Anul trecut, ZF a publicat opinia subsemnatului cu privire la licitația proiectului rubricat și mi-am exprimat unele păreri care, din păcate s-au adeverit. Această a 7-a variantă de studiu de fezabilitate (record mondial pentru pregătirea unui proiect) pe care România și l-a propus din anii 80, este un ”case study” tipic despre cum să faci ca să nu faci nimic.
Voi încerca să explic de ce această reluată ”licitație” din această săptămînă, previzibil, va fi un nou eșec, avînd drept urmare (sau obiectiv !?) ”ingroparea” definitivă a proiectului, pe motive plauzibile, ușor de ”înghițit” de publicul larg precum că, ori nu s-a prezentat din nou nimeni, ori că ofertele nu au raspuns integral cerințelor din Caietele de Sarcini, ori că nu s-a gasit finanțare sau investitori, orice alte motive care se vor mai putea inventa ”pe baze legale”.
Și uite așa, cum un proiect de mare importanță pentru România va fi ”îngropat” legal, deși mai toată lumea vorbește despre necesitatea (nu fezabilitatea !) acestui proiect, dar Ministerul Energiei se chinuie să-l îngroape ”competitiv”, în ciuda declarațiilor pompoase ale Dlui Ministru Burduja că, ”acesta este un proiect prioritar pentru dînsul”…o fi, dar, mai sunt și alții prin preajmă.
Motivele sunt 2 mari si late:
- Sistemul care s-a creat în România: concubinajul imoral politică-economie (sau invers)
- Competența managerială și profesională care a involuat în România (de asemenea, economic și politic)
Să ne uităm puțin mai adînc, numai la aceste 2 motive:
- Sistemul
Mînați de curiozitatea de a citi ”noua versiune a Caietelor de Sarcini” anunțată spectaculos de Dl.Ministru Burduja, cum că ”au fost incluse observatiile ofertanților de la precedenta editie”- season 1- a licitatiei la care nu s-a prezentat nimeni, observăm că nu s-a schimbat mai nimic in conceptia SAPE și in C/S (ori DL. Ministru nu stie și a fost mințit, ori stie și îi minte posibilii ofertanți, ceea ce e foarte grav, sau, e o mică, foarte mică modificare pe undeva, neobservabilă, ca să ”pice bine cuiva”, și să avem totuși măcar 1 singur ofertant, căruia, nu-i așa, trebuie sa-i acordăm contractul).
În România, achizițiile publice sunt reglementate de Legea corespunzătoare a achizițiilor publice (care a devenit un ”fetiș” în zona sectorului de stat, un instrument ideal, numai bun de a ”manevra” în procesul achizițiilor publice, în funcție de diferite interese, problemă asupra căreia voi reveni mai jos). Cine are curiozitatea și răbdarea să citească Fișa de Date pusă pe SEAP (Sistemul Electronic de Achiziții Publice – adică achiziții publice pentru publicul larg !), va constata ca în acest document, in proporție de cca 60% se vorbeste de legi și proceduri legale pe care trebuie să le respecte ofertanții, vreo 30% despre cum trebuie sa fie ofertanții de buni si experți, si mai nimic despre ce vrem, cum vrem să fie Tarnița asta.
Intr-un cuvint, niste hirtii pregătite de niște juristi si alți birocrați care n-au nici o legătură cu un proiect energetic unic în România, specific tehnologic și despre care nu mulți au idee ”cu ce se mănincă”. Pentru relevanța celor afirmate, invit cititorii, chiar dacă nu au vreo expertiză in problema, să arunce o privire doar pe aceasta:
Pumped Storage Hydropower Valuation Guidebook
A Cost-Benefit and Decision Analysis Valuation Framework
March 2021
ANL-21/10
https://www.energy.gov/hydrowires
(US Department of Energy)
More information about HydroWIRES is available at https://energy.gov/hydrowires.
pentru a avea cit de cit o idee despre ce inseamna o centrală CHEAP.
Să vedem întîi cum se întîmplă la marile Corporații care operează în piața internațională, în mod competitiv:
- Și acestea au un Departament de Procurement (achiziții), care este împuternicit sa contracteze/achiziționeze ceea ce este necesar și mai ales, este răspunzator legal de întreg procesul
- Și acestea operează pe baza unor ”legi” (mai precis Regulamente interne de achizitii), foarte clar stabilite, inclusiv proceduri de evaluare stabilite, transparente oricaror furnizori potențiali, criterii de calificare pentru admiterea ca furnizor calificat, bugete disponibile pentru anumite poziții, etc. Toate acestea, de multe ori sunt publicate pe site-urile Corporațiilor respective !
- La toate aceste mari Corporații, în situația în care se produce vreun ”eșec” de a nu se putea achiziționa vreun echipament critic, vreun serviciu critic pentru buna funcționare a Corporației, pe motiv ca ”nu s-a prezentat nimeni” acest fapt nu este acceptabil și in marea majoritate a cazurilor, cel puțin managementul Departamentului Procurement este schimbat cvasi-instantaneu.
Ce vedem acum că se întîmplă la marea ”Corporație” SAPE, a Ministerului Energiei, ”responsabilă” cu achiziția serviciilor de studiu de fezabilitate pentru Tarnița-Lăpuștesti ?:
- Ce citim in Caietele de Sarcini ale licitației trecute (si care se va repeta curînd), sub semnăturile unui ”grup de lucru” compus din 13 ”experți” consilieri, juriști, eficientizatori de investiții și un Șef, peste toți, care, absolut toți nu au vreo legătură cu meseria denumită ”international procurement” nerezultînd clar cine s-ar pricepe cît de cît la ”fezabilitatea unui CHEAP”. Peste toți aceștia, semnăturile a 3 (trei) Directori interimari !?, (care de această dată, au semnat caietele de sarcini, asumîndu-și aparent conținutul acestora. Aceasta este, intr-adevăr, un mare progres față de precedenta ”ediție” a licitației.) Marea problemă este: cine și cîți dintre semnatarii C/S, au cunoștințele și calificarea necesară de a discuta cu ofertanții cărora li se cere sa aibe experiență similară – cu Tarnița- in cel puțin alte 4 proiecte similare).
- Pe lîngă neclaritatea responsabilității procesului, mai este una: neclaritatea surselor de finanțare (sau măcar intențiilor de finanțare a proiectului si/sau participarea beneficiarului pentru mai buna înțelegere si evaluare a riscurilor din partea beneficiarului). Practica internaționala prevede în mod expres aceasta condiție: nici o licitatie internațională credibilă nu se poate desfășura fără a indica sursele de finanțare. (ale proiectului, nu ale S/F !)
- Neștiindu-se ”al cui e de fapt proiectul” și cine e Counter-part-ul legal comercial, ne mai mirăm ca ”n-a oferit nimeni nimic pe sistemul electronic SEAP”, inducîndu-se, vezi Doamne, ideea că sistemul electronic a decis in mod obiectiv și imparțial…iar organizatprii n-au avut ce face, asta e, ”se supun legii” !?
- Să vedem cine sunt cei care organizează licitația, scriu Caietele de Sarcini și se presupune ca le vor și evalua (dacă pînă la urmă vor avea ce). Din ce s-a văzut mai sus, sunt cei ”invizibili” și primii la care ne duce gindul sunt cei de la Hidroelectrica, ”experții” de necontestat in hidro și care dețin ”o juma de lac” la Tarnița. De ce asta ar putea fi o problemă, s-ar putea gîndi cineva fără multă imaginație ?:
Nimeni nu a tras învățăminte din eșecurile din trecut ale acestui proiect. Conform unei interpelari a Dlui Deputat Țîmpău Radu Bogdan in Parlamentul României, înregistrata la Camera Deputaților cu nr. 4380A/2014, privind Oportunitatea realizării proiectului Tarnița-Lăpuștești, Ministerul Energiei a raspuns, prin Ministrul delegat – Secretar de Stat Albulescu Mihai Adrian, (prin Nr. 101906/RN/30.06.2014) că proiectul este foarte necesar și urma să fie finanțat si manageriat de Hidroelectrica impreună cu o echipă de consultanți de la Deloitte, dar, (citez mai jos din răspunsul Ministerului Energiei):
In continuare, citim cu interes și uimire că, după retragerea Hidroelectrica din proiect, datorită intrarii în insolvență (deși, nu e clar de ce n-ar fi putut participa doar in calitate de simplu participant), insă, citim din acelasi răspuns al Ministerului Energiei că:
In acest context, de ce nu ne-am putea întreba de ce ”noii acționari” ai listatei cu mult succes și tam-tam – Hidroelectrica, ar fi mai grijulii cu scăderea costurilor energiei în România, decît cu dividendele lor pe care le așteaptă an de an cu multă înfrigurare
Sau, mai rău: de ce acționarii Hidroelectrica ar accepta să participe la dezvoltarea unui concurent – Tarnița-Lăpuștești, care îi va ”fura” aproape tot business-ul din piața de echilibrare din România de vreo 200-300 mill. EUR/an ?!
Sau, și mai rău: de ce Hidroelectrica (în condițiile de mai sus) și in tandem cu Verbund (Austria), cu care are un acord confidențial de parteneriat, ar avea vreun interes (Verbund) să-i concureze Tarnița-Lăpuștești și pe ei, în piața de echilibrare Central-Est Europeană !? Oare Verbund vrea să dezvolte centrale Hidro in Austria impreună cu Hidroelectrica ? N-aș crede, mai degrabă dorește o implicare cit mai mare (control ?) în România
Toate acestea de mai sus, au un vag iz de conflict de interese, noțiune atit de bine si detaliată explicată în caietele de sarcini ale SAPE, dar, aplicabil doar furnizorilor potențiali.
Să rămînem cu bănuiala doar că, așa cum ar părea lucrurile, Hidroelectrica este ”expertul” care scrie caietele de sarcini, evaluează propunerile altor furnizori (concurenți !?) și conduce, in fapt, procesul.
Acesta de mai sus este motivul pentru care am explicat in articolul de anul trecut: SAPE evalueaza furnizorii, dar, si aceștia la rindul lor, evaluează organizația si, rezultă că in momentul de față, cel mai mare risc pentru proiect este însăși organizația care ”organizează” licitația
Pînă la acest punct, deslușim destul de clar niște motive ”macro” care vor face cvasi-imposibilă promovarea și realizarea acestui proiect vital României: imixtiunile politice in ”terenul de joacă” denumit energie, lipsa de responsabilitate și dezinteresul față de prioritățile reale ale sectorului energiei, toate învelite sub masca respectării legislației spre binele țării.
Să trecem acum la al 2-lea motiv mare și lat:
2. Competența managerială și profesională care a involuat în România
Să vedem ce declară Dl. Ministru Burduja (care, deși poate este bine intenționat, cum am mai spus în alte dăți, are în față un munte Himalaya de escaladat și nu pare a fi pregătit fizic și mental și n-are nici șerpașii să-l ghideze corect):
“Am dispus reluarea de urgenţă a procedurii de achiziţie a documentaţiei tehnico-economice, luând în calcul toate clarificările primite în prima etapă. (NA: se pare că au fost peste 70 de cereri de clarificări). Suntem încrezători că reluarea procedurii se va face la începutul săptămânii viitoare, cu o documentaţie de atribuire îmbunătăţită, care va ţine cont de solicitările mediului privat. Asta va creşte şansele derulării cu succes a procedurii, care va avea un termen iniţial de 30 de zile”, a declarat Sebastian Burduja.
Cred că Dl. Ministru Burduja nu conștientizează situația delicată in care se află, prin prisma faptului că a declarat acest proiect ca o ”prioritate personală” și, mă indoiesc că vor fi mulți din mediul politic care vor vrea ca acest proiect chiar să se întimple, mai degrabă nu , din motive politice, nu economice, care, oricum nu sunt înțelese mai de nimeni:
- este foarte grav să ai demarat un proces de procurement, cu 15 posibili ofertanți (se pare că unii de ”mare greutate”) -adică, din aceia care stiu cu ce se ”mănincă centralele de pompare acumulare” și să nu ai nici macar 1 ofertă (propunere) !?; este inadmisibil și arată clar că există o problemă undeva !
- din punctul meu de vedere personal, orice manager responsabil, înainte de a se grăbi cu reluarea de urgenţă a procedurii de achiziţie, mai bine ar analiza cauzele eșecului anterior (pentru că asta este !)
- a primi o mulțime de cereri de clarificare din partea potențialilor ofertanți, denotă mai degrabă slaba calitate tehnică-juridică-comercială a unor Caiete de Sarcini confuze, iar a răspunde la unele din acestea nu este soluția, după cum un un nou termen iniţial de 30 de zile”, pentru că se grăbește Domnia sa, nu reprezintă nimic, e mai degrabă un nou obstacol !
Să trecem în revistă (numai) cîteva din lucrurile spuse și cerute prin Caietele de Sarcini și Fișa de Date SEAP, care abundă intr-o uriașă înșiruire de Legi, HG-uri, Regulamente, Instrucțiuni specifice României și organizate pe pagini întregi, intr-un mod ideal de exemplificat pentru ceea ce inseamnă ”ultimate top bureaucracy” a cărei intenție clară este ”să se acopere” cu toate prevederile legale, ”în caz de…”, mascîndu-și astfel incompetența și ”băgind în caietele de sarcini toate alea, si asta si aialaltă, etc., să fie acolo”.
S-au ”băgat toate astea, de-a valma”, rezultînd o ”varză” perfectă:
1. În primul rînd șochează că în C/S (caietele de sarcini) și F/D (fișa de date), nu este descris aproape nimic despre ce ar vrea/urmări SEAP (România) să afle despre ”fezabilitatea” proiectului !
ETAPA I din F/D, care ar fi trebuit sa fie cea mai consistenta parte din document găsim doar 9 rînduri în care singurul ”far călăuzitor” este că ”ofertantul are obligația de a elabora Studiul de Fezabilitate conform prevederilor HG nr.907/2016” (un HG celebru, lipsit de relevanță pentru industria energetică in general si CHEAP în special. Dacă cineva are curiozitatea să se documenteze, poate citi de la început, în preambulul HG-ului ca este destinat industriei constructiilor, celelale domenii fiind la ”altele”.
Mult mai coerent ar fi fost să se aleaga o metodologie (de ex: https://jaspers.eib.org/LibraryNP/EC%20Reports/DG%20REGIO%20CBA%20Guide%20for%202014-2020.pdf) a BEI, pentru că, nu se știe, poate, poate proiectul va necesita finanțare UE si apoi, facem un nou SF , reluind tot procesul de la capăt ?
2 Din propria experiență, pot asigura pe oricine că, orice Investitor, in orice domeniu, dacă va face ceva în România, în nici un caz nu va lua vreo decizie ”pe baza HG-907” adus în România la rangul de Biblie a investițiilor. La fel si (mai ales) Centralele de Stocare-pompare-acumulare, au propriile lor standarde de evaluare, acceptate internațional și nicidecum un HG local
3 Partea într-adevăr hilară, care confirmă confuzia în care se găsesc organizatorii acestei licitatii, este faptul că in F/D, se cere ca, ”… Contractantul are obligația de a actualiza Studiul de fezabilitate… și elaborara Analiza cost-beneficiu după modelul solicitat de către eventualii investitori….” Cu alte cuvinte, ofertantul după ce face un S/F așa cum e cerut, mai stă și la dispoziția SAPE si a unor potențiali investitori să le facă și lor analizele dupa cum vrea fiecare !?…păi, mai bine nu facem asta de la inceput, luind o structură de SF general acceptată, de preferință pentru CHEAP ?
4 ETAPA II din F/D în schimb abundă pe 29 de rinduri intr-o listă de cerințe și Legi pe care trebuie să le respecte ofertantul (cca 20 de legi, reglementari, ordine, instrucțiuni( pornind de la ANRE, si trecind prin exproprieri, ape, paduri, cărti funciare, etc., etc.), elemente de componentă locală, ce pot fi facute de SAPE, Minister, o Firma de proiect constituita in acest scop sau, orice firma(e) românesti !
Este absolut un non-sens să ceri unui contractor extern să facă toate astea. Acesta va apela tot la firme locale romănesti, singurul lucru palpabil fiind ca vor crește costurile S/F-ului în mod direct, substanțial
Toate aceste documente pot fi apoi puse la dispoziția ofertantului cîștigător, scutind timp si costuri
5 . CRITERIILE DE ATRIBUIRE (cel mai bun raport calitate-preț) constituie monumentul confuziei și inutilității.
Este prezentată formula deja clasică de evaluare (40%) pret, (30%) Experiență, (30%) componenta tehnică de demonstrare a unei metodologii de implementare a contractului, care in fapt, demonstrează incă odată incompetența și lipsa de înțelegere a naturii proiectului care nu seamănă deloc cu ceea ce cred autorii C/S si F/D că ar trebui să fie. Să argumentăm:
- Care este indicatorul măsurabil al calității ? (aceasta trebuie să se refere strict la aspecte tehnice ale proiectului, performanțe în contextul SEN al României, ce specificații generale s-ar potrivi, etc., etc.) iar astea n-au nici o legătura cu experiența contractorului.
Deci, ce calitate se urmărește ?
- Experiența persoanelor cheie: Luarea ”de bune” a criteriilor de prin SEAP, sau alte surse, fără a fi trecute prin filtrul gindirii sau experienței in domeniu, conduce la situații de ”copiii spun lucruri trăznite”. Se cere în F/D ca experiența să fie de minim 4 proiecte similare, documentate (!). Vestea buna pentru SAPE este că proiecte ”similare” cu Tarnița-Lăpuștești dureaza în medie între minim 7 ani si max 10 ani, deci, avem toate șansele ca ofertanții să reangajeze la loc pensionarii pentru a răspunde ”cerintelor exprese” ale SAPE). Personal, aș angaja un tînăr inginer de 35 de ani, care să fi participat, de preferință la 1 proiect, dar dintr-o companie care a realizat in 30 de ani 4 astfel de proiecte. Nu e mai bine așa ?
Mă voi opri aici cu observațiile și comentariile la aceste documente, nu înainte de a face o ultimă remarcă: in toate aceste documente, totul este făcut astfel încit perticiparea oricărei firme locale, românești devine imposibilă (cum să participi dacă achizitorul cere referințe în ultimii 3 ani în timp ce în România nu s-a facut nimic in acest ”domeniu similar” in ultimii 30 de ani !?
Din motivele arătate mai sus, dar și din cauza multor altora estimez că proiectul Tarnița-Lăpuștești va deveni un eșec iremediabil al României, datorat exclusiv nouă, sistemului creat și incapacității noastre manageriale si tehnice.
Foarte relevantă este și întrebarea: cum de România nu a propus Comisiei Europene acest proiect pe lista PCI (Project of Common Interest), deși, CE a și recomandat inclusiv pentru PNIESC-ul nostru defectuos întocmit – STOCAREA ? Cred ca motivul ar fi fost că ar fi trebui chiar să-l facem !…dar mulți nu-l vor !
A organiza o a doua licitatie, rapid, cu un termen de 30 de zile, pentru un proiect de 1,5 miliarde EUR, dupa eșecul primei, fără a ințelege sau explica de ce a eșuat, ne conduce la înțelepciunea romanilor:
Errare humanum est sed perseverare diabolicum
Cea mai mare bucurie ar fi să mă înșel !…poate apare vreun ofertant !?…relevant va fi cine va fi !
.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
De la o guvernare socialista e bine sa avem pretentii numai de elicopterizare de bani in societate . Zic . Cu o lege electorala care a eliminat pragul legitimitatii ( 50%+1 ) si cu un popor needucat care voteaza pe cei care da ,nu vom avea parte si de guvernanti intregi la cap .
Hidroelectrica este experta in a scoate la licitatie documentatii trasnite.
Au fost n runde de licitatie la toate centralelel pe care au vrut sa le reabiliteze.
Ca fapt divers: Vidrau este pregatit pentru a 6 – a licitatie.
La Stejarul a fost vreo 10 ani licitatii si uite unde au ajuns cu 2 grupuri din 5 rezolvate partial.
Chiar citeam ieri ca au scos si o hidrocentrala pe Olt la retehnoligizare si ghici ce: nu s-a prezentat nimeni. Se reface licitatia.
Dar de faptul ca firma de proiect a mancat vreo 15 ani banii contribuabilului nu scrieti nimic? Cred ca aici era un os de ros, cum sa tii 15 ani niste angajati care nu au facut nimic, dar na, eu rautacios.
Cat despre proiect, stiti ca mi se pare o prostie sa transporti energia din Dobrogea pana in Apuseni ca sa o stochezi. Altii fac GW in baterii/an si noi vrem sa costruim in 10 ani un amarat de GW cu costuri imense in timp ce tehnologiile de stocare in baterii devin din ce in ce mai ieftine si mai fiabile.
Burduja o ia pe urmele lui Vom Popescu, vorbeste gura fara el doar pentru a se baga in seama pentru ca e doar un politruc inconjurat de alti politruci pe langa care asa zisii profesionistii din enegie nu pot ajunge. Un mic Ceasca caruia nu-i place sa auda altceva decat vrea el.
În chestiunea bateriilor vă depășiți foarte mult competența. Ca și în cele cu privire utilitatea, randamentul și metodele stocării energiei.
Un argument, ceva?
Domnul ministru S. Burduja are un alt obiectiv: să-l scoată din cărți la București pe Nicușor Dan. Treaba cu Tarnița-Lăpuștești a trecut la și altele. SAPE deja răsuflă ușurată. Dacă nu reușește să facă achiziția SF-ului, nu-i bai, încearcă din nou și din nou, totul este să se facă că lucrează. Oricum, ministrul are altă treabă, este an electoral, bucuria funcționarilor: an bănos! La fel și pentru profitorii politici din sistem: căpătuială.
Dacă nu progresează proiectul CHAP Tarnița-Lăpuștești în 2024, vine în 2025 un alt ministru care să își declare ambiția că nu se lasă până nu o rezolvă. Între timp, afacerile cu echipamente de stocare de putere în baterii chinezești progresează. Câinii latră ursul merge, banul când nu curge, pică.
In articolul de mai jos referitor la statul minimalist veti gasi destule raspunsuri, politica economica socialista de stat este sortita esecului indiferent de cum incercam s-o explicam, nu are rost.
Mai e un lucru despre care nu se prea vorbeste: eficienta centralei de la Tarnita nu trebuie masurata doar din perspectiva energetica. Intr-adevar, e posibil sa existe solutii de echilibrare mai eficiente.
Dar mai sunt cateva aspecte, oarecum ignorate:
– aceasta centrala va rezolva problema inundatiilor in aval, evitand pagube de miliarde de euro in doar 10-15 ani de la realizarea proiectului;
– centrala va avea si o importanta strategica, oferind o rezerva de energie pentru perioadele cu fluctuatii mari de pret si putand dejuca in mare parte jocurile speculative de pe piata energetica
– pe perioada construitii centralei (5-7 ani), se vor crea mii de locuri de munca, o mare parte din valoarea investitiei de 1.5 – 2 mld de euro ducandu-se in salariile localnicilor, care la randul lor, prin consum, vor genera alte locuri de munca.
….+ ca orice hidrocentrala care se construieste, oriunde in lume, automat conduce la dezvoltarea turistica a zonei, hoteluri, restaurante, locuri de relaxare, drmetii, sport, etc., etc, care devin din ce in ce mai multe si mai valoroase, pe masura ce hidrocentrala se ”integreaza/afunda” in natura mediului inconjurator
….citi dintre noi nu ne-am bucurat de Vidraru, Retezat, etc., etc
un pdv relevant:
https://energy-center.ro/piata-energiei-din-romania/ce-castiga-romania-din-pozitia-de-exportator-de-energie-electrica/#comment-611711