joi, octombrie 28, 2021

Pandemia, relaxarea şi improbabila reformă a statului

Între politica fricii, invocată spre a reaminti acel teribil tsunami al valului patru pandemic care se va abate asupra României, şi strategia relaxării, înţeleasă mai degrabă ca un armistiţiu cu propria populaţie decât ca  o restaurare a normalităţii constituţionale,  politica românească este o combinaţie, memorabilă, de rivalităţi partizane şi de încremenire instituţională.  Tensiunile  şi competiţiile din interiorul partidelor de la guvernare îndepărtează, încă o dată,  perspectiva  reformării statului.

           În cele din urmă, moştenirea pe care o lasă regimurile anilor din urmă este intactă. De la justiţie la administraţie, totul pare neschimbat. Ceea ce se schimbă  sunt doar  personajele menite să ocupe demnităţile publice. Partidele sunt şi rămân instituţii a căror principală vocaţie este distribuirea de resurse către propria lor clientelă.

          Reforma statului,  ca proces destinat să restabilească domnia legii şi transparenţa actului de administrare,  rămâne improbabilă şi iluzorie.  Modul în care a fost gestionată revocarea Avocatului Poporului şi  opţiunea în favoarea potenţialului succesor al doamnei Renate Weber ilustrează linia de continuitate cu un trecut mai mult sau mai puţin recent.  Avocatul Poporului este menţinut, instituţional, în sfera de influenţă partizană. Recomandările europene în materie de selecţie şi de regândire juridică sunt ignorate.  Majorităţile parlamentare sunt suverane. Principiile bunei- guvernări sunt secundare ca importanţă.

           Şi pe măsură ce solidarităţile subterane şi complicităţile durează, perspectiva refondării statului român devine din ce în ce mai îndepărtată.   Marasmul pare să fie imposibil de înlăturat, iar schimbările clamate cu entuziasm  sunt,în cele din urmă, himere. Aura salvatorilor care au invocat  chemarea lor mesianică este înlăturată de exerciţiul,  prozaic, al guvernării cotidiene.

          În cele din urmă ceea ce putem aştepta  de la acest stat înclinat să  paraziteze şi să exploateze este doar menţinerea în limitele de dinainte de  criza sanitară. Inept şi ineficace, statul român trebuie să se reîntoarcă la prerogativele sale anterioare: nereformat şi  netransparent, el trebuie să înceteze să mai aspire la rolul de salvator omnipotent.

            Reforma statului, în măsura în care nu va fi  doar  un simplu slogan electoral repetat mecanic, se va naşte, organic, din energiile acestei societăţi ce se emancipează, treptat, de sub tutela etatistă. Delicat şi îndelungat, acest drum al căutării de sine  nu poate fi parcurs sub îndrumarea demagogilor şi profeţilor de mucava. El este un itinerariu marcat de căutări, de eşecuri şi de speranţe abandonate. Ceea ce îl defineşte este înţelegerea centralităţii persoanei umane şi a autonomiei  ei, ca parte din patrimoniul de drepturi naturale pe care nici un guvern nu îl poate restrânge.

          Reforma statului nu va fi niciodată o  concesie sau un dar. Reforma statului se va  ivi din presiunea, constantă, a lucidităţii civice.  Oricât de  îndelungat, acesta este singurul traseu la capătul căruia se va afla libertatea, ca suprema  întruchipare a demnităţii noastre.

Distribuie acest articol

28 COMENTARII

  1. Doar o simpla parere . Reforma statului ne este promisa de fiecare data indiferent cine ajunge prin vot democratic exprimat la guvernare .Constitutia Romaniei , ce deja are pe alocuri modificari de substanta decise de catre CCR ,are in componenta ei sau permite reconfigurarea politica functie de ceea ce se intimpla pe Mapamond. Din acest motiv totul se joaca politic la limita procentelor oferite cistigatorului . Practic Romania balteste in aceasta formula in care decizia la nivelul legilor importante si la nivelul nevoilor de schimbare a anumitor paragrafe de legi nu se poate face decit cu o majoritate de peste 65 de procente sau prin decizii favorabile ale CCR -lucru care nu se intimpla niciodata .Aceasta cutuma nationala ,ce tine de insasi existenta natiunii ,a fost vizibila ,ca si modalitate de punere in practica, in momentul ultimilor alegeri parlamentare .PNL , din motive cunoscute deja , contrar procentelor oferite de sondaje , a pierdut alegerile si astfel ceea ce parea a se indrepta catre o formula de reformare a statului s-a oprit partial . Pe ici , pe colo , prin punctele neesentiale vor fi facute modificari – asa doar de ochii lumii – dar greul ce tine de democratizarea Romaniei nu se poate face nici de aceasta data .Slaba prezenta la vot a eliminat posibilitatea aparitiei unei forte ce poate schimba tara .Cum s-a ajuns aici este iarasi stiut .Guvernul Citu ramane in picioare , Citu devine si seful PNL .Motiunea de cenzura ca si presupusele alegeri anticipate anuntate nu sunt decit – praf in ochii cetatenilor – .Presedintele natiunii este in ambele cazuri decidentul .Alegerile anticipate au nevoie de un consens la nivelul partidelor ce compun Parlamentul Romaniei si al aceptului presedintelui iar motiunea de cenzura nu schimba nimic . Presedintele natiunii este cel care numeste un -premier desemnat -ce va incerca sa formeze un arc guvernamental si nicicind presedintele nu va accepta pe altcineva decit pe actualul premier. Dealtfel intreaga coalitie nu voteza faptic acesta motiune si inevitabil motiunea cade .Cineva acolo sus ma iubeste ne spune titlul unui vechi film american . Tot asa poate spune si premierul CITU ce a avut curajul nemaipomenit de a anula aproape toate restrictiile .In timp ce opozitia se dadea de ceasul mortii si condamna cu minie proletara (o expresie veche romaneasca ) pe cei care purtau masca sau pe cei care doreau a se vaccina s-a dovedit – fara putere de tagada – cum singura solutie este vaccinul , asa cum ne tot repeta Presedintele natiunii doara -doara sa inteleaga si nas Florea ceva .Cu bune cu rele vom trece si peste asta , vom primi si banii din PNNR (ce le mai lasa gura apa unora de nu ajung la struguri )vom elimina si fostele legi ale PSD , vom face autostrazi (deja facem ) poduri suspendate , drumuri de mare viteza si doar daca – necuratul nu isi va baga coada imbirligata -nu vom putea elimina si parte din pensiile ce nu isi bazeza formula pe contributivitate , vom trece incet- incet pe energie verde – ca doar nu om fi timpiti sa ne mai afumam inteligenta prin arderea lignitului si vom transforma si biata noastra tara .Mult a fost putin a ramas si noi toti – cu mic cu mare – ne vom pune- mintea la ostroveanca – sa purcedem la noul drum pe care il avem in fata .Ca e laie – ca-i balaie – ne-a pus Dumnezeu mina in cap si o data cu banii din PNNR (ce de banet nineaca ) vom intra si noi in rindul lumii (macar unii daca altii inca nu ).Sa speram ca banii din PNNR vor veni (bani obtinuti cu dobinda foarte mica si cu termene laxe de returnare )mai ales acum cind motiunea cade si Citu isi maximizeza forta in PNL.Din postura de fost sef PNL presedintele Iohannis il poate sprijini pe actualul premier .Vedem curind , o data cu alegerile din filiale, cine este cistigatorul .

  2. Niciodata statul roman nu a fost de partea cetatenilor si nu le-a aparat interesele, cu atat mai putin astazi cand partidele populate de fostii oameni ai „esalonului doi” trebuie sa supravietuiasca si sa controleze afacerile statului.
    Doar ca, astazi exista tendinta de disolutie a partidelor clasice si inlocuirea acestora cu unele de tip hibrid, progresiste, care adopta politici mult mai dure de constrangere a societatilor si de control al acestora. Liderii acestor partide sunt oamenii politici noi, mai tineri, usor santajabili care simt ca pot prelua controlul din mainile celorlati mai batrani. Nu doar statul roman ar trebui reformat, ci si intreg „suprastatul european” care a esuat in aceasta pandemie si care nu-si mai gaseste orientarea si coeziunea. Totusi, daca in vest, statul are ca prioritate proprii cetateni, in Romania toate masurile luate pana acum in pandemie au avut ca scop atragerea de voturi si pastrarea puterii. Astazi se vede acest lucru prin declaratiile delirante ale unui premier care pare in pragul depresiei cand este supus unei motiuni de cenzura. Toate aceste „victorii” politice clamate de liderii politici nu sunt decat niste cantece de lebada si trebuie interpretate invers.

  3. „Partidele sunt şi rămân instituţii a căror principală vocaţie este distribuirea de resurse către propria lor clientelă.”
    cind la propria clientela se adaugau minerii, imgb istii, siderurgistii, femeile de la apaca, alegerile erau cistigate cu 85%. realizati ca doar 15% aveau coloana vertebrala ? majoritatea (celor 15%) au parasit patria oamenilor de bine (care intre timp au dat ortul popii sau au ramas cu buza umflata fara fabrici si uzine). acum clientela s a reorganizat, e preponderent formata din militie, armata, securitate, justitie plus toate gunoaiele administratiilor centrale si locale. astia reprezinta electoratul care conteaza, astora li s au umflat lefurile si pensiile, putorile astea parazite, lacome si inepte impreuna cu familioanele lor sint cele ce conteaza si voteaza in Romania secolului 21. ca atare sint declarati speciali / esentiali si impaiati / mumificati pentru a servi ca modele celor ce au sa vina.

    • Bine, dar distribuirea resurselor statului catre clientelă întâlnită în (probabil) toate democratiile.

      După mine, statul democratiilor vestice se apără de astfel de practici. Adica, ele rămân incidente, nu se transformă în mecanism de funcționare. Cum se pare că are loc în România.

      Eu consider însă că nu spolierea bugetului de salarii si pensii uriașe stă la originea dificultîții de a avea un stat liberal (pentru ca asta inseamna reforma statului – transformarea statului cripto-comunist, cu piata controlata înrt-un stat liberal unde cei care depun eforturi au mai mult decat cei care nu depun).

      La originea imposibilitatii reformei sta bunastarea generalizată nemeritată.

      • daca nu spolierea bugetului public de catre hotii la drumul mare si mituirea putorilor ce le asigura continuitate / „votul democratic” sint cauzele neputintei realizarii „statului liberal” (cum il numesti), atunci ce ? bunastarea generalizata, despre ce vorbesti ?! nu observi ca exceptind aristocratia bugetara, restu i saracie lucie ? cum vrei „stat liberal” care sa te plateasca dupa munca si merit daca nu ai partid liberal ? ca sa rasara griu din ce sadesti in pamint trebuie sa semeni griu nu neghina. prosperitatea pe care o invoci este iluzorie : se bazeaza pe remiterile romanilor din afara, consumul intretinut de imprumuturi si vinzarea materiilor prime neprelucrate (caracteristica tarilor cu economie primitiva).

        • Statul liberal nu este produsul unui partid liberal, ci al unei presiuni sociale in acest sens, care impinge toate partidele politice in aceasta directie. Niciun partid nu va schimba vreodata, de unul singur sau in aliante, natura statului in care actioneaza.
          ===
          Romanii traiesc mult mai bine decat efortul lor le-ar permite. In al doilea rand nu exista saracie lucie, decat in foarte rare cazuri pe care mass-media le exploateaza pentru audienta iar fortele politice le scot in evidenta pentru capital politic. Insa saracia extrema in Romania nu este mai mare decat in alte tari, si chiar daca Romania ar ajunge la paritate cu SUA in privinta dezvoltarii, saracia extrema ar supravietui.
          ===
          Spolierea bugetului este o consecinta a structurii non-liberale a statului, nu o cauza a marasmului romanesc. Capturarea statului – care inseamna mult mai mult decat coruptie, cu mult mai mult- este cea care impiedica reforma statului. Inlaturarea coruptiei intr-un stat capturat si etatist nu este posibila, pentru ca mijloacele prin care s-ar putea realiza nu mai exista. Sa nu confundam mijloacele puterii de stat cu institutiile sale (in sens larg).

          • qed : „Romanii traiesc mult mai bine decat efortul lor le-ar permite” si „La originea imposibilitatii reformei sta bunastarea generalizată nemeritată”
            Dedalus, daca bunastarea este generalizata si obtinuta fara efort, de ce ar mai fi nevoie de reforme ? doar n o sa fuga porcul din cotet cind are troaca plina cu malai

            • Tocmai.
              Romanii vorbesc despre reforma, dar nu o vor.
              Politicienii ofera ce vrea electoratul: vorbesc despre reforma dar nu au de gand sa o faca.
              Valabil pentru toate partidele.

          • Poate ca dvs traiti mai bine decat meritati si va simtiti vinovat de acest lucru, dar nu va externalizati vina asupra tuturor romanilor. Vorbiti doar in nume personal.

  4. România este o cleptocratie! De la acest adevăr contextual este necesar a fi imaginată/proiectata reforma statului.

    De asemenea, este necesar a fi conștientizat nivelul uriaș al resurselor consumate pentru menținerea acestei stări de fapt si impotriva României . O schimbare reala piate avea loc doar prin găsirea unor resurse de nivel comparabil pentru înlăturarea cleptocratiei .

    • Da, numai ca soluția radicală vine la pachet cu riscuri mari.

      Sunt, dupa mine, 2 situatii care ar impulsiona reforma statului (transforarea sa intr-un stat liberal, idee fara legatura cu partidul cu acelasi nume):

      a) solutia autocrata, cu iesirea (temporara am spera) din cadrul democratic pentru a reforma autoritar instittiile statului, regimul pietei si altele

      b) solutia revolutionara – de necesitate, adica saracirea populatiei pana la un nivel la care ar deveni evident ca statul asa cum este el organizat in prezent nu poate face fata.

      Ar mai fi si o a treia – anume schimbari majore in viata politica sau economica internationala.

  5. Reforma statului este un drum ,,indelungat si delicat”, improbabila si iluzorie in urmatoarea suta de ani, daca realizarea sa este asteptata sub ,,indrumarea demagogilor si profetilor de mucava”.
    Reforma statului este singurul traseu la capatul caruia se va afla libertarea, dar LIBERTATEA nu pica din cer, ci este rezultatul unui proiect de tara cu acest obiectiv!In lipsa acestuia, lamentarile si analizele constatative negative sint semnul permanentizarii starii de esec national….

  6. Cred că autorul acestui articol avut speranța că situația excepțională provocată de pandemie va determina reforma statului. Altfel nu se explică dezamagirea ce răzbate din aceste rânduri!

  7. Este vorba de reforma statelor europene din care Romania face parte. Valul 4 de care toata lumea vorbeste este continuarea masurilor debile si inutile luate de statele europene, ping-pongul masurilor de relaxare si restrictionare nefiind altceva de dorinta controlului total asupra cetatenilor.
    Pana cand statele isi vor putea permite aceste masuri in mare parte neconstitutionale ? si pana cand oamenii vor mai accepta covidocratia instalata ?
    Europa dispune de vaccinuri suficiente, unde mai este problema si de ce se discuta de valul 4 al pandemiei ?
    Inducerea panicii si fricii in randurile populatilor de pe continent este insasi contraproductiva vaccinarii, de ce ? siimplu, se discuta de carantinarea si a acelor vaccinati daca se reintorc dintr-o zono de risc precum Anglia sau Portugalia ? si vor urma si alte tari pt ca acesta varianta indiana, nu spun Delta pt va ma enerveaza la culme acesti noi termeni gasiti numai datorita corectitatii politice.
    De ce sa mai fie utila vaccinarea ?? se vor intreba multi cetateni.
    Da, este nevoie de reforme pt ca birocratia ne va ingropa inainte de virus, incalzire globala sau alta himera creata artificial care induc frica si panica.
    Statele in formele lor actuale cu institutii ineficiente cu armate de bugetari bine platiti si fara chef de munca ar trebui inlocuti de inteligenta artificiala, este unul din punctele in care aprob si sunt de acord cu implementarea ei , se pune intrebarea daca mai este nevoie de alegeri, de politicieni sau vom fi luati la bataie si gazati de roboti in cazul nesupunerii ordinelor pt ca legea este din ce in ce mai ineficienta datorita activitatilor legislative a unor parlamente tot mai incompetente.
    Cui vom putea declina competentele necesare, unor politicieni sau mai bine ne lasam pe mana unor algortimi si patim sa cadem in capcana Facebook si sa devenim cu totii doar marfa ?
    Este punctul in care am ajuns in mare partea datorita acestei pandemii asupra careia mai planeaza foarte multe intrebari fara raspuns, intrebari puse la cel mai inalt inalt nivel precum cea a cauzei.

    • In tarile bogate vaccin incepe sa existe…dar mai bine de o treime nu il fac.
      In cele sarace cei care vor sa l faca nu il au si iarasi obtinem aproximativ acelasi efect,
      a.i. val 4 va exista indiferent de ce crezi tu ca ar trebui sau nu ar trebui sa fie facut

      • Si ? acelasi masuri chiar daca exista vaccin ? iar cine nu-l doreste sa-l faca, e problema lor, sa suporte si consecintele insa din cauza acestora sa „inchizi” iar intregi populatii ?

  8. Ceea ce descrieti este adevarat. Din pacate, in 30 de nu s-au schimbat multe lucruri. Am castigat dreptul de a calatori, a avea mai multe
    canale tv si internet. Economic, social, cultural am facut progrese marunte. Avem nevoie de schimbarea Constitutiei, reducerea nr.de parlamentari la jumatate, reducerea nr.de judete, alegerea intre cons.judetene si prefecturi si nu ambele, reducerea nr de bugetari la jumatate, digitalizarea mai activa, impozit progresiv pe venituri, reducerea evaz.fiscale. Avem nevoie nu de clienti politici si pe relatii in posturi cheie care sa vrea sa munceasca in folosul oamenilor, al dezv. comunitatilor si nu pentru propriile buzunare, de legi coerente, clare, corecte si nu pe interese de grup.

    • Da, numai ca soluția radicală vine la pachet cu riscuri mari.

      Sunt, dupa mine, 2 situatii care ar impulsiona reforma statului (transforarea sa intr-un stat liberal, idee fara legatura cu partidul cu acelasi nume):

      a) solutia autocrata, cu iesirea (temporara am spera) din cadrul democratic pentru a reforma autoritar instittiile statului, regimul pietei si altele

      b) solutia revolutionara – de necesitate, adica saracirea populatiei pana la un nivel la care ar deveni evident ca statul asa cum este el organizat in prezent nu poate face fata.

      Ar mai fi si o a treia – anume schimbari majore in viata politica sau economica internationala.

  9. Păi cine să facă „reforma statului” stabilit prin Constituţia PCR-FSN-PSD în 1992? Nu are cine, nicio altă forţă politică NU ARE SPRIJIN ELECTORAL pentru schimbarea Constituţiei PSD. Uitaţi-vă, la 32 de ani de la aşa zisa „Revoluţie” la ulimele alegeri parlamentare PSD a luat 35%(!!!) din voturi, iar AUR, partea naţionalistă a fostului PSD a luat 10%, deci împreună au 45% din voturi. Pentru a modifica/ schimba Constituţia îţi trebuie peste două treimi din voturi, deci NU EXISTĂ FORŢA populară pentru schimbarea Constituţiei. Orice lamentări sunt aiurea, poporului român i-a plăcut comunismul şi mai vrea în continuare. Asta e!

  10. „Reforma statului nu va fi niciodată o concesie sau un dar.
    Reforma statului se va ivi din presiunea, constantă, a lucidității civice”.
    De acord, domnule Stanomir. Dar vă întreb: Unde, în Regatul Unit?

  11. Aveti dreptate domnule Stanomir. Nu vor fi reforme majore. Chiar daca sunt ministri care vor reforme reale, nu exista majoritate in Parlament care sa le sustina legislativ.
    Reformele adevarate si de substanta sunt facute in perioade de criza de nevoie, cand „arde”, cand „nu sunt” bani. Si atunci este foarte greu (vezi „guvernul Boc”).
    Cat timp UE va pompa bani pleasca in Romania nu se vor face reforme de substanta.

  12. Din pacate, trebuie sa fiu de acord cu starea de fapt pe care o descrieti. Sunt de acord si ca reforma statului este un proces indelungat si dificil. Cred insa ca reforma statului nu poate sa se nasca din apa marii, asa cum frumos formulati Dvs. „organic, din energiile acestei societăţi ce se emancipează, treptat, de sub tutela etatistă”.
    De acord, „presiunea, constantă, a lucidităţii civice” este necesara, face parte din acest proces de reforma, dar instrumentele prin care reforma poate sa inceapa concret sunt cele ale institutiilor statului – parlament, guvern, CCR, CSM, DNA, ANI etc. – care sunt populate prin si de catre partidele politice.
    Modificarea constitutiei si a institutiilor fundamentale (ex. parlament cu 300 de membri) a fost promisa inca de pe vremea USL si a murit inainte de a se naste.
    Pana cand componenta & mentalitatea liderilor & membrilor partidelor politice nu se va reforma, nu avem nicio speranta.

    Da, societatea civila a devenit mai activa si mai vocala in ultimii ani: vezi Rosia Montana, Colectiv, Ordonanta 13, 10 august, campaniile si petitiile online tip Declic, initiativele cetatenesti locale, ziarele independente online etc. Dar, in lipsa unui motor politic reformator, niciuna dintre cauzele sustinute de populatie nu a fost solutionata. Ani si ani la rand. Nu mai vorbesc despre dosarul revolutiei si cele ale mineriadelor.

    Pun tot pe seama maturizarii civice relativa transparenta din ultimii ani. Exista acum in spatiul public, indeosebi online, o avalansa de informatii despre:
    – inechitati sociale scandaloase (vezi pensiile speciale, pensionarea la varste fragede, cumulul pensie-salariu, sporurile aberante din sistemul bugetar);
    – abuzuri si acte de clientelism transpartinic (vezi cazul Apele Romane, castigurile nejustificate ale numerosilor membri in mai multe CAuri, acordarea fara concurs de functii si sinecuri);
    – structura institutionala stufoasa, costisitoare si ineficienta (cele 20 de companii ale lui Firea, agentii ale statului fara numar, fara rost dar cu cheltuieli exorbitante, academii fantoma, in realitate sinecuri care dreneaza banii din buget catre diversi fosti si actuali potentati – vezi institutul revolutiei lui Iliescu, academia Abramburica, institutul Levantului al fostului presedinte Constantinescu);
    – furt din bani publici la cote inimaginabile, coruptie generalizata, mafie implicata in crime, trafic de carne vie si de droguri, aparata de institutiile de forta (sunt prea multe exemple aici);
    – legi pe care nici institutiile menite sa aplice legea nu le respecta (iar, prea multe exemple);
    – justitie stramba, in sprijinul infractorilor – prin legi, institutii si magistrati – cu procese care dureaza cu anii pana la prescrierea faptelor, hotarari evident strambe, fugari celebri, violuri nepedepsite si violatori realesi.

    Aproape ca regret vremea tatucului iliescu, cand era liniste si pace si ne leganam intr-o ingnoranta cvasi-totala si in speranta de mai bine.

    Dar transparenta asta, daca nu este urmata de corectiile necesare, prompte si juste, nu face decat sa ne submineze bruma de optimism si speranta, atata cat ne-a ramas celor ce nu am emigrat.
    Stindardul reformei reale trebuie sa fie purtat de politicieni.
    Din pacate, imaginea tipica a politicanului roman este deplorabila – individ mincinos, fara principii, corupt, needucat daca nu chiar semi-analfabet, arogant, agresiv, mitocan etc. Cei care nu corespund acestui profil sunt linsati pulic si eliminati din peisaj.

    Ultima mea speranta este in politicienii mai noi, atat cei din USRPLUS, cat si unii mai tineri din PNL. Dar acestia sunt inca o minoritate fara forta sa produca reforma imediat.
    Vom vedea.

    • excelent comentariu, buna sumarizare a prezentului politic, de acord ca USR-PLUS sunt cea mai buna speranta astazi pentru o schimbare politica spre bine.
      In lipsa unor modificari de substanta in PNL (inclusiv desfiintarea SIIJ) probabil ca va fi o „re-organizare” politica prin care atat PNL cat si PSD vor pierde oameni -cel putin votanti – spre USR-PLUS, care in conditiile in care nu se schimba nimic in justitie are sanse bune sa devina principalul partid politic in urma unor alegeri anticipate in 2022 in special din randurile fostilor absenteisti (poate ajunge la 40%, iar PNL cat si PSD sub 30%).
      AUR va pierde cativa oameni spre centrul politic (USR-PLUS si parte din PNL) dupa ce isi dau seama ca in opozitie nu fac decat zgomot, dar probabil o sa preia mai multi de la PSD (electoratul de stanga o sa dea cam 25% voturi la PSD si 15% AUR). Parol D’honeur :)

  13. Reforma statului nu poate fi realizata de cei care au facut si fac din stat o afacere personala.
    Din partea cetatenilor, din care nu putini sunt indolenti, manipulabili sau complici, nici atat. Iar cei care vor un stat care sa fie realmente in serviciul tuturor cetatenilor (ca dl. Stanomir) sunt fie ignorati, fie discreditati.

  14. Cred ca asteptarea unor reforme care sa rezolve problemele este nerezonabila (ca si mitul unui Mesia care sa vina sa rezolve problemele). Poti copia legi din ce tara vrei; cutuma oamenilor nu se schimba peste noapte. Si schimbari au fost in cei 31 de ani, chiar daca ar fi fost loc si e normal sa ne dorim sa fi fost mai bine.

    Cel mai periculos si neproductiv lucru il vad a fi partizanatul politic: USRPLUS e bun, PSD e rau, ca urmare orice prostie face USRPLUS la un moment dat i se gaseste scuza, orice lucru bun face PSD i se gaseste nod in papura. Sau viceversa, in functie de opiniile politice.

    Pandemia nu avea nicio sansa sa imbunatateasca lucrurile, si asta din pricina faptului ca a fost abordata cu aroganta si dispret fata de cetateni. Cum sa fie cetatenii solidari, daca sunt in permanenta aratati cu degetul ca sunt prosti si nu stiu si nu vor sa se protejeze? Si aici au excelat si cetatenii de rand, unii nevrand sa inteleaga ca boala e serioasa, altii nevrand sa inteleaga ca unele masuri de protectie fac mult mai mult rau decat bine. Furtuna perfecta.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.