luni, ianuarie 18, 2021

Parteneriatul fricii de Rusia

Parteneriatul dintre România și Polonia, așa cum se conturează acum, este mai degrabă unul de conjunctură, născut din teama de Rusia și care, foarte probabil, se va limita doar la colaborarea între servicii, armată, ministerele de Externe.

Președintele Iohannis nu mai face știri de multe săptămâni. El doar adună like-uri. Până și vizita în Polonia, de la care se aș­tep­tau atât de multe, abia dacă a fost co­mentată. Pentru destulă lu­me, Klaus Iohannis a de­ve­nit la nici trei luni de man­dat mult prea previzibil și plictisitor. Punctajele pe ca­re le primește pre­șe­din­tele se pare că nu mai con­țin idei, ci fraze debil cons­truite, care amintesc de sti­listica Operelor complete ale lui N. Ceaușescu. Iar K. Iohannis nu face altceva de­cât să citească netulburat acele punctaje, precum un copil care învață limbi străine și cunoaște regulile de pronunție, dar nu înțelege ce citește. Rezultatul: impactul pre­ședintelui asupra agendei publice este nesemnificativ. Purtători secundari de mesaj nu are, astfel încât dezbaterile pu­blice pe tema vizitei la Varșovia au fost do­minate de… complotul Gazetei Wyborcza, care, în introducerea interviului cu Io­han­nis, spunea despre fostul președinte Bă­sescu că era „pro-rus“, afirmație retrasă du­pă nici două ore de pe site-ul pu­bli­ca­ției.

Preşedinţii României şi Poloniei, Klaus Iohannis şi Borisław Komorowski, la Varşovia (12 martie 2015)

A trecut aproape necomentat un do­cu­ment important, Declarația comună a pre­ședinților României și Poloniei. După con­ținutul lui se poate judeca temperatura relațiilor româno-poloneze, care-s obiec­tivele comune, prioritățile, domeniile de in­teres și colaborare. În document, Bu­cu­reștiul și Varșovia se angajează să în­tă­rească rolul NATO și UE și să sprijine res­pectarea dreptului internațional, suve­ra­nitatea și integritatea teritorială, in­vio­la­bilitatea frontierelor. După aceste generalități juridice, atunci când se referă la re­giune, textul devine ceva mai interesant. Pleacă de la constatarea că „agresiunea rusă împotriva Ucrainei și anexarea ilegală a Pe­nin­sulei Crimeea au schimbat situația de securitate din Europa“, subliniind „res­ponsabilitatea comună a Po­loniei și României privind securitatea, stabilitatea și prosperitatea“ în regiune. Din cele nouă puncte din Declarație, ma­joritatea se referă la probleme de se­cu­ritate și apărare în fața amenințării Rusiei. Chiar și atunci când nu este vorba explicit de amenințarea rusească, tot conturul Krem­linului se poate distinge în plan în­depărtat: securitate energetică prin dez­vol­tarea unor coridoare de tranzit nord-sud și printr-o diversificare sporită a surselor de aprovizionare; perspectiva aderării la UE pentru statele din Parteneriatul Estic (Republica Moldova, Ucraina, Georgia); bu­gete de apărare corespunzătoare; dez­voltarea parteneriatelor strategice cu SUA și „asigurarea unei prezențe relevante a forțelor americane pe propriile te­ri­to­rii“.

La punctul 2 se decide înființarea unui „me­canism de consultare permanentă la nivelul Administrațiilor Prezidențiale ale celor două țări“, semn că președinții vor să se implice personal. Însă eficiența aces­tui mecanism e îndoielnică, pentru că: 1) Polonia este o republică parlamentară, iar președintele Komorowski, foarte discret de altfel, are atribuții simbolice, impactul său asupra politicilor guvernului fiind de­terminat doar de faptul că președintele, pri­mul ministru și majoritatea par­la­men­tară au aceeași culoare politică; 2) cel pu­țin pentru moment, Klaus Iohannis este izo­lat, n-are multe pârghii la dispoziție, guvernul este condus de Victor Ponta, prin­cipalul său contracandidat în alegerile prezidențiale, astfel că punerea în operă a deciziilor acestui mecanism de colaborare româno-polonă depinde de bunăvoința premierului și a miniștrilor PSD. Există și un argument în favoarea acestui me­ca­nism (doar în ce privește partea română): CSAT este condus de președinte, iar în­tregul parteneriat strategic România-Po­lo­nia este concentrat pe chestiuni de se­cu­ritate și apărare, unde doar serviciile se­crete și armata vor conta.

Relansarea parteneriatului cu Polonia este o decizie așteptată, înțeleaptă, care vine în ultimul moment și care ar trebui să consolideze flancul estic al NATO. Ac­țiunea este răspunsul la semnale venite către noua administrație de la București, cel mai probabil dinspre SUA. Washing­tonul se află în plin proces de reevaluare a României, iar reconfirmarea par­te­ne­ria­tului cu Polonia este clar o bilă albă în fa­voarea Bucureștiului. Totodată, e limpede că e doar un parteneriat de conjunctură, născut din teama de Rusia, parteneriat ca­re se va limita doar la colaborarea între servicii, armată, ministerele de Externe. În același timp, e dezamăgitor faptul că se încearcă relansarea parteneriatului cu Po­lonia fără nici o dezbatere, cu oameni din „sistem“ (MAE, servicii, apărare) care doar cu câteva luni în urmă nu-și as­cun­deau ostilitatea față de Polonia, pe care o acuzau că ar fi responsabilă de criza din Ucraina. Dacă ar depinde de performanțele publice ale președintelui Iohannis, așa cum a fost în aceste prime luni de man­dat, succesul relansării parteneriatului cu Polonia e îndoielnic. Un eșec, însă, venit în­tr-un moment de criză regională atât de intensă, ar putea afecta catastrofal relația României cu SUA. De aceea, cred că „sis­temul“ e cel mai interesat de succesul acestui parteneriat româno-polonez.

Articol aparut in Revista 22

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. io cred ca Johannis a fost ales mai mult la un impuls emotional cit de o alegere rationala
    e totusi un ardelean si inca neamt, cam greu de impacat cu cultura regateana
    faptul ca are intilniri cu sefi de state pe care predecesorul ii putea intilni doar la Bruxeles, e zic io, o diferenta chiar daca nu doar „sistemul” nu l place

  2. Probabil ca, prin like-uri, profesorul Klaus Iohannis isi calculeaza indicele Hirsch; dispozitia ministerului ;)
    „Purtatori secundari de mesaj”?
    Deocamdata se pare ca dna Bran este ocupata cu perdelele, covoarele si uniforma femeilor de servicu de la Cotroceni.
    Iar in parteneriatul cu Polonia am mari indoieli. Nu rememorind Istoria, ci doar citind ca Basescu a fost numit intr-un mare ziar polonez „pro rus”. Daca asta le e perceptia, slabe sperante.

  3. Fara partenerii sai occidentali, Romania s-ar fi balacit si acum in mlastina coruptiei, fara vreo speranta de a asana aceasta mlastina. DNA n-ar fi existat, iar clasa politica ar fi functionat conform vechilor sale naravuri. Datorita apartenentei la UE si datorita parteneriatului strategic cu SUA, Romania a facut cativa pasi catre Vest.

    Polonia sau Turcia nu sunt puteri mondiale. Dar o alianta intre Polonia si Turcia ar putea insemna ceva, cel putin in Europa. De ce nu ar fi Romania podul intre Polonia si Turcia?…

    Nu cred ca e putin lucru un parteneriat militar, cu o componenta puternica de „intelligence”, intre Romania si Polonia. Cel putin, este un pas.

    Peste niste ani, s-ar putea dovedi ca Rusia a facut un serviciu, Occidentului, prin anexarea Crimeii. Poate vom constata ca Rusia l-a scos din „dolce farniente”, l-a obligat sa-si puna probleme si sa gaseasca solutii pe care, cu o Rusie adormita, nu le-ar fi cautat.

      • Ei, sa traim noi, pana atunci!… :)

        In materie de geopolitica, lucrurile planificate azi se infaptuiesc peste zeci de ani. Si par normale si naturale, atunci cand se infaptuiesc.

        Cu 30 de ani in urma, eu nu puteam gandi ca Romania, in loc sa o apuce pe calea Coreii de Nord, va fi membra a unei uniuni europene, a NATO si va avea un parteneriat strategic cu SUA…. Ceea ce azi ni se pare inimaginabil, maine poate fi normal, pentru toata lumea… :)

  4. Da, e o alianta de conjunctura in fata agresivitatii Rusiei. E poliica”traditionala” a Poloniei fata de Romania. Sa ne reamintim : Polonia nu a ratificat niciodata tratatul de la Trianon, a refuzat aderarea la „Mica Antanta”, plina de ea si increzatoare in „garantiile” anglo-franceze. Dar cum Dumnezeu nu bate cu bata, fostul ministru de externe polonez Colonelul Beck, atat de ostil noua, a murit ca refugiat la Bucuresti, intre romanii pe care i-a desconsiderat dar care l-au primit si l-au adapostit, romanii care au avut curajul si demnitatea sa reziste amenintarilor lui Hitler, sa permita trecerea guvernului, armatei si Tezaurului polonez prin Romania !

    • Polonia a incheiat un tratat de alianta cu Romania in 1921, reinnoit in 1926, 1931 si 1936.
      Nu a aderat la Mica Intelegere deoarece avea un litigiu teritorial cu Cehoslovacia (zona Tesin).

  5. 1- Polonia a reformat armata in un mod extraordinar . Multi dati afara pur si simplu , altii trimisi la pensi minime si au investit (si investesc in continuare) miliarde euro exclusiv in modernizarea fortelor armate .
    2- Noi am trimis la „pensi speciale” (cu media de 3 ori mai mare decit a pensilor normale ) o multime de ofiteri , subofiteri si de la varste fara egal in UE . 40 de ani , 45-50 . Nu am investit nimic serios in dotarea fortelor armate in 25 de ani . Cu excluderea decretelor prezidentiale care avansau la grad de general (sau la general cu mai multe stele) sute de persoane anual .
    3- Rezultatul ca Polonia a depasit de mult timp capacitatea militara romaneasca atit din punct de vedere a antrenamentului fortelor cit si in domeniul inzestrarii .
    E si unul din motivele pentru care actualmente centrul de greutate a actiunilor NATO e in Polonia si tarile baltice . In nici un caz in Romania unde unicul submarin sta legat la cheu din 1996 iar primele F-16 (cumparate la a treia mana) vor sosi doar prin 2016 . (6 bucati)
    Datele fac rau lui Dogaru , Oprea si Dobritoiu dar si clasei politice care a vazut in instrumentul militar doar si exclusiv o pargie in cucerirea si mentinerea puterii politice . (voturi)
    Pina sa reusim sa punem ceva bun din punct de vedere profesional si a dotarii in un parteneriat militar cu Polonia , trebuie sa reformam intregul aparat militar autohton si istoria nu asteapta anul 2027 ca sa vada Romania cu 2 % PIB pentru cheltuielile militare . (daca nu cumva „papa” pensionatii speciali oricare suma suplimentara alocata pina atunci )

    • revolutia intregului popor rumin sau daca vreti revolutia furata a strins si mai mult legaturili intre Marele Partid si glorioasa armata
      imi aduc aminte cum parintele constitutiei a fost trimis cu avionul armatei la Viena la spital

  6. USA nu si-au trimis ambasador.
    Nu inteleg de ce sys ar acuza Polonia de criza din Ucraina!
    Sys nu e interesat de Ucraina, deoarece a fost conceput de catre sovietici – maculata conceptie si statul actual succesor deplin imaculat – si cine este Melescanu?
    Sys se complace cu situatia de fapt si nu simte nevoie de schimbari adevarate, aflandu-se intr-o inertie infinita – dincolo de spoieli conjuncturale. Sys e dusmanul statalitatii, rolului Romaniei si al poporului roman – el existand pentru obtinere si conservare PRIVILEGII nemeritate intr-un avorton statal pe care-l paraziteaza pana la distrugerea finala.
    Ce e de facut?
    Si de ce i-ar pasa sys intr-atat de USA, cand exporturile in RUsia au crescut anul trecut in plin embargo cu peste 5%, ieri lucrau pentru RSR si URSS iar azi lucreaza pentru UE-NATO?

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Armand Gosu
Armand Gosu
Armand Goșu este cercetător asociat la Berlin, la Deutsche Gesellschaft für Auswärtige Politik e.V. (Consiliul german de politică externă), în cadrul Robert Bosch Center for Central and Eastern Europe, Russia, and Central Asia. Armand Goșu a absolvit Facultatea de Istorie a Universității din București. Are un doctorat în istoria Rusiei, susținut la Universitatea din Moscova (1998). A lucrat ca cercetător la Institututul de istorie „N. Iorga” al Academiei Române, apoi la Institutul Român de Istorie Recentă, înființat de Fundația olandeză MATRA la București, și conferențiar la Universitatea din București, unde predă cursuri despre trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat al Rusiei și al URSS. A lucrat la radio BBC (birourile din Moscova și București), a fost – pentru aproape un deceniu – redactor șef adjunct și redactor șef la revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. Cea mai recentă carte Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic a fost publicată anul trecut de Editura Curtea Veche. A editat volume de studii și mai multe volume de documente, cel mai recent fiind Istoria comunismului din România. Vol. III. Documente. Nicolae Ceaușescu (1972-1975). A scris peste o mie de articole din 1993 și până astăzi în presa din România și din străinătate despre Vecinătatea Estică, Rusia fiind în centrul preocupărilor sale.

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

Stânga europeană iubeşte de fapt neoliberalismul şi corporaţiile, cu condiţia să fie chinezeşti

Chiar pe 31 decembrie, când lumea punea şampania la rece, UE a semnat cu China un acord comercial cu cântec. Comisia –...

De la numerologie la ”România Educată”

Religiozități arhaice în contemporaneitate   O doamnă inspector din Galați a dat o circulară școlilor cu privire la un ”training” (inevitabil, online) de numerologie care...

A patra întrebare: Când intrăm în blackout?

Se îndesesc zilele prin care ne trece glonțul “energetic” pe la ureche. Aceasta, de fapt, era a treia întrebare a articolului de...

Cu stiletto pe pârtia de ski sau cum mint politicienii că… depolitizează educația

Politicienii, noi și vechi, vor să… depolitizeze educația cu grația unei doamne care, după șampania de anul nou, o ia pe pârtia de ski...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.