joi, mai 19, 2022

Patimile Ucrainei

a pătimi – a suferi, a îndura, a răbda …

Am fost de două ori în Ucraina în ultimii trei ani. Veneam ditr-o țară NATO și nu am înțeles pe deplin ce înseamnă asta! O țară NATO, care mult timp a avut scris printre rânduri în Strategia Națională de Apărare că vin alții și ne apără!

În 2019 cred că am fost singurul dintre invitații români (ai Ministerului de Externe) care am primit de la un luptător din forțele speciale din zona Slaviansk – Kramatorsk o cruciuliță. Mi-a spus că provine de la Biserica Sfântului Sava din Belgrad. Unul din camarazii săi a adus mai multe, iar cine a purtat una dintre aceste cruciulițe a scăpat cu viață din războiul din 2014. Pe a mea o am la oglida mașinii, ceea ce mă face să mă gândesc des la acel erou. Oare mai este în viață? Cred că Dumnezeu îl apără în continuare!

Atunci el ne-a arătat cum a luptat pe o culme domoală unde s-a aflat un spital de psihiatrie care a fost bombardat de ruși.

Cu o zi înainte fusesem la un kilometru de linia întâi. Neputând îmbrăca o vestă atiglonț am vizitat o grădiniță, bombardată în 2014 și reconstruită pe banii Uniunii Europene. O mamă își aducea copila la gradiniță pe o mică motoretă. Ne-a arătat gloanțele rătăcite care intraseră în zid cu câteva săptămâni în urmă și câteva ziruri reconstruite după ce căteva obuze le-au dărâmat în confruntarea din 2014.

Atunci am mai cunoscut un preot care tot în 2014 a luat arma în mână, s-a înrolat, a fost luat prizonier, a fost torturat dar a scăpat.

Un alt preot din Kramatorsk ne-a povestit ce s-a întâmplat în perioada premergatoare conflictului. Ne-a povestit cum „câteva sute turiști” – probabil soldați din trupele speciale ruse – au apărut în Kramatorsk în timpul și imediat după Maidan, cum au sabotatat, cum au deschis calea „omuleților verzi” – trupe de infanterie fără însemne și cum a început conflictul armat. Dramatismul poveștilor nu m-a impresionat atunci. Nici gloanțele vizibile, înfipte mai peste tot.

Am stat de vorbă cu militari, am fost în câteva centre de comandă, am văzut câteva echipamente, am văzut armament. Am văzut locurile de unde ucrainienii au învățat și exersat gherila urbană. Am vazut determinare!

Eram departe de România … Niciodată nu m-am gândit că se va mai repeta.

Atunci am aflat că Ucraina avea un minister al refugiaților. Ministerul Reintegrării avea ca misiune principală relocarea a 500.000 de ucrainieni fugiti de separatiștii din Donbas.

Anul trecut am mai fost odată în Urcaina. De data aceasta pe ruta Odesa – Nicolaev – Herson – Kiev. Vai ce oraș frumos este Odesa! Atunci am promis gazdei noastre, de origine tătară deatfel, că mă voi întoarce ca turist în minunatul oraș cu sistematizarea făcuta de același Kiseleff care a redesenat și străzile Brăilei. Sufăr când văd statuile și monumentele adăpostite sub saci de nisip. M-am bucurat când am realizat că pericolul asaltului de pe mare a dispărut după scufundarea crucișătorului Moskva.

Înainte de Nicolaev era o coloană militară de câțiva kilometri. Nu prea te simți confortabil când depășești o asemenea forță care se îndreptă către est. Și noi tot către est mergeam.

Am ajuns în Herson. Fondat de Ecaterina cea Mare în 1778. Statuia este în port. Orașul părea mic. Avea (în august 2021) aproape 300.000 de locuitori. Stăteam la hotelul care are pe el un webcam ce panorama centru pe un site turistic. Pe acea cameră am văzut live tancurile rusești cu turela îndreptată spre clădirea administrației în care intrasem și eu cu câteva luni înainte.

Herson are două universități, dintre care una mutată din Crimeea cu profesori și studenți. Refugiați cu toții de câțiva ani!

Am văzut refugiați. Am văzut cum se petrece refugiul. Între Crimeea și continent e o fâșie de pământ de câțiva kilometri. Punctul de trecere Kalanchak era deschis. Soare. Excesiv de cald. Când vezi o mamă care cu stânga trăgea un troler mare și greu și cu dreapta trâgea o trotinetă roz cu o țâncă pe ea pe o distanță de un kilometru la peste 40 de grade, cazi pe gânduri. Și o mamaie mai viguroasă ce avea două papornițe trecea spre continent. Ea stătea în peninsulă dar fata și nepoata se refugiaseră pe continent. Penisula acum este parte a Federației Ruse.

Ceea ce am văzut în vară, acum vedem cotidian!

Refugiul, începând cu 2014 este o instituție în Ucraina! Nu e nimic nou! Numai patimile s-au înmiit!

Ucraina știa că nu va veni nimeni să o apere. S-a pregătit în toți acești opt ani știind că Putin îi va ataca. S-a înarmat cât a putut. A interzis toate canalele media rusești pentru a nu mai fi subminată. Și-a întărit justitia încercând să elimine corupția. Și-a eliminat din aparatul de stat trădătorii și agenții de influență. Și-a pregătit populația pentru un potențial conflict.

Și-a consolidat relațiile cu țările care ar fi avut posibilitatea de a influența Kremlinul. China este un mare investitor în industrie și agricultură. Turcia de asemenea. Turcia și-a consolidat relaționarea cu vorbitorii de limbi altaice. Tătarii sunt printre aceștia. S-au refugiat pe unde au putut după ce au fost obligați să plece de pepământul natal.

Astăzi poporul ucrainian pătimește, suferă, îndură, rabdă … Primul val de refugiați a trecut spre vest. Primii refugiați au avut unde să se ducă pentru că ori aveau bani, ori aveau rude în vest. O parte din al doilea val de refugiați a rămas în România și Polonia. I-am primit ca pe niște frați. Ne sunt frați în credință, care nu-și vor petrece Paștele cu familia! Bărbații lor luptă.

Se pare că există numai două opțiuni. Dacă înving rușii, Ucraina dispare și vor privi către Moldova. Nu cred ca vreo țară NATO va fi atacată, dar nici nu m-aș simți bine cu Federația Rusa la 200 de kilometri de mine. A doua este ca Ucraina sa împingă armata rusă până la granița menționată în tratatele internaționale. Trebuie ajutată! Cu orice preț și cât mai repede pentru a nu se îngheța acest conflict sângeros care doar va amâna agresiunea, Kremlinul fiind meșter în înghețarea conflictelor și a le folosi ulterior.  

Îmi doresc ca tot acest dezastru umanitar provocat de Putin să se termine. Îmi doresc ca să revăd Kievul așa boem cum îl știu!

Fiind în Săptămâna Patimilor, mă gândesc la prietenii mei de acolo! Sunt în viață! Îmi este dor de ei, mă rog pentru ei!

Distribuie acest articol

22 COMENTARII

  1. Este un război al civilizațiilor, ideologizat, deci nu există altă soluție decât cea militară. Din nenorocire, asta înseamnă ori totul, ori nimic.

  2. Ati incercat vreodata sa starpiti o buruiana din aia mare tepoasa cu radacini adanci? Asta este Rusia de 700 de ani. Ar trebui infranti dezarmati legati si controlati prin tratate inca 100 de ani si poate se vor schimba. Sa nu ne amagim, Rusia actuala este o Coreea de Nord mai mare si cu mai multe bombe nucleare.

  3. Prea multă suferință în Ucraina.
    Săptămâna patimilor durează acolo de 58 de zile deja. Și pare a nu se mai termina.
    Paște fericit, oameni dârzi și curajoși!
    Slava Ucraina ! 🇷🇴❤️🇺🇦

  4. Emoționant articolul dar prea multe informatii din el nu prea obținem. O idee in treacăt fie spusa. Locuiesc în Suceava, la vreo 50-60 km de granița si m-a mirat faptul că vedeam mereu prin oras masini scumpe de Ucraina cu barbati (multi in jur de 30-40) la volan. In Carrefour si in Mall de asemenea vedeam familii intregi. Ma întrebam cum de e posibil să fi trecut granița în condiția în care s-a decretat acea lege marțială. Asa ca am întrebat câteva persoane in cauza si am aflat si cat „se da” la granița din Ucraina ca bărbații să treaca: suma e undeva intre 5000-6000 de euro. Deci tot cei cu bani scapa si tot cei care nu își permit suferă și sunt nevoiți să se ascundă sau sa lupte. Asta legat de corupție. Nu îi condamn, fiecare vrea să își salveze viața, doar ca mi s-a deranjant ca vamesii ucraineni corupti decid cumva cine sa scape si cine sa lupte in functie de cati bani iau mita. O prietena care locuiește în Republica Moldova mi-a confirmat că si acolo e aceeasi practică. Eroismul este al celor care fie doresc sa lupte fie nu au încotro deoarece nu își permit să dea mita.

  5. ,,Dacă înving rușii, Ucraina dispare și vor privi către Moldova. Nu cred ca vreo țară NATO va fi atacată”

    O stire de astazi spune ca:
    ,,Russia’s four objectives in ‘phase two’ of invasion
    The Russian Ministry of Defence has published a four-point set of objectives for phase two of its invasion of Ukraine or special military operation, as the Kremlin calls it.
    Control over Donbas
    Create terrestrial corridor to Crimea
    Blockade Ukranian Black Sea ports
    Control over southern Ukraine and create an exit to Transnistria”
    https://news.sky.com/story/ukraine-russia-news-live-mariupol-donbas-putin-zelenskyy-latest-12541713

    Cu alte cuvinte, se dezvaluie adevaratele planuri, anume, a venit rindul Moldovei sa fie luata la ochi si, in plus si la fel de infiorator, Ucraina sa piarda tot sudul la Marea Neagra. Doctrina justificativa a Rusiei fiind ca rusii care exista in orice tara sint sub protectia Rusiei. Si protectie inseamna interventie armata atunci cind Rusia cu de la sine putere considera ca ,,cetatenii ei” sint in pericol.

  6. Toate ruinele sunt triste, tragice chiar. Ma uit la mine, in oglinda.

    Imi amintesc cind am venit in Ge si aveam pe linga mine, la tot pasul, ruine industriale, siderurgie, mine. Ma gindeam la vremurile cind aceste locuri viermuiau de oameni.
    Mai tirziu am vazut bombardarea podului din Mostar, pe care fusesem de atitea ori. Mi-au dat lacrimile, mie, un barbat solid si dur.

    Ne place sa credem, sa speram, ca vinovatii vor fi pedepsiti, macar ca ar ajunge pe vecie in iad. Dar Hristos ne invata sa intoarcem si celalalt obraz. Sa combatem focul cu foc? Sa fim tristi, sa fim umili, cum sa fim?

    Sa nu uiti Darie!

  7. Fara sa vrem suntem si noi parte a acestui Razboi . Gindurile noastre nu mai pot fi oprite de nimeni si de nimic .De dimineata pina seara tirziu asteptam ,cu sufletul la gura ,sa vedem ce se mai intimpla .Mici puseuri de furie ne inconjoara existenta cind vedem toate aceste crime de razboi .Am vrea si noi sa fim acolo si sa ajutam , pe cit putem , aceasta natiune de razboinici .Chiar nu ne vine a crede cum toate acestea se pot intimpla indiferent de justificarile ce ne sunt aduse de o parte si de alta .Am trait sa o vedem si pe asta si inca totul nu s-a terminat .Ucraina este ajutata mai de intrega Europa , de SUA si aliatii ei .Vedem cum ajutoarele vin de peste tot .Vedem o Ucraina ce nu se lasa umilita de forta Rusiei si vedem un Zelenski ce deja a devenit simbolul absolut al luptei pentru libertate .In ceea ce ne priveste vedem o Romanie ce ajuta Ucraina .Romania joaca excelent partida. Romania si Seful Statului sunt constienti de ce Romania este cea mai vulnerabila tara pe traseul Rusia -Ucraina si atunci joaca inteligent cartea umanitarismului devenind un hub umanitar (cine dracu vrea sa distruga asa ceva ) si pe cel al economiei, ba chiar unul pe energie si devine, multumita si portului Constanta si capacitatilor de transport existente , deosebit de importanta in aceasta parte de lume .Cel putin 5 ani daca nu 10 vom reprezenta o curea de transmisie ,de neinlocuit ,in zona

    • Puteti lua in calcul optiunea de a merge ca voluntar sa luptati in Ucraina daca doriti sa ajutati mai mult. Cei care vor sa se implice mai mult pot face si acest lucru .

  8. Ucraina traieste o drama dar o parte a creat-o singura, cu conducatori slabi si f. corupti. In istoria recenta, de sec.20 nici Ucraina nu a fost mai blajina cu minoritatile vorbitoare de alte limbi si i-au deposedat de bunuri. A avut si ea pogromul ei dar a trait si infometarea lui Stalin. Ceea ce cred este ca inarmarea continua nu va stopa ambitiile Rusiei cu Putin ori fara. Este un drum gresit, Rusia distruge nu numai teritoriul dar extermina si oamenii. Iar Zelensky nu pare a intelege acest lucru. Nici el nu este chiar total strain de lumea oligarhilor ucrainieni. Un razboi intre neamuri slave, cu amestecuri etnice diferite in istorie. Doar o intalnire de pace intre marile puteri si acceptarea Ucrainei de a ramane cu populatia majoritara si a unui teritoriu concentrat pe Nipru si Bug, cu capitala la Kiev ar pune capat acestui oribil razboi. Lui V.Putin nu ii pasa de toate sanctiunile date, caci demult din 2014 se pregateste. Dar aceste sanctiuni le vor duce mai ales vecinii Ucrainei, tari cu nivel de dezvoltare mai slab.

    • „Agora” promovezi tot narativul si punctajul unui trol din pivnita Kremlinului. La toate articolele de pe Contributori ai absolut aceeași poveste.

      • Viitorul va arata daca Ucraina isi va pastra toate teritoriile. Ceea ce ati uitat este faptul ca razboiul a inceput din 2014. Sustineti o aberatie ca sunt de partea politicii ruse. Dar as dori sa traiti drama cetatenilor ucrainnieni, asa la biroul de unde scrieti aceste idei crete totul poate sa dureze ca razboi si 7-10 ani ca in Vietnam ori Afganistan.

  9. Am vazut seria 1 din serialul Servitorul poporului, cu Zelenski. Recent, a fost un articol in Contributors, despre infrastructura- de ce esueaza proiectele. In serial, Zelenski, profesor de istorie la un liceu, devenit Presedintele Ucrainei, se lupta cu aceeasi problema – lucrarile la sosele nu inaintau de loc. Il schimba pe MInistrul care era corupt, il pune in loc, pe adjunct – nici un rezultat. Si asa schimba ministrii, mergand descendent pe scara functionarilor publici, fara nici un rezultat, pana ajunge la femeia lucratoare la sosea- o pune ministra. Dupa scurt timp, ea isi cumpara masina, apartament, face vacante in strainatate si lucrari- nimic. Absolut toti, de la cel mai mare, pana la cel mai mic, erau corupti.
    M-a pus curiozitatea ieri sa caut bio lui Ciolacu, posibil viitor PM al Romaniei – shock and awe, in special
    partea de studii. Multumiri, dle Johannis!

    • Cu cat conflictul tine mai mult lumea din pacate se obsnuieste cu el, devine „cotidian”, lumea devine tot mai insensibila la cele ce se intampla zilnic in Ucraina.
      Se moare in continuare. atrocitatile rusesti continua, drama populatiei nemaiinteresand. Este probabil si tactica ruseasca, continua pana cand isi vor atinge obiectivele departe de opinia publica.
      Sper sa ma insel insa conflictele de durata asa au decurs.

      • Da. Rusia are experienta in a îngheța conflictele si a le relua apoi la scara mai mare. Oricum interesul față de conflict a scazut mult fata de acum câteva săptămâni. Oamenii au realizat ca nici Ucraina și nici SUA+UE nu vor de fapt pace ci vor ca acest conflict sa dureze cat mai mult. Ipocrizia liderilor occidentali începe să fie deja demascata.

  10. Cîtă lume știe că „Proiectul Grecesc” al Ecaterinei cea Mare prevedea crearea unui „Regat al Daciei” avînd ca rege pe Potyomkin? Ce se va întîmpla după reînființarea „Provinciei Taurida” așa cum a fost pe vremea Ecaterinei, propusă deja în Duma? S-ar putea ca Basarabia propriu-zisă, adică Bugeacul să fie reintegrată în Moldova în schimbul Transnistriei. Puem spera că și Bucovina de nord va reveni la România și în final Moldova toată.

    • Ai făcut școala în limba rusă, românii nu spun ”Potyomkin”, propagandist mic și necăjit! :) Las-o mai moale cu propaganda Moscovei, că nu păcălești pe nimeni. Bugeacul e ”Basarabia veche”, nu ”Basarabia propriu-zisă”.

      Transnistria are 65% moldoveni în raionul Grigoriopol, 50% moldoveni în raionul Dubăsari și 48% moldoveni în raionul Camenca, în timp ce rușii sunt doar între 7% și 17% în raioanele astea. Restul fiind ucraineni și alții.

      Nici măcar în orașele mari, în Tiraspol și în Tighina, nu sunt majoritari rușii, sunt numai 42-43%. Așa că luați-vă voi armata a XIV-a de-acolo și mergeți cu toții la Moscova, la țarul Putin :)

  11. Forza Ucraina!!!
    Fii tare.Si noi sa ajutam ,dacă e nevoie.Fara să atragem in mod deosebit furia muscalilor.Si așa sunt cu ochii pe Moldova…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cosmin Gabriel Pacuraru
Cosmin Gabriel Păcuraru este consultant în regim de freelancing. Are un doctorat în „Relații Internaționale și Studii Europene” la Universitatea Babeș – Bolyai din Cluj Napoca cu o teză depre securitatea energetică a României. (2013) Este autorul cărții „Romania – Energie si Geopolitică” (2018) și a numeroase articole științifice în domeniul securității și politicilor energetice în publicații de specialitate naționale și internaționale.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro