitate culturala care face totul posibil, ea se numeste descurcareala, ocolirea regulilor si a legii, convingerea ca banii si foloasele trebuie obtinute prin relatii care-ti confera o pozitie privilegiata. Ceva care aminteste de Sicilia, cu saracia si sistemul ei mafiot, care dainuieste, nemuritor, in ciuda schimbarii vremurilor care i-au dat nastere.

    • „Ar fi nevoie ca Vladimir Tismaneanu (sau, cine stie, altcineva cu aceeasi putere de sinteza) sa scrie o istorie a continuitatii. ”
      Exact, numai un om care a facut parte din sistemul de dinainte de 89 poate avea aceasta putere de sinteza. Si VT indeplineste aceasta conditie.

  2. Avand in vedere ca nu toti securistii au fost criminali, iar SRI este continuatoarea legitima a DSS, prezenta dlui Hellvig este normala, legitima si de apreciat. Nu cred ca exista vreo obligatie ca romanii sa poarte uri si ranchiuni peste decenii si secole, mai ales ca DSS a fost, dincolo de abuzurile inerente, o institutie prin ea insasi necesara si legitima constitutional, cu echivalente in absolut toata lumea.

  3. Îmi plac tot mai mult articolele domnului Mircea Morariu. Sunt din ce în ce mai mult conforme cu gândirea mea. De-aceea mi-e teamă – ținând cont de cum îmi erau ostracizate diferitele comentarii, în diferite locuri de pe Internet – că nu îl voi mai citi pe respectivul autor.

  4. „Șocantă și. după părerea mea, complet neavenită este însă prezența d-lui Eduard Hellvig, directorul SRI…”

    Este cumva vreo glumă?!… :-)
    Am înțeles…Dl Mircea Morariu nu citește decât foarte rar comentariile la articolele domniei-sale. :-)

    Cer autorului permisiunea să reamintesc, pentru a-i scuti pe cei mai puțin informați de șocuri viitoare…
    Grupul infracțional organizat securisto-comunist care a capturat statul român după 1989, constituit din membrii din rândul al doilea al Securității și PCR, sub autoritatea d-lor Iliescu, Brucan, Măgureanu șamd. funcționează până astăzi, identificându-se cu arhitectura guvernării cleptocratice.

    Serviciile de informații, instituțiile de forță ale României sunt în slujba cleptocrației de tip mafiot, care le finanțează substanțial din resurse publice pentru a lucra în interesul lor personal, sau de grup.

    Mai explicit, cea mai mare parte din SRI, la care autorul face referire, este o rețea de interese de familie, clan și trib, aflată în slujba oligarhilor proveniți din fosta Securitate și din PCR. Ei înșiși sunt combinați în felurite afaceri mizerabile aflate sub paravanul „firmelor bidon” (precum Hexi farma) care reprezintă pretextul afacerilor „pe persoană fizică” și pe banii contribuabilior, prezentate ca surse de finanțare „acoperite” pentru operațiuni speciale. În realitate, este jaf în stil mafiot din averea publică, fără nicio spaimă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

Iata o carte cu un subiect in aparenta simplu: o familie de romani cu un copil mic se muta in strainatate si invata incet-incet sa depaseasca o serie de neajunsuri si sa se impace cu altele. Mihai e scriitor (adica veniturile lui sint subtirele), sotia lui are un job nou de care e foarte multumita… vezi aici continuarea

 

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Claudiu Iordache, înlocuit cu Gelu Voican Voiculescu la conducerea Institutului Revoluției

Ieri 30 martie 2018, membrii Colegiului Național al Institutului Revoluției Române l-au destituit pe Claudiu Iordache din fruntea acestui institut, numindu-l în...

Roexit prin decizia CCR 390/8 iunie 2021?

Curtea Constituțională a publicat motivarea Deciziei 390/8 iunie 2021 prin care confirma legalitatea Secției speciale pentru investigarea infracțiunilor din justiție. Nimic din raționamentul CCR...

Despre legea Goodhart și efectele ei perverse

Există o deosebire esențială între a măsura proprietăți fizice în laborator și a măsura activități umane în societate. Când...

Commento ergo sum

Progresul frustrează. Iată ideea principală a acestui articol și, la drept vorbind, singura; nu este nevoie de continuarea lecturii, în caz că...

Căderea în trecut: Partidul Comunist Chinez la 100 de ani

Regimul de la Beijing sărbătoreşte în luna iulie centenarul comunismului chinez. Fastul pregătirilor şi intensitatea propagandei sunt fără precedent, doar că exact...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro