joi, mai 19, 2022

O victorie cu o semnificaţie preponderent morală

Am citit, şi înaintea, şi în intervalul dintre cele două tururi ale alegerilor prezidențiale, tot felul de comentarii ieșite din mintea și din tastatura laptopurilor condeierilor aserviți PSD. Nota comună? Sublinierea ideii că alegerea viitorului președinte al României ar fi doar o operațiune strict formală, funcționărească, complet lipsită de orice miză.
Iată, nu mai departe decât sâmbătă seara, dl. Ion Cristoiu încerca să își convingă cititorii că noul președinte ar fi ales încă înainte de deschiderea urnelor în țară. Și aceasta fiindcă așa au hotărât Washington-ul, Occidentul, mai marii Serviciilor secrete, generalii. Neobositul comentator politic care pozează de 30 de ani în Gică Contra, dar și alții din aceeași stirpe nu puteau totuși să nu admită că dl. Klaus Iohannis, contra-candidatul Vioricăi Dăncilă, deține, în pofida relativei lui lipse de charismă, a indiferenței de care ar fi dat dovadă și înainte, și pe toată durata campaniei prezidențiale, ba chiar din noiembrie 2015, atunci când și-a adjudecat primul mandat de cinci ani la Cotroceni și până astăzi, o serie întreagă de avantaje. Dincolo de acela de a intra în cursă din poziția de președinte. Multe dintre ele obținute „pe serviciul” nu doar al d-nei Dăncilă ori al predecesorului acesteia, banditul Liviu Nicolae Dragnea, ci chiar al întreg PSD. Cărora a știut să le țină piept. Că o putea face mai bine, mai ferm, cu un plus de acuratețe și cu ceva mai multă expunere în spațiul public- e cu totul chestiune.
Să ne amintim că, imediat după ce au câștigat masiv puterea, în urma alegerilor parlamentare din decembrie 2016, pesediștii s-au angajat în ofensiva al cărei scop mărturisit pe față a fost acela al obținerii și confiscării puterii totale în România. Au emis legi, au dat ordonanțe de urgență, au siluit reguli morale, au prăduit bugetul țării inventând tot felul de pomeni prezentate ca fiind „date” de ei populației fără să le pese de consecințe, nădăjduind că astfel vor amăgi vigilența acesteia. Că o pot cumpăra. Că ar fi validă formula „bani contra democrație”.
Pesediștii nu au înțeles nimic din tot ceea ce s-a întâmplat în iarna anului 2017, aceea a masivelor proteste de după nemernicia reprezentată de Ordonanța 13, au făcut tot ceea ce a fost posibil spre a îngenunchea Justiția, și-au supus și au decredibilizat Jandarmeria. Au născocit în 10 august 2018 ticăloșia iminenței unei lovituri de Stat astfel încercând să justifice represiunea, războiul ilegitim, declanșat pe față împotriva populației. Să ne amintim și că povestea a fost inventată de Dragnea însuși de conivență cu duduia Carmen Dan, în vremea aceea ministru de Interne, și susținută până mai zilele trecute de fosta contra-candidată a d-lui Klaus Iohannis, d-na V. V. Dăncilă. Cea care încă mai speră că ar putea fi salvată de execuția care mai mult ca sigur că deja i se pregătește în interiorul partidului debitând năstrușnicia că PSD ar fi recâțigat încrederea românilor.
Nu doar numitul Dragnea Nicolae Liviu, ci toată floarea cea vestită a pesedismului, indiferent că era de factură hai să-i zicem tradițională ori altoită pe ideologia peremistă (Olguța Vasilescu, Claudiu Manda, Pleșoianu,Codrin Ștefănescu) a trăit cu iluzia că fostul președinte al partidului ar fi infailibil. Că i se va adeveri zicerea în conformitate cu care nu are de gând să iasă nici din viață, nici din funcție prost, că va scăpa de rigorile justiției și că va fi candidatul câștigător al partidului la alegerile prezidențiale.
Ceea ce s-a întâmplat la Europarlamentare și mai încolo, doar la o zi după aceea, atunci când Dragnea și-a primit sentința, a cutremurat din temelii mitul forței PSD. A invincibilității acestuia. A negat prejudecata că nimeni și nimic nu i se poate opune. D-na Dăncilă a fost un succedaneu prost, nu că prima formulă, aceea cu Dragnea șef al PSD și candidat al partidului la prezidențiale, ar fi fost una cu mult mai bună. Atunci românii au reconștientizat importanța votului, valoarea lui morală.
Sigur, scorul fabulos înregistrat ieri de dl. Klaus Iohannis este și meritul domniei sale (peste 65% din sufragii e un scor cum numai Ion Iliescu a înregistrat în 1990, atunci când românilor le lipsea exercițiul democratic), și al staffului lui de campanie, și al PNL-lui. Este însă înainte de toate semnul normalității. Tocmai de aceea are o semnificație preponderent morală.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. „Sublinierea ideii că alegerea viitorului președinte al României ar fi doar o operațiune strict formală…”

    Desigur nu este strict formală, dar…

    Dintr-oanumită perspectivă, nimic nu s-a schimbat.
    Astăzi România are același Președinte al Republicii ca și ieri, același guvern, același parlament…

    Dintr-o perspectivă ceva mai largă, da, putem spune că dl Iohannis are la cel de-al doilea mandat o susținere și o legitimitate mai mare în a porni reformele de care patria noastră are nevoie de treizeci de ani. Însă, le va face?!

    Din felul în care l-a împins pe dl R Sighiartău pe scenă, pentru a ajunge la microfon, amintind de aroganța și ifosul cu care și-a aruncat pardesiul pe capota mașinii, sau trimiterea purtătorului de cuvânt pentru a anunța demiterea d-nei Kovesi, nu reiese multă disponibilitate din partea d-lui Iohannis. Ce l-ar putea determina să se comporte altfel de astăzi înainte?!

    Încrederea pe care a dobândit-o și românii i-au arătat-o îi dau posibilitatea să facă lucruri mărețe în România, iar așteptările sunt uriașe. Mă îngrijorează faptul că în asemenea situații apare riscul ca ele să fie înșelate dacă nu sunt în concordanță cu structura personajului care este investit cu ele.

    • In ambele cazuri a procedat corect, in primul, daca cei din jurul sau nu misca si nu sunt atenti trebuie atentionati, un gest face mai mult de decat 100 de cuvinte a fost un avertisment ca data viitoare sa nu se mai intample, a tras o linie intre functia de presedinte si restul.
      Demsia lui Kövesi prin purtatorul de cunvant corecta, daca o facea personal actul in sine primea prea multa importanta el oricum nefiind de acord insa a fost obligat. Tot un semnal, de adata aceasta inspre Curtea Constitutionala, nu este de acord, de accea nu acorda importanta.

    • „sau trimiterea purtătorului de cuvânt pentru a anunța demiterea d-nei Kovesi”
      El nu a vrut sa o demita. A fost obligat. Din cauza si-a trimis purtatorul de cuvant.

      • A fost perioada cea mai neagra din istoria Romaniei de la mineriada incoace.
        Tudorel Toader aparea in fiecare zi laTV. Caracatita a resusit in timp record sa dea afara pe CK, pe Augustin Lazar, pe sefa curtii inalte. Incepusera in timp record sa fabrice dosare.

      • „El nu a vrut sa o demita. A fost obligat. Din cauza si-a trimis purtatorul de cuvant.”

        Și, mă iertați, l-a durut limba să spună asta?!

  2. Se zice ca si Homer mai atipea uneori:
    „ba chiar din noiembrie 2015, atunci când și-a adjudecat primul mandat de cinci ani la Cotroceni și până astăz”
    NB,
    ce a fost a fost, acum sa urmarim ce va fi. Ca odata alegerile cistigate, nu poate urma „, în pofida relativei lui lipse de charismă, a indiferenței de care ar fi dat dovadă și înainte, și pe toată durata campaniei prezidențiale…”

    • Lasă-l, nene, pe Homer, care vorba unuia ”după ce că n-a existat, mai era și chior!”, treaba e că proiectul de țară care era” încă cinci ani la Cotroceni”, i-a ieșit! Nenea ăsta n-are nicio treabă, dacă era pe bune, viața lui în politică era cam ca a lui Ninel Potîrcă, Brătianu Cartof, Cataramă, sau alt Ninel, ăla care a fugit de la hotel și a fost dat dispărut. Eu chiar nu-mi pot explica ce dracu’ caută ăsta p-acolo și ce vrea el, în afară de stat pe jupîneală și barosăneală like a boss! Oricum, bine că n-a ieșit proasta satului, altminteri să sperăm că lu’ nenea prezidentu’ nu vor începe să-i vină idei și să se apuce și ăsta de reformat țara pe model Băsescu-SRI-supt la licurici, ca atunci am dat-o de gard! De fapt, cu licuriciu’ văd că a pus-o, plătim înainte ce n-avem, ca la Bechtel, iar licuricii sînt detensionați, relaxați, i-au dat și o bască și fac poze cu el.

  3. Evidenta ne pune in fata unui fapt nemaintilnit in politica romaneasca . Presedintele Johannis , aproape prin vointa proprie , a reusit sa inverseze (atunci cind nimeni nu mai credea ) scorul in alegerile prezidentiale din 2014 si sa isi adjudece functia de presedinte in defavoarea candidatului PSD – Victor Ponta , a reusit sa declanseze un referendum pe justitie concomitent cu alegerile europarlamentare la termen si sa maximizeze participarea la aceste alegeri (un fapt iarasi neprevazut de nimeni ),a reusit impreuna cu PNL(nimeni nu credea ca se poate)sa constituie o majoritate cea permis succesul Motiunii de Cenzura , a reusit sa cistige inca un mandat de presedinte , la un scor undeva spre 68% versus 32% (evidenta surpriza ca nr de votanti ) .Ce a declansat toate aceste reusite ,imi poate spune cineva ?Omul Johannis sau conjuncturile favorabile interne si externe ce s-au potrivit de fiece data . Daca ar fi sa il intreb pe un prieten ,ce este un admirator al Teoriilor conspirationiste ,ar fi spus ca K.J. a regizat PAS cu PAS toate acestea . (asta asa ca sa dam cuvintul si celor care inca mai cred in conspiratii mondiale)
    Parca cineva ,dar nu sunt sigur ,a spus cum ca K.J: are o legatura cu divinitatea prin prezenta lui aici pe TERRA (dar poate gresesc ,scuze daca e asa ).Victoria presedintelui are si componenta MORALA,dar si asumarea unei responsabilitati (ca perceptie populara ) tot nemaintilnita in politica romaneasca si aici intervine intrebarea .VA PUTEA FACE FATA ?

  4. Evidenta ne pune in fata unui fapt nemaintilnit in politica romaneasca . Presedintele Johannis , aproape prin vointa proprie , a reusit sa inverseze (atunci cind nimeni nu mai credea ) scorul in alegerile prezidentiale din 2014 si sa isi adjudece functia de presedinte in defavoarea candidatului PSD – Victor Ponta , a reusit sa declanseze un referendum pe justitie concomitent cu alegerile europarlamentare la termen si sa maximizeze participarea la aceste alegeri (un fapt iarasi neprevazut de nimeni ),a reusit impreuna cu PNL(nimeni nu credea ca se poate)sa constituie o majoritate cea permis succesul Motiunii de Cenzura , a reusit sa cistige inca un mandat de presedinte , la un scor undeva spre 68% versus 32% (evidenta surpriza ca nr de votanti ) .Ce a declansat toate aceste reusite ,imi poate spune cineva ?Omul Johannis sau conjuncturile favorabile interne si externe ce s-au potrivit de fiece data . Daca ar fi sa il intreb pe un prieten ,ce este un admirator al Teoriilor conspirationiste ,ar fi spus ca K.J. a regizat PAS cu PAS toate acestea . (asta asa ca sa dam cuvintul si celor care inca mai cred in conspiratii mondiale)
    Parca cineva ,dar nu sunt sigur ,a spus cum ca K.J: are o legatura cu divinitatea prin prezenta lui aici pe TERRA (dar poate gresesc ,scuze daca e asa ).Victoria presedintelui are si componenta MORALA,dar si asumarea unei responsabilitati (ca perceptie populara ) tot nemaintilnita in politica romaneasca si aici intervine intrebarea .VA PUTEA FACE FATA ?

    • Asa cum a procedat pana acum va face fata fara nici o problema si nu vad nici un motiv sa nu fie asa. Dupa 5 ani oamenii l-au „citi” cum se spune, votul de ieri fiind aprobarea actiunilor sale si nu cum afirma unii, si aici pe forumm ca au ales intre raul mai mic, o tampenie.
      Johannis este un personaj atipic, nu vorbeste prea mult si daca spune ceva, o spune cu putine cuvinte, pt el multe lucruri fiind „simple”
      Acesta „simplitate” se datoreaza unei gandiri directe, rationale si pragmatice, fara prea multe ocolisuri si discursuri savante, imbacsite cu nenumarate cuvinte care insa in fond nu spun nimic, respectiv nu sunt intelese.
      Stilul sau telegrafic, scurt si la obiect este pe interesul fiecaruia.

      • Am aceeasi parere. Domnul Iohannis este tipul de „fondist”=alergator de fond,maratonist, NU de vitezist =curse de cateva sute de metrii. De altfel a scris o carte „Pas cu pas”; acesta e stilul dumnealui. Intai gandeste si apoi vorbeste /actioneaza. Deci cu prudenta.
        Nu e tip f extrovert, cu temperament latin.

      • „votul de ieri fiind aprobarea actiunilor sale…”

        Votul din turul al doilea al alegerilor prezidențiale nu este unul de aprobare, nu este un vot „pentru”, ci este un vot „contra” adresat adversarului. Așa este peste tot și întotdeauna.

        Dacă în primul tur votul este unul pozitiv, de indicare dintr-un număr de candidați a celui pe care fiecare votant îl preferă, în turul al doilea, este un vor negativ adresat contracandidatului celui pe care votantul îl preferă.

        În particular, în cazul „votului de ieri” caracterul negativ al actului electoral a fost potențat de calitatea mult discutată a contracandidatului d-lui Iohannis. Dar, a-l idealiza pe învingător este o uriașă eroare.

        Istoria recentă arată dezamăgirea celor care au văzut în dl Constantinescu un fel de „salvator al nației”, ori în dl Băsescu un președinte justițiar. Astăzi vedem că unul nu s-a putut salva pe sine însuți, devenind un fel de pensionar al Levantului, iar celălat s-a dovedit mai degrabă un revanșard care astăzi atacă justiția. Iar asta observă și cei care și-au pus mari nădejdi într-înșii.

  5. Scopul ne arata „calitatea” candidatului PSD. Cu un Tariceanu sau cu Barna, scorul ar fi fost altul. Chiar cu un alt candidat PSD, cu un nou Nastase sau un nou Iliescu, PSD ar fi pierdut alegerile dar nu la scorul asta. Numai un candidat care sa „fure” din voturile non-PSD i-ar fi putut pune probleme lui Johannis.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro