miercuri, octombrie 27, 2021

Onoarea intelectuala si pariul libertatii

Mostenirile comunismului se regasesc puternic in formele mentale exclusiviste, in mimarea logicii democratice mai degraba decat in asumarea ei. Degradarea discursului public in Romania ultimilor ani este unul dintre cele mai alarmante semnale ca traim un moment de deruta axiologica, ceea ce Dan Tapalaga a identificat corect cand a vorbit despre bulversarea valorilor. Nu stiu daca este nevoie acum de o revolutie intelectuala, mai degraba as sustine un proiect de lunga durata capabil sa catalizeze ceea ce numim conversatia publica despre valorile esentiale ale comunitatii politice: traditii, constitutionalism, binele comun. Cred in semnificatia prezentei intelectualilor critici (uneori numiti si intelectuali publici) in orientarea acestor discutii. Dar nu fac parte dintre cei care cad in capcana unei noocratii care sa atribuie intelectualilor cine stie ce merite epistemice extraordinare.

Sunt prea multe exemplele de intelectuali care s-au inselat pentru a nu repeta vechile erori de supraestimare a rolului lor de „pedagogi ai Cetatii”. Dar valorile nu se articuleaza singure, intelectualii democratici (un termen propus de filosoful francez Olivier Mongin) sunt cei care pot da glas unor aspiratii altminteri difuze. Daca exista o mare lectie a veacului al XX-lea este aceea ca ideile si cuvintele au consecinte. Intelectualii sunt asadar fiinte care trebuie sa-si recunoasca propriile responsabilitati, sa nu practice o pagubitoare politica a strutului atunci cand se intalnesc cu marile dileme morale. Intelectualul, aceasta fiinta cu un creion in mana si cu o viziune despre binele lumii, nu beneficiaza de o dispensa la capitolul luciditate. Este ceea ce a demonstrat Raymond Aron cand a scris despre opiul intelectualilor. In Romania de azi, oameni precum Andrei Plesu, Gabriel Liiiceanu, H.-R. Patapievici, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Teodor Baconsky, Catalin Avramescu, Traian Ungureanu, ca sa nu mai vorbesc despre mine, au fost continuu atacati tocmai pentru ca si-au mentinut autonomia de gandire. Aceste atacuri n-au inceput recent, ele vin de mai demult, dar s-au radicalizat in ultimii ani.

As incheia spunand ca, pe baza deceniilor de studiere a comunismului si fascismului, pot sugera ca aceasta Ratio a marxismului este de fapt tot o forma de irationalism. In inima comunismului se afla o iluzie romantica, visul lui Jean-Jacques Rousseau si al lui Nikolai Cernîşevski de plasmuire unei comunitati perfecte. In masura in care omul contemporan din Romania se teme de pariurile libertatii, in masura in care priveste cu suspiciune si prefera sa nu se implice in drama democratiei, in masura in care favorizeaza actiunile anti-politice, spontaneitatea strazii ori dezertarea in interioritate absoluta, rationalitatii politicului, cred cǎ existǎ intr-adevar o patologie a ratiunii politice. Daca este una a cresterii ori una a declinului, ramane de vazut.

(Fragment din interviul cu Tudor Petcu, aparut cu titlul „Nu exista democratie fara memorie”, in revista „Orizont” din Timisoara, februarie 2012)

Sugestii de lectura:

Hannah Arendt, „Fagaduinta politicii”
http://www.humanitas.ro/humanitas/f%C4%83g%C4%83duin%C5%A3a-politicii

Isaiah Berlin, „Cinci eseuri despre libertate”
http://www.humanitas.ro/humanitas/cinci-eseuri-despre-libertate-%C5%9Fi-alte-scrieri

Leszek Kolakowski, „Modernitatea sub un neobosit colimator”
http://www.curteaveche.ro/Modernitatea_sub_un_neobosit_colimator-3-512

Andrei Plesu, „Obscenitatea publica”
http://www.humanitas.ro/humanitas/obscenitatea-publica

Distribuie acest articol

15 COMENTARII

  1. Din nou aveti f mare dreptate Dle profesor !!
    Cei citati de dvs, intelectuali de MARE deschidere sustin si vor sustine adevarul !
    De aceia vor fi ponegriti de stinga bolnava a Romanei !! j bilco

  2. Am citit un lucru interesant despre Ronald Reagan – presedintele sub care, dupa cum se stie, economia americana a luat un mare avant. Am citit ca el, actor fiind, iesea in fiecare saptamana la tv pentru a explica in termeni simpli situatia economica si deciziile luate pe baza teoriilor lui Milton Friedmann.

    Eu personal cred ca Romania are nevoie de astfel de explicatii repetate.
    Cred ca intreaga clasa politica ar face un salt calitativ daca electoratul ar putea intelege problemele cu care se confrunta si cum arata optiunile posibile astfel incat sa-si poata baza votul pe ceva.

    Cine ar putea face asa ceva?

    • @Mircea Lutic

      Ce pacat ca Ronal Reagan a plecat intr-o lume mai buna. Ar fi avut prilejul in ultimii ani sa explice americanilor „in termeni simpli situatia economica” actuala si cum deciziile luate pe baza teoriilor lui Milton Friedmann i-au adus in cea mai mare criza. Onest fiind, poate si-ar fi recunoscut greseala si ar fi prezentat scuze.

      • Ei, nu zau?
        Da’ ce le mai stiti/suciti voi, stangeilor, pe toate, doar, doar
        s-or aseza lucrurile cu capu’-jos si picioarele-n sus!
        Nu capitalismul este cauza, ci devierile de stanga: ele
        strica intotdeauna, oriunde si orice.
        Mai lasati propaganda, ca nu tine!

        • Multumesc pentru raspunsuri.
          Eu cred totusi in continuare ca electoratul român are nevoie de explicatii privind problemele cu care se confrunta. Desigur – orice explicatie se bazeaza pe o teorie mai mult sau mai putin credibila.

          Dupa parerea mea insa e mai putin important daca explicatiile sunt de stanga sau de dreapta, daca sunt „reaganiste” sau marxiste. Cel mai important e ca oamenii sa-si poata baza alegerile si criticile pe niste idei cat de cat coerente mai degraba decat pe calitatea zambetului cuiva sau pe impulsul de razbunare.

          Eu cred ca cel mai bun lucru care l-ar putea face cineva pentru Romania este sa-i faca pe oameni sa-si puna intrebari in legatura cu situatia curenta si optiunile practice. Cred ca votul cuiva care s-a intrebat „cum facem sa…” creste valoarea clasei politice si cu cat avem mai multe astfel de voturi cu atat avem politicieni mai buni.

          Din cate stiu eu despre stiinta conducerii nu exista teorii complete si infailibile ci doar dezbateri. Oameni ca Milton Friedman, Maynard Keynes si altii si-au dedicat viata acestor dezbateri si au construit niste teorii.

          Eu cred ca explicarea acestor idei in termeni simpli la tv ar produce un salt calitativ in calitatea clasei politice ce urmeaza a fi aleasa in Romania.
          Desigur, o astfel de emisiune sau serie de emisiuni cere colaborarea mai multor oameni.
          Intrebarea este – cine crede suficient in aceasta idee si cine poate contribui cu ceva la materializarea ei?

  3. Onoarea este umana, de aceea pseudo-intelectualii au crezut ca este numai apanajul lor.
    Majoritatea au fost progresiti, populari si comunisti de la inceput.Altii au mimat ca au fost atrasi de fenomenul Ceausescu si s-au asociat cu criminalii.
    Absolut toate numele pe care le citati nu fac parte din victimele care au platit cu viata dar au ramas cu onoare si au murit liberi.
    Ei nu au avut false optiuni asa cum au invocat patura neo-intelectualilor.
    Exista familii de intelectuali care au suferit au facut puscarie si nu au fost in fruntea bucatelor niciodata.
    In schimb si dupa revolutie cind ar fi trebuit sa aiba optiunea de a alege neo-intelectualii au avut o atitudine duplicitara, au spus frinturi de adevar si au ascus majoritatea adevarului.
    Nu am avut intelectuali independenti ci mimi care au avut instinctul de a nu se opune puterii si protectorilor acesteia.
    Opozitia au facut impotriva unui coleg de brazda exceptie care a avut curajul sa spuna adevarul.
    Concludent este inchzitoriul lui G Liicesanu impotriva G. Muller.
    Exceptii sunt cei care au fost uitati: M. Lovinescu si V Ierunca.
    Dar cine mai vrea sa stie adevarul ?

  4. fara mari suparari, dar ar cam trebui sa recunoasteti ca intelectualii mentionati de catre dumneavoastra au mostenit o meteahna din perioada comunista. aceea de a gandi intr-un singur fel: „ori esti ca noi, ori esti ca noi”. pentru acesti oameni nu exista alta posibilitate.

    nu admit ca cineva ar putea avea alte idei sau alte orientari politice, (a se vedea executarea in public a lui adrian marino). cand marino le-a spus ca el a stat 6 ani in puscarie si 8 in domiciliu fortat in baragan, fata de altii care au stat 14 ore in arestul militiei bucuresti si care pozeaza in victime ale regimului a fost executat de catre unii dintre cei mentionati de catre dumneavoastra. si exemple va mai pot da. si inchei cu un scurt si banal citat din carnetele lui camus: „cei care au intr-adevar ceva de spus nu vorbesc niciodata despre asta”.

    cu bine,

    georges

    • Cum stiti Camus a vorbit si despre colaborationism, si despre stalinism, si despre Gulag, si despre lasitatile lui Sartre & Co, si despre razboiul din Algeria, si despre suprimarea prin tancuri a Revolutiei Maghiare. Despre Adrian Marino am scris si eu: un erudit chinuit, un spirit dedublat, un umanist cazut sub vremi. Adrian Marino a judecat, cu severitate si superbie, pe multi, nu vad motivul pentru care nu poate fi si el evaluat, fara senzationalisme facile, dar si fara compasiuni simulate. In inchisoare a stat si Ivan Denes, nu mai vorbesc de Pavel Apostol, filosoful delator, deci nu m-as aventura sa fac generalizari. Eu consider ca fiecare caz trebuie judecat cu probitate, chiar daca uneori ajungem la concluzii care contravin opiniilor noastre anterioare. Nu cred ca intelectualii pe care ii mentionez simbolizeaza ideea de „gandire unica”. Dimpotriva, fiecare dintre ei a scris in favoarea pluralismului si l-a ilustrat prin actiuni spirituale concrete. Cititi lista bursierilor NEC si va veti convinge. Ori catalogul Humanitas. Ori rapoartele de activitate ale ICR. Ganduri bune.

      • fiecare caz trebuie evaluat cu probitate.tocmai de aceea,credetzi ca acceptul d nului Plesu ca ministru al culturii in guvernul roman a fost un gest corect?

  5. Discutia asta despre valoarea absoluta a unei ideologii devine plictisitoare. Daca ar exista o ideologie „impecabila” , umanitatea n-ar mai experimenta atatea si atatea ideologii. Cred ca mai interesanta ar fi discutia despre ceea ce se potriveste unei comunitati, in speta cea romaneasca, odata pentru a termina cu meteahna asta mioritica de a da cu parerea despre trebile altora cata vreme nu suntem in stare de ale noastre si, a doua, pentru a vedea ce se potriveste etosului national (vorba mare!), pentru ca de experimentat , le-am experimentat pe toate ale celorlalti, fara niciun rezultat

  6. Interesant cum toţi intelectualii democratici s-au strâns doar în preajma actualei puteri. Un vid imens dincolo.
    Această insulă de virturte auto-laudativă mă întoarce peste 20 de ani în timp.
    O tempora, o mores!

  7. ca intotdeauna articol impecabil.Comunismul a reusit sa substituie unei ierarhii valorice firesti si unei societati meritocratice- impostura.

    Impostura in actiuni , impostura in discurs , impostura in relatiile- de impostura- cu semenii.

    Impostorii insa nu sunt oameni liberi. Ei sunt fiinte implozive ce se cuibaresc in golurile personale, launtrice. Trista conditie si atat de minuscula…

    Pentru impostor iubirea este o frectie. Pentru impostor solidaritatea cu semenii in nevoie este o dovada de slabiciune, o prostie inutila. Pentru impostor sa mori – in puscariile Infernului Rosu- pentru credintele tale si pentru camarazii tai de suflet si idei este o mare prostie.

    Alteritatea ii deranjeaza profund. Ce nu pot stapani trebuie , in principiu si nu numai- anihilat prin orice mijloace. Chiar si contondente.

    Dar impostorul este intotdeauna singur. In solidaritatea umbrelor proiectate efemer pe peretii unei pesteri care este de fapt un WC public.

  8. Raymond Aron nu a fost doar un tip genial ci si rodul unui sistem elitist, un pur produs al parcursului liceu de varf – prépa – Normale Sup care nu isi gaseste echivalentul in Romania. Si, mai important, a fost un intelectual care a cultivat o claritate de cristal a analizei iar impactul editorialelor sale era datorat si faptului ca a refuzat sa intre in arena politica. A refuzat orice angjament altul decat cel al ratiunii. Printre cei pe care ii enumerati dvs. insa multi au fost sau sunt oameni angajati.

  9. Teodor Baconsky, Catalin Avramescu, Traian Ungureanu au fost criticati tocmai pt ca NU si-au pastrat autonomia de gandire ci s-au inrolat intr-un partid (un partid provenit din FSN si condus de un fost nomenklaturist)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.