2014 e un an de greu pentru romani. Vin alegerile, dar intarzie charismaticul de serviciu sau, cum spune unul de-i zice Tapalaga, ” viitorul mascul alfa al politicii romanesti”[1] [2]
Suntem la rascruce de drumuri, de gânduri si de charisme.
Pâna acum am indeplinit toate conditiile pe care le-am auzit pe la unii si pe la altii.
Un neamt pe nume Weber[3] ne-a spus ca liderul charismatic vine mai usor pe lume cand e criza. Nu conteaza de care criza, criza sa fie: economica, politica, religioasa, culturala, etica. Precauti, pentru ca nu vrem sa ratam din nou trenul modernitatii, am pus-o de toate crizele la un loc. Sa-i fie mai lina sosirea printre noi a viitorului charismatic.
Asta si pentru ca ne-a speriat un francez, pe care-l cheama Bourdieu[4] si care insista pe ce-a zis neamtul dar adauga si ca nu e de gluma: charismaticul nu-i te miri cine, ci chiar motorul schimbarii asteptate la ceas de criza.
Altul, francez si evreu in acelasi timp, pe nume Raymond Aron[5] zicea ca un charismatic e unul care scoate in acelasi timp din joben un mod de dominare si un mod de supunere. Ni s-a parut foarte interesanta chestia asta si adaptata chiar la realitatile politice românesti unde stânga-i dreapta si dreapta-i stânga. Nu putem sa nu fim curiosi sa vedem si sa gustam supa charismatica ce va iesi si de data aceasta !
Si uite-asa, mai de la unul, mai de la altul, am incropit si noi pregatirile pentru clipa mult asteptata când noul charismatic va fi printre noi. I-am ascultat cu rabdare pe toti strainii acestia, dar, o spunem cu mâna pe inima, nu ne-am topit specificul national.
Noi nu ne vindem tara la taraba charismei straine !
Nu ne trebuie un charismatic de tip occidental, unul disciplinat de ideologii si programe politice. Noi vrem un charismatic de-al nostru, unul original si profetic, trimis de Domnul, care sa asculte pasurile si sa unga ranile tranzitiei cum stie el mai bine.
S-apoi, nu-i asa, trebuie sa punem in valoare si experienta noastra mai mult de bi-decenala in materie de charisme politice.
Sa ne uitam numai la ultimii nostri charismatici in functie acum. Ce oameni, da’ ce oameni, toti unul si unul !
Va mai amintiti, primul charismatic a venit printre noi intr-o sambata a lui 2004. Doua vorbe gâtuite si o lacrima ne-au convins ca e el. Noi ca noi l-am recunoscut din prima, insa el a stiut bine insa ca un charismatic individual devine charismatic social numai daca vin si altii dupa el, daca are discipoli, consilieri, ajutoare, sustinatori de tot felul. Si ce multi l-au urmat atunci: unii s-au facut prim-ministri pentru el, altii ministri, altii consilieri …
Cu o lacrima s-a facut o comunitate charismatica. Minune de la Dumnezeu, ce mai !
Cu timpul, românii au prins gust la charisma. S-a mai venit s-al doilea charismatic. Dar acolo a fost bataie in toata regula. Consilierul primului charismatic al tarii isi aminteste: „[„Cârlanul fara minte”] e un real ajutor pentru PDL şi trebuie menţinut ca atare. [„Cârlanul fara minte”] are vocaţia trădării. Are trădarea în sânge. L-a trădat pe [„Prostanac”], s-a dus să negocieze cu PNL înainte să ajungă preşedinte al PSD. A negociat cu UNPR să ajungă la UNPR, tot aşa înainte să ajungă preşedintele PSD”.
Primul charismatic a plâns si ne-am facut comunitate charismatica pentru el.
Al doilea charismatic a venit cu ditamai aparatul de partid si ne-a bagat comunitatea charismatica pe gat. Organizat baiat. Si destept, cu doctorat la butoniera de se minuneaza toata Europa !
Cum va spuneam , in 2014, avem o problema. Birocratia hapsâna i-a zis primului charismatic sa plece. Iar noi, tre’ sa ascutim vederea, sa lasam la o parte durerile, sa trezim simturile si aptitudinile ca sa implementam o stare de spirit care sa permita perceptia realitatilor absconse din care se va ivi fara indoiala, curat ca lacrima viitorul nostru charismatic de serviciu.
Ne-am inspirat de prin diferite gradini ale cunoasterii sociologice si, cum suntem analitici si organizati, am adunat 5 solutii.
Când seful charismatic nu isi succede siesi, cum e cazul nostru, se pot intâmpla urmatoarele:
1) Se cauta un individ purtator al charismei potrivit unor caracteristici precise.
Oameni cu potenta charismatica se gasesc fara indoiala in România. Caracteristici nu prea avem. Si nici nu stim ce ingrasamânt sa folosim ca sa le crestem. Prin Occident e moda „bio”, care nu prea ne convine pentru ca nu da rezultate peste noapte.
Doi de-ai nostri, pe care-i cheama Stoica si Aligica[6], spun ca în România conceptul de liberalism e distorsionat. Manipularea, incultura politica, influenta subliminala a reziduurilor marxiste au condus la echivalarea liberalismului cu ideologia „capitalistilor, a banului, a marilor acumulari de avere, a unor „oameni mai fini, mai alesi, mai cu staif”, a grupurilor claselor avute”.
Charisma de dreapta nu poate veni decat prin redescoperirea unitatii de baza a liberalismului clasic, care nu a fost gasita pana acum, desi este cautata cu migala prin numeroasele santiere arheologice.
Dinspre partea asta macar oamenii sunt cinstiti, in 2014 e prea devreme sa ne dea vreun sistem de caracteristici, lucru confirmat si de unul de-i zice Patapievici[7], care spune ca legitimitatea charismatica in conditiile Romaniei se obtine prin infuzie: jumate teme de dreapta si jumate discurs populist si egalitarist de stânga. „Cumplit mestesug de tâmpenie” si democratia asta !
2) Se foloseste oracolul sau revelatia.
Ce bine-ar fi daca n-am avea oracole defecte, care de aproape un sfert de veac bat saua sa priceapa lichelele !
In plus, intelectualii tiitori de oracole sunt sub orice critica dupa cum bine zice unu’ de-l cheama Plesu[8]. Ei, sunt „politrucii şi tîlharii spiritului, ”băsiştii”, trădătorii de ţară, casapii tinerei generaţii, ”boierii minţii”. Ei si doar ei „se ocupă, cît e ziua de lungă, cu matrapazlîcuri monopoliste, cu conspiraţii de gaşcă, cu exportul operelor proprii şi cu achiziţia neobosită a unor averi obscene. Duc ţara de rîpă, în loc să ”elaboreze o teorie propriu-zisă a dezvoltării României” şi să-şi aducă ”aportul” la ”funcţionarea eficientă a statului”.
Si asta nu e tot. Dupa ce ca nu-s buni sa se-ngrijeasca de niste biete oracole, le mai pot veni in cap si nazdravanii. Ar putea sa-l contrazica dom’le pe Platon si sa sucombe in politica, dupa cum ne avertizeaza un neaos de-al nostru pe nume Voinescu[9].
Pai asta-i treaba ? Se duce naibii de râpa traditia noastra charismatica daca-i ascultam pe de-alde astia!
3) Se accepta cel care e desemnat de charismaticul la putere.
Da, asta ar merge la noi. Pentru moment insa, primul charismatic al tarii lucreaza la consolidarea comunitatii charismatice.
Semn ca aici ar fi o sursa importanta de charisma e insa graba unora care-si fac ambitii personale din a fi gâdilati la vot de însasi diva blonda a primului charismatic al tarii. De urmarit cu atentie …
4) Se alege dintre discipolii sau consilierii sefului charismatic.
Nu-i rea nici ideea asta ! Alegerea-i grea insa. Vedeti, va spuneam eu, daca n-am avea oracole ruginite am sti si noi la cine sa ne uitam ! Pastram insa si ideea asta. Mai stii, poate duce undeva ….
5) Se transmite prin mijloace rituale.
Aici am pus punctul pe „i”. Chiar c-ar fi o solutie. In plus avem experienta. In ultimul sfert de veac, am incercat pe propria piele o multitudine de mecanisme de difuzare sociala a charismei. La inceput, au fost „tatucul” salvator si „alternanta”. Au urmat lacrimile din „Draga Stolo” si vorba apasata despre „SPA-ul mogulului Vântu”. Pentru scurta vreme, prin 2012, am incercat chiar si charisma imposturii. Asta din urma n-a mers inca. Dar mai stii, iarna nu-i ca vara si 2014 nu-i ca 2012 ! Amintiti-va si ca in 2012 nici n-am putut duce impostura pâna la capat !
Toate acestea sustin clar ideea ca, la români, validitatea unei legitimitati politice poate imbraca un caracter charismatic care se bazeaza pe supunerea extraordinara fata de o calitate eroica sau valoarea exemplara a unei persoane ori care provine dintr-o ordine revelata de liderul charismatic defunct.
Oferta noastra de lucru e clara. Sunt prioritari charismaticii de serviciu care ne parvin pe una din ultimele trei usi. Primele doua sunt incuiate pentru moment. Le-am amintit ca sa nu creada cineva ca nu le stim. Pentru moment, nu se aplica insa la realitatile românesti.
Asa vrem noi sa ne-alegem liderii in anul de gratie 2014. Are cineva vreo problema ?
[1] http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-16330564-2014-anul-marilor-minciuni-adevaruri.htm
[2] Pentru a usura intelegerea, in acest text masculinul include si femininul.
[3] Max Weber, Économie et société, Paris, Plon (trad. coord. de J. Chavez & G. de Dampierre), 1971.
[4] Pierre Bourdieu, « Genèse et structure du champ religieux », Revue Française de Sociologie, XII, 1971, pp. 295-334.
[5] Raymond Aron, Prefata la Le Savant et le politique, Paris, Plon, 1959.
[6] Valeriu Stoica & Dragos Paul Aligica (2005). Privind spre viitor: liberalismul românesc in orizontul urmatorului deceniu. Xenopoliana, 13, nr. 1-4, p. 226-228 (republicat in Liviu Bratescu (coord.), Liberalismul românesc si valentele sale europene, Editura PIM, Iasi, 2010)
[7] http://www.youtube.com/watch?v=jP7imVKAL7g
[8] http://adevarul.ro/news/societate/mereu-intelectualii-1_52808abac7b855ff56e06ff2/index.html
Charismaticul mi se pare că se impune singur, dacă dorește. Cred că nu poate fi găsit oricât l-am căuta, din păcate. El ne găsește pe noi, nu invers, așa am impresia.
cu bine,
Multumesc pentru interventie.
Vi se pare, probabil pentru ca priviti doar prin prisma charismaticilor românesti si a mentalitatii mesianice care ne e specifica.
In Occident insa, problema charismei e mai complexa. Weber o clasifica in functie de doua criterii: care genereaza relatii de dominare si care nu produce asemenea relatii.
Prin aplicarea primului criteriu distinge intre charisma profetica si charisma de functie. Romanii nu o cunosc decat pe prima. A doua, presupune „disciplina”, sau cum spune acelasi Weber, „o cultura de masa anti-emotionala”. Disciplina implica astfel o transformare a relatiilor dintre auxiliari, administratie si sef charismatic. Modul charismatic pur (profetic) de producere si reproducere a referintelor este astfel limitat.
Al doilea criteriu conduce la identificarea asa-numitelor charisme specifice, cum ar fi charisma credintei, a bunatatii, a ratiunii, a competentei, a bunului gust si a spiritualitatii, etc.
Foarte interesant. Eu știu despre carismă doar din cartea unui domn american, Albanese, Management, n-am studiat special.
Acum, ca feeling, aș zice că doar carisma de dominare este carismă în sens strict. Ea ar putea fi modulată de reguli informale care duc la relații impersonale în urma unui proces de evoluție culturală, cam ca la Hayek, astfel încât să genereze charisma de funcție (asta e o ipoteză formulat probabil aiurea conceptual, pentru că termenii respectivi au un sens tehnic pe care nu îl cunosc; dar am exprimat o intuiție).
Dacă intuiția e valabilă atunci în funcție de societate același om carismatic va avea un efect social distinct.
Asta e ceva foarte intersant și pentru managementul mediului, care mă interesează profesional, să îmi dați referința bibliografică Weber vă rog.
cu bine,
Este vorba despre Economie si societate a lui Max Weber. Nu stiu daca e tradusa in româna.
Cred ca ipoteza din intuitia dvs. ar putea fi abordata cu instrumente weberiene. La Weber, charisma de functie este una „impersonala” care corespunde mai curând unei calitati exceptionale recunoscute de o institutie. Asemenea institutii stau la baza unei anumite legitimitati a puterii si ii filtreaza pe cei care au acces la putere. Proprietara de facto a charismei de functie este institutia respectiva. Fireste ca daca mai facem un pas in urma, si institutia respectiva isi bazeaza charisma pe o charisma personala fondatoare. Intalnim astfel rationamentul pe care-l evocati.
Din punct de vedere sociologic, efectele sociale ale charismaticului nu pot fi decât diferite in functie de conditiile sociale care stau la baza discursului care produce charisma, a acceptarii de catre comunitatea charismatica a acestui discurs, etc.
Frumos spus si cat se poate de adevarat. Dimensiunea reala a crizei in care ne aflam e data si de faptul ca liderii care s-au afirmat deja sunt singurii care vor sa se afirme. Cred ca degeaba asteptam sau cautam ceva nou, nimic bun nu sta sa se arate pe viitor.
„nimic bun nu sta sa se arate pe viitor”
Nu e asa. Exista multe lucruri bune in viitor daca incetam sa ne lamentam si ne alegem liderii capabili sa ne conduca asa cum trebuie.
In loc de lider charismatic, poate ca avem deja ceea ce ne trebuie. O comunitate intelectuala charismatica, fara lideri autentici.
Imi pare rau sa va dezamagesc. Dar impreuna am facut exact ceea ce trebuie si cum trebuie. Am sustinut impreuna o miscare politica magnifica in favoarea statului de drept si a justitiei independente. Sint convins ca independenta justitiei e ireversibila, dar pesimistii ma vor contrazice. Dragilor, ceea ce am realizat pina acum e dovada clara, vie, ca SE POATE! S-a creeat precedentul. Justitia independenta POATE FUNCTIONA in Romania.
Stiu dragilor ca ati prefera sa ne plingem de mila unii altora. Sa ne vaicarim, si sa asteptam infrigurati viitorul revolutionar si luminos al Romaniei eterne. Fleosc! Viitorul este aici. Romania a facut exact ceea ce trebuia sa faca. Iar clasa politica se zbate impotriva justitiei, asa cum era de asteptat ca o va face. Dar i-am invins deja. Nume mari de corupti dar si zeci de mii de nume mici. And still counting!!!! Am dovedit impreuna ca se poate. Cine ne-a fost lider? Poate Basescu. Dar mai corect ar fi sa spunem adevarul. Nimeni. Ne-am facut de cap fara lideri. Si a iesit foarte bine. Eu cred ca e cazul sa ne stergem lacrimile si mucii!! Fara lideri. Se poate.
O zi buna tuturor!
Comunitate intelectuală carismatică, foarte interesant. Un holism intelectual, m-ar bucură să fie ceva bun și la holism. Fără ironie. O să mă gândesc la întrebarea asta: este posibil să existe o comunitate carismatică ? E o chestie de ontologie socială.
Poate exista o comunitate intelectuala charismatica. De ce nu? Numai ca proprietatile care identifica respectiva comunitate intelectuala ca ratiunea, bunul gust, simtul estetic, simtul critic, etc. se inscriu in categoria charismelor specifice, care nu creeaza relatii de dependenta. Si, sa nu ne ne mai imbatam cu iluzii, nu se poate produce nici transfer intre cele doua categorii de charisme – care creeaza dependenta si care nu o creeaza. Cu alte cuvinte, poate fi cineva foarte destept, nu poate avea charisma in sens politic doar prin faptul ca-i destept. Machiavel a fost destept si recunoscut ca atare, dar nu ar fi ocupat o pozitie importanta in Florenta timpului sau daca nu ar fi fost si putin „machiavelic”.
Machiavelismul se pare ca ii lipseste, de exemplu, d-lui Plesu, si de aceea sunt foarte multi care nu-l vad presedinte.
„Primul charismatic a plâns si ne-am facut comunitate charismatica pentru el.”
– Jalnic… Orbii isi urmeaza regele chior. Si ce mai rege! Si ce mai orbi! Unii dintre ei, „destepti, cu doctorate (sau „doctoraturi”, cum se spune in „famiglia regala”) la butoniera”…
„Al doilea charismatic a venit cu ditamai aparatul de partid si ne-a bagat comunitatea charismatica pe gat”…
… si bine le-a facut! Este exact ceea ce merita niste orbi, orbiti (sic!) de amor pentru un chior.
Si daca e asa cum spuneti, n-ar trebui sa fim mai atenti la ce spun „oracolele” ?
Da, e bine sa fim atenti. Decat niciodata, e bine chiar si mai tarziu. De exemplu, in anul de gratie 2009, cand „alesul” a fost reales, am fost atenti?!
Depinde, acum, si despre ce „oracole” vorbim – daca vorbim de „oracole” tip B1TV, A3, EVZ, RL etc., atunci…
B1TV, A3, EVZ, RL etc. sunt instrumente de propaganda, nu „oracole”. Nu am vorbit despre ele in articol. Sunt transversale celor 5 solutii.
Am studiat cele „5 solutii pentru gasirea unui charismatic” – unele dintre ele sunt chiar ingrijoratoare si sugereaza, parca, faptul ca autoarea este multumita de primul (si toxicul) „charismatic”. Din nefericire, problema nu este „gasirea unui charismatic”, ci tocmai faptul ca „se cauta un charismatic”. Asta nu prea e semn bun, de natie evoluata. Germanii, de exemplu, si-au cautat (si gasit), intr-un moment de cadere si ratacire cum nu au mai trait vreodata, un „charismatic” si s-au procopsit. Si au procopsit si lumea intreaga.
Asadar, „sa nu cautam un charismatic”, sa nu credem in charismatici, sa nu-i urmam, dimpotriva, sa ne ferim de ei ca de otrava si, macar pana devin mai civilizati, sa nu-i realegem pentru un al doilea mandat. Sa ne construim sisteme/institutii solide si sa ne bazam pe ele. Si, nu in ultimul rand, sa nu lasam vreun „charismatic” sa ne construiasca el aceste sisteme/instutii, pentru ca o va face in folosul lui, sub controlul lui (de exemplu, va elimina CSM din procesul de decizie pentru numirea sefului Parchetului si va prelua el aceasta „neplacuta” indatorire) si le va folosi pentru a-si consolida si mai mult puterea, eliminandu-i pe contraconcurenti.
Autoarea vrea ce vreti dvs., adica o limitare a charismei profetice si dezvoltarea unor institutii puternice capabile sa genereze si sa sustina o charisma de functie. Problema nu e insa ce vrem noi, luati individual, ci cum reusim sa-i convingem pe cei multi ca asa ar fi mai bine pentru toti.
La capitolul ăsta sunt 100% de-acord cu doamna Gorga. Primul pas e obținerea voturilor necesare din partea electoratului și pentru asta trebuie carismă. Mai departe vedem noi ce facem. Lozincile de genul ”să construim instituții solide” trebuie lăsate pentru după alegeri. Cine să construiască instituții solide, USL?
Aș mai dori să precizez, tot pentru Dan Barbilian, că Hitler nu a ajuns la putere prin votul electoratului, indiferent ce crede domnia-sa despre carismă.
Vă rog să precizați data scrutinului și procentul sau numărul de voturi care l-a adus pe Hitler la putere.
Separat de asta, dvs.nu faceți distincție între fapte și opinii. ”Sistemul mafiot și unsuros construit cu migală” reprezintă opinii și judecăți de valoare, nu fapte.
O simpla cautare pe Internet va va lamuri toate procentele pe care le vreti. Hitler a ajuns la putere pe cale democratica.
Doamnă, cred că dvs.trebuie să apelați la respectiva căutare pe Internet. Sau haideți să încercăm o paralelă mai simplă: dacă astăzi Băsescu îl numește pe Geoană premier, înseamnă că Geoană ar ajunge la putere pe cale democratică ?!
Hitler a pierdut alegerile în fața lui Hindenburg, dar ulterior acesta l-a numit cancelar. Poveste ci Hitler ajuns la putere ”pe cale democratică” e în categoria legende urbane.
Cititi prea repede. Continuati lectura si in paragraful urmator, in 1932, in Germania, nu au fost doar alegeri prezidentiale.
Hitler a ajuns la putere pe cale democratica, tot asa cum Ponta se afla la putere prin forta democratiei.
În clasicul stil românesc, ajungem să nu mai vedem pădurea din cauza copacilor. Este foarte simplu să scoți totul din context și să rămâi cu un mănunchi de atitudini și decizii reprobabile ale lui Traian Băsescu. Dar asta dacă uitți că în 2009 Traian Băsescu nu a candidat împotriva lui Andrei Pleșu, ci împotriva lui ”Mihaela, dragostea mea”. Adică asta ar fi fost alternativa. Singură. Unică.
Dorește cineva să susțină că Sorin Ovidiu Vântu sau Adrian Năstase ar mai fi ajuns în închisoare în timpul unui președinte ca Mircea Geoană? La momentul de față, președinte o să fie cel dorit de USL. Dacă ei vor spune Ponta, va fi Ponta. Dacă ei vor spune Antonescu, va fi Antonescu. Și cel mai grav e că ei ar putea spune, la fel de bine, Dan Voiculescu. Iar ”mahalaua ineptă” l-ar vota cu ambele mâini. Numai luptele pentru putere din interiorul USL vor împiedica un astfel de scenariu, pentru că electoratul nu e capabil să-l împiedice.
Însă la momentul de față, impresia mea e că românii exact asta merită, un președinte ca Ponta sau ca Antonescu. Pentru că așa e viața, până la urmă primești exact ceea ce meriți. Iar asta aici și acum, nu la Judecata de Apoi.
Ei bine, stimati concetateni, domnul Mișu Găinușă. Dacă tot i s-a creat blog, uite, i se propune și funcție. Peste criteriile 1-5 total afectivo-subiective. Sau de ce nu, instituim criteriul nr. 7
Personalitatea va avea inițialele M. G.
Atenție, concurența se anunță neserioasă.
Și aprigă
Impresia mea este ca decaderea noastra inca nu s-a terminat si atata timp cat e loc sa cazi mai jos nu ne vom putea ridica prea curand si nici un Charismatic nu ne va salva deocamdata. Salvarea va veni mai degraba de la trezirea constiintelor celor carora nu le-a mai pasat cine ii conduce si care sper sa se implice in transformarea de jos in sus a spatiului politic si nu numai.
Ramane de vazut ce si cum..
Toate cele bune!
Foarte tare aceasta mentalitate – ” sa vina charismaticul, sa ne scoata din rahat”! Charismaticul se poate transforma foarte usor in …lider maximo, sau „figura mesianica” sau ….”tatucul”!
Sau se poate transforma la fel de bine în „dictachiorul”, ceea ce s-a întâmplat deja :P
În momentul în care începi să susții că Ponta e produsul lui Băsescu (Adrian Năstase fiind deja exonerat de orice contribuție, probabil datorită martiriului său de a scrie pe blog din închisoare) înseamnă că trăiești într-o lume în care nu mai există right și wrong. A căuta un lider carismatic devine o simplă abordare intelectualistă, o abordare căutată pentru propria savoare, nu ca o posibilă soluție.
N-am spus niciodata ca Ponta e exclusiv produsul lui Basescu.
Descompunerea acestui produs in absolut toate ingredientele care-l compun pe mine nu ma incanta. Dar se poate face, de ce nu ?
Fără a pretinde că dețin adevărul absolut, evaluarea mea e că singurele opțiuni anti-USL cu șanse de reușită la prezidențiale sunt Andrei Pleșu sau Mugur Isărescu. Numeni altcineva nu are suficientă expunere publică la nivel național spre a putea fi votat. Orice alte soluții gen Predoiu, MRU etc. nu fac decât să netezească drumul candidatului USL.
Ambii sunt reprezentanti din prima linie ai dezamagitoarei clase politice postdecembriste. Nu corespund criteriului moralitatii. Alternative exista, dar daca acestora vom continua sa le cautam nod in papura suportam consecintele.
Daca nodul din papura nu se numeste Elena Udrea, perfect de acord cu ce spuneti dvs. Daca insa se cheama asa, atunci avem un dezacord fundamental.
@ un prieten: puteți să menționați acele alternative, după care mergeți pe la Tecuci, pe la Dorohoi sau pe la Cugir și Blaj și vedeți dacă îi votează cineva. Sunt adeptul filozofiei de la Intel, că dacă ai depășit vârsta de 40 de ani, ești în general depășit de vremuri (și am depășit 40 de ani :P ) dar pentru a alege un președinte ai nevoie de voturi, așa merg lucrurile în democrație.
Cunosc numeroase cazuri de noi politicieni care au luat contactul cu electoratul atat in urban cit si in rural. Nu doresc sa-i numesc, sper ca vremea lor nu este departe. Totul a decurs firesc si civilizat. Sansele de a fi votati sunt in prezent modeste, dar situatia se poate schimba, ceea ce ar fi de dorit. Relevanta este mai ales varsta spirituala spirituala, cea biologica mai putin.
Da, numai că nu puteți numi niciunul :)
I rest my case.
Imi pare rau ca nu imi aduc aminte acum cine a spus ca exista tari de mana a doua unde este de acceptat si de incurajat un lider carismatic dar care sa duca tara totusi spre democratie…
Asta este Romanica – oare avem alta tara?
O sa incerc sa revin cu info suplimentare.
Daniel are dreptate. Impreuna, o mina de oameni veniti din societatea civila si magistratura au creat in Romania o norma sociala noua, aceea a statului de drept, cu incepere din anul 2004 cind lumea a ales pe cine a crezut ca e mai virtuos (nu conteaza ce a iesit) lansat de Coalitia pentru un Parlament Curat a Alinei Mungiu Pippidi. Numele acestor oameni a fost Monica Macovei (cind inca nu era in politica), Daniel Morar, Codruta Kovesi si asa mai departe. Nici unul nu a fost sinurul lider dar toti au facut cite ceva, iar in toamna asta mult mai multi oameni au iesit contra unui proiect corupt si sa apere viitorul copiilor lor de cianuri, cu nume precum Claudiu Craciun, Nicusor Dan, Mihai Bumbes, Victoria Stoiciu, baietii de la RISE, Casa Jurnalistului, ARC. Unirea si coagularea acestor oameni care si-au aratat si energia, si dezinteresul, si priceperea e ce ne trebuie, nu iarasi sa pacalim poporul cu unul care vorbeste bine iar in spate e leopardu’. Modelele de actiune si de gindire zilele astea nu vin de la ideologii de partid, ci de pe CERE, SAR, Uniti Salvam si Curs de guvernare, o lume alternativa creata in ultimii ani. depinde de noi sa o aducem din virtual in lumea reala!
esti pe bune? scrii la mishto? craciun, dan,..,?!? adica niste asistati sociali si eco anarhisti se „califica” pentru postul de lider charismatic?
Eco-anarhisti?
Uitati-va la societate prin prisma ideilor, nu doar prin prisma indivizilor si grupurilor. Impartiti societatea intr-un capitol mare numit IDEI (concepte, teorii, etc.) si un capitol mic numit oameni. Desigur avem nevoie de o masa critica de oameni cu idei in capete. Putem sa le zicem intelectuali, dar am rapi din frumusetea salbaticiei ideilor si a societatii in general.
Daca ecologia este un subcapitol imens din capitolul idei (si eu zic ca este), inseamna ca expresia „eco-anarhisti” e doar o exagerare. Oamenii gindesc societatea ecologic. Exagereaza asa cum exagerati si dumneavoastra. Dar cum sa nu exageram intr-o societate care isi descopera brusc limitarea si menirea ecologica, planetara? E ca un dus rece? Sint exagerate senzatiile apei reci si curate pe fata buhaita de somn? Poate ca sint. Asa trebuie sa fie. Si totusi ne spalam zilnic cu apa rece pe fata. Unii cred ca tine de igiena corporala. Eu cred ca tine mai mult de igiena psihica.
In loc sa-l asteptam, sa facem bine sa-i descriem profilul pe care ni-l dorim sa-l aibe si cine se simte ca se potriveste cu personajul, poate capata curaj sa faca un pas in fata. Cine simte ca n-are nicio potriveala cu descrierea, sa stea in banca lui. Asta ca sa evitam din capul locului vreo doua zeci de pretendenti, cum ni s-a mai intamplat candva.
La cata cerneala a curs pana acum, ce ne costa sa-i spunem cum sa fie ? Poate ii facem si un portret robot, ca sa avem ce lipi pe stalpi in campanie electorala.
Aveti dreptate doamna, sa iasa dumnezeului odata la iveala, ca mie unul mi-a mancat ficatii!
Daca ma luati asa, ma simt cu musca pe caciula. Asa e, Eu pot, stiu, vreau, sint capabil, am o gramada de calitati. Dar de ce atita graba? Ma gindeam sa intru in politica dupa 70 de ani. Vreau sa mai copilaresc, sa-mi traiesc viata.
Observ cu deosebit interes că comentariul meu a dispărut. Foarte bine. Vroia moartea tuturor charismaticilor (sau carismaticilor- mă deranjează h-ul) în chinuri provocate de gâdilarea cu o pană de ștruț- și înlocuirea lor cu plicticoși funcționari stăpâni pe funcționăreala lor- deci pa pa carismă, bine ai venit expertiză. Dar probabil că era un comentariu plictisitor și neinteresant…
Oamenii charismatici pe care ii cautati se afla in strada si se slefuiesc cu tot ce este mai destructiv in societatea romaneasca. Nu au nevoie de cinci principii. Au nevoie de sustinere atunci cind va invita sa demonstrati pasnic. Protestul lor consolideaza senzatia de diconfort a puterii dar este si o scoala politica pentru viitorii lideri. Ciupercile nu rasar dupa orice ploaie asa ca nu orice criza va genera acel lider asteptat.
Exista Internet si pe strada, „oferta de lucru” ii poate atinge si acolo.
Ca si in articolul precedent, nu am scris aici in primul rând pentru lideri, ci pentru cei care trebuie sa-i aleaga pe acesti lideri. Nu e vorba despre 5 principii, ci 5 posibilitati de selectie a liderului charismatic pe care le avem la dispozitie.
Scriu urmatoarele cu parere de rau, dar cu realism: apelul la elite nu va da rezultat! Va fi un dublu fiasco – odata, pentru ca elitele nu vor accepta sa-si asume rolul pe care il doriti, si inca odata pentru ca nu ar mobiliza un grup suficient de sustinatori pentru a crea probleme regimului.
Doriti mobilizare? Va ofer solutia, si va rog sa ma credeti ca nu glumesc: convingeti vreo cinci-sase manelisti „de frunte” sa dea un concert in aer liber (televizat, desigur), iar la final sa ceara multimii in extaz sa-i urmeze la sediul guvernului. Va garantez ca vor fi urmati de zeci de mii de oameni, iar jandarmii nu vor indrazni sa intervina – daca apare un manelist „pe sticla”, cu capul spart, revolta populara e garantata!
Si totusi cine altcineva decât elitele ar putea sa le vorbeasca pe limba lor tinerilor acestora ?
„”Campionii anticomunismului” sunt tinerii cu varste pana in 34 de ani, cu studii superioare, cu un venit mare.”
http://www.hotnews.ro/stiri-esential-16427626-sondaj-aproape-45-dintre-romani-cred-regimul-comunist-insemnat-lucru-bun-pentru-romania-banatenii-cei-mai-reticenti-fata-comunism-moldovenii-cei-mai-favorabili.htm
Cu riscul de a va dezamagi, majoritatea tinerilor despre care vorbiti nu sunt capabili sa citeasca un articol scris de domnii Plesu sau Patapievici fara dictionar!
Iar daca nu ma credeti, cereti catorva tineri (cu studii superioare) sa „traduca” (macar) un comentariu al lui Vali, rezultatul va fi edificator.
Ce-i drept, nu contest ca acesti tineri sunt campionii anticomunismului, contest doar ca un „intelectual legitim” va renunta la neologisme si la utilizarea celor mai obscure sinonime pentru a realiza ceea ce – pentru el, desigur – ar insemna o coborare a discursului la nivelul „vulgului”. Din nefericire, intelectualii considera ca limbajul esoteric este marca lor inregistrata, si ma indoiesc sincer ca o „papionada” initiata de Plesu & Patapievici ar avea priza la public… Dar asa-s eu, mai sceptic.
P.S. Fara a incerca sa fiu ironic, va intreb (si nu retoric) care discurs credeti ca ar mobiliza trupele pe campul de lupta:
a) Domnilor, conjunctura actuala ne forteaza sa renuntam temporar la principiile noastre de non-agresiune si sa incercam, cu regretele aferente, sa incapacitam grupurile beligerante care manifesta un antagonism vadit fata de valorile perene ale ethosului national.
b) Fratilor, so pe ei si sa-i trimitem in muma lor de jigodii, sa vada cum e cand te pui cu romanii!
N.B. Expresia licentioasa este intentionata si nu am dorit sa folosesc o perifraza.
Nu cred ca un tânar ca Vali face obligatoriu parte din categoria la care ma refer. Nu-l cunosc, dar tinand seama doar de comentariile pe care i le-am citit ocazional, risc o ipoteza: idealismul sau il impiedica sa aiba un venit mare.
E insa un tânar inteligent de la care astept o cariera stiintifica, in domeniul filosofiei eventual.
In rest, cred ca suntem de acord. Si cum n-as putea fi de acord cand au spus-o atatia altii inaintea mea: nu poti fi recunoscut ca om politic daca tu te recomanzi ca intelectual. Sta in puterea unora dintre elitele noastre insa sa-si converteasca (cu riscurile de rigoare) capitalul cultural in capital politic. Cu alte cuvinte au capacitatea sa fie oameni politici, dar simplul fapt ca au aceasta capacitate nu-i face automat politicieni. Mai e nevoie si de competenta, adica de actualizarea si „ajustarea” acestei capacitati in actiune politica.
Stau insa si ma intreb de ce cand vine vorba despre elita cu potential de interventie in politica sunt amintiti Plesu, Patapievici si inca vreo cativa altii. Eu, de exemplu, as vedea un presedinte interesant in D.P.Aligica sau Nicusor Dan. De ce nu ?
Politicienii de varf trebuie sa apartina elitei politice, nu neaparat celei intelectuale, insa este necesar suportul si influenta acesteia. In Romania contemporana elita politica este in curs de formare in mod obligatoriu si necesar in afrara clasei postdecembriste.
Cu cât vom avea o elita intelectuala curajoasa, capabila sa-si riste capitalul intelectual, convertindu-l in capital politic, cu atat cresc sansele de a beneficia de o elita politica de mai buna calitate. Indiscutabil, aceasta e in formare si e in afara celei post-decembriste. Nu le e usor insa pentru ca post-decembristii „s-au reprodus” deja si au dat Romaniei nume de nadejde cum e Ponta. Aici intervine rolul nostru, al alegatorilor: sa nu mai selectam post-decembristi, ci din noul val politic !
Selectarea noului val de politicieni de catre alegatori are nevoie de suportul elitei intelectuale, acest rol i se portiveste perfect.
De acord, insa ceea ce obisnuim sa numim elita intelectuala a Romaniei se codeste ca o fata mare cand vine vorba de a spune clar si raspicat pe cine sustine. Aici sunt de acord in totalitate cu ceea ce spune IosiP intr-un comentariu anterior.
In acelasi timp insa, noi, alegatorii, suntem suspiciosi si nu prea ne incredem in „oracolele” si „revelatiile” elitei.
Cum putem „iesi din acesta dilema” sau „cerc vicios” ?
Nu trebuie sa-si asume riscul de a sustine persoane, este suficienta sustinerea ideilor, principiilor, initiativelor, samd considerate valoroase, asocierea cu persoanele care corespund acestora va fi mult mai usoara, pt multi chiar evidenta. Aceasta atitudine este rara avis. De remarcat reactia de respingere care se manifesta, chiar in exces fata de nonvalori.
In Romania, reactie de respingere fata de nonvalori ? Eu n-am prea vazut asa ceva. Ba dimpotriva, am aistat la promovarea ostentativa a acestora.
Campionii cui ? Haideți să fim serioși- junii care bat cu sticlele în caldarâm nu pot fi nici un fel de campioni ai anticomunismului dintr-un motiv foarte simplu- nu știu, real- ce-i aia comunism. Din păcate pentru ei nu știu- tot așa, în mod real- ce-i aia viață, câștigat existența prin forțe proprii, etc. Sigur, e foarte frumos să dai cu PET-ul în caldarâm- dar total nepractic. Din toate ”occupy”-urile- de la noi sau aiurea- a rămas doar gunoi…
Din pacate pentru dumneavoastra, unora dintre cei care nu stiu ce inseamna „câștigat existența prin forțe proprii” le-am acordat luat ore libere (fara plata) pentru a participa la proteste.
Si va garantez ca isi castiga existenta „bine- merci”, si asta fara a face afaceri cu statul ;)
Rezultatul- dle. IosiP- este ??? Cât despre anticomunism- permiteți-mi să nu cred în astfel de baliverne- pentru simplul motiv că pentru a fi ”anti” trebuie să știi despre ce e vorba. Și categoric hipsterimea de azi nu știe.
Ultimul carismatic a fost Presedintele, iar odata cu el s-a terminat pentru totdeauna cu ,,carismaticii” nostri. Esecul indeplinirii ,,poruncii” nr. 1 ,,liberale”: ,,Sa traim bine” – i-a ingropat definitiv pe toti candidatii, asa ca nu are sens sa-i mai asteptam.
Pentru a mai fi ,,uns” charismatic, un nou venit va trebui sa fie ,,infasurat” intr-un proiect nu doar ,,de tara”, nu unul doar credibil ca obiective si termene, ci avind principiile, tehnicile si instrumentarul de lucru, proiectul de implementare, cel de monitorizare corectiva in timp, etc.
Pina acum, nici un candidat la charisma nu pare sa dispuna de proiecte, afara de cel uzual, de a-i oferi natiunii favoarea de a-l alege…
Nu cred ca ne-am epuizat rezervele de charismatici. Avem o problema doar in ceea ce priveste resursele de actiune colectiva pentru ca am devenit prea individualisti. Si cu cât suntem mai individualisti, cu atât vrem lideri autoritari, cu care sa ne confruntam, si nu carora sa ne alaturam pentru a construi ceva.
Cineva poate deveni presedinte daca pe langa proiecte bune mai are si „political-appeal”.
Doamna Gorga, mă uimiți totalmente. Eu știam că cu cât o persoană e mai individualistă (și nu cred că e un lucru rău individualismul) cu atât e mai favorabilă unor lideri normali- nicidecum autoritari.
Fara indoiala, ca ,,disputa” teoretica pe tema ,,carismaticului” o duc cu cineva mai pregatit ca mine sa-i faca fata.Trebuie totusi, sa se accepte neavenirea carismaticului de ocazie, cum a fost Presedintele, acoperit de succes, doar in raport cu (absolut) neindeminaticul si ,,necarismaticul” G.
El nu mai poate fi modelul charismaticului Romaniei ,,2014”, consumind toate resursele de imagine aferente acestui model.De altfel, pentru mine charisma sa a fost inexistanta, observind de la inceput goliciunea sa extrema in ,,valente politice si economice”, pe care n-o putea acoperi viteza de reactie verbala si actionala, caracteristica unui excelent capitan de nava.
Esuarea generala a tarii, cerea din 2004 un charismatic tehnocrat, singurul care ar trebui sa aiba (acum) cautare electorala, cu un proiect de schimbare economica, deoarece orice alt tip de proiect, este consumat, odata cu ultimul tatuc.In lipsa lui, integrarea din 2007 nu va putea fi valorificata niciodata economic si social.
Din pacate, intelectualitatea este mult prea ,,politica”, absolut teoretica, lipsindu-i profunzimea cunoastrerii si intelegerii valorii economicului, tehnocratiei in demersul politic, unica ce putea asigura constructia si implementarea unui ,,proiect national” ,postintegrare,cit si atragerea natiunii in realizarea sa.
Neintelegerea faptului ca in Romania a sosit vremea ,,echipei” cu proiect national” economic, care sa puna la dispozitia celor ,,50” instrumentele economice, care sa-i convinga la asumarea CONDUCERII schimbarii, face ca solutiile sa ramina in spatii pur teoretice, de imagine, in moralism si psihologism politic.
Neintelegerea si neasumarea de catre intelighentia nationala a nevoii de ,,lider tehnocrat”, adica ,,charismatic cu proiectul de schimbare operational”, drept componenta certa a victoriei contra esecului national, conduce la schimbarea lumii doar in…,,vorbe”. Sigur ca nu trebuie sa esuam strict in ,,economism” ca unic motor al schimbarii, tehnocratul-carismatic trebuind sa preia in proiectul sau general tot ceeace este considerat drept ideal national si personal.
Aceasta asociere potential invingatoare, trebuie insusita si profesata de intelectualii creatori de ,,constiinta nationala”, altfel carismaticii aducatori de ,,vilva si vint” vor stapini vesnic lumea esecului nostru general.Este chiar asa de greu de inteles, ca actualul sau trecutele Guverne, nu sint decit produsul necesar, obiectiv , al unui sfert de secol de lipsa de proiecte nationale economice?
cu stima,
Ce ne dorim de la viitorul președinte ? Din păcate se pare că o parte din locuitorii ROmâniei au uitat- sau n-au învățat nimic- din lecția Ceaușescu. Și dacă extindem un pic limitele- din lecțiile Carol II, Antonescu, Dej și Ceaușescu. Liderul ăla ”carismatic” care o să facă în locul lor ce trebuie ei să facă- care o să trăiască eventual în locul lor- există – dar e în cimitir- la secțiunea ”oameni de neînlocuit- un pic cam morți”
Politica este un „sport” de echipa, liderul ecte „capitanul” acesteia, are rol important dar nu este de neanlocuit, sau daca este echipa este slaba si nu merita atentie.
De acord, nu ne lipsesc insa capitanii, ci antrenorii care sa-i numeasca.
Facand o simpla teorie a carismei si un inventar exhaustiv al carismaticilor romani,nu se ia,cred eu,directia optima in vederea inversarii tendintei de auto-distrugere a romanilor,de catre romani!Orice drum insa,fie el de numerosi „ani lumina(?)”,incepe cu un prim pas,mi se pare deci esential ca el sa fie facut in sensul cel mai bun pentru Ro!
Dvs,dna A.Gorga cautati o personalitate mesianica,din punctul dvs de vedere,care insa,poate sa nu fie impartasit si de altii…de ex,de cei care voteaza masiv in urnele opace (propriu si figurat!) din Ro…Aici impartasesc opinia dlui V.Iordache,care sugereaza ca persoana carismatica trebuie „sa gaseasca poporul”,nu invers!
Sa analizam o clipa alegerile prezidentiale franceze din 2012,pentru ca tot va place sa dati ca exemplu de urmat (?),maturitatea politica a democratiilor Occidentale ;) :pentru o majoritate de votanti,Hollande a fost preferabil lui Sarkozy…putem spune,rezonabil,ca Hollande este „mai carismatic”???Nu!Ceea ce putem afirma fara sa ne inselam prea tare,este francezii doreau un „presedintele normal”,asta au ales,asta au!El semana cu majoritatea votantilor,le-a vorbit pe limba lor,in timp ce carismaticul Sarko parea „sa joace in alta categorie” la acel moment…Hollande a stiut sa-si gaseasca poporul,Sarko,nu!
Situatia este asemnatoare oriunde in lume:Occidentul l-a desconsiderat si subapreciat pe „ultra carismaticul :)) „Ahmanidejad,iranienii l-au plebiscitat de 2 ori,pentru simplul motiv ca le seamana!!!Lista poate continua cu Mugabe,Putin,etc,consider insa ca este suficient de clar ca acea carisma despre care vorbiti aici,este ceva extrem de subiectiv!
Si de aceasta data,in Ro va fi ales un Presedinte care va sti sa „gaseasca poporul”,asa cum este el,si NU acel lider carismatic (dupa opinia elitei romanesti) din discursul caruia oamenii sa se simti mici,mediocri sau insignifianti…!?
Imi doresc sa ma insel in aceasta privinta,dar stiti cum e:ce vrem,si ce avem,nu coincide totdeauna!
Sa facem de la inceput deosebirea intre ce as vrea eu si ce se poate. Conditia esentiala a oricarei comparatii este sa existe o baza comuna intre ceea ce se compara. Eu as vrea ca românii sa semene mai mult cu elvetienii, dar nu se poate: ca si francezii, românii nu vor ajunge niciodata, de exemplu, sa voteze contra unei saptamani de vacanta sau a unei zile de lucru libere in plus.
Avem elemente comune cu francezii, totusi ceva ne desparte: suntem mesianici când ne cautam liderul charismatic; francezii sunt cartezieni când si-l cauta pe al lor.
E o poveste de adormit copiii cum ca Hollande le-a vorbit francezilor pe limba lor si de aceea a castigat, in timp ce Sarkozy nu s-a facut inteles. Chestia cu „presedintele normal” e o istorie emotionala de campanie.
Francezii si-au simtit amenintat propriul model social de masurile de austeritate luate de Sarkozy (si care i-au fost impuse de criza). De asemenea, s-au mai simtit atinsi in orgoliul propriu de autoritarismul lui Sarkozy. Au sanctionat la urne autoritarismul, tocmai ceea ce românii ar vota cu doua mâini.
Daca românii si francezii se aseamana prin faptul ca iau viata putin mai „à la légère” (comparativ cu elvetienii), valorile politice ii deosebesc: francezii functioneaza politic pe baza de ideologii si programe, iar românii pe baza de mesia care sa-i gaseasca si sa-i izbaveasca de rele.
In 2014 nu-i putem schimba pe români si sa-i facem sa fie mai putin mesianici. Câtiva dintre noi macar ar trebui sa accepte situatia data si sa caute solutii pornind de la aceasta.
Dintre sute de catarge care…dintre pasari calatoare .. cate oare?…Fiindca nu ne punem de acord niciodata vin peste noi vanturile,valurile!Oameni buni, daca cineva ca Andrei Plesu,care are si charisma necesara si competenta de presedinte plus un premier ca Patapievici care a dovedit ce oganizator competent si neutru este intr-un mediu artistic predispus la carteala si invidie,daca ar conduce destinele Romaniei numai 4-5 ani ,tara ar intra pe fagasul ei normal.Dar pentru asta e necesar mult,mult consens..Si multa promovare,care tot prin organizatiile partidelor si ale societatii civile se poate face pentru a penetra indiferenta , imobilismul,pomanagismul,meschinaria,obtuzitate,prostia agresiva, ipocrizia, lenea,hotia.. Doamne ,mare ti-e gradina!
E mare, nu spun nu, dar in gradina sunt si mere, sunt si serpi. Important e sa strivim serpii, nu-i asa ?
Acum doi ani ajunsesem la disperare.S-au inmultit cartitele in gradina mea la maxim,era musuroi langa musuroi.Am avut o problema etica,aparatul cu ultrasunete care le alunga,le-ar fi alungat la vecini…Am avut si o problema umanitara ca sa folosesc otrava…Eram neputincioasa.Anul trecut am constatat cu uimire ca nu mai am nici un musuroi proaspat.Ce s-a intamplat cu cartitele mele?Pana cand am gasit sub un tufis o camase de sarpe .Se pripasise un sarpe care a colidat galeriile de cartita si le-a oprit inmultirea.De ce sa strivim „sarpele” din gradina Dommnului ,care de fapt a avut (vezi Viasat History) rolul de a ispiti spre cunoastere?
Pacatele invocate de mine in postarea anterioara tin mai degraba de cutia Pandorei,unde sa nu uitam,era si speranta.Dupa mine lupta cu serpii dintre ghilimele este inutila,sunt greu de prins si mai greu inca de dovedit.Sa sprijinim mai degraba spiritele senine si intelepte.
Problema etica tot a ramas. Dac-ati fi fost cârtita, ati fi avut acelasi discurs ?
S-apoi mai e vreme sa ne ispiteasca cineva si la a face ceva cu ceea ce cunoastem. De aceea, prea multi serpi strica. Sa facem un compromis, lasam vreo cativa, numai dintre cei buni, dar pe cei veninosi ii omoram.
Care e utilitatea publica a unui lider charismatic daca nu se dovedeste si EFICIENT?
Eu vreau un lider care „sfinteste locul”, care castiga prestigiu pentru functia publica pe care o ocupa, nu pentru persoana sa. Un lider cu expertiza care a dovedit deja ca domeniul pe care l-a manageriat a evoluat, nu involuat. Din acest punct de vedere, se descalifica aproape toti politicienii actuali.
Ce folos ca liderul charismatic are talentul de a mobiliza masele cu discursuri inaltatoare, ca enunta principii si valori la nivel de teorie, dar mult prea putin implementate in practica guvernarii? Nu ma intereseaza un lider charismatic cu astfel de abilitati, daca la sfirsitul mandatului indicii de buna guvernare sint stationari sau mai slabi decit la inceputul mandatului.
Eficienta actului de guvernare, atit; alte bla-bla-uri nu ma intereseaza..
Asa cred si eu, cei care gandim astfel nu formam majoritatea insa. Mentalitatea mesianica a românilor nu poate fi schimbata peste noapte. De aceea, trebuie sa vizam ce e mai greu: un lider charismatic si eficient. Si exista, cred eu. Daca nu ne convine generatia d-lui Plesu, putem cauta in generatia d-lui Aligica. Ce spuneti ?
Il urmaresc de mult pe dl.Aligica, iar cand ati lansat articolul la dansul ma gandeam. M-am temut sa nu para o propunere aruncata asa in gol, doar ca sa faca valuri. Dansul a reactionat cel mai prompt si mai virulent la derapaje.
Fac parte dintr-o asociatie profesionala, poate a doua cea mai lovita de criza, dupa constructii. Am avut nenumarate ocazii sa luam atitudine, sa indreptam lucrurile in domeniul nostru, ros de concurenta neloiala, de evaziune si toate cate relele posibile. Am pregatit cadrul, am mobilizat persoane cu putere de decizie si de buna credinta chiar din partea autoritatilor si cand sa ne prezentam, din vreo 30 de insi , cati credeti ca au venit ? Eu si cu o secretara trimisa de un alt membru. Trebuie sa stiti ca asa se intampla in marea majoritatea cazurilor ( am vorbit si cu alte persoane din alte domenii, dezamagite ca si mine, ca ar putea sa faca ceva si n-au cu cine, ca le trece viata degeaba). Am facut aceasta divagatie pentru ca am vazut in dl. Aligica aceeasi atitudine a oamenilor care vor sa faca treaba de-adevaratelea si nu numai din gura . Din experienta mea, acestia sunt foarte putini. Acest om trebuie pretuit nu numai pentru ceea ce scrie, ci pentru omul in putere care este si care chiar vrea sa faca ceva in viata asta.
Eu n-am cuvinte alese, iar experienta mea vine dintr-o viata in care am deschis o afacere in ’92 si fiecare zi de munca mi-a intrat prin crestet si mi-a iesit prin calcaie, dar indraznesc sa va atrag atentia ca de dragul cuvintelor, de multe ori se pierd ocazii si oameni chiar de pe langa dumneavoastra ( si aici ma refer la toti cei care se regasesc in paginile acestei publicatii).
Eu aici ma refugiez noaptea, uneori si peste zi , ca-mi place cum scrieti, imi place cum ganditi si ma racoresc la minte. Dar uneori, si tot mai des in ultima vreme, ma-ntreb de ce oare nu se ridica niciunul mai sus?
La evrei trage o comunitate ca macar unul sa reuseasca sa se ridice. Nu-mi spuneti ca noi nu suntem ca ei, dar cei 50 de intelepti la care tocmai dl. Aligica facea referire , nu sunteti tocmai dvs., cei de pe-aici? Nu-l scoateti presedinte, dar scoateti-l in fata si mai ales sustineti-l, caci va avea nevoie.
Iertati-mi indrazneala, dar aici atat pot sa fac. Sa observ si eventual sa imi aduc aportul in urma experientei mele de acasa . Cine stie, poate n-oi fi trait nici eu degeabaa pana acum.
Cu deosebita consideratie,
Horia
Multumesc mult pentru cuvintele dvs. pe care le-am apreciat la modul cel mai sincer. Pot sa confirm cu mâna pe suflet ca aici, in Contributors, e o oaza de libertate de exprimare. Fiecare dintre noi scrie ce crede de cuviinta si nu dam seama decat in fata cititorilor.
Propunerea d-lui Aligica nu a fost o vorba in vânt. E de dreapta, e economist (ceea ce la vremuri tulburi ca acestea nu trebuie ignorat), are inca legaturi strânse cu oameni destul de diversi din Romania, de ce nu ? Atat cat pot vedea de unde ma aflu, mi se pare a fi potrivit si l-as sustine.
Mi-a placut ideea de implicare in politica a d-lui Plesu si am apreciat-o in mod public. Poate exista insa o solutie mai buna cu d-l Aligica presedinte, iar d-l Plesu consilier al acestuia. N-ar fi rau, nu-i asa ?
Imi place, dar nu asta conteaza acum. Din punct de vedre practic eu vad lucrurile oarecum diferit, in pasi:
– cineva dintre dvs. trebuie sa sune adunarea „celor 50”, cu data si cu ora
– pusa pe hartie ordinea operatiilor ( care sunt problemele urgente, care sunt pasii pentru rezolvarea lor) cu termene exacte – se presupune ca in intelepciunea dvs., a tuturor orgoliile nici nu exista
– desemnati-va consiliul – la data si la ora…
– chemati dvs. dreapta la apel, caci ei n-or sa va cheme, dar nici n-or sa refuze sfatul inteleptilor.Puneti tara la cale si invatati-i dvs. cum sa treaca peste orgolii, daca n-au aflat ei singuri pana acum .
Dupa o astfel de intalnire, putem sa-ntrevedem la ce-am putea visa.
Sunt o multime de oameni pregatiti care vor veni numaidecat la apelul dvs.( al celor 50 ). Acum pe loc, mi-a venit in minte dl. Ionut Dumitru – presedintele Consiliului Fiscal – un om extrem de bine pregatit si nu numai. Am participat la fel si fel de intalniri prin tara, unde era si dansul invitat si unde a-nfierat fara sa clipeasca toate sifonarile de bani , a aratat in mediile de afaceri situatia economica asa cum este ea adevarata cu pericole si cu solutii. Si cati ca dansul mai sunt !
Acest sfat al inteleptilor este nu neaparat locul din care se va ridica viitorul presedinte, dar va fi un filtru care ar trebui sa dea echilibru acestei lumi si un loc in care oamenii sa vina cu incredere si sa spuna ce gandesc, fara teama ca va zgarie urechile . In mijlocul dvs. ar trebui sa ne gasim busola. De aceea, daca cumva imi va trece vremea, iar dumneavoastra ( toti) nu reusiti sa va uniti, n-am sa va iert, dar nu conteaza. Problema este alta! Cand il veti privi peste vreo 10- 15 ani imbatranit si trist, pe dl. Aligica, care-a strigat si nu l-a auzit nimeni astazi , atunci despre ce-o sa mai vorbim?
Din nou cu consideratie,
Horia
E interesant ce spuneti, dar e nevoie putin reflectie. Ar fi important si sa discutam mai mult, macar aici pe forum.
Si inca un lucru, sa nu va imaginati ca ar vrea cineva sa primeasca sfaturi, mai ales de la „intelepti”. „Inteleptii” sunt dati la o parte pentru ca sunt periculosi prin faptul ca sunt imprevizibili.
Stimata doamna,
Daca exista un „contributor” care se remarca prin badaranie si insulte la adresa celor care nu sint de acord cu dinsul, acela e dl. Aligica.
Apoi nu stiu de ce aveti dv. (dv. toti intelectualii anti-USListi) obsesia de a va defini de dreapta. Chiar nu exista unul sa nu cada inr-o extrema si sa se declare de centru? (Asta lasind la o parte faptul ca in Romania stinga si dreapta sint niste notiuni fara sens)
Dl. Plesu ar fi sublim fata de Ponta ori Antonescu dar acelasi lucru l-as putea spune despre citeva milioane de cetateni romani (nu e greu sa fii mai bun decit un mincinos patentat si o nulitate).
Marota pe care am auzit-o din doua surse cu privire la posibilitatea de a-l vedea pe dl. Plesu presedinte am luat-o ca pe o incercare disperata a autointitulatei drepte de a gasi un candidat cu expunere si experienta, incercare insa inutila fiindca A. Plesu, in afara de faptul ca nu si-a manifestat vreodata intentia de a candida, nu e facut pentru a sustine o campanie electorala si nu cred ca are nici fibra necesara pentru postul respectiv (spre deosebire de presedintele Basescu, care cu toate greselile sale politice a dat dovada de extrem de multa dirzenie in a apara statul de drept). Dl. Plesu nu a reusit sa-si duca la capat niciunul din mandatele de ministru ori de consilier. Credeti ca merita inca o sansa?
Pentru noi, ce ce dorim sa scapam de USL, orice candidat al „dreptei” e acceptabil. Problema e de a-l gasi pe acela care sa fie acceptat si de nehotariti si eventual de o parte a alegatorilor stingii. Eu mi-as dori-o pe Monica Macovei presedinta, fiindca o consider ca fiind cea mai merituoasa si mai capabila sa continue linia de aparare a statului de drept pe care incercam sa-l construim. Probabil insa ca un candidat cu trecut in PSD insa cu optiune centrista precum Cristian Diaconescu ar fi un compromis viabil. Singurul dintre candidatii vehiculati in momentul de fata care are ceva expunere si-ar avea ceva sanse ar fi MRU.
Contrar opiniilor generale jocurile nu sint inca facute si inca se mai pot intimpla multe pina la alegeri.
Cu siguranta ca jocurile nu sunt facute in conditiile in care populatia este tinuta „in priza” crizelor de tot felul. Se pregateste marea criza care sa lumineze „salvatorul”. Iar daca „salvatorul” nu va aparea (ceea ce poate face parte din scenariu), atunci aparatul de partid va fabrica „charismaticul” pe care il indica USL.
Eu m-am pozitionat intotdeauna ca fiind de centru-dreapta, tinand seama in special de o perspectiva elvetiana. In Romania, cum am spus si in articol, dreapta-i stanga si stanga-i dreapta; stânga „i-a furat” dreptei temele de actiune politica, iar dreapta „i-a furat” stangii caracterul revolutionar.
Cu privire la candidatura d-lui Plesu, nu am gandit-o niciodata ca o sansa pentru d-lui, ci pentru noi:
– are o varsta care nu-i permite decat un mandat;
– are capacitatea de a face sa apara un cadru de insanatosire clasei politice românesti.
Mie mi se pare ca cele mai multe critici pe care le-am auzit cu privire la o eventuala implicare in politica a d-lui Plesu il privesc ca si cum am vrea sa-l alegem prim-ministru, nu presedinte.
Intre ceilalti pe care-i amintiti, nu stiu ce sa spun despre Cristian Diaconescu. Ca orice diplomat de cariera, e foarte lunecos deocamdata. MRU cauta charisma la Elena Udrea si de aceea e prea ocupat, cred eu. In ceea ce-o priveste pe Monica Macovei, oricat mi-as dori eu, nu se poate caci societatea româneasca nu e inca pregatita pentru o femeie presedinte.
Pe d-l Aligica il vad ca o combinatie buna pentru momentul de fata. Foloseste, e drept insulta in unele comentarii, dar ca practica terapeutica, nu distructiva. Cum vin din domeniul educatiei, nu-i aprob demersul in totalitate, dar nu pot nici sa nu-i recunosc utilitatea: prostia si badarania trebuie corectate cu mijloace pe masura. Cred insa ca e un om inteligent care ar sti sa adopte un comportament social si politic adecvat.
…….dar dacă mâine ați afla ca dl. Corneliu Cazacu si-a dat foc, sau dl. Aligica , precum Jan Palach, ce-ați face ( nu ce-ați scrie )? Întrebarea este valabilă pentru oricine, chiar si pentru dl. C. Cazacu.
Nu sunt nici rautacios, nici impertinent, ci doar practic. Chiar mi-as dori sa-mi raspundeti, dacă nu cer prea mult.
Va multumesc!
Daca a fost o optiune personala, nu as scrie. Daca gestul are o semnificatie, as scrie despre semnificatie si nu despre faptul ca si-a dat foc.
Făceam referire la articolul d-lui Marius Stan ( paralela cu cazul Jan Palach). Si precizez, ce-ați face, nu ce-ați scrie.
Nu se poate face o paralela. Romania de azi nu e un stat comunist si nici nu e invadata de trupe straine. In conditiile Romaniei de azi, daca un asemenea gest s-ar produce, n-as transforma in erou un om care renunta la viata, adica la lupta, chiar si pentru o cauza de interes general. Cred ca nu v-ati astepta la un alt raspuns tocmai din partea mea, doar vorbesc atata despre o limitare a emotionalului in spatiul public.
Probabil ca aveți dreptate. Simtul meu practic si viața traita cu arma la picior, intr- un context economic sălbatic, cere fapte.
Atunci sa mai ascultam niște păreri si sa lăsăm timpul sa-si facă treaba. Aici e momentul ca eu sa ma retrag.
Cu prietenie si considerate,
Horia
In natura nu exista probleme etice,doar biotopuri.Daca nu intervine omul intentionat spre propriul sau interes ori din greseala, exista un echilibru perfect.Am facut aceasta divagatie deaoarece daca nu se pun ghilimelele de rigoare :”sarpe”,”maimuta”,etc ,eu ma simt jignita in numele fiintelor necuvamntatoare,oricare ar fi ele.
Dna Gorga,
De fapt toata discutia e gresita fiindca nu de „salvator” are nevoie societatea romaneasca, ci de un sistem care sa funtioneze indiferent de presedintele sau partidul care vine la putere.
De la strutocamila USL nu ne putem astepta la un viraj spre o social-democratie ori un liberalism de tip occidental si atunci nu ramine decit crearea unui partid care, dincolo de etichetele pe care incearca sa i le puna politologii, ar trebui sa fie in majoritate compus din membri onesti.
Si aici e spilul: De unde credeti ca ar putea aparea acesti membri cind in realitate a existat un flux continuu intre partide, ba chiar partide de stinga care au virat-o cu totul, macar in teorie, spre dreapta? Daca PDL ar fi fost o mostra de onestitate ar mai fi fost o speranta dar si la ei au existat destule scandaluri, chiar daca nu la scara hotiilor de masa patronate de PSD.
Multi anti-PDSisti vor vota probabil cu partidul in care se va gasi Traian Basescu, insa nu treuie sa ne facem iluzii cu privire la componenta sa. De aceea au succes partidele populiste gen Romania Mare or PPDD (nu ca occidentalii ar fi imuni la citecul de sirena al populistilor).
In Romania functia de presedinte nu e decorativa si dlui Plesu ii lipseste calitatea de luptator. Cineva care a trecut prin toate guvernele dindu-si demisia de fiecare data nu-mi pare a avea hotarirea si dirzenia necesare unui presedinte.
Dl. Aligica? Cred ca e o gluma. Cind cineva e badaran pe un forum, si inca neprovocat, nici nu vreau sa ma gindesc cum ar putea fi intr-un post in care ar avea si putere.
Ca sa-i raspund lui Horia, in primul rind eu nu mi-as da foc. Nu cred in gesturi extreme si nu sint convins ca autoimolarea e o solutie pentru trezirea unei constiinte nationale bolnave si pervertite. Nici daca ar fi vorba de dl. Aligica.
Nu sint insa nici atit de pesimist incit sa consider ca alegatorul roman e total seductibil de catre stinga. Cum am avut de doua ori alternanta cred ca e posibil ca la un moment dat sa aiba o sclipire de luciditate si totusi sa aleaga raul mai mic.
„De fapt toata discutia e gresita fiindca nu de “salvator” are nevoie societatea romaneasca, ci de un sistem care sa funtioneze indiferent de presedintele sau partidul care vine la putere.
….. atunci nu ramine decit crearea unui partid care, dincolo de etichetele pe care incearca sa i le puna politologii, ar trebui sa fie in majoritate compus din membri onesti.”
Din perspectiva anului electoral 2014 nu mai este timp pt a crea un nou partid, poate ca acesta exista si corespunde criteriilor enuntate.
D-le
Cazacu,
Daca toate la care v-ati referit nu pot produce schimbarea, nu credeti ca un ,,proiect de reconstructie economica si industriala”, asumat de Guvern, ar putea fi ,,calul troian” al schimbarii?
Va pun aceasta intrebare, fiindca orice nou partid, ar fi acaparat imediat de ,,mutantii” politici, pe cind un proiect de tipul celui atatat, impus de ,,50 de spartani antreprenori si intelectuali”, ar da de munca si raspundere economica intregii clase politice, iar schimbarea ar fi fortuita si ireversibila.
Oare imitarea ,,proiectului Meiji”, al Japoniei 1868, care a facut din ,,baronii” si samuraii japonezi, antreprenori, respectiv industriasi si comercianti, n-ar fi solutia unica si pentru o tara la fel de ,,feudalizata” de clasa noastra politica?Urmeaza sa mai repet aceasta intrebare si poate ca raspuns, sa apare si o solutie.Una alternativa, fie de ,,intarire” a celei propuse!
Caliman Eugen, E-mail : [email protected]
Economia trebuie sa se reconstruiasca singura. Industria la fel. Proiectul asumat de guvern ar fi acela de a nu le impiedica dezvoltarea si de a asigura redistributia plus valorii rezultate in urma acestei dezvoltari. Daca e sa vorbim despre reconstructie pe baza de proiect, atunci aceasta se poate referi la domeniile publice, ca educatie, sanatatea, cultura.
E ilogic sa cerem intâi sistem functional si apoi oameni, de aceea cred ca e gresit cum puneti dvs. problema (gresit din punctul de vedere al realitatilor românesti, nu al idealurilor si aspiratiilor care, fireste ar trebui sa vizeze o asemenea stare de fapt).
Eu nu vad in momentul de fata din ce directie ar putea veni alternanta la putere. Este un vid politic unde si-ar putea face aparitia un partid nou. Cu o conditie insa: sa aiba suficienti bani ca sa se afirme dupa o strategie fulger.
In privinta d-lui Plesu, daca va referiti la calitatea de luptator in sens medieval (opozantul sa fie dat jos de pe cal si ucis in vazul multimii) atunci, da, nu o are. Dar nici nu am nevoie sa o aiba. Suntem la ceva distanta, pe plan temporal si social, de Evul Mediu ! Câti insa i-ar putea rezista luptei cu argumente si principii ? De ce televiziunile nu initiaza, de exemplu, dezbateri gen: Andrei Plesu / Gigel Stirbu ? Au fost / sunt ministri ai culturii, sa se discute despre problemele culturii românesti. Am putea vedea atunci care are sau nu calitate de luptator.
Cu privire la d-l Aligica, nu pot spune mai mult decat ce-am zis: chiar daca nu o aprob, am datoria sa o apreciez dintr-o persepectiva pragmatica. Badarania la care va referiti are valoare terapeutica, in context românesc. E ca citostaticile pentru cancer: produce efecte devastatoare, pe de o parte, dar reprezinta o sansa de vindecare, pe de alta.
Credeți că Andrei Pleșu ar accepta să-și flexeze mușchii în compania unui sfîrîiac? Îl vedeți consimțind unei asemenea vecinătăți? În fond, nu-i leagă nimic (de ordinul afinităților, asemănărilor de parcurs, coeficientului de agerime mentală). Faptul că Pleșu a ocupat imediat după căderea lui Ceaușescu același fotoliu călărit astăzi de Gigel ține de dadaismul istoric al acestui colț de lume, nu de o logică instituțională plauzibilă.
Eu sunt convinsa ca Andrei Plesu ar accepta acest lucru. Si nu trebuie sa-si flexeze niciun muschi, ci sa fie foarte relaxat. „Sfârâiacul” nu ar accepta, dupa parerea mea.
Ce televiziune si ce moderator mai ales risca o asemenea confruntare insa ?
Țin minte că Andrei Pleșu invoca, la un moment dat, un episod asemănător : un intervievator îl întreabă candid (sau pervers?) de ce nu apare pe ecrane lîngă Adrian Copilu’ Minune. Răspunsul lui Pleșu mi se pare de-un irefragabil bun-simț : la ce bun să-i aduci laolaltă, sub reflectoare, pe șeful pompierilor din Sectorul 3, pe cutare balerină de prestigiu și pe un reputat istoric al religiilor? La ce bun să aglutinezi lumi vădit incompatibile? (Evident, nu se referea la calitatea umană a protagoniștilor – există cărturari nesimțiți și pompieri omenoși, sau invers… – ci la motivația suspectă, kitsch, de a fabrica un dialog care, în condiții firești, e perfect neverosimil.) Cred că la fel stau lucrurile și în cazul unei dezbateri între Pleșu și Gigel : nu-l văd pe filozof pășind în direcția asta, venind la televizor să-l desființeze pe un cutărică zglobiu sau pe te-miri-cine care, într-o Românie normală, ar fi promovat, eventual, ca șef de sală într-un restaurant de provincie… Diferența de cultură, de stil, de agendă, de curriculum, de neliniști, de ce vreți între Gigel și Pleșu e o garanție tare a imposibilității unui asemenea scenariu TV. Repet : faptul că s-a întîmplat ca amîndoi să administreze același potofoliu ține de anything goes-ul autohton, de un concurs de împrejurări năstrușnic.
Un Andrei Plesu care vrea sa asume reponsabilitati in politica va fi interesat. sa se confrunte chiar si cu Gigel. Un Andrei Plesu care vrea sa ramana filosof si comentator de la distanta a ceea ce se intampla nu va fi interesat. Interesele oamenilor, inclusiv ale lui Andrei Plesu, se construiesc diferit in functie de contextul de referinta.
Din punctul meu de vedere, intelectualii de care au nevoie românii in momentul de fata sunt cei puternici, nu cei slabi. Prin asta ii inteleg pe acei intelectuali capabili de lupta in agora, nu doar intriganti de curte. Eu am convingerea ca Andrei Plesu intelege mai bine decat mine aceste lucruri. Cred ca-i sunteti mai apropiat decat mine, de ce nu-l intrebati ?
Doamnă Gorga,
Am riscat imprudența și l-am întrebat… Rămîne de văzut dacă dl. Pleșu va atașa un răspuns acestui schimb duminical de opinii despre dînsul. De îndată ce voi avea un asemenea ecou și acordul de publicare al expeditorului, am să-l fixez, spre citire, aici.
O seară frumoasă.
Multumesc pentru ca l-ati intrebat. Ramanem in contact si discutam despre eventualul sau raspuns.
O seara frumoasa si dvs.
Dna Gorga,
Sistemul functional poate fi creat de un partid aflat la guvernare, un partid care sa creeze un cadru economic mult mai favorabil, sa elimine birocratia si sa stimuleze investitiile.
Scrieti ca economia/industria trebuie sa se reconstruiasca singure. Gresiti. Guvernul are posibilitatea si as zice si datoria de a sustine economia prin diverse masuri: infrastructura, politici fiscale, etc.
Nu stiu de ce v-ati referit la Evul Mediu. Chiar nu v-ati putut imagina un alt sens pt termenul „luptator”? Pareti a trai intr-o societate neviolenta. Credeti Plesu ca ar putea rezista atacurilor murdare asa cum a rezistat Basescu cind si-a parasit postul de trei ori fara a fi atacat in presa asa cum s-a intimplat si se intimpla cu Basescu? In plus cam sint satul sa vad ca la aproape 25 ani de la revolutie asa-zisii oameni de dreapta inca mai doresc ca presedinte un fost membru PCR (nu ca lipsa apartenentei la PCR ar produce oameni cu un caracter admirabil).
Badarania dlui Aligica e de multe ori neprovocata iar lipsa de comportament civilizat intr-o discutie e un semn de proasta crestere, indiferent de CVul de apreciat. Poate observati diferenta intre replicile lui V. Tismaneanu si cele ale lui Aligica, mai ales in cazurile in care VT e atacat de o maniera murdara insa reuseste sa raspunda civilizat.
Ma mir ca nu l-ati pomenit pe VT, in care as avea mult mai multa incredere.
Suntem batrâni tare de tot cand incepem sa traim din nostalgia lucrurilor care nu s-au intamplat niciodata.
Voi repeta pana veti auzi: la d-l Aligica e badaranie terapeutica.