miercuri, decembrie 1, 2021

Patologii ale veacului XX: Despre somnambulismul ideologic

Somnambulismul ideologic a fost una din patologiile veacului trecut. Riscă să fie și una a celui actual. Hitler spunea că își urmează destinul „cu siguranța unui somnambul”. Secolul XX a fost dominat de saltimbanci și somnambuli, de magicieni și demagogi, de pseudo-profeți și de șarlatani cinici. Înarmați cu ideologii revoluționare, precum Piotr Verhovenski din „Demonii” lui Dostoievski, au putut să dea foc unor cetăți mult prea vulnerabile, asemeni Rusiei lui Kerenski și Republicii de la Weimar. Ori, de ce nu, România interbelică atacată de cei numiți de Dinu Pillat „vestitori”. Iar intelligentsia a fost încântată să participe la aceste jocuri piromane. Când s-a trezit, era prea târziu, ritualurile nihiliste își produseseră efectele, noii herostrați câștigaseră partida.

Mentalitatea și moralitatea burgheziei au fost denunțate drept filistine. Ne-am trezit cu mentalitatea comisarilor întunecați și batalioanelor SA. Raymond Aron a scris despre marxisme imaginare. Există și fascisme imaginare. Uneori se suprapun până la contopire. Cum nota Mihail Sebastian în „Cum am devenit huligan”, fascismul și comunismul au în comun disprețul pentru individul neînregimentat, pentru om ca persoană, nu ca membru al unei colectivități (clasă socială, grup rasial, trib, națiune, etc). La începutul anilor ’90, fostul profesor de socialism științific de la Facultatea de Filosofie a Universității din București, Radu Florian, apropiat de noua conducere a României, publica sub titlul „O idee care ucide” o antologie de scrieri din anii interbelici ale unor cunoscuți intelectuali români.

Sunt ultimul care să nege că au existat derapaje lamentabile ale unor gânditori străluciți, dar antologia lui Florian păcătuia prin unilateralitate. În anii ’30, dar și mai departe, două (cel puțin) au fost ideile asasine: fascismul și comunismul. A cădea la Partid sau la Mișcare, spre a relua o sintagmă a lui Belu Zilber, era pe-atunci o ispită căreia nu i-au rezistat nici Mircea Eliade, nici, să spunem, Miron Radu Paraschivescu, Louis Aragon, Rafael Alberti sau Pablo Neruda. „Trecutul deochiat” (formularea Martei Petreu despre tinerețea lui Cioran, o tinerețe asumată și regretată), nu a fost doar la extrema dreaptă…

Fascizarea comunismului românesc, un fenomen despre care am scris și care a fost explorat de Monica Lovinescu la vremea rezistenței anti-protocroniste, este dovada că extremele ideologice împărtășesc obsesii, mituri, emoții, fobii, nevroze, sentimente și resentimente similare, uneori identice. Contrapartea cronologică a Nopții de Cristal și a abjectei prigoane antisemite din Germania nazistă a fost Marea Teroare din Uniunea Sovietică stalinistă, deci comunistă. Ambele operațiuni criminale se pretindeau purificatoare. Nu discut aici numărul victimelor, ci intenționalitatea distructivă, exterministă.

Teroarea organizată cu sprijinul tuturor aparatelor statale face parte din codul genetic al totalitarismului. Este, dacă vreți, numitorul comun al acestor sisteme. Tocmai de aceea am salutat volumul „O idee care ne sucește mințile” de Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu și H.-R. Patapievici. Tocmai de aceea socot că scrieri precum „Viață și destin” și „Panta Rhei” de Vasili Grossman au valoare de îndreptar moral, pe lângă imensa lor valoare estetică. Cât despre Radu Florian, pe care l-am cunoscut, pot depune mărturie că avea oroare de conceptul însuși de totalitarism.

Ele se întâlnesc în aversiunea viscerală pentru statul de drept, pentru moderație. În al treilea volum al romanului lui Hermann Broch „The Sleepwalkers” (Die Schlafwandler) este inclus eseul „Dezintegrarea valorilor”. În al ei volum „Men in Dark Times”, Hannah Arendt are un eseu despre Broch. Trăim, din nou, un moment când valorile par să se afle în plină destrămare, când ni se spune că statul de drept (Rechtsstaat) este o ficțiune iar constituționalismul democratic o simplă fațadă care camuflează mistuitoare conflicte de clasă. Învățăm oare ceva?

Recomandări:

https://www.contributors.ro/cultura/secret-arzator-elogiu-burgheziei-un-articol-de-marius-stan-%C8%99i-vladimir-tismaneanu/

http://adevarul.ro/news/societate/cind-scrisul-devine-inutil-1_55d08178f5eaafab2c9114f9/index.html

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. In prezent majoritatea fostilor sau niciodata in fapt militanti de stinga au migrat spre sentimente liberale.

    Ultimul exemplu este a prim-ministrului elen Alexis Tsipra un apostat si in fapt tradator a valorilor, oamenilor si victimelor de stinga.
    Despre el nu se poate spune ca este somnambul si ca cazut in bratele lui orfeu si merge in directie opusa cele declarate.
    Azi toti politicienii sunt pragmatici in ceea ce priveste interesul personal iar resul oamenilor sunt numai instrumentele lor asa cum si el este unealta altora.

  2. Nicholas Goodrick-Clarke – The Occult Roots of Nazism.
    -Black Sun: Aryan Cults, Esoteric Nazism and the Politics of Identity.
    Probabil le cunoasteti , sint carti foarte serioase , academice , devoaleaza multe lucruri .

  3. „Cât despre Radu Florian, pe care l-am cunoscut, pot depune mărturie că avea oroare de conceptul însuși de totalitarism.”

    Nu sunt sigur dacă am înțeles eu greșit sau e o eroare. Mai sus Radu Florian este descris ca fiind
    „fostul profesor de socialism științific de la Facultatea de Filosofie a Universității din București, Radu Florian, apropiat de noua conducere a României”

    Pare o contradicție în termeni.

    Mulțumesc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

O nouă mutare pe tabla de șah a spațiului post-sovietic: Organizația Statelor Turcice. Erdogan mută, Putin evaluează.

Rusia și Turcia promovează în prezent o relație tranzacționistă.             Perspectiva geoistorică a relațiilor ruso-turce evidențiază o dimensiune...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro