Sentința Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care au fost achitați torționarii lui Gh. Ursu are toate șansele să rămână un act simbolic nu doar al felului în care se face dreptate in România, ci și al perpectivei justiției asupra propriei ei istorii din comunism. Importanța acestei sentințe depășește cu mult „cazul Ursu” și este simbolică nu pentru că acest caz a fost el însuși unul simbolic, ci pentru că atât motivarea instanței, cât și stupefiantele explicații ale Înaltei Curți – date după protestele pe care sentința le-a generat în societate – dovedesc că nu este vorba de o simplă eroare judiciară, ci de o tentativă de negare explicită a crimelor comunismului, de o disculpare cu acte în regulă a jumătății de secol în care, pentru români, ceasul istoriei a fost oprit cu forța.
Îmi amintesc lista de 200 de nume de torționari încă în viață pe care Ticu Dumitrescu, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politici, încerca în urmă cu 15 ani să o impună atenției publice.
Justiția a intervenit doar atunci când din cei 200 mai existau trei sau patru și au fost condamnați doi la pedepse pe care moartea naturală nu a mai îngăduit să fie îndeplinite. Acestei cutremurătoare aritmetici, sentința definitivă din iulie 2023 i se așează deasupra ca o lespede care strivește atât speranța în dreptate, cât și încrederea în justiție ca instituție.
Unde au fost cei trei judecători, cu pensii speciale, ai Curții Supreme care au semnat achitarea torționarilor din procesul Gh. Ursu în cei 25 de ani când s-au scris sute de articole, apeluri proteste și s-au organizat zeci de dezbateri prin care societatea civilă românească n-a obosit să ceară și să argumenteze dreptatea în acest caz, devenit simbolic nu doar prin crima care pedepsea un delict de opinie, ci și prin tergiversările care dovedeau solidarizarea mecanismului judiciar cu vechile structuri ale Securității ?
Ca om care am scris de nenumărate ori pe aceste teme și care mi-am dat ultimele trei decenii de viață realizării Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, mă simt umilită personal de această decizie și simt sentința Înaltei Curți – si sunt convinsă că, asemenea mie, simt nu numai colegii mei de la Sighet și de la București – ca pe o incredibilă insultă și ca pe o revoltătoare sfidare a societății civile, o sfidare care pune sub semnul întrebării, încă o dată, atât de tulburea definiție a României ca stat de drept.
Ana Blandiana
Președinte al Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Stimata doamna ,
Aceasta motivatie a sentintei a fost dictata de urmasii Securitatii-urmasii lui Iulian Vlad, care scriu carti, scriu in presa , au firme, pensii speciale.
Iulian Vlad si-a lansat volumul memorialistic in aula Academiei Romane , filiala Timiisoara. Da, in orasul martir unde cenusa oamenilor impuscati a fost aruncata la canal de Securitate!
Sentinta este o rusine pentru cei care la erevolutie au uitat frica si au iesit pe strada ca Romania sa fie libera. E o rusine pentru cei care au murit pentru libertate.
Repet, acesti judecatori nedemni de tara asta , de insasi actul de justitie sa isi dea macar demisia.
Judecatorii si-au facut treaba. Pentru asta sunt acolo, au salarii si pensii speciale, ca sa fereasca Securitatea si pe urmasii ei de Justitie!
„Repet, acesti judecatori nedemni de tara asta , de insasi actul de justitie sa isi dea macar demisia.”
Nu e respect ramas in astia, pentru nimic, sunt o hoarda de huni! Abjecti pana-n maduva!
Ce ma intristeaza e ca Doamna emerita Blandiana, a simtit nevoita sa publice un articol legat de sentinta „judecatorilor”. Dumneaei nu mai e vocala in ultimi 2-3 ani.
Infiorator ca dupa atatia ani, securitatea e bine mersi.
Ar trebui sa cititi CV Anei Blandiana aici pe Contributors si vedeti ca la varsta pe care o are e mai greu sa fie mereu vocala oricand si-ar dori. Problema este ca in urma sunt tinere generatii si nu vine mai nimeni din urma sa faca ce a facut Liiceanu sau Ana Blandiana,ambii avand acum peste 80 de ani!
Dom Matrix, tocmai asta am vrut sa spun. Poate nu m-am exprimat bine.
Rescriu.
Daca pana si Doamna Blandiana a simtit nevoia sa scrie un articol despre sentinta „judecatorilor”, inseamna ca e foarte grav.
PS. Domnul Liiceanu e nascut in 1942, ca si mama mea.
Toata lumea pare indignata doar ca nu i s-a recunoscut victimei calitatea de opozant al regimului Ceausescu.
Dar daca nu ar fi fost un opozant al regimului, daca ar fi fost un detinut de drept comun, securistii aveau dreptul sa-l omoare in bataie ?
Problema este ca un om a fost omorat in bataie de niste securisti.
Cum sa fie achitati niste criminali ?
Numai faptul ca securistii l-au omorat in bataie, dovedeste ca era un opozant al regimului.
Dan Iosif nu mai poate sa depuna marturie.
Dar Gelu Voican aka „clitoris metafizic” nu?
Intelighenția românească a țipat din 1989 încoace ca din gură de șarpe că rădăcina tuturor relelor e lipsa de independență a justiției. OK acum justiția e cât se poate de independentă și plătită binișor peste ceea ce-și permite România: Consecința? „Justiția” română a devenit un monument de aroganță și obrăznicie. E principalul instrument de impunere al fărădelegii fiind mână-n labă cu toți criminali mari și mici.
Nu e deloc un fenomen tipic românesc. E o consecință firească a puterii nemărginite a magistraților nealeși de nimeni și plantați în scaunele lor pe viață Vedem aceeași aroganță și lipsă a oricărei umbre de bun simț elementar și în cazul justiției occidentale. Și în vest interesul și „drepturile” criminalului & infractorului sunt infinit mai importante ca cele ale cetățeanului onest. Și în vest ca și în România, judecătorii se dau peste cap să inventeze legi și drepturi fundamentale pe care nu le-a votat nimeni.
Nici justiție independentă în care judecătorii sunt ”dubioși” nu merge. Trebuie făcut ce a făcut Maia în Moldova, reset cu ”vetting”.
@Josef Svejk _ „E principalul instrument de impunere al fărădelegii fiind mână-n labă cu toți criminali mari și mici.”
…Carevasăzică, nu-i independentă. Iar România nu este cu adevărat un stat de drept. Așa mă gândeam și eu.
Dar – și sper să nu se înțeleagă că este vreun mesaj anti-european – care sunt instrumentele UE de a consolida statul de drept și independența justiției în statele membre care au derapaje de la democrație? Le reduce fondurile pe care le pune la dispoziție…Le exclude?
Ungaria și Polonia sunt înaintea noastră pe drumul acesta și se vede clar că UE nu are nici un mijloc eficient de consolidare a democrației în interiorul său. Ba, partidele extremiste prosperă. Iar propaganda anti-democratică a Rusiei, spre exemplu, se dezvoltă cu exuberanță.
În spatele mîrșăviei comise de cei trei „judecători” prin negarea și falsificarea istoriei, manipulînd un jargon juridic mizerabil, întrebarea cea mai gravă mi se pare, prin implicațiile ei, cum au ajuns acei foști ofițeri ai poliției politice să-și asigure serviciile acelor „judecători”?
O poetă delicată și sensibilă extrem versus mai mulți scenariști și regizori de teatru horror. Dar nu putea exista un alt deznodămînt după CAB: alea iacta est.
„De fapt, eu nu caut decît un loc / Unde-aș putea să mă joc” – nu știați și nu știți nici acum că de fapt o căutați pe Fata Morgana.
P.S. De mult de tot, o mare mulțime a vrut eliberarea lui Barabas și condamnarea Lui Iisus Hristos. Și s-a făcut cum mulțimea a cerut. Și totuși Iisus a triumfat iar de Barabas nu-și mai amintește nimeni.
Un stat eșuat.
Condus de cleptocrati și sub atenta supraveghere a celor care candva te băgau la pușcărie fără motiv ( sau la ordin) găsind mereu un judecător, un medic legal sa semneze niște hârtii care să justifice ilegalitatea.
De curiozitate, a făcut cineva inventarul fiilor și fiicelor de securiști și securiste ( că erau și femei ofițer) care au reușit performanța să treacă fulger din un partid in altul, să avanseze trăsnet in organigrama partidelor ?
Sau măcar că facă niște studii în străinătate pe banii ( oculți) a securității rebranduite ?
NU ?
Ar face rău unora , țării cu cel mai mare număr de emigranți din o țară europeană fara război ?
” Partidul e-n toate. E-n cele ce sunt.
Și-n cele ce mâine vor râde la soare.
E-n holda întreagă şi-n bobul mărunt.
E-n pruncul din leagăn şi-n omul cărunt.
E-n viața ce veșnic nu moare.
El sfarmă ce-i putred
Doboară ce-i greu,
Cu steagul cel roșu
Învinge și cântă.
El suie pe-al țării senin curcubeu. ”
E valabil și azi.
Brațul armat al partidului nu a murit, nu a fost reformat decât în nume. Din Direcția securității statului a devenit peste noapte SRI și SIE.
Cu aceleași cadre.
Rezultatul a depășit oricare previziune.
Privilegii foștilor ” patrioți”, imunitate juridică, odraslele intrate rapid in fondul „esentialilor” care sunt bine plătiți, vaccinați in centre speciale și secrete, pensionați timpuriu .
” am executat ordinele” , ultima reduta, ultima scuza mioritica folosita de zeci de ani.
Uitând voit că la Nürnberg, cu scuza asta tot la ștreang, pluton de execuție (sau în cel mai fericit caz pușcărie) au ajuns o grămadă de ofițeri din poliția secretă și armata nazistă.
” la noi” , imitația de democrație e exact ca cea practicată în Rusia putiniana.
Doar de ochii lumii naive.
Încă de la manifestațiile din 28 ianuarie și 18 februarie 1990 am știut că România nu va fi o democrație reală într-un viitor previzibil. Și ne-am propus emigrarea. O parte dintre prietenii noștri au plecat după prima Mineriadă. Familia mea a decis să rămână…
Atunci s-a instaurat guvernarea cleptocratică de sorginte securisto-comunistă, ce s-a consolidat de-a lungul deceniilor, iar Justiția a fost transformată treptat într-un simplu instrument al ei.
…Și asta, nu pentru a dezincrimina Securitatea (oricum nu putea s-o incrimineze cineva), ci pentru că aveau nevoie de subordonarea Justiției, astfel încât să poată transfera o cantitatea cât mai mare de resurse din averea publică în proprietatea privată a lor și a apropiaților lor, fără a fi sancționați.
Acum, fiii foștilor membri ai Securității și câți or mai trăi dintre părinții lor folosesc Justiția, cea de care își șterg picioarele, pentru a lustrui puțin imaginea instituției care i-a ajutat să devină ceea ce sunt astăzi, anume, prosperi oameni de afaceri.
Oamenii onești au obosit luptând cu cleptocrații, fiind evident, după 10 August 2018, dar mai ales după aducerea la conducerea statului de către Președintele Republicii a guvernului lui Nicu și Marcel, că România este un stat eșuat, după cum chiar Președintele său a spus.
În acest context, despre ce sfidare vorbim? Aceasta este normalitatea la care ne așteptam și care foarte probabil se va perpetua. …Mass-media sunt tot în slujba cleptocrației. De asemenea, „serviciile” și resursele de orice fel ale țării acesteia.
Stimati domni si doamne care ati tot scris zilele astea si v-ati lamentat de achitarea acelor doi securisti.
Nu intelegeti nici acum ca timp de 30 de ani fiecare ati luptat in coltul vostru, in patratica voastra? Ati scris fiecare textul lui, opinia lui si ati fost fericiti ca v-a fost publicata si ca n-a mai fost cenzurata. Dar valoarea practica? ZERO. Pentru ca Romania arata ca o ruina aproape, in care multe milioane au ales sa-si ia lumea in cap fiindca nu se vedea speranta de mai bine. Ca toti s-ar fi inhamat cu drag la treaba sa construiasca o tara pentru noi si pentru cei ce vin. Dar ei, cei rai au stiut ca dind dreptul sa se vorbeasca si lasind lumea sa plece vor cistiga pe toate fronturile. N-ati intelese de la supravietuitorii (putini) din munti ca lupta cu hidra comunista e mai ceva decit lupta lui Hercule cu hidra, fiindca hidra comunista avea deja peste 20 de capete.
Si asa cum acum mergi pe strada si intrebi cine a fost Monica Lovinescu, cine e Neculai Constantin Munteanu, sau Mircea Carp si ti se raspunde dind din umeri, tot asa de la anul nimeni nu va sti cine a fost Gheorghe Ursu. MAi stie cineva, mai pomeneste cineva de Cornel Babes sau Calin Nemes?
Asa ca scrieti fiecare in coltul vostru si bucurati-va ca va citesc 500-1000 de oameni. Orgolii marunte, ambitii trecatoare.
Cineva se impauna acum 2-3 zile cum ca presa a facut sa demisioneze doi ministri, desi n-avea nici un merit in toata chestia. Acum e o lamentare generala ca doi au fost achitati, desi ei fusesera achitati de la instanta precedenta, cea de acum confirmind raul de dinainte. Pe perioada intre cele doua procese nu s-a intimplat nimic deosebit.
Cei rai isi rid in pumni si merg mai departe. Iar copiii lor rid si mai tare.
Felicitari, dar o mica corectura e necesara .BABES e LIVIU si nu Cornel.
Corect Corneliu Liviu Babes.
In rest, au mai aparut aici inca vreo citeva lamentatii si plingeri pe umerii nu stiu cui, fara nici o valoare. Dar eu sunt un neica nimeni, pe cind domniile lor niste uriasi ai democratiei.
Nu merit absolut nimic.
Liviu Corneliu Babeș
Toate actele securiste din ’90 încoace ar fi trebuit să ne dea de gândit, decizia judecătorească de acum este încă un mare succes securistic in seria dorită de ei.
Oare cum să se abată ei de la politica de spălare a crimelor făcute cu premeditare, metodic, împotriva celor care ridicau capul și își afișau dezacordul cu dictatura ? Nu, totul continuă…
Iată că și progeniturile( otrepelor securiste) care sunt la butoane vor continua politica părinților prin această malefică frăție :Securitate + SRI+ Justiție.
Introduc și SRI ,căci ei au condamnat voalat acțiunile instituției mamă și sunt sigur că adăpostește odrasle aduse pe pile.
Să nu ne mai amăgim, nația le este captivă, non-morala este bine înșurubată în societatea românească.
In veci, aceasta tara nu va deveni normala! Securitatea o duce mult mai bine decat pe vremea lui Ceausescu. Are Libertate, are Afaceri mascate, are Presa, Justitie, batranii lor au pensii speciale, Tehnica de ultima ora! Este un paradis la care nici nu visau pe vremea aceea Vlad si ai lui.
Si totusi in motivarea deciziei, exista un mare adevar faptul ca intre statul de democratie popular al muncitorilor si taranilor, cetateanul roman- deja transformat in omul nou- nu au mai existat adversitati si conflicte. O mica omisiune a acestei decizii o constituie precizarea ca linistea de mormant din Romaniai era determinata de groaza instaurata de regimul comunist criminal, prin exterminare fizica si terorizare morala timp de 19 ani – intre 1945 , 1964- a varfurilor societatii romanesti. Odata realizat acest obiectiv al comunistilor, romanii s-au adaptat noilor timpuri si stapani. In functie de caracter si de principii, unii au trecut rapid in tabara oprimatorilor , iar indezirabilii, dusmanii poporului s-au resemnat si au cautat cai de supravietuire prin retragere din zona vizibilitatii. Aceasta categorie a adoptat strategia disperata a strutului cu speranta desarta ca i se vor pierde urmele. Regimul criminal a intrat astfel intr-o perioada de liniste, in care cetatenii erau controlati sub o cupola a fricii. Statul condus de Ceausescu, a fost un stat al stagnarii, al intunericului, al fricii; a fost beneficiar direct, incontestabil si continuator al crimelor comunistilor lui Dej. Poporul cel neconflictual si mut a fost in fapt victima ingrozita, cu capul spart si cu gatul taiat, a salbaticiei comunismului din toata existenta sa. Cine mai indraznea sa conteste ceva in acea lume a terorii care parea vesnica. Principiile nu mai aveau valoare, ele fusesera inlocuite de instinctul animalic de supravietuire. Si totusi in acea lume cenusie au existat constiinte care au aratat monstruozitatea realitatii. Cu respect ii mentionez pe toti martirii exterminati in inchisorile comuniste, indeosebi pe cei de la Sighet, fara morminte cunoscute pana astazi si in egala masura pe acea farama de om, Doina Cornea – care a cutezat sa infrunte fiara neomeniei.
Artizanii de astazi ai acelui scuipat pe memoria eroilor cunoscuti sau necunoscuti, sunt eclozionati din sporii mazgai pestilentiale a „revistei” lui Vadim Tudor. Cei ce poseda memoria istoriei recente, preocupati de mersul tarii isi aduc aminte cu dezgust de veninul aruncat de derbedeii cu pretentii de unici patrioti, asupra autoarei acestui articol. Cine stie cunoaste!
Este adevarat; in romania s-au intamplat multe lucruri bune dar si o multime de lucruri rele. Referitor la acestea apar diverse comentarii refertoare la diferentele de abordare a problemelor, dintre Romania de o parte si celelalte tari foste comuniste pe de alta parte: Polonia, Cehia, Slovenia , Croatia , Slovacia pe d Polonia fiind reprezentativa pentru reforma statului si a societatii, a generat admiratie si opinii referitoarela succesul inregistrat in evolutia sa . De obicei progresul sau este atribuit unor elemente cu caracter punctual, limitat, tehnic in care de obicei este mentionata buna legislatie; au legea cutare, cutare, iar noi nu avem… Adevarul este mult mai simplu; schimbarea atitudinii institutiilor si a cetateanului de rand sunt generate si sprijinite de calitatea constiintei polonezului, constiinta forjata de cel mai puternic factor educativ definit prin intransigenta si rigoare in promovarea valorilor morale , factor care noua ne lipseste aproape cu desavarsire. Ce poti sa ceri unei societati, care prin insusi presedintele Academiei Romane decoreaza si omagiaza pe Balaceanu Stolnici reprezentant de frunte al turnatorilor la asecuritate.
Recentele actiuni de disculpare a vinovatilor, intre care se poate mentiona si legea prescriptiei faptelor penale, fac parte din planul de albire al unei lumi nedrepte si criminale. Pe aceasta linie putem sa ne asteptam la validarea proceselor comuniste incepand din 1947 si atribuirea statutului de erou lui Vasile Roaita, lui Vasile Luca, Anei Pauker, lui Petre Borila si Draghici, Lenei Ceausescu si fireste istoricului national Sergiu Nicolaescu. Ne putem astepta si la demolarea „ Memorialului Durerii” precum si la nivelarea cu buldozerul a putinelor morminte de victime cunoscute. Intre timp vam mai descoperii niste moaste si vom scrie oalta istorie mincinoasa.
Se pare ca avem ce meritam si de asemenea se pare ca foarte, foarte multi concetateni sunt incantati de aceasta situatie.
O decizie criminală a Justiției românești care practic reabilitează Crimele comuniste.
Exact asta este, un Simbol tangibil al arogantei si al sfidarii, prin care institutiile acestui stat ne-drept isi acopera fostii/actuali complici/clienti!
E revoltator sa constati ca dupa circa 35 de ani, mecanismele totalitare/securiste conditioneaza si paralizeaza, in continuare, exercitiul aplicarii dreptatii! Le conditioneaza pentru ca sunt infiltrate sau mai bine spus, sunt apanajul lor direct.
Domnul Gh. Ursu ramane insa un adevarat erou, steaua lui va continua sa straluceasca si mai tare, evidentiand mai emfatic, mizeria fostilor/actualilor securisti, a politicienilor mediocri si a unui presedinte inexistent.
Problema e mai complexa. Este a doua instanta care-i declara nevinovati pe tortionari. N-ar fi posibil daca Codul Penal n-ar permite o astfel de sentinta. Juristii trebuie sa-si spuna cuvantul, lamentarile noastre ca neprofesionisti-opinie publica sunt inutile daca legile nu ne apara.
„Singurul bine este cunoașterea, singurul rău este ignoranța.”
Socrate
Fiecare român onest ar trebui să fie indignat de ceea ce se întâmplă în această țară!
Este grav că se dorește cu obstinație deformarea adevărului istoric, zi de zi, ceas de ceas – de 34 de ani!
Vrem, cu adevărat, să se facă dreptate și criminalii să răspundă cu închisoarea pentru faptele lor! Aceste fapte nu pot fi prescrise! Răul trebuie tăiat de la rădăcină, pentru totdeauna!
Președintele României a declarat acest stat, ca fiind un stat eșuat. Atunci, cine îl oprește să lase locul unui alt șef de stat care știe să fie un adevărat Lider, care să ceară – în primul rând, el – dreptate pentru românii pe care îi reprezintă? De ce se amână rezolvarea Dosarelor Revoluției române? De ce nu se instituie, cu adevărat, Legeea Lustrației – punctul 8, cerut insistent de timișoreni, în 1989, și, mai târziu, de marea majoritate a românilor? Cine sunt cei care conduc Ministerul educației și concep manualele de istorie? Ce vor învăța copiii noștri, în viitor? Că, înainte de 1989, viața era frumoasă și totul era roz?
Gheorghe Ursu, Liviu Corneliu Babeș, Călin Alexandru Nemeș, Doina Cornea, Paul Goma, Monica Lovinescu, Ana Blandiana, Herta Müller și mulți, mulți alții, vocile acestor oameni minunați nu au însemnat sau nu mai înseamnă nimic pentru noi? Am început deja să-i uităm? Există o legătură între toate aceste lucruri, între Memorie (istorie) – Învățare (educație) – Dreptate (justiție) și viitorul unei națiuni.
Ce fel de justiție e aceasta? Unde este Dreptatea? De ce tac românii? Unde a dispărut demnitatea noastră? De ce continuăm să ne mințim? De ce?…
Românii trebuie să iasă în stradă.
Cerem ca magistrații care au dat această sentință să fie excluși definitiv din magistratură. Fiecare român ar trebui să se întrebe ce fel de istorie au învățat acești magistrați, din ce timpuri au venit și cum au ajuns să împartă dreptatea în asemenea mod.
@Batmann _ „…cine îl oprește să lase locul unui alt șef de stat care știe să fie un adevărat Lider, care să ceară – în primul rând, el – dreptate pentru românii pe care îi reprezintă? ”
Așa a făcut, iar „episodul celor doi elefanți din încăpere” o confirmă.
Schimbarea atitudinii domniei-sale a fost determinată, cel mai probabil, tot de cleptocrație. Nu știm cum, dar având în vedere relațiile pe care le-a avut cu oamenii de afaceri din Sibiu, poate fi vorba despre corupție, șantaj, amenințare șamd. Astfel a fost adus la conducerea României guvernul lui Nicu și Marcel exact atunci când se organizau concursuri transparente pentru ocuparea posturilor de procurori-șefi ai Marilor Parchete…Dacă vă mai amintiți.
Prin Sentinta data si pronuntata Judecatorii C.S.J. si-au demonstrat ignoranta, incompetenta, necunoasterea realitatii din perioada respectiva. Motivatia este puerila, a unor personaje care interpreteaza legile dupa bunul plac . Societatea civica nu-i destul sa se lamenteze, sa constate ca este o Sentinta criminala, trebuie sa actionam ca un popor unit pentru a impedeca repetarea unor astfel de crime. Somnul constiintei naste monstri . Indiferenta, ucide societatea. Dupa G.W. Hegel „Fiat justitia ne pereat mundus” ( Sa se faca dreptate, ca sa nu piara lumea). Pentru aceasta societatea civica sa ceara: 1). DESTITUIREA IMEDIATA a celor 3 judecatori . care si-au demonstrat incompetenta. 2). Rejudecarea imediata a cauzei.
Trăiască democrația ! Trăiască justiția ! Însă dacă prin democrație în România înțelegem stat de drept trebuie să admitem,urmărind multe isprăvi ale justiției după 1990, că în această nenorocită de țară ele nu sunt compatibile.Partea perversă a justiției de până la 1989,rămasă pe poziții și după 1990 a infestat societatea în aceeași măsură ca foștii securiști .Lor li s- a adăugat mafia politicienilor cu conștiință morală zero, interesați doar de putere și îmbogățire.Lărgind câmpul analizei haideți să-i mulțumim lui Dumnezeu pentru că s-a îndurat să ne bage în Uniunea Europeană și în NATO.Este foarte adevărat că nu aceste două instituții binecuvântate fac justiție în România.Dar,prin apartenența țării noastre la acestea, în mod tacit,este micșorat avântul ticăloșilor de a transforma milioane de oameni în ,,unelte cuvântătoare”.Nici dacă cei din justiție ar reprezenta vârful inteligenței române,ceilalți nu ar trebui să le permită judecăți cu final nedrept,strâmb,care final transformă milioane de cetățeni în zombi.Nerușinarea pervertiților din justiție este cu atât mai mare dacă urmărim privilegiile pe care și le-au arogat, cu sprijinul unor politicieni de teapa lor.Sentința,în cazul Gheorghe Ursu este una din multele sentințe care devoalează o dată în plus nemernicia unora dintre cei care ar trebui să împartă dreptatea.Întrebarea pe care mi-o pun de mai mult timp este ce ar trebui să facă societatea în această situație ? Dacă ești nemuțumit de activitatea unui partid ai la îndemână sancțiunea votului.Dar când, instituția care ar trebui să livreze societății o cumpănire obiectivă și dreaptă a faptelor,un echilibru.atât de necesar după decenii de traumatizare,îi oferă acesteia tocmai opusul celor spuse mai devreme,mai rămâne,pesemne,doar fuga în altă țară.Să fie această soluție radicală,singura soluție ?
Bună ziua doamna Ana mi-ați dăruit, în cadrul „Zilelor Pontica’77”, „o carte pentru o cariocă”. Este chiar dedicația scrisă la prezentarea de carte din librăria Tomis din Constanța.
Am văzut atunci cum se combate politica regimului.
Am copilărit trecând des, împotriva amenințărilor mamei mele, pe „strada cu închisoarea” din Sighetu Marmației. Știam că acolo semenii mei, români și ei că mine, au ucis elita românească, care este identitatea poporului român.
Cum nimeni nu dă atenție luărilor de opinie, ce rost are să scriem și să atragem atenția.
Știți bine că într-un stat de drept puterea are 4 elemente de bază.
Ce să așteptăm când 2 dintre ele sunt aservite celor care conduc țara după interes personal.
Ce rost are să scriem și să ne zbatem crezând în libertatea de exprimare când mediocritatea reprezintă România în plan guvernamental, în exterior.
Doamna Ana când se conduce sub dictonul „dezbină și vei stăpâni” poporul, țara nu intră în calcul.
Să aveți sănătate, Danci Dragoș.
Pentru ca „revolutia” si reforma nu au atins cu nimic serviciile secrete si justitia.
Dimpotriva, ele fac reforma. Asa cum o vedem si o stim.
din acest caz se arata clar ca si noi URMAM -daca spunem adevarul-
sa fim asasinati fara ca sa se condamne crima securistilor .
Nu e nimic de mirare sau de asteptat de la o institutie atat de compromisa, atat de saraca in valori, precum Justitia din Romania.
Justitie, care are indecenta de a declara in mod repetat, public, prin reprezentantii ei cei mai inalti, ca pensiile, salariile nesimtite, privilegiile atat de nerusunate sunt conditia pe care o pun societatii pentru ca ei sa nu se lase corupti. (Desi, cu toate aceste pretentii indeplinite, suntem pe zi ce trece mai consternati de tertipurile la care se preteaza pentru a-i scapa pe marii corupti!)
Care, prin, dar si pentru aceste privilegii, pagubesc tara.
Masura imediata, absolut necesara, este declansarea unui PROCES AL JUSTITIEI.
Cred ca ar exista oameni competenti, care ar avea curajul sa se implice. Dar este capabile societatea sa ii sustina? Nu cred.
Intotdeauna „victimile comunismului” sint urmasii chiaburilor si exploatatorilor….nemultumiti ca nu mai pot face averi pe munca neplatita a altor oameni….si cum oile nu au creier, au sarit repede sa linga, sa sustina spusele unui individ(a) care se crede lider, model de urmat….
Scoateti va creierele din formol si ginditi, nu cere bani