marți, martie 19, 2024

Până la urmă ține de mine …

Nu e nimic greșit sa ne bazăm pe cei de langa noi mai ales atunci când știm ca la randul nostru oferim ceva. As zice ca acesta e secretul tuturor relațiilor funcționale, sa avem parte de posibilitatea de a contribui la binele celor din jur, și, mai departe, sa beneficiem la randul nostru de contribuția lor. Cu atat mai mult consideram ca suntem indreptatiti sa cerem lucruri de la stat în baza contributivitatii noastre pe durata vieții active și ne așteptam ca solicitările sa ne fie auzite si îndeplinite.

Sunt multe aspecte si zone in care ne uităm atunci cand privim către bugetul statului cand vine vorba de a ni se returna contributia : un sistem de sanatate publica solid, infrastructura, educatie, securitate dar si asigurarea unui trai decent la terminarea vieții active.

E oare bugetul statului singurul în masura sa asigure sanatatea financiara a fiecaruia dintre noi, in special cand ne referim la perioada de după viața activa?

Tema reformei sistemului de pensii este una dintre cele mai sensibile teme de discuție din ultima perioada. Este acel subiect mare, important, cu impact in întreaga societate pentru a căror rezolvare este nevoie in primul rand de comunicare, dar si de empatie.

Avem nevoie sa găsim o soluție care sa aducă un trai decent seniorilor in baza principiului contributivitatii însă nu toate soluțiile acestei probleme stau in mana guvernantilor, preocuparea timpurie a fiecăruia dintre noi legată de viața mai puțin activa poate sa contribuie de asemenea la soluție .

Câteva date concrete extrase din raportul Comisiei Europene “The ageing 2021 report” arata că :

  • Speranța de viata măsurată la naștere in România estimată pentru anul 2040 este de 77,2 ani la Barbati si 83,5 ani la femei . Ambele valori sunt sub media europeană de 82,8 ani respectiv 87,5 ani.
  • Speranța de viata măsurată la 65 de ani in România estimată pentru anul 2040 este de +18 ani la bărbați si + 21,6 ani la femei. Ambele valori sunt sub media europeană de +21,1 respectiv +24,5.

Prima concluzie ar fi ca în România oamenii trăiesc mai puțin, însă la o privire mai atentă putem observa ca diferenta intre media noastra si cea europeana este mai mica atunci cand măsurăm speranta de viata la 65 de ani fata de momentul nașterii, motivul fiind ca in România încă avem cifre mari de moarte infantila.

A doua concluzie: atunci cand ne uitam la numărul de ani pentru care fiecare dintre noi primește pensie ar fi corect sa considerăm speranta de viata măsurată la 65 de ani, respectiv pana la 83 de ani pentru barbati si pana la 86,6 pentru femei. Este primul semn ca in realitate viata mai putin activa a fiecăruia dintre noi este mai lunga si asta e un lucru bun pentru ca avem atatea lucruri frumoase realizate peste ani de care avem timp sa ne bucuram. Totodata aceste cifre ne invita sa acordam o atentie sporita acestei perioade din punct de vedere financiar.

Imbatranirea populatiei este o realitate peste tot, iar Romania nu face exceptie. Pana in anul 2040 Romania ramane sub media europeana la capitolul populatie de 65+ ca procent din total populatie, respectiv 26,9% vs 28,3% insa cifrele se schimba incepand cu anul 2045 si culmineaza cu anul 2070 cand avem 31,5% vs 30,2%

Romania are cel mai slab raport contributori/ 100 pensionari

2019 – 109,6 vs EA 164,7

2030 – 103,5 vs EA 146,8

2070 – 79,2 vs EA 120,6

Un prim semn că matematica calculării pensiilor trebuie sa fie atent aleasă si sa respecte principiul unei relații funcționale.

Ponderea pensionarilor sub 65 de ani in total pensionari este mult peste media europeană in România, respectiv prognoza pentru anul 2030 este de 29% vs 22%. Trendul este unul de scadere raportat la anul 2019 ( 34%) insa chiar si in aceste condiții România ramane peste medie pana in anul 2070.

Toate aceste date trebuie sa trezească in fiecare dintre noi sentimentul de responsabilitate care mai departe sa se transforme în acțiuni concrete astfel incat sa putem “contrazice” matematica simpla a cercetărilor de piață si sa schimbam cursul firesc al non-actiunii .

Ce ar putea fi făcut ? Cateva lucruri simple vehiculate deja in multe articole si exprimate deja de multe voci :

⁃ Formula clara de calcul/creștere a pensiilor astfel incat sa nu lăsăm sa apară surprize nici pentru pensionari si nici pentru cifrele deficitului bugetului de stat

⁃ Varsta de pensionare pt categoriile speciale sa fie revazuta ( ex : standard 65 , speciali 60 vs 40 azi )

⁃ Clarificarea definiției referitor la ce înseamnă pensie speciala .

⁃ Condițiile de calcul sa fie aceleași bazate pe contribuție astfel incat fiecare dintre noi sa avem o pensie conform cu așteptarea, contribuția si stilul de viata cu care ne-am obișnuit.

Ce ar mai putea fi facut ?

Am putea ca fiecare dintre noi sa avem grija de sanatatea financiara sau mai bine spus sa continuam sa avem grija pentru ca avem cifre încurajatoare pe economisire si, de asemenea, daca privim partea plina a paharului avem o dinamica buna si pe zona de investitii:

⁃ +14% crestere depozite in ron in ultimul an , +10% crestere depozite in valuta

⁃ Avem 7.6 milioane de contributori in pilonul 2 de pensii si 500.000 in pilonul 3

⁃ Avem 5 miliarde de euro active in fonduri de investiții

⁃ Avem deja o recurență a emisiunilor Ministerului de Finante pentru populatie în vederea finanțării deficitului – produs asociat produselor de investiții extrem de sigure avand garantia statului român

Cu siguranta putem sa crestem aceste cifre si putem sa diversificam produsele pentru ca peste timp sa avem linistea pe care ne o dorim.

Nu exista o soluție din joben pentru a rezolva situația pensiilor in România însă putem sa ne uităm obiectiv peste cifre in vederea unor decizii cu sens. Putem sa ne raportăm la acest subject asa cum o facem in 99% din cazuri atunci cand vorbim de relații funcționale umane sau fata de un prestator de servicii care ne așteptam sa livreze în baza prețului plătit.

Încheie cu o întrebare al căror răspuns sper ca fiecare dintre noi sa-l găsim:
ce pot face eu pentru ca perioada de după 65 de ani sa fie așa cum îmi doresc sa fie?

În Centru este un proiect Digital Communication Network și Forum Apulumsprijinit de Friedrich Naumann Foundation.
Puteți asculta podcastul “În Centru”, realizat de Teodor Tiță, pe Spotify, Apple Podcasts, Google Podcasts sau aplicația dvs preferată.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Cum stam cu speranta de viata sanatoasa la 65 de ani?

    Faptul ca majoritatea populatiei isi tine economiile in banci si bancile imprumuta statul / deficitul bugetar cauzat de deficitul sistemului de pensii de stat nu este un lucru pozitiv.
    Practic, economiile populatiei intra in aceeasi schema piramidala numita sistemul public de pensii – depozitele finanteaza deficitul de azi si dobanzile sunt rostogolite in deficitul de maine.

    20 de ani de stat degeaba nu suna prea bine. Sper sa ma numar printre norocosii care inca mai pot si au competene ca sa contribuie la forta de munca si peste 65 de ani, macar cateva ore pe zi. Cred ca asta ar trebui sa fie obiectivul asumat la nivel de societate, ca solutie la „deficitul de tineri”.

    • Romania sta foarte prost la speranta de viata sanatoasa.
      Nu am la indemana studiul, dar imi amintesc de faptul ca ne plasam pe unul dintre ultimele locuri in Europa.

      Romanii mananca nesanatos, sunt sedentari, au o viata sociala restransa si adesea neplacuta. Medicina preventiva e ca si inexistenta, igiena – mda.

      ===
      Se adauga probabilitatea ridicata de a suferi de dementa senila. Asa ca departe de a fi „o a doua copilarie”, batranetea romanilor ma astept sa fie o naveta intre locuinta si spital.

  2. Tema reala care priveste situatia persoanelor dupa pensionare este tema RECONSTRUCTIEI ECONOMUICE-INDUSTRIALE a Romaniei iar nu REFORMA SISTEMULUI DE PENSII!
    Oricum si pe orice parte ai intoarce reforma sistemului pensiilor nimic nu iese, deoarece reforma reala este in zona economica, care nu produce suficiente resurse financaiare, in urma pierderii a 4-5 milioane de locuri de munca industriale dupa 89 si a emigratiei economice a populatiei tinere!
    Pina cind reforma sistemului de pensii nu este articulata cu cea a dezvoltarii economice si proiectele de schimbare nu vizeaza reindustrializarea ci doar chitibusuri contabile, orice analize sint inutile….

  3. Multumesc pentru acest articol foarte bun, obiectiv si foarte informativ.

    Provocarea ce mai mare cred ca este educatia (financiara) a majoritatii populatie, asfel incat oamenii sa inteleaga toate acceste lucruri. Astazi , majoritatea nu inteleg ca pensiiile sunt supuse legilor economice (si demografice) , si ei asteapta ca statusl „sa le dea”. Partial e si din cauza mentalitatiii comuniste.

    In orice caz , atat timp cat aceasta mentalite nu se schimba, oamenii nu numai ca nu vor face nimc, dar vor continua sa voteze cu politicieni care le canta in struna, care le spun ca cei care ii indeamna sa-si assume responsabilitatea pentru propria bunastare sunt de fapt rau intentionati. Ma refer la PSD in primul rand, dar nu numai.

    Problema este deci , cum facem ca mesajul acestui articol sa ajunga si sa fie inteles si insusit de „masele largi populare”, nu doar la cititorii Contributors (care sunt oricum mai educati , dar relativ putini ) ? Personal nu am nici o idee/speranta, si asta ma sperie.

    • „Astazi , majoritatea nu inteleg ca pensiiile sunt supuse legilor economice (si demografice) , si ei asteapta ca statusl „sa le dea”. Partial e si din cauza mentalitatiii comuniste.”

      Îmi pare rău să vă dărâm acest mit: pensiile publice NU se supun legilor economice, fiind (cvasi)monopol de stat, sisteme întreținute de stat, administrate de stat și subvenționate masiv de stat (desigur, din banii furați de la cetățeni care, in majoritatea lor, nu știu ce deficit are bugetul asigurărilor sociale). Ceea ce numiți dumneavoastră „mentalitate comunistă” este in fapt un construct psiho-social ce precede comunismul de stat (inventatorul este cazonul Bismarck care l-a creat spre a-și recompensa și fideliza masa de slugi din aparatul de stat, de birocrați și soldăței), și poate fi numit mai degrabă mentalitate socialistă/asistențială, și, poate spre surpriza dumneavoastră, este o dominantă in gândirea occidentală contemporană (unde toate partidele parlamentare sunt socialiste și încurajează această dependență a cetățeanului in etate de bugetele publice aflate in mâna guvernelor). Nu că asta ar fi o consolare, că și la ei e la fel de sinistru…și omul european e și el captiv unui sistem public ce-i distruge averea și-i răpește mințile.

      Dacă pensiile s-ar fi supus legilor economice atunci ele ar fi intrat in faliment de multă vreme, înainte de WW2 (unde niște datornici psihopați -guvernanți dotați cu puterea de a declanșa măceluri- au trimis la moarte milioane de creditori ca să scape de ei, ceea ce se va întâmpla cât de curând in ww3, dar mult mai hidos decât atunci căci acum vorbim de miliarde de creditori privați).

      • As indrazni sa spun ca pensiile sunt inutile in acest mileniu, in Europa.
        Sistemul de pensii presupune, in mod eronat spun eu, ca dupa o anumita varsta nu mai poti munci. In realitate, daca nu esti bolnav, poti munci pana la moarte.

        Daca esti bolnav, atunci e absolut firesc sa aiba grija de tine societatea. Nu vad o diferenta intre concediul medical – incapacitate de munca si boala cronica ce te face incapabil de munca pe termen lung.

        ===

        Din pacate, viata absolut irationala traita de multi ne-a condus la ideea bizara ca daca esti batran, trebuie sa fii si bolnav. Sigur ca in etapa finala a vietii, oiate dupa 80 de ani e cam greu -desi nu imposibil – sa presupui ca vei fi absolut sanatos.

        Dar pana atunci?

  4. Pensionarea la 65 ani este munca fortata si este o masura comuniste
    In era inteligentei artificiale si a robotilor care fac aproape tot este doar o masura arhaica pentru a extrage bani de la populatie.

    Eu sunt printre putinii care as putea sa ma retrag din viata activa si sa traiesc din investitii la un nivel bun (poate nu la fel de bun ca din salariu) la frageda varsta de 40 ani.

    Mental sunt epuizat (programarea este un job destul de solicitant) si cu greu ma mentin la standardele tinerilor (cred ca sunt extrem de multe lucruri pe care trebuie sa le invat doar ca sa tin pasul).
    De altfel inteligenta fluida scade constant dupa varsta de 20 ani si doar experienta compenseaza (in majoritatea domeniilor) pana in jur de 60 ani. Dar asta in domeniile oarecum statice (in care e plin de speciali)
    Nimeni nu mai angajeaza un programator la peste 45 ani. Am fost la interviuri si am vazut cum se pune problema…

    Dar nu pot sa ma pensionez pentru ca inca sunt obligat sa contribui la stat pentru pensiile specialilor care ironic se pensioneaza la 40 ani doar ca sa mai cumuleze si cu salariul.
    Trebuie sa astept pana la 60 ani pentru pilonul 2 si 65 ani pentru pilonul de la stat.
    Am nenumarate exemple in familie de decese la pana 70 ani .. deci nu imi fac iluzii .. mai am 30 ani max.

    Timp in care va trebui probabil sa fac pe taximetristul(daca nu se va automatiza) pentru a plati contributiile. Sau cine stie ma fac „special” 1 an ca sa ma pot pensiona.

    Solidaritate .. da pentru cei care au pensia de 1500 lei la 65 ani si abia reusesc sa isi cumpere medicamente dupa o viata de munca

    Nu pentru cei care se pensioneaza la 40 ani cu peste 20.000 RON/luna si nici nu s-au omorat cu munca.

  5. Contribuția din salariu are și componenta de impozit nu numai cea de contribuție la pensie.De aceasta plata pe care o face salariatul nu vorbește nimeni de parca nu ar exista.La o analiza atenta salariatul își plătește cu virf pensia pe care o primește dacă mai trăiește.

  6. Nu ține de noi.

    Mecanismele publice de socializare a riscurilor (de sănătate, de vârstă) sunt, prin definiție: 1) un rapt instituționalizat; 2) o schemă financiară falimentară (pe termen lung); 3) o formă de determinism social (sau inginerie socială dacă e să luăm in considerare un factor de premeditare) pavlovian care construiește motivații nenaturale și generează linii comportamentale (ca intr-o formă de dresaj).

    Speranța de viață ridicată este un indicator al mizeriei umane, nu al progresului societății. A-ți dori să trăiești mai mult -indiferent de calitatea vieții- doar ca să-ți recuperezi bănuțul amărât smuls de stat din veniturile tale este efectul ruinării lente a demnității umane de către aceste sisteme socialiste de guvernare a banilor altora.

    A-ți dori ca alții să trăiască mult și prost, săraci și bolnavi, dependenți de bunăvoința unor guverne de tâlhari profesionalizați (care pot sau nu indexa de pildă pensiile, ori pot sau nu oferi servicii de îngrijire/sănătate bătrânilor nepozitivați la un test declarat prin lege instrument unic de diagnoză a unei boli virale) este de o meschinărie inumană și, din păcate, inconștientă pentru cei mai mulți susținători ai sistemului. Să te bucuri când vezi milioane de bătrâni ținuți artificial in viață de promisiunea unei pensii mizere ce le garantează o viață chinuită este o formă de sadism.

    Deci altceva ține de noi: să încercăm să trăim cât mai bine cât suntem tineri, să nu muncim cu gândul la pensie, să nu dăm cu piciorul la bucurii mărunte (și delarat vicioase de guverne), la relaxare, la exaltare, să nu ne așteptăm ca bătrânețea să ne aducă liniștea și fericirea, ci să le căutăm cât avem puterea de a le obține. Și da: să nu uităm să ne împotrivim din răsputeri acestui jaf organizat și aristocraților ce profită de el.

    • De acord!

      E valabil si pentru copilarie si tinerete, ruinate de ideea bizara ca trebuie sa renunti la ele ca sa ai un venit bun ca adult.

      Evident, urmeaza etapa in care, ca adult, esti indemant sa crezi ca trebuie sa faci tot ce poti pentru a avea o pensie buna, adica de fapt iarasi sa renunti la viata ta.

      Cand in final ajungi la pensie constati ca esti bolnav, pensia e oricum mai mica decat ai sperat toata viata, esti bolnav copt, fie singur in sufrageri, fie intr-un azil plin de lunatici ca si tine. Ce sa te mai bucuri de pensie…

  7. Puteti sa imi explicati si mie cum tine si de mine, cand eu mai am 15 ani de munca pana sa ies legal la pensie la limita de varsta iar prietenul meu bun face 13 ani de pensie speciala chiar in acest an?

  8. Educația financiara este practic inexistenta in Romania. Cunosc pensionari relativ educati (fosti profesori) care nu pricep ca pensia lor nu este platita din ceea au platit in timpul perioadei lor active ci din ce platesc copiii sau nepotii lor. Am vazut analfabeți de acest fel si in alte tari.
    O mare amenintare asupra sistemului de pensii din întreaga lume este dispariția solidarității dintre generații, tinetii de azi nu cred ca au vreo obligatie sa plateasca pensie parintilor sau bunicilor lor. Exista deja suficiente tari in care grupurile dominante politic si economic isi cladesc o pensie privata iar pensiile din sistemul de stat sunt proiectate atat de mici incat abia de ajung pentru plata utilităților (gaz, apa, electricitate). In lumea de maine batran va fi sinonim cu sarac.

    • Nu pot uita o imagine de prin 2009, la apogeul crizei financiare, de la TV-ul românesc. Un domn pensionar furios pe cremenalul Băsescu care nu voia să dea nu știu ce mărire de pensii zbiera cu pumnii ridicați și ochii ca broasca printre dinții lipsă: „Nu-mi pasă dom’le!!! Eu nu știu nimic!!! Mie să mi se dea!!!”

      A fost momentul în care m-am bucurat că nu-i mai plătesc pensia :) și că am plecat într-o țară unde investesc în a mea.

      Solidaritatea între generații merge de fapt în două direcții: Pe de o parte cei ce susținem azi pensiile sociale prin tot soiul de biruri, peșcheșuri și haraciuri facem tot ce-i posibil pentru optimizarea fiscală, ca să mai reducem din pagubă. Pensionarii sociali la rândul lor încearcă să stoarcă cât mai mult de la stat și să-l facă să se îndatoreze peste puteri pentru a plăti pomeni sociale, fără să le pese că copii și nepoții lor vor trebui să plătească facturi ucigătoare. Credeți că pensionarii care au votat cu mâinile și picioarele PSD după promisiunea de mărire a pensiilor cu 40% nu știu foarte bine că România trebuie să se împrumute până scuipă sândge pentru a plăti așa ceva? Știu dar nu le pasă. Sunt siguri că până la data scadenței ei vor fi orcum morți. Va îndura altcineva, nu ei…

      Soluția acestui cerc vicios sunt tocmai mult hulitele pensii private. Fiecare pentru el. Pe de o parte statul scapă de o povară imensă. Pe de altă parte banii din pensiile private merg cel mai adesea în investiții. În sensul ăsta sistemu american e cel mai fair. Pensia socială e limitată undeva pe la $4000. Vrei mai mult decât pensia socială? Excelent! Trage-ți una privată. Dar și contribuția pentru pensie socială e limitată la venituri anuale de peste $138000. La veniturile peste acestă sumă nu se mai percep hangarale sociale dar nici nu se acordă pensii sociale. Plus banii depuși pentru pensia socială până la $19500/an sunt scutiți de orice fel de taxe.

      Fiecare știe exact la ce să se aștepte. Orice contribuabil primește anual o hârtie pe care statul îi zice exact care e pensia socială la care are dreptul dacă se pensionează mâine și care-i vârsta la care se poate pensiona la contribuția sa. La pensiile private știi mereu cât îți e renta dacă ieși la pensie mâine sau peste 10 ani – pentru că la cele private nu exxistă limită de vârstă. Ieși când ești confortabil cu anuitatea.. Curat și cinstit. Nu trebuie dosare, circ, coeficienți, vecnhimi și alte celea…

      • deci mai pe intelesul nostru:
        1. pensia publica (platita de stat) in SUA este bazata 100% pe contributivitate, adica e proportionala cu taxele platite
        2. CEA MAI MARE pensie de stat nu depaseste mult venitul mediu brut (4000 USD, respectiv cam 4000 lei)
        3. Pensiile „speciale” sunt exclusiv bazate pe contributiile individuale si ale companiilor la FONDURI SPECIALE, iar pensionarea anticipata SE PENALIZEAZA prin scaderea sumelor lunare platite
        Concluzie: Romanika e condusa de jmekeri, americanii e cam fraieri ca nu isi fura caciula unii altora

        • 1 & 2 corect.

          3. Pensionarea anticipartă e posibilă doar prjn pensia privată fără nici penalizare. În momentul în care anuitatea (profitul) generată de pensia privată e suficientă ca omul să poată trăi la nesfârșit din ea se poate pensona când are chef. În cazul meu anuitatea a ajuns la nivelul salariului meu anual fără bonusuri acum vreo 4 ani, adică cu vreo 20 de ani îainte de vârsta la care mă calific pentru pensia socială. Tehnic vorbind din acel moment mă pot pensioana în orice clipă fără nicio penalitare și fără să-mi scadă cu ceva nivelul de trai. Pensia privată are de asemenea avantajul că se poate lăsa moștenire.

          Nu cred că e posibilă pensionarea anticipată pe pensie socială (de stat). Pensia socială se acordă în două cazuri: La atingerea vârstei de 65 de ani și are un cuantum proorțional cu contribuția, dar nu mai mare de vreo $4000/lună. Sau în caz de infirmitate când e de asemenea proporțională cu contribuția lunară.

          Contribuțiile pentru pensia socială sunt limitate la un venit anual de $139000/an. Ce câștigi peste suma asta nu mai e taxat cu contribuția la pensia de stat.

          Contribuțiile la pensia privată sunt scutite de taxe în limita a $19500/an. Angajatorul de asemena contribuie la pensia socială a angajaților fiind și el scutit de taxe pe acele sume. De regulă mecanismul e că pentru fiecare $1 pe care îl pun în fondul meu de pensii angajatorul pune și el $1 în limita a maximum 10% din venitul meu anual.

  9. Datele statistice sunt calcule cu medii ponderate. In realitate, speranta de viata nu va creste f.mult. intervine poluarea de toate tipurile, alimentatia prea mult chimizata, efectele schimbarilor climatice- socuri termice, f.cald ori f.frig.
    Problema pensionarilor este aceea ca economia romaneasca nu a creat acel mediu de afaceri pentru ca cei de peste 65 de ani sa poate avea o mica afacere. Fiscalitatea, biroxratia si impozitarea prea mare, piata de consum in favoarea importurilor de tot felul sunt piedici majore.
    Apoi sistemul de pensii de serviciu mult prea mari, pensiile speciale, pensiile si ajutoarele sociale acordate prea usor consuma din fondul de pensii. Raportul dintre pensia minima si cea mai mare este enorma fata de alte tari europene. In Ro lipseste o politica de coeziune sociala, cu sprijin intergeneratii la nivel de comunitate urbana ori rurala. In Franta a inceput de ceva vreme in microcartiere actiuni de mai bune relatii si ajutor intre cei tineri si cei in varsta. Educatia economica si sociala in scoli si facultati este deficitara la toate capitolele. La noi, smechereala, mica hotie si coruptie, descurcareala, fraierirea, mintirea, nepasarea fata de semeni sunt legile nescrise care functioneaza in societate.

    • Mediul economic din Romania este neprietenos cu micile afaceri.

      Dar as spune ca din cauza demonizarii IMM (controale peste controale) si a preferintei bizare a functionarilor si politiceinilor romani pentru firme straine.

      Nu spun ca ar trebui sa le favorizeze pe cele romanesti, departe de mine gandul! Dar ai nostri le scot din ecuatie pe cele romanesti de cate ori pot, actioneaza cu dusmanie.

  10. Cine mai știe că primul pas în distrugerea sistemului de pensii a fost făcut de Iliescu prin 2000 (cred, nu îmi amintesc cu precizie, dacă nu cumva încă de prin 1996) când PCR-FSN-PDSR era la putere și falimenta România. Trebuia ca să se împrumute la FMI, și acesta a pus drept condiție legarea salariilor de indicele productivității muncii și limitarea salariilor bugetarilor (principalul factor bugetofag, atunci ca și acum).
    În consecință, Iliescu-PCR…PSD a făcut câteva șmecherii: a dat sporuri peste sporuri (care nu intrau la evaluarea FMI), a pensionat toți șomerii-consecință a industriei falimentare ceaușiste; rezultat: când s-au tăiat sporurile în criza din 2008, de fapt s-au redus salariile, iar fondul de pensie a intrat practic în faliment, devenind de fapt fond de șomaj.
    Bonus de logică matematică și șmecherie PSD-istă: să spunem că înainte de criza 2008, un bugetar avea 1000 lei salariu. I s-a tăiat 250, 25%, adică un sfert, deci a mai rămas cu 750. A venit PSD la putere și a mărit cu 25% salariile pretinzând că le-a readus la inițial – doar că un sfert din 750 este doar 1 875. Mă rog, PCR-PSD nu stă prea bine cu matematica, după cum a dovedit și duamna Veorique ot Videle, când a fost întrebată despre area circului…..

  11. Interesant articolul!
    Totusi, nu prezeint clar ultima parte: concret, CE tine de mine?
    Ce as putea sa fac eu?

    Luna trecuta am depus dosarul de pensie – da, dupa 40 de ani in „campul muncii”, ma astept ca Statul sa imi DEA ceava, in schimbul contributiei pe care am platit-o si inainte de 1989, si dupa Revolutie!

    Ce tine de mine,ce arfi trebuit sa fac?!

    • O parere personala la ultima dvs. intrebare:

      1. Aveti grija de sanatatea Dvs. – fizica si mentala. Atat cat se poate.

      2. Aveti grija sa economisiti, poate chiar ati economisit, dar sa si investiti pentru a va putea bucura de mai multa siguranta la pensie.

      Tine de Dvs. in destul de mare masura, parerea mea, dar este drept ca, asta este viata, depindem si de deciziile decidentilor nostri.

      • Subscriu!
        Cred ca 90% din populatia Romaniei are un regim de viata nesanatos – oncepand cu consumul exagerat de dulciuri si fainoase (care conduce in mod pervers la diabet) si terminand cu sedentarismul. Ori, a te informa si a actiona in consecinta pentru a avea un regim de viata sanatos tine de tine.
        As sublinia totusi aici ca existe destule recomandari medicale care sunt incorecte, asa cum s-a demonstrat stiintific in ultimii ani. Dar inertia e mare si e foarte greu sa pui la indoiala sfatul unui medic. Insa te poti informa pana la urma despre regimul corect.

        • Intrebati batranii , sfaturile lor nu mai sunt luate in considerare insa nenumaratii pseudospecialisti sunt venerati.
          De fapt este simplu, evita excesele, lacomia de tot felul si incerca sa te misti cat mai mult.
          Am devenit dependenti de ecrane de tot felul, incepand cu cel de la telefonul mobil pana la TV care nu fac altceva decat sa ne bombardeze cu reclame sa consumam tot mai mult, sa infulecam tot ce este mai rau iar stand mai mult in fata lor nu ne mai miscam, problema, cei din spatele ecranelor sunt mai inteligenti decat cei 99 % din fata lor iar sansele sunt reduse sa ne putem impotrivi.

  12. Sistemele sociale asa cum le cunoastem acum nu vor mai putea exista prea mult in forma lor actuala, noile technologii de productie le vor pune capat cat de curand pt ca nu va mai fi nevoie de atata forta de munca.
    Va avea loc o disponibilizare masiva a fortei de munca cu pregatire medie catre sectoare in care munca calificata nu va mai avea cautare.
    Se discuta si se incerca noi modele precum un venit minim garantat de stat pt cei care care nu vor putea si nu vor mai dori sa munceasca, fara sanse de calificare etc.ect.
    Digitalizarea galopanta in toate sectoarele va „matura” meserii si calificari intregi de pe piata puncii, cu alte cuvinte, sistemele sociale vor fi lipsite de contributii.
    De unde vor putea fi compesate aceste pierderi ? impunerea de taxe si impozite masive tocmai firmelor care sunt angrenate in acest proces de revolutionare a productiei ? taxa globala de 15 % de care se discuta, o data aplicata la nivel mondial tuturor firmelor cu activitate internationala fiind poate primul pas.
    Va putea fi implementat un impozit/taxa pe fiecare robot, utilaj, aplicatie etc. care va inlatura direct un loc de munca ? si ce vom face cu oamenii care nici pt serviciul militar nu vor mai fi apti, carne de tun, conflictele viitorului vor fi altele decat cele cunoscute pana acum, vor avea loc intre roboti , respectiv vulnerabilitatea majora nu va mai fi terorismul, vor fi atacurile cibernetice asupra intregii noastre activitati tot mai interconectate, atacuri asupra infrastructurii energetice, financiare, sociale fiind mult mai eficente decat niste bombe sau rachete pt ca vor fi anonime respectiv va fi foarte greu de gasit atacatorul.
    Pensia nu poate fi modelul care poate fi urmat, speranta de viata a oamenilor fiind irelevanta in viitor.
    Toti care acum lucreaza la tot mai sofisticate sisteme de productie, de revolutionarea activitatilor economice, de servicii nu au in vedere aceste aspecte sociale, promit in schimb o viata mai buna si usoara lipsita de tot felul de griji.
    Daca asa stau lucruile cine ne impiedica sa reuntam sa mai muncim pana cadem pe branci, pana ne imbolnavim de moarte, pana la epuizarea totala ? ceva nu se mai leaga.

    • Dupa umila mea parere se exagereaza astptarile de la sectorul digital. Mie imi seamana a bula.
      Desigur, sunt progrese, dar daca te gandesti putin, nu sunt revolutionare, ci doar perfectionari.

      • Sper sa fie doar o bula, imi este teama, de data aceasta treburile au evoluat prea departe si perfectionarile de care vorbiti pt mine sunt in mare parte intr-o directie gresita, catre controlul total asupra individului si nu vad nici o scapare.
        Cei in varsta se pot considra fericiti ca au putut trai intradevar liberi, acolo unde a fost posibil, au avut un spatiu privat intangibil, acum totul este tot mai transparent, nu mai exista intimitate iar spatiul privat este pe cale de disparitie pt ca asa o doresc oamenii, din prostie respectiv comoditate.

  13. Bine venit acest articol.

    Cu cat se scrie mai mult cu atat ne batem capetele, in limita posibilitatilor, cu intrebari care ne pot ajuta sa intelegem ce ar trebui sa facem fiecare dintre noi ca se asternem mai bine calea spre batranete. Poate ca unele lucruri nu prea ne plac dar cursul vietii ne duce si acolo…

    ce cred ca lipseste inca in prezentarea solutiilor referitoare la pensii este o analiza de impact care ar putea sa raspunda la intrebarile:
    – ce se intampla cu sistemul public de pensii daca se creste varsta de pensionare pentru pensionarii nostri speciali cu 5, 10, 15 sau chiar 20 de ani?
    – ce se intampla cu sistemul de pensii daca dispar/sunt limitate valorile pensiilor speciale sau daca peste un anumit prag valoric nu mai se indexeaza aceste?
    – daca nu ai cotizat la pilonul 2 de pensii ce alte alternative ai la dispozitie pentru a putea sa beneficiezi de o viata putin mai buna dupa pensionare?

    imi place sa cred ca tinerii vor intelege ca este loc si pentru cei mai varsta, practic nu exista un conflict intre generatii ci doar o completare de viziune intergeneratii, si ca acestia din urma inca pot contribui, si dupa 65 de ani, la cresterea si consolidarea unui climat mai sanatos in RO

    • Un lucru trebuie sa fie clar tuturor, o data cu iesirea la pensie standardul de viata se diminueaza drastic in cazul in care pe timpul activitatii profesionale nu s-a reusit strangerea unor economii , investiii in imobiliare pt uz propriu respectiv alte investii pe piata de capital.
      Cine crede ca va putea trai din pensia de stat le fel de bine ca pe timpul activitatii profesionale ori este foarte naiv, credul sau inconstient.
      Platim 40 – 45 ani contributii la fondul de pensii si ne alegem cu mai nimic, valoarea pensiei fiind un scandal, prea mult sa mori, prea putin sa poti tari decent.
      Acesta situatie este similara in toate statele, mai als europene in care exista acesta forma de pensie.
      In Germania spre exemplu pensia medie este de 1100 EUR la barbati si ca. 800 EUR la femei cu diferente intre landurile din est, respectiv vest iar chiriile pot fi de la 500 la 2000 EUR si mai mult.
      Sistemul actual de pensie este de mult depasit de situatia econmica si sociala in Europa, Romania fiind la fel de afectata ca restul tarilor europene.
      Problema sunt politicienii care din considerente electorale nu sunt in masura sa exprime si sa explice realitatea care este foarte neplacuta.
      Din pensie nu se poate trai, eventual se poate supravietui in conditii de saracie accentuata, mai ales populatia de la orase, satul putand oferi mai multe oportunati, mai o gaina, un purcel , o rosie in batatura.
      Stiu ca tinerii nu se gandesc acum la ce va putea fi peste 30-40 de ani dar cineva ar trebui cel putin sa gandesca solutii si sa deschida o discutie onesta despre acest aspect extrem de important.
      Care politician va avea curajul ?

  14. Pilonul 3, fonduri de investitii mixte întra tot în schema piramidala când investesc 70% în titluri de stat. Schimbarea trebuie sa vina prin dezvoltarea masiva a bursei de valori. S-au făcut cativa pasi, dar încă timizi. A mai crescut numărul conturilor deschise ( investitori individuali), dar tot cu ajutorul titlurilor de stat listate la bvb De fapt, ne trebuie niște investiții în economia „pe bune”, în idei, în antreprenoriat, în proiecte de anvergura, în inovatie/ cercetare. Ce face toată lumea (banci, investitori individuali în titluri de stat, parțial pilon 2 și pilon 3) acum e sa crediteze statul, astfel încât acesta sa poată finanța deficitul venit în mare parte din sistemul de pensii ( în anii non pandemici). E și asta o afacere, dar pana când!?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Aurelian Mihailescu
Aurelian Mihailescu
Aurelian Mihailescu este de profesie economist, a activat mai bine de 23 de ani in sistemul bancar din Romania in zona Trezorerie si Piete de Capital. A fost membru in consiliul de aministratie al Raiffeisen Asset Management si este membru in Boardul ACI-Romania (Asociatia Pietelor Financiare ) fiind responsail de comisia de profesionalism.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro