Demisia unuia dintre cei 5 vicepremieri ai guvernului Bolojan ocupă de câteva zile prima pagină a ziarelor. Faptul că prezența omului de afaceri în guvern ar aduce pierderi de imagine pentru o guvernare care cere sacrificii și solidaritate e evident. Mai puțin transparentă mi se pare natura avantajului politic consecvent mediatizării critice a mecanismelor succesului elitei extractive care domină scena politică autohtonă. Constatarea poate apărea lipsită de interes pentru cei mai mulți fiindcă ceea ce trăim azi în România aduce în centrul dezbaterii publice lucruri incomparabil mai grave. Creșteri alarmante de taxe, reduceri de personal, criza datoriei suverane – sunt știri care domină prime time-ul. Am „consumat frumos” în ultimii ani dar, fiindcă a fost pe datorie – se cuvine, zice-se pe toate vocile, să plătim. Cel puțin asta ni se repetă obsesiv și acesta este imaginea pe care o livrează repetitiv analiza intelectualilor mediatici. O elită politică onestă e exigența fără rest în absența căreia ieșirea din criză nu pare posibilă. Și totuși – odată ce o privire mai puțin frugală s-ar opri fără ochelari de contabil asupra faptelor sunt convins că destui oameni ar fi dispuși să admită că între „imagocentrismul etic” și tiparul dominant de construcție a realității sociale există un raport mai sofisticat. E destul de simplu: cineva care a fost într-un fel sau altul parte a sistemului corupt până în măduvă (demnitar, înalt funcționar sau simplu casier la un ghișeu), nu avea cum să nu știe cum merg lucrurile. Eu unul nu văd nici un câștig epistemic datorat distincției între „șpaga de supraviețuire” și corupția pe bune. Revolta oamenilor e legitimă pentru că ei văd cum „oamenii sistemului” îmbățoșați în propria „seriozitate și responsabilitate” au furat cot la cot cu cei pe care îi arată cu degetul. Numai cine are un interes ascuns nu vede acest lucru.
Înțeleg bine pericolul: simpla formulare a unei ipoteze în acești termeni intrigă –cunoașterea așa cum o înțeleg posesorii de habilitări academice – pretinde un alt registru de limbaj. Le dau dreptate, dar nu în felul în care cei care semnează documente financiare în Minister s-ar putea aștepta: foarte probabil analitica transcendentală (Kant) nu a fost niciodată o lectură pentru fitecine, dar asta nu scuză în vreun fel „ignoranța înstelată”. Un discurs bun și un nivel de limbaj crescut rămâne un avantaj politic însemnat. Asta nu oferă însă nici o garanție suplimentară de moralitate. Limbajele sunt efigii de putere la fel precum imaginile. Simbolistica lor impune. Fac prinsoare că imediat ce unul din „oamenii sistemului” ar ieși din aria dialectului lemnos al funcției – lipsa lui de „seriozitate și responsabilitate” ar fi disecată prompt la ore cu audiență crescută. Dar asta nu e vreo descoperire de dată recentă: o lectură politică a fidelității dă sinonime larg acceptate – cum ar fi obediență, înregimentare ori supunere oarbă.
Nu am date statistice privitoare la susținea publică pe care o trezește azi maniera în care suntem readuși pe calea europeană. Nu prea știm drumul și păstorul pare tot mai străin de turmă. Unii ar putea suspecta cu argumente că, de ceva vreme, turma ajunsese să-i urmeze doar pe măgari. Fără recurs la metodologii mai complicate ei sunt greu de contrazis. În ce mă privește constat doar că generația nouă a vânătorilor de voturi întreține sisteme private de exploatare în rețea a capitalurilor de influență. Ei lâncezesc în spatele unor oglinzi virtuale și își folosesc vlaga pentru a se ține cât mai departe de străzile urât mirositoare, de oamenii vii și de bolile lor. Să nu ne amăgim: societatea românească nu e măcinată de lașități fundamentale, pentru asta chiar suntem prea mărunți. Elita în genunchi își risipește compensativ belșugul cumpărând de-a valma diplome de merit, concedii exclusiviste și poșete de firmă. Combatul intelectual e encomiastic și rarele delimitări se preling efeminat între coterii de gașcă și calcule de poziționare. Solidari în pofte „oamenii sistemului” rezistă căzuți la pace cu propriile compromisuri. „Competenții” noștri mânuiesc dezinvolt abilități birocratice și rulează arogant banalități și cifre. Oameni providențiali scenarizează tenace crize iminente – ei salvează întotdeauna prin seriozitate și echilibru o lume care (cred ei) nu se poate lipsi de dânșii. Toată știința lor a sfârșit ca un exercițiu mecanic de metodă. Societatea procedurală lâncezește în gestiunea proprietarilor de rețete și a comisionarilor de retuș mediatic. Înfricoșați de puterea pixului (puterea semnăturii) oamenii lucrează la propria imagine pentru că a început să conteze mai mult ce poți raporta decât ceea ce ești în stare să faci. Politicile de imagine au devenit preocuparea de căpătâi a unei elite care livrează probe măsluite de performanță și mozolește șmecher indici de relevanță. Clasificăm, ierarhizăm și punem în ordine ideologică ceea ce știam dinainte cum trebuie să iasă.
Fără a fi în vreun fel nostalgic – pot observa diferența de calitate a angajamentului intelectual în Romania interbelică: în 1944, atunci când comisia de concurs pentru postul de conferențiar la Catedra de Filosofia istoriei și culturii îl preferă lui Constantin Noica pe anonimul Ion Zamfirescu (deloc întâmplător cumnat al decanului de atunci al Facultății de Drept a UB – Constantin Rarincescu) un membru al comisiei (Lucian Blaga pe numele său) face o întâmpinare de protest și, odată ce aceasta e ignorată, își dă demisia. Desigur nu vorbim de conjuncturi comparabile fiindcă à l’époque nu cred că un doctorat putea fi o anostă colecție de grafice și corelații. Anumite analogii ar putea fi însă binevenite. Să admitem totuși că niciunul dintre noi nu poate numi situații în care cineva a făcut ceva similar[1], deși noi toți am știut în tot acest timp despre existența unor trucaje sau concursuri cu dedicație.
Nu îmi dau seama în ce măsură observațiile de mai sus pot fi acceptate ca justificare pentru o realitate fără echivoc: pilele și mita (corupția) nu sunt un rău postmodern și e puțin probabil ca demersul bine intenționat al unui prim ministru cu care empatizez (măcar din solidaritate geografică) să pună capăt unor obiceiuri adânc înrădăcinate în cultura bizantină. Pot spune fără să mă tem că aș greși că ideea de a face oamenii mai cumpătați cu bugete tot mai austere e falsă din start. Că nu putem împrumuta la nesfârșit e limpede pentru oricine. Numai că nu apare la fel limpede cum „puterea pixului” ar putea determina oameni care disprețuiesc legea (fiindcă o găsesc șmecheră și discreționară) să plătească corect dări unui stat pe care îl socotesc „un jefuitor cu acte în regulă”. (Murray Rothbard[2] vede statul ca pe „o gașcă de bandiți pe scară largă” care operează sub masca legalității, dar o face, desigur, în circumstanțe cu totul diferite.)
Cuvântul reformă repugnă. Dacă ceva trebuie cu adevărat reformat în societatea românească, înaintea sistemului de pensii speciale sau a fiscalității, de primă urgență rămâne o reformă a modului comun de a gândi. Corupția din țară e în primul rând consecința felului în care oamenii cred că își pot rezolva problemele curente. Sincronizarea formală cu modul european de gândire nu este decât nisipul din angrenaj. Nu știu cât contează faptul că România are un număr de studenți semnificativ mai mic decât media europeană. Sunt însă sigur că ar fi complet inutil să ne ridicăm rapid la medie dacă studenții noștri continuă să treacă examene doar pentru că finanțarea per capita îi aduce pe dascălii care notează corect în situația de a rămâne fără catedră. Sunt lucruri esențiale pe care societatea românească le poate recupera prin măsuri simple: pensiile speciale nu vor fi necesare din momentul în care cineva poate trăi bine (și onest) din munca sa. Pentru asta e nevoie de o școală care să așeze sistematic și previzibil ierarhia de valori în societate. Dacă acest lucru se dorește sau nu, cu adevărat, se va vedea destul de curând. Până una alta – în împărăția imoralității de context și a notelor de trecere pentru toată lumea, iluzia generalizată a competenței hrănește corupția și impostura. Oamenii sistemului nu numai că știu foarte bine asta – își doresc ca lucrurile să nu se schimbe fiindcă societatea procedurală poate fi dominată „din pix” doar acolo unde mai important decât ceea ce faci este ceea ce poți raporta.
[1] Nu îmi sunt familiare detaliile cazului Cătălin Cioabă – pe fondul căruia Gabriel Liiceanu a protestat, dar nu cred că analogia ar avea suficiente justificări.
[2] Cf. Man, Economy and State
”pilele și mita (corupția) nu sunt un rău postmodern”
… însă fiscalitatea absurdă și puterile discreționare acordate funcționarilor publici n-au fost niciodată la nivelul la care sunt acum. Am mai dat exemplul din UK, unde HMRC (fiscul) poate emite decizii de impunere până la maximum 750 de lire. Tot ce depășește suma asta trebuie neapărat să treacă prin instanță, numai un judecător poate decide că o firmă datorează fiscului britanic mai mult de 750 de lire.
În UK nu există blocarea conturilor de către HMRC, numai un judecător poate decide că o anumită sumă (clar precizată!) trebuie reținută dintr-un cont bancar. Iar ultimii 5.000 de lire nu are voie să îi ia nimeni, nici măcar acel judecător.
Corupția din România este creată chiar prin lege, prin puterile discreționare acordate funcționarilor publici. Dacă până și Eurolines și Media Pro erau nevoite să dea mită la ANAF, nu există descriere mai bună a sistemului românesc, în adevărata lui splendoare. Guvernul actual nu va schimba asemenea lucruri, guvernul actual va perpetua asemenea lucruri. Până la prăbușirea sistemului, la fel ca 1989, pentru că sistemul e de mult beyond repair.
De ce nu au copiat toate statele civilizate sistem fiscal englezesc ?!
”De ce nu au copiat toate statele civilizate sistem fiscal englezesc ?! ”
Cred că e o întrebare cât se poate de stupidă, mai ales când e adresată unui comentator de pe un forum. Deci nu ne preocupă faptul că funcționarii publici români au puteri discreționare, iar asta generează în mod direct corupție, ne preocupă ”De ce nu au copiat toate statele civilizate sistem fiscal englezesc ?! ”
Asta se numește whataboutism la englezi, deci au avut și ei problema asta cu deturnarea discuțiilor.
judecatorii, procurorii, politistii, anaf ul din provincie trebuie sa aiba perioade limitate de detasare in orase , sa fie nomazi, sa nu se faca mafii locale. cel putin sefii. si au la indemana acum softuri care arata discrepante si fluctuatii in plata taxelor estimate. acolo tb facute supracontroale dupa controalele locale si daca se depisteaza ceva. afara cu cei care au fost acolo. o perioada pedepsele pentru mita trebuie sa fie aspre cu puscarie nu cu suspendare plus interdictia pe viata de a fi functionari public
Toată lumea politică și afaceriști știau ce a făcut vicepremierul. Duduia aia a fost judecată public. Și de mult.
Dar atacul la el a început în clipa în care Guvernul a venit cu Pachetul 2.
Este cineva care nu a fost activist, securist, turnător sau beizadea de….?
Vorba lui Titulescu. : daca ne a obligat să mâncăm merida, am mîncat. Nu aveam ce face in fața forței. Dar acum, domnul……… Vine cu pretenția că ne miroase gura a parfum de roze. Asta,n o mai putem face.
Din păcate, toatamass media și politrucii noștri, declară că le miroase gura a parfum de roze.
Deși le putem guraon toată Europa.
Și vă mai mirați că urca în sondaje aur, sos, pot……
Citesc aici acest articol voit doct ,prilejuit de demisia vicepremierului Anastasiu.
Pe scurt ,Anastasiu si firmele lui au dat spaga 8 ani la rand la o directoare la ANAF ,dupa care au avut o epifanie si au turnat-o.Azi directoarea anf face puscarie ,turnatorii nu!
Si atunci cum a ajuns Atanasiu omul sistemului construit de europenii Nicusor Dan -Bolojan?Mai intai consilier prezindential la Bolojan si un pic la Nicusor ,si didamai vicepremier ? Cum? Pe ce merite?Ca era evazionist fiscal? Ca dadea spagi si turna?
Nici eu,nici editorul site-ului, nici cititorii nu am dat spagi la anaf, ne platim taxele,unii din noi fac declaratie unica an de de an;te mai sacaie anaful uneori pentru sume derizorii,dar asta e tot. Mai mult, ani la rand am fost director la un institut de cercetare mare din Bucuresti,au venit n-controle de la anaf si desi am luat diverse mici amenzi,nu a dat si nu a cerut nimeni spaga,contracte de consultanta etc. De ce ? Eram in regula ,cu taxe platite la zi,cu actele in regula.
„…e nevoie de o școală care să așeze sistematic și previzibil ierarhia de valori în societate. ”
Cred ca rolul scolii se limiteaza la a crea valori, pe care sa le ofere societatii, in ordinea rezultata; ierarhiile le hotaraste insa societatea, conform interesele decidentilor; din pacate, de prea multa ori inversand valorile.
Un articol incisiv, , precum o taietura de bisturiu, prin bizantinismul societatii romanesti. Felicitari!
Incapacitatea învățământului de a face ordine în propria curte ne-a adus unde suntem azi
Combinată cu lipsa exigenței profesorilor
Cu șefi de inspectorate incompetenți sau care au ca singura competență afilierea sau legătură cu partidu/partidele de la putere
Miniștri ca genunche care își fac datoria fără crâcnire față de sefu partidului care l-a pus în funcție – șef de partid care a obținut doctoratu copy paste
Uitând ca învățământul deficitar este calea cea mai sigură spre falimentul personal și colectiv
Bacalaureatu la 35 de ani
Doctorate copy paste
Lucrări academice retrase intenționat din vânzare pt ca poporu sa nu afle de incompetenta politicienilor zero barat
Afilierea înaltului cler cu nulitățile politice a dus la pierderea orizontului pt o mare parte a populației
Toate astea combinate cu manuale de istorie scrise pe genunchi
Eventual manuale de istorie scrise de persoane cu pregătire academică comparabilă cu aceea a actualului președinte al consiliului legislativ
Manualele de istorie fără formă și fond, referitor la perioada ocupației sovietice frățești de după aug 1944 și a dictaturii comuniste
Manuale de istorie care tratează superficial perioada interbelică (între cele două războaie mondiale) și efectele somnului familiei regale combinat cu corupția și hoția partidelor istorice, precum și modul în care autoritatea judecătorească nu și-a făcut datoria în perioada interbelică, toate premise ale scăderii încrederii națiunii în instituțiile democratice și a îmbrățișării, de o masă largă a populației, a doctrinei legionare
Istoria este ciclică
Cine nu o învață este dator să repete aceleași greșeli fundamentale
Și am ajuns la ziua de azi
Națiunea și țara și-a pierdut încrederea în partidele zise democratice, dar a căror principal rezultat este legalizarea hoției, a violului și a infracțiunii
Prostituate pt vipuri, furtu generalizat din întreprinderile și companiile de stat sau controlate de stat
Plus imunitatea celor aleși sau a demnitarilor numiți la șefia autorităților publice
Populația s-a săturat de incapacitatea autorităților publice de a face ordine și dorește dictatură
Să fi mare nu-i mirare
Să fi om îi lucru mare
E binevenita mentionarea lui Lucian Blaga drept reper moral, si din fericire sunt numerosi romani care si-au pastrat demnitatea dupa 1944, desi au fost reprimati si exclusi din viata publica, incepand cu gulagul inchisorilor comuniste in care s-au exterminat fizic elitele intre 1947-55, continuand cu impuscarea taranilor care nu au acceptat colectivizarea intre 55-60, iar ulterior suprimarea sociala, economica, psihica si fizica a dizidentilor.
Cel mai recent exemplu pozitiv este numirea la CCR de catre Presedinte a unui OM care si-a dat demisia dintr-o comisie de evaluare a doctoratelor dupa ce respectiva comisie a fost corupta sub ochii tutulor oamenilor muncii, care desi si-au dat seama ca „coruptia ucide”, ulterior au votat AUR hipnotizati de discursul lor revansard dar fantasmagoric (indemnul lor duce la haos, nu prosperitate).
La scurt timp insa dupa, aceeasi CCR a respins cererea Presedintelui de clarificare a unor legi cu consecinte penale.
Este imperativ sa sprijinim Presedintele si Premierul in incercarea grea de a transforma tara in bine in actualul context international; este clar ca alternativa oferita de „suveranisti” si coruptiii vechiului sistem („noi consumam pe datorie si platesc altii”) este dezastruoasa.
In plus, trebuie sa sustinem demersurile spre adevar si bine social, respingerea urii, agresivitatii si violentei ale oricarui cetatean – inclusiv al celor prinsi de val in vechile metehne ale coruptiei sistemice si care vor sa-si repare greselile si sa reformeze sistemul.
Domnul Borza scrie elegant si antrenant dar nu defineste ceea ce numeste…sistem si ceea ce numeste oamenii sistemului. Mi-ar place sa stiu cum defineste domnia sa sistemul ca sa imiconturez o parere despre oamenii sistemului. Multumesc anticipat.
Ceea ce „v-ar plăcea” e destul de greu de spus în cuvinte puține – dar găsiți în librării cartea mea „Societatea procedurală” unde cred că anumite lucruri sunt mai clare. Nu am în vedere ceva de genul „stat paralel” – dar sistemul este în esența lui piramida vasalităților postfeudale pe care o vedem oriunde întoarcem capul. Refeudalizarea (Habermas „refeudalisierung”) societății românești a dat naștere unui sistem de vasalități unde jupânul local a instituit (instituționalizat) o schemă de taxare. Nu poți performa social dacă nu te conformezi – despre asta e vorba în opinia mea. De aici la lipsa libertății (de gândire în primul rând) e mai puțin de un pas…
”Refeudalizarea (Habermas „refeudalisierung”) societății românești a dat naștere unui sistem de vasalități unde jupânul local a instituit (instituționalizat) o schemă de taxare.”
Pe vremea lui Adrian Năstase am ajuns și eu la concluzia asta, iar singura soluție mi s-a părut emigrarea. În principiu, feudalismul e foarte bun la a crea loialități personale și la a menține societatea într-o stare de subdezvoltare. Activitățile economice independente sunt restricționate sau obstrucționate ca scop în sine și câte un reset se poate obține doar prin revolte. Legenda spune că 2026 va fi un an la fel ca 1989.
Unde au disparut filmarile de la revolutia din 1989 cand se arunca cu „cocktail Molotov” in institutiile din Bucuresti ?
Alte filmari din 1989:
https://m.digi24.ro/stiri/actualitate/bucurestiul-anului-1989-filmat-cu-camera-ascunsa-filmari-inedite-care-nu-au-mai-fost-prezentate-pana-acum-in-tara-3347573
„De primă urgență rămâne ….. ”
„Reforma Modului de A Gîndi” !!! foarte, foarte VAG și FLUU.
„Reforma” CUI ? făcută de către CINE ? CUM ?
„Modul de a gîndi” AL CUI ?
===========================================
„… prezența omului de afaceri în guvern ….”
„Om de afaceri” ??? Poate : „imaginea” Banditului ! Şpăgarului ! Sperjurului !
Vorba-aceea, ce nu se poate face cu un pix și-o vorbă potrivită bine plasată.
===========================================
„iluzia generalizată a competenței hrănește corupția și impostura.”
Oare nu credeți că mai vînjos-curajos, expresia : „Evidenta generalizare a incompetenței ………” ar fi mai apropiată de realitatea concretă înfiorătoare ???
===========================================================
„Corupția din țară e în primul rând consecința felului în care oamenii cred că își pot rezolva problemele curente.”
Chiar să nu știți într-o asemenea măsură Care este în primul rînd CAUZA Corupței din România ????
„ …. consecința felului în care oamenii cred că ….” ce frumos le mai aduce PIX-ul din condeiul gînditorului de la Hamangia.
Consecința Gîndirii … OAMENILOR !
Despre care „OAMENI” să fie vorba ?
La ce „OAMENI” vă gîndiți/referiți ??? Așa în General ? așa La Grămadă ? Omul, Țăranul care muncește din greu 12-14 ore pe zi și „Omul de afaceri Bandit și Şpăgar & altele” ??? Pensionarul care nu primește pensia și prim ministrul Guvernului Român ??? Familia care are 3 copii la școală la facultate și vreun „om politic” din pseudo-elita-politic-banditească a României ??? Un român emigrant în Occident muncind din greu ca să-și întrețină-ajute familia rămasă în România și un intelectual cu școli înalte și limbaj ales și „pix” frumos susținător din umbre și complice guvernelor succesive ?
Chiar așa ? Toți OAMENII la un loc ???
Că Oameni sîntem, la ce/cine-s „Oamenii” dumneavoastră „care cred că” ???
Superbe sofisme, SUPERB AMALGAM !
=================================================
De primă urgență rămîne, Este : Separarea grîului de Neghină.
Dar din păcate este prea tîrziu, Metastazele sînt Peste TOT !
Daca vina este purtata de companiile de stat pt coruptie, spaga si servicii de slaba calitate catre clienti, nici cele private romanesti nu se dau in laturi in a baga mana adanc in buzunarul clientilor si a da masura lucrului ca merge si asa.. Am trait personal aceasta experienta. Daca statul face asa de ce nu ar face si el la fel.
Daca vina este purtata de companiile de stat pt coruptie, spaga si servicii de slaba calitate catre clienti, nici cele private romanesti nu se dau in laturi in a baga mana adanc in buzunarul clientilor si a da masura lucrului ca merge si asa.. Am trait personal aceasta experienta. Daca statul face asa de ce nu ar face si ei la fel.
Me: In Romania exista grupuri de interese care actioneaza astfel incat sa aduca daune financiare imense statului roman, fapt care conduce la un nivel de trai precar al populatiei formate din oamenii onesti. Cum putem lupta eficient impotriva acestora, avand in vedere faptul ca justitia este corupta si nu actioneaza impotriva acestor infractori?
Chat GPT: În fața unor provocări complexe precum corupția și grupurile de interese care aduc daune statului și populației, este esențial să adopți o strategie holistică și coordonată. Iată câteva pași care pot fi urmați pentru a combate eficient aceste fenomene:
Consolidarea transparenței și responsabilității instituțiilor publice
Promovarea transparenței în administrație și în activitatea instituțiilor publice
Implementarea mecanismelor de control și audit independent
Asigurarea accesului public la informații despre gestionarea resurselor și decizii
Susținerea și dezvoltarea societății civile
Încurajarea ONG-urilor, mediului academic și a mass-media să monitorizeze și să expună corupția și abuzurile
Crearea unor platforme de raportare sigură pentru cetățeni și whistleblowers
Promovarea educației civice și a valorilor integrității
Reforma sistemului de justiție
Sprijinirea reformelor pentru depolitizarea și profesionalizarea justiției
Crearea unor mecanisme externe de control și verificare a activității judiciare
Îmbunătățirea protecției pentru martori și denunțători
Cooperarea internațională
Colaborarea cu organisme internaționale anticorupție, precum OLAF, Interpol, Transparency International
Participarea în inițiative regionale și globale pentru combaterea fraudelor și a infracțiunilor economice
Implicarea cetățenilor
Încurajarea participării active în procesul decizional și în controlul public
Susținerea inițiativelor civice și a protestelor pașnice pentru schimbare
Promovarea responsabilității și integrității în rândul populației
Legislație și sancțiuni stricte
Asigurarea unui cadru legal clar și aplicabil pentru combaterea corupției și fraudei
Aplicarea efectivă a sancțiunilor pentru infracțiuni economice și corupție
Este important ca aceste măsuri să fie implementate simultan și susținute de voință politică și de implicarea activă a societății civile. Schimbarea profundă necesită timp, perseverență și o abordare integrată pentru a construi un sistem mai transparent, responsabil și echitabil.
Felicitari pentru ideea de a intreba ChatGPT despre cum se iese din mocirla distrugatoare si aparent fara speranta a coruptiei, si speram ca vor fi suficienti politicieni care vor recomanda si implementa aceste recomandari!
Mai e oare nevoie de discutii interminabile pentru „compatibilizarea” programului de guvernare cu „politicile” particulare ale fiecarui partid din coalitie, cand Chat GPT iti raspunde in 3 secunde si iti spune ce trebuie sa faci?
Partidele din coalitie sau din opozitie care nu doresc implementarea unui program precum cel expus la modul cel mai simplu de catre Chat GPT se situeaza in mod clar de partea infractorilor, de partea coruptiei si a coruptilor!
Oare ce impiedica mass media sa expuna clar faptul de mai sus, in fiecare zi, in fiecare ora ….. poate astfel nu vom mai avea PSD partid cu cei mai multi parlamentari….poate inteleg si idiotii votanti ai PSD si AUR ce se petrece de fapt!
sa plecam de la un caz simplu: va opreste politia rutiera si sunteti nevoit sa achitati amenda, chiar daca o contestati; castigati procesul si tot nu vedeti banii inapoi, ca se depune automat apel si doar pana la prima urmatoarea infatisare se scurg 2ani.
acum extrapolati asta la nivel de antreprenor care risca sa ii fie blocate conturile;
spaga de supravietuire poate face diferenta dintre profit si faliment;
pana aici suntem cu totii cinstiti, harnici, priceputi si bine intentionati
„Ulei de șarpe” (snake oil) este un termen utilizat pentru a descrie comercializarea înșelătoare, frauda în domeniul sănătății sau o escrocherie. În mod similar, „vânzător de ulei de șarpe” este o etichetă comună utilizată pentru a descrie o persoană care vinde, promovează sau este un susținător general al unui leac, remediu sau soluție fără valoare sau fraudulos. Termenul provine de la uleiul de șarpe care era vândut acum 2-300 de ani ca elixir vindecător pentru multe tipuri de probleme fiziologice.
Faptul că unelte software gen Chat GPT pot să rezolve în câteva secunde probleme matematice complexe, soluțiile furnizate putând fi confirmate cu uneltele tradiționale (hârtie și creion) de specialiștii în domeniu, se pare că produce un entuziasm popular atât de mare încât unii utilizatori mai romantici din fire își pierd complet uzul rațiunii și se prăbușesc cu capul în țărână la picioarele AI închipuindu-și că orice răspuns primit de la noua zeitate e Calea, Adevărul și Viața.
Dacă AI ar rămâne strict în domeniul STEM (science, technology, engineering, and mathematics) – perfect compatibil cu tehnica de calcul, ar fi o unealtă OK. Din păcate, competențele excepționale ale AI în acest domeniu sunt exploatate propagandistic pentru a se manipula și controla opinia publică în chestiuni ne-științifice ca ideologia, politica, economia, sociologia, filozofia, psihologia, literatura, arta etc., răspunsurile monstrului reflectând de fapt STRICT opiniile și interesele finanțatorilor. Lucrul acesta e evident pentru oricine pune aceeași întrebare ne-științifica mai multor unelte de tip Chat GPT cu finanțatori a căror poziționare politică e cunoscută. Acesta e și motivul diversionist pentru care promotorii au numit o unealtă simplă (software + uriașe baze de date) Inteligență Artificială, deși alăturarea asta pompoasă de cuvinte e un oximoron strident, o înșelătorie amintind de o altă soluție universală și omnipotentă: uleiul de șarpe. Având în vedere iureșul și sutele de miliarde de $ care se aruncă în start-up-urile AI, entuziaștii căzuți în extaz ar trebui ajutați să iasă din transă, să deschidă un ochi și, cel puțin, să cadă pe gânduri.
Tipic comunist comentariul! Similar cu ce ar spune (about) tovarasul Iliescu Ion, proaspat decedat! AI sa isi vada de treaba ei, iar „finantatorii Chat GPT”, care sunt „elemente legionare, fasciste”, sa nu mai incerce sa manipuleze „prostimea” pentru ca manipularea prostimii este apanajul nostru, al comunistilor!!
Chiar nu inteleg ce nu ar fi de bun simt in raspunsul dat de catre Chat GPT ! Este un rezumat clar si riguros, elaborat instantaneu, al principalelor actiuni ce ar trebui intreprinse, in mod cu totul si cu totul democratic, pentru stoparea furtului generalizat, a coruptiei generalizate. Orice politician de bun simt l-ar putea genera si sistematiza astfel, dar nu atat de rapid. Asta e tot!
A propos! Nu sunt un fan AI. Dar orice poate conduce la stergerea de pe fata pamantului a scursurilor comuniste trebuie utilizat! Comunistii si uneltele lor reprezinta raul absolut! In aceste zile nesimtirea atinge cote maxime, cand in dispret total fata de memoria celor ucisi in dec-ian 89 si iunie 90, i se aduc omagii nationale unui criminal comunist ordinar decedat. Rusine maxima!
„… nu văd nici un câștig epistemic datorat distincției între „șpaga de supraviețuire” și corupția pe bune.”
DISTINCTIA lansata de evazionistul care ne-a facut tampiti pe toti aia care vrem transparenta in orice ne afecteaza calitatea vietii este PRAF IN OCHI.
‘Mnealui NU si-a platit contributiile legale si legate de angajatii sai de la vremea respectiva, de-aia a ajuns sa dea spaga mascata.
DAR acest lucru e evitat in declaratiile lui crocodilian-lacramoase (din viclenie/harneala de valutist cu mucii-n freza inhaitat cu penali mocirlosi) – vad ca nici autorul articolului, dar nici comentatorii, de pana acum, nu au binevoit a evidentia radacina asta.