O revoltă diluată – Varza de Bruxelles şi ciolanul mioritic

Cu acest articol voi termina seria celor trei articole (vezi primul si al doilea) pe care le-am propus cititorului, dupa ce am invatat tot ce se putea invata intr-o saptamana in Piata Universitatii din Bucuresti. Marea problema pe care am identificat-o in discutiile pe care le-a avut @huniad cu 50-60 de oameni diferiti in Piata Universitatii este adanca prapastie dintre cei care cauta “pestii” si cei care doresc numai “undite” pantru a pescui acesti pesti.

“Grupul revolutionarilor” incearca sa prezerve o situatie pe care majoritatea populatiei o vede ca o nedreptate, prezenta lor acolo este insa o alianta circumstantiala intre nemultumiti. “Grupul pensionarilor”, in majoritatea lor, protesteaza impotriva unor reforme neintelese (cea din sanatate) si impotriva faptului ca pensiile nu au fost indexate asa cum “scrie in lege”. “Grupul studentilor” este probabil cel mai eterogen, desi am crezut la inceput ca acolo vom gasi cea mai mare omogenitate de pareri.  Majoritatea se plang de burse si spagile platite la camine, altii se plang de curicula si de profesori – majoritatea urasc sincer guvenul, care pentru ei este raul absolut. Ei nu au cunoscut ca maturi guvernarea Nastase, deci ceea ce isi amintesc sunt zilele mai bune cand “economia duduia” si caderea economica inceputa in 2009. Au fost si cei care ne-au amintit toate promisiunile neindeplinite ale guvernarii actuale si cam cine conform parerilor lor este vinovatul acestor promisiuni neindeplinite.

Majoritatea oamenilor cu care am discutat considera Uniunea Europeana (UE) ca un factor al problemelor economice din Romania si nu ca o posibila rezolvare. Scepticismul fata de UE este poate echilibrat de faptul ca astazi exista o posibilitate reala de emigrare pentru cei tineri, bineinteles aproape nerelevanta la ceilalti. Faptul ca UE nu a reusit sa ne “rezolve” problemele coruptiei si nu a ajutat la reformele necesare nu promoveaza de loc statutul acestei Uniuni, considerata de majoritatea lor ca impotenta (daca nu l-au dat afara pe Severin “de la ei” cum naiba ne pot ajuta pe noi impotriva coruptiei).

Trebuie sa mentionez ca una dintre cele mai interesante discutii a fost cea a lui @huniad cu un student (destept!) de la ASE. Respectivul a explicat ca liberalizarea pietii, asa cum au vazut-o demnitarii UE, a fost de fapt un simulacru care a creat mai multi intermediari si a scumpit produsele fara a crea o concurenta reala. Sub aceasta “plapuma” (termenul lui) s-au facut aranjamente in care smecherii europeni s-au inteles cu smecherii locali pentru a scoate din joc micii producatori si a sili de facto producatorii care totusi au rezistat sa-si comercializeze produsele eliminand orice potential de negociere. Alt student a mentionat ca deliberat s-a creat acel “credit cu buletinul” pentru a stimula consumul si a mari piata, pentru ca ea sa cada ca o “para malaiata” in gura producatorilor occidentali si in acest proces sa satisfaca si bancherii care si-au tras dobanzile aferente in acest proces de marire artificiala a pietei.

Nu am crezut niciodata ca dupa numai cinci ani de la aderare, cand toata lumea astepta cu nerabdare aceasta aderare, care trebuia sa ne transforme viata intr-una mai buna,  vom ajunge la situatia cand UE este privita asa cum s-au exprimat acesti oameni tineri  si talentati. Ne-am amintit cu amaraciune de “ceasul aderarii” din aceeasi piata a protestelor instalat pe data de 18 iunie 2004,  cand aderarea a fost confirmata la Bruxelles si a cronometrat pana in ziua de 31 decembrie 2006. Cand la ora 12 noaptea, de revelion, dl Basescu a baut sampanie din sticla in Piata Revolutiei.   Nostalgia clipelor trecute si a neimplinirilor unui popor.

Sa-i blamam  pe ei? Poate o merita! Vinovatia este insa majoritar a noastra. Toti cei care si-au vandut voturile pentru un kilo de zahar si unul de ulei si a celor care au preferat sa iasa la schi pe Valea Prahovei in ziua de alegeri sau a hotarat ca nu au pentru cine.

Cateva intrebari ale noastre si cateva raspunsuri pe care credem noi ca le-am primit.

1. Intrebare: Protestul este autentic, justificabil si necesar? Raspunsul: clar da! Indiferent de manipularile si incercarile de deturnare politicianiste, nucleul nemultumirilor este justificabil si necesar.
2. Intrebare: Este acest protest legat de ceea ce se intampa in alte tari Europene, in care  populatia s-a revoltat impotriva masurilor de austeritate? Raspunsul: Probabil ca nu se reflecta clar in mentalul majoritatii protestatarilor; exista insa posible legaturi circumstantiale, avand in vedere numitorul comun al problemelor economice generate de criza economica.
3. Intrebare: Pot fi satisfacute din punct de vedere economic, acum, revendicarile financiare ale revoltatilor?  Raspuns: In nici un caz de nici un guvern si de nici un Presedinte. Romania este captiva din punct de vedere economic de greselile tuturor celor care au guvernat pana acum. Romania este legata de ceea ce se va intampla economic in Europa si in intreaga lume si este dependenta de ineficienta, clientelismul si CORUPTIA clasei sale politice in prezent si in viitorul apropiat – aproape sigur in viitoarele doua  cicluri electorale.
4. Intrebare: Exista o posibilitate ca aceste proteste sa conduca la o schimbare a atitudinii populatiei fata de clasa politica existenta in Romania, fata de participarea la alegeri sau la contributia activa a cetateanului in treburile cetatii? Este acesta sfarsitul politicii clientelare, corupte si  incompetente? Raspunsul: este de aceasta data “churchillian”: “Acesta nu este sfârşitul; nu este nici măcar începutul sfârşitului; dar este, cu siguranţă, sfârşitul începutului”.

Am sa-mi inchei articolul cu un citat dintr-un editorial scris de un jurnalist pe care il apreciez foarte mult. Cred in ceea ce a scris acest domn si cred ca lucurile trebuie citite de majoritatea celor care nu-si baga capul in nisipurile miscatoare in care ne aflam:

Vorbeam de „o nouă clasă politică” şi de faptul că sistemul nu poate fi schimbat peste noapte.

Un om ar fi putut încuraja crearea unei astfel de clase politice – căci el chiar a avut timp ca, pe baza unor principii deja existente, să traseze nişte coordonate şi să tragă sforile atât de dragi lui (e jucător, nu? ) pentru a facilita accesul la decizie unui alt tip de oameni.

N-a făcut-o, şi aşa ne-am trezit cu o cohortă de politicieni de mare viziune şi anvergură – noi, toţi tineri şi noi şi de mare viziune şi anvergură: Roberta Anastase şef de Parlament, Elena Udrea şefă peste 3 ministere grele, Emil Boc şef peste un partid mamut, Mioara Mantale un excepţional diplomat – consul, din prima, la „Inalta Poartă”, că nu putea începe din Togo.

Acest om este Traian Băsescu. Indiferent dacă a fost bine sau rău intenţionat, a făcut tot posibilul ca el, cel care a câştigat alegerile cu un discurs antipoliticieni, să nu mai poată veni astăzi să ne mai spună măcar două vorbe despre această clasă politică. Abia ăsta este eşecul lui cel mare. (SURSA)

Nu as incerca sa public acest articol in nici o publicatie academica, pentru simplul fapt ca acest articol nu contine elementele care sa-l transforme intr-o certitudine stiintifica. Este pana la urma un demers civic facut de niste oameni care au dorit sa inteleaga niste fapte, impartasit publicistic altor oameni, care pot sa accepte sau sa nu acepte opiniile noastre.

P.S. La ora cand termin acest articol am primit informatia ca Ministrul Baconschi a fost  revocat din funcţie pentru afirmaţiile făcute la adresa protestatarilor. Ineptiile dlui Boc si ale guvernului lui continua. Ministrii sunt revocati pentru ceea ce spun si nu pentru ceea ce NU FAC!

Datele din graficele publicate le puteti gasi in Eurobarometer – „Declinul încrederii în UE și al Euro-optimismului. România 2004-2005 O lectura interesanta care ne arata unde am fost si unde ne aflam

Articol preluat de pe blogul Politeia.