vineri, iulie 30, 2021

Oaze în deșert: supraviețuirea prin NEC

La împlinirea a 20 de ani de NEC, toate gândurile mele bune pentru această adevărată oază în deșert! Reiau acum, recent trecut prin ea, un mic inventar de bucurii pe care experiența oazei mi le-a prilejuit între 2012 și 2013.

Bursa Ștefan Odobleja a marcat o experiență de interacțiune intelectuală extrem de interesantă și fascinantă. Ideea de a pune laolaltă tineri experți din varii domenii pentru a-și discuta, în întâlniri săptămânale, unii altora, proiectele de cercetare are avantajul de a produce acel gen de reflecție spontană, inopinată, genuină. Personal am fost plăcut surprins să primesc pe propriul proiect de cercetare întrebări pe care nu le-aș fi recepționat vreodată din partea colegilor de câmp academic. Un antropolog, un istoric al artei, un filosof sau un sociolog îți pot întoarce obiectul de cercetare (în cazul de față, din zona științelor politice) în poziții de reflexivitate nebănuite. Pentru subsemnatul, experiența NEC a însemnat în primul rând ocazia de a-mi testa gândurile într-o piață globală a ideilor, cu oameni de expertize, experiențe și origini academice diferite. Consider că, din start, genul acesta de amenajare intelectuală mi-a folosit extrem de mult la deschiderea unor noi perspective și gânduri de cercetare.

În al doilea rând, bursa NEC-Odobleja mi-a oferit ocazia de a intra în contact cu subiectele de cercetare ale altor tineri cercetători și de a problematiza pe tonalități și acorduri diferite, ceva cu care lumea academică din România nu pare a fi prea mult obișnuită. O experiență realmente interesantă și un mecanism de învățare, interactiv și atractiv, cu care m-am împrietenit intelectual foarte repede. Sunt recunoscător astfel nu doar pentru lucrurile noi pe care le-am învățat despre propriul subiect, ci și pentru cele despre toate celelalte subiecte. Seminariile NEC au fost un fel de „târg cultural” foarte selectiv și un exercițiu de învățare și uimire (în sens filosofic) permanentă.

Nu în ultimul rând, bursa NEC-Odobleja mi-a oferit posibilitatea unui stagiu de cercetare în străinătate, ocazie cu care am putut să-mi completez bibliografia pe propriul subiect de cercetare, să intru în contact cu colegi internaționali, să descopăr resurse documentare inaccesibile sau limitate de partea românească a baricadei academice. Sunt recunoscător pentru oportunitate și cred ca acest lucru se va reflecta în textele mele prezente și viitoare. De asemenea, întreaga experiență NEC mi-a pus în gând mai multe piste și idei de cercetare pe care intenționez să le fructific în viitor prin aplicații la diverse burse/granturi/poziții academice din străinătate. Între doctorat și post-doctorat, experiența unui institut de studii avansate mi se pare cea mai bună și utilă turnantă intelectuală, un fel de bazin de training de care toată lumea are nevoie înainte de a face pasul către viața academică profesionistă. Cel puțin în cazul subsemnatului, cam astfel au stat lucrurile. La final, nu pot decât să spun foarte deslușit că întreaga experiență NEC este unică pentru România, utilă în cel mai înalt grad pentru orice junior scholar, elegantă și incitantă intelectual deopotrivă.

Ceea ce cugeta cândva Hannah Arendt (probabil cel mai citat autor în timpul șederii mele la NEC, prietenii știu de ce) mi se pare de o complementaritate care aproape că îți taie respirația. Psihologia modernă ne învață să ne adaptăm vieții deșertice, dar asta ne privează cumva de singura noastră speranță, acea speranță că noi, care nu suntem produsul deșertului deși trăim în el, suntem totuși capabili să-l preschimbăm într-o lume mai umană, locuibilă. Deșertul lumii noastre comune nu este pe de altă parte vreun cimitir pașnic, el rămânând deschis tuturor posibilităților și furtunilor de nisip și pericolelor. La polul opus, oazele: aceste regiuni ale vieții care se încăpățânează să existe independent, cumva suspendat deasupra circumstanțelor, ca forme rare și delicate de escapism (a se citi aluziv și „intelectual”). La NEC se pășește așadar ca într-o oază, din nevoia absolută de tihnă a minții și a sufletului. E loc pentru toți „beduinii”, atât pentru neo-marxiști, cât și pentru neo-conservatori, atât pentru creștin-democrați, cât și pentru social-democrați, câtă vreme ei dialoghează firesc, dezinhibat, fără crispări de true believers. Un liberalism al decenței, civilității și toleranței – cam așa arată oaza NEC. La cât mai mulți ani!

Recomandare de lectură (Ioana Bot despre NEC): http://literaturadeazi.ro/content/locuirea-lecturii-iv

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Marius Stan
Politolog și fotojurnalist pentru Radio Europa Liberă.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Orfani de știință

Undeva în Transilvania. Masca obligatorie pe stradă și în instituțiile publice. Unitatea militară, la intrare. În uniforme și în civil, un grup...

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

Locomotive Diesel-electrice realizate la Craiova sub licenţă elveţiană şi exportate în Republica Populară Polonă (1)

O analiză referitoare la achiziţionarea unei licenţe de fabricaţie ar putea stârni discuţii în contradictoriu între inginerii români. Unii dintre ei pot...

Așa grăit-a Cîțu

Poate ar fi mai rațional ca Primul Ministru să pună capăt banilor risipiți pe nu-știu-câte instituții (începînd cu Ministerul) menit(e) a se ocupa de cercetare (pe mentenanța cărora și pe banii de salarii ale personalului se duc sume masive de la buget) și să organizeze anual un concurs de proiecte, cu jurizare internațională, ai căror câștigători să beneficieze și de o minimă vizibilitate (grație subvențiilor de la guvern pentru diverse televiziuni, deja alocate).

Mixul energetic al agromerărilor urbane

În orice metropolă consumul de energie este diversificat și în creștere prin mărirea acesteia ca arie geografica, în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro