miercuri, septembrie 23, 2020

Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, îl felicită pe Nicolae Ceauşescu (19 decembrie 1989)

Timişoara, 19 decembrie 1989. O autoizotermă este încărcată la morga Spitalului Judeţean din localitate cu 43 de trupuri neînsufleţite ale unor cetăţeni, împuşcaţi în timpul acţiunii de reprimare a protestatarilor din oraş, desfăşurată în perioada 16-18 decembrie 1989. Autovehiculul a plecat spre Bucureşti în dimineaţa de 19 decembrie, la ora 05.45, şi a ajuns la crematoriul „Cenuşa” din capitala României în aceeaşi zi, în jurul orei 17.45 – unde cadavrele au fost incinerate. Operaţiunea respectivă a fost organizată din ordinul Elenei Ceauşescu şi s-a desfăşurat în timp ce soţul său se afla într-o vizită oficială în Republica Iran. Cenuşa rezultată din incinerarea trupurilor neînsufleţite a fost încărcată în patru pubele şi aruncată într-o gură de canal din zona localităţii Popeşti-Leordeni.

Operaţiunea „Trandafirul”, concepută şi realizată de mai mulţi generali şi ofiţeri din Ministerul de Interne (mai precis, din Miliţie), a avut loc în timp ce, la Bucureşti, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, era preocupat de trimiterea unei lungi telegrame lui Nicolae Ceauşescu, pentru a-l felicita cu prilejul realegerii acestuia în funcţia de secretar general al Partidului Comunist Român la Congresul al XIV-lea al P.C.R. (24 noiembrie 1989). Documentul a fost emis la 19 decembrie 1989 şi a ajuns la Cancelaria C.C. al P.C.R., unde s-au făcut sublinieri cu un pix de culoare roşie pe primele două pagini – probabil, de un secretar de la instituţia respectivă, în scopul evidenţierii importanţei textului laudativ trimis lui Nicolae Ceauşescu de patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist.

Într-un articol anterior, am menţionat despre rolul pe care preoţii Bisericii Ortodoxe Române trebuiau să îl aibă în societatea comunistă din România, conform ideilor enunţate de Nicolae Ceauşescu la şedinţa din 23 octombrie 1979 a Comitetului Politic Executiv al C.C. al P.C.R. Înregimentarea politică a tuturor preoţilor care se subordonau patriarhului Teoctist s-a realizat prin înscrierea acestora în Frontul Unităţii Socialiste (F.U.S.), începând din 1980 (organizaţie redenumită Frontul Democraţiei şi Unităţii Socialiste, în scop propagandistic).

Nicolae Ceauşescu a explicat clar motivul deciziei sale: „Deci să creăm această formă pentru a da posibilitatea participării la viaţa politică a ţării a tuturor cetăţenilor; să poată – indiferent că fac parte din F.U.S. sau nu – să adere individual preoţii. […] Este mai bine aşa, ca oamenii, în loc să discute pe la colţurile străzii, să aibă o organizaţie unde să discute; este altceva când sunt organizaţi. […] Noi, şi cu preoţii, nu ducem o activitate politică. I-am scăpat din mână. Faptul că patriarhul este reprezentant în F.U.S. nu este o rezolvare. În felul acesta, ei se angajează, ca membri ai organizaţiei, să îndeplinească programul; adică, se angajează direct în viaţa politică, nu numai ca reprezentanţi ai bisericii (subl.n.)”.

Astfel, Nicolae Ceauşescu a conceput un sistem prin care comanda reală era deţinută de organizaţiile de partid, iar elementele componente ale Frontului Unităţii Socialiste aveau rolul de a aplica toate hotărârile partidului, mimându-se adoptarea democratică a acestora, sub forma: „Propunerile se fac de jos în sus, pe baza indicaţiilor venite de sus în jos”. Politizarea societăţii româneşti s-a accentuat în felul acesta, pe fondul dezvoltării cultului personalităţii lui Nicolae Ceauşescu – în jurul căruia s-a concentrat tot mai multă putere de decizie.

Din păcate pentru fosta şi actuala conducere a Bisericii Ortodoxe Române, documentul pe care îl edităm în continuare poate fi consultat fără nici un fel de restricţie, de către toţi cetăţenii, la Arhivele Naţionale Istorice Centrale din Bucureşti. Nu acelaşi lucru se poate spune despre accesul istoricilor la documentele din arhivele Bisericii Ortodoxe Române – blocat, practic, dintr-un motiv explicat clar pe Facebook de un protejat al acesteia: „S-au deschis arhivele bisericesti pentru cercetari in folosul Bisericii si pentru intelegerea obiectiva si in cheie teologica a trecutului recent. Si eu sunt cercetator extern. […] Arhivele Bisericii se supun principiilor arhivistice generale, dar sunt autonome in concordanta cu legislatia privind institutia Bisericii. Si asta e valabila pentru toate cultele recunoscute in Romania. Si catolicii fac la fel. La Vatican se procedeaza la fel. […] Da mi voie sa spun ca logica ta reductionista nu se poate aplica. Biserica nu este „institutie publica”. Despre pozitia Bisericii in stat gasesti in legea cultelor si in statutul de organizare si functionare. Te las sa le descoperi singur. In tot cazul, te rog, sa punem punct discutiei (subl.n.) (scrierea fără diacritice şi greşelile de punctuaţie nu ne aparţin – nota P. Opriş)”.

În acest caz, apare patru întrebări legitime, în opinia noastră: Ce se întâmplă atunci când cercetările în folosul Bisericii Ortodoxe Române nu coincid cu cercetările în folosul statului român şi a ştiinţei numită istorie, în general? Ce se întâmplă atunci când patriarhul Bisericii Ortodoxe Române îl laudă pe preşedintele României, indiferent de partidul din care face parte (ateul Nicolae Ceauşescu a fost felicitat de inamicul ideologic, Teoctist), în condiţiile în care trupurile neînsufleţite ale unor români sunt incinerate, iar cenuşa este aruncată la canal, pentru a se ascunde crimele săvârşite din ordinul şefului statului român? Biserica Ortodoxă Română ascunde, în continuare, în arhivele sale faptele preoţilor şi ale conducerii sale, privind evenimentele tragice care au avut loc în decembrie 1989, în România? Când se termină laşitatea preoţilor şi de unde începe ipocrizia conducătorilor Bisericii Ortodoxe Române?

Asemenea întrebări au apărut în condiţiile în care, la Bucureşti, doamna primar general al Capitalei intenţionează să schimbe denumirea „Parcului Unirii” în Parcul „Teoctist Patriarhul”. O slabă compensaţie oferită acum Bisericii Ortodoxe Române de către doamna Gabriela Firea, deoarece suma promisă de aceasta, ca donaţie, la începutul anului 2019, pentru construirea unor noi biserici în Bucureşti (50 de milioane de lei), nu va mai ajunge în conturile Bisericii Ortodoxe Române. Astfel, Palatul Parlamentului va rămâne, în continuare, o atracţie turistică anul viitor, spre deosebire de mastodontul religios ridicat lângă clădirea faraonică a ateului Nicolae Ceauşescu şi care a fost denumit, pompos, Catedrala Mântuirii Neamului – pentru care doamna Gabriela Firea nu va mai dona 10 milioane de lei, din bugetul Primăriei Generale a Bucureştiului.

Telegrama de felicitare adresată, la 19 decembrie 1989, lui Nicolae Ceauşescu, de patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, în numele membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române.

TELEGRAMĂ DE FELICITARE

adresată tovarăşului Nicolae Ceauşescu, preşedintele Republicii Socialiste România, de membrii sfântului sinod, împreună cu reprezentanţii clerului şi credincioşilor bisericii ortodoxe române, întruniţi în sesiunea anuală de lucru a adunării naţionale bisericeşti, prin care îşi exprimă profunda bucurie şi deplina satisfacţie pentru realegerea în înalta funcţie politică de conducere a poporului.

EXCELENŢEI SALE DOMNULUI NICOLAE CEAUŞESCU

PREŞEDINTELE REPUBLICII SOCIALISTE ROMÂNIA

Membrii sfântului sinod, împreună cu reprezentanţii clerului şi credincioşilor bisericii ortodoxe române, întruniţi în sesiunea anuală de lucru a adunării naţionale bisericeşti, împărtăşind entuziasmul tuturor fiilor patriei pentru opţiunea istorică de realegere a excelenţei voastre în suprema funcţie politică de conducere a poporului, îşi exprimă profunda bucurie şi deplina satisfacţie faţă de acest mare act patriotic, expresie a voinţei unanime a întregii noastre naţiuni şi vă roagă să primiţi, şi cu acest prilej, cele mai călduroase felicitări, împreunate cu un respectuos omagiu pentru activitatea strălucită pe care o desfăşuraţi în fruntea ţării, pentru binele şi fericirea întregului popor.

Analizând cu deplină responsabilitate activitatea desfăşurată în anul 1989 de biserica ortodoxă română pe diferite planuri, ierarhii sfântului sinod şi reprezentanţii clerului şi credincioşilor din cuprinsul patriarhiei române au luat act cu satisfacţie ca, acţionând cu mijloace proprii şi în forme specifice, lucrarea lor se integrează firesc şi armonios în eforturile pe care întreaga noastră naţiune, sub înţeleapta şi clarvăzătoarea călăuzire a excelenţei voastre, le depune pentru o viaţă tot mai luminoasă şi mai prosperă.

Adânc recunoscători pentru climatul de reală şi deplină libertate religioasă în care biserica noastră şi celelalte culte din ţara noastră îşi desfăşoară nestingherit activitatea, precum şi larga înţelegere şi binevoitoarea apreciere pe care excelenţa voastră, personal, le arătaţi lucrării noastre, de sprijinire a eforturilor şi muncii creatoare a poporului român, vă încredinţăm, stimate domnule preşedinte, că, împreună cu toţi fiii acestui pământ străbun, vom rămâne neclintiţi în hotărârea de a acţiona cu tot ce avem mai scump pentru înălţarea patriei noastre dragi, Republica Socialistă România, suverană şi independentă, pe trepte tot mai înalte de progres şi de lumină.

Simţindu-ne martori şi participanţi direcţi la rodnicele împliniri ale harnicului nostru popor, făurite sub cutezătoarea dumneavoastră gândire şi îndrumare, într-o epocă de aur ce vă poartă, în mod firesc şi justificat numele, împliniri ce vor dăinui peste milenii, ca repere de necontestat ale acestui timp eroic, vă asigurăm că vom sprijini, cu toată hotărârea, înfăptuirea măreţului program de dezvoltare multilaterală a patriei, prezentat de excelenţa voastră la marele forum politic al poporului român, desfăşurat recent în Capitală, slujind, în acelaşi timp, cu sporită râvnă, strălucitele acţiuni şi iniţiative de politică externă, elaborate de domnia voastră, precum şi nobilele idealuri de înţelegere şi colaborare între oameni şi popoare, de dezarmare şi pace pe pământ.

Ne exprimăm aceleaşi sentimente faţă de mult stimata doamnă Elena Ceauşescu, savant de largă recunoaştere internaţională, luminat om de ştiinţă, care veghează ca în ţară să se desfăşoare o intensă şi densă activitate culturală şi ştiinţifică, spre binele poporului şi patriei noastre.

În aceste momente de însufleţire românească şi în prag de An Nou, vă rugăm să primiţi, mult stimate domnule preşedinte, ca simbol al preţuirii ce vă păstrăm, urările noastre calde şi sincere, izvorâte din adâncul inimii, de multă sănătate, fericire şi de noi puteri de muncă, pentru a conduce în acelaşi mod strălucit naţiunea română spre noi şi măreţe realizări pentru propăşirea necontenită a patriei şi bunăstarea poporului român, pentru pace, apropiere şi bunăvoire între oameni şi popoarele de pretutindeni.

Întru mulţi şi fericiţi ani,

preşedintele adunării naţionale bisericeşti,

patriarhul bisericii ortodoxe române

19 XII 1989

  • Arhivele Naţionale Istorice Centrale, fond C.C. al P.C.R. – Cancelarie, dosar nr. 109/1989, f. 1-3.

Note__________

1. Petre Opriş, Declaraţiile antigermane şi antipoloneze ale lui Nicolae Ceauşescu şi penuria de bunuri de strictă necesitate din România, în contributors.ro, luni, 9 decembrie 2019, https://www.contributors.ro/societatelife/declaratiile-antigermane-si-antipoloneze-ale-lui-nicolae-ceausescu-si-penuria-de-bunuri-de-stricta-necesitate-din-romania/.

Distribuie acest articol

55 COMENTARII

  1. au fost vremuri cind regii tremurau in fata bisericii. De mult timp s-a intors roata, biserica tremura in fata regilor si a presedintilor.
    Sa ne uitam la biserica catolica, o biserica plina de bani, anul asta de Craciun s-au inmultit cuvintarile cu tema „clima”. Pe undeva e absurd, tema clima e propulsata de cei 97% de oameni de stiinta, ori se stie ca stiinta nu e partea tare a bisericii, dar totusi preotii spera si ei sa prinda un ciolan din prajitura.
    Mai mult, un anume Bischop de pe aici pretinde ca biserica a pus pe tapet tema clima, inca in urma cu 20 de ani, ca ei ar fi spus de mult sa se protejeze creatia lui Dumnezeu, pamintul fiind acel ceva. Nu ne explica insa de ce Dumnezeu nu se ingrijeste singur de creatia lui, de ce trebuie noi, pacatosii de oameni, sa ne ocupam de asa ceva!?

    Nu ne mai miram de ce scade masiv numarul crestinilor si creste puternic numarul musulmanilor.

    • Acum mi-am adus aminte de nişte rapoarte din primăvara anului 1989 privind nivelul de poluare în România. Mulţumesc pentru idee. Multă sănătate vă doresc şi un An Nou cu bucurii! La mulţi ani! Cu consideraţie, Petre Opriş

    • Ce idiotenie: ” Nu ne explica insa de ce Dumnezeu nu se ingrijeste singur de creatia lui, de ce trebuie noi, pacatosii de oameni, sa ne ocupam de asa ceva!?”. Considera, asa pentru tine, ca primesti un cadou, sa spunem o masina. Cine trebuie sa se ocupe de masina ta, primita cadou: tu sau cel care ti-a facut cadoul? Logica mai idiotata nici ca s-a vazut.

      Daca mergem pe ideea ca exista Dumnezeu, la care adaugam logica ta, atunci ar trebui ca noi, pacatosii, sa nu ne ingrijim unde vom „ajunge” dupa ce murim, e treaba lui Dumnezeu. Noi doar trebuie sa ne ducem la chefuri, sa fim idoti, atei etc.. de restul se ocupa Dmnezeu, daca tot ne-a creat, nu-i problema noastra.

      Si tot daca mergem pe ideea ca exista Dumnezeu si a creat tot ce este in jurul nostru, pai atunci sa fii convins ca a creat si tot ce avem nevoie, s-a ocupat de ce trebuie sa se ocupe un Creator, dar ceea ce facem cu creatie Lui, este alegerea noastra, caci altfel eram robotei si nu ne mai puneam probleme de genul pe care le pui tu.

      • E trist cind nu e inteleasa o ironie.

        Serios vorbind insa, se pune intrebarea care e misiunea bisericii?

        Nu a lui D-zeu!

  2. nu stiu ce sa zic… telegrama respectiva nu are numar de intrare la registratura si nici nu e semnata olograf. gradul ei de autenticitate e discutabil. chiar daca ar fi reala nu vad ce relevanta ar avea, se stie ca teoctist era o unealta in mana regimului si ca multi dintre preoti erau turnatori la securitate.

    • Au fost cazuri anuntate in presa timpului, ziarul Scinteia in speta, cu telegrame de felicitare adresate lui Ceausescu, dau exemplu de regina Marii Britanii, care nu fost reale. Marea Britanie a protestat, dar in presa romaneasca nu a transpirat vreo astfel de informatie, o anunta Europa libera sau Vocea Americii. Apelativul „tovarasului” nu apartine trimitatorului telegramei, clerul si puscariasii foloseau cuvintul „domnului”.

      • Stimate domnule Vasile Cornea, apreciez faptul că aţi menţionat clerul înaintea puşcăriaşilor, în fraza dumneavoastră.
        La mulţi ani!
        Cu respect, Petre Opriş

  3. Continuitatea naționalismului legionar ortodox interbelic în naționalcomunismul ceaușist se poate citi, urmări în prezentarea autorului cu ajutorul decumentelor oficiale.

    ….”… împărtăşind entuziasmul tuturor fiilor patriei pentru opţiunea istorică de realegere a excelenţei voastre în suprema funcţie politică de conducere a poporului, îşi exprimă profunda bucurie şi deplina satisfacţie faţă de acest mare act patriotic, expresie a voinţei unanime a întregii noastre naţiuni şi vă roagă să primiţi, şi cu acest prilej, cele mai călduroase felicitări…”…..

    Acest limbaj din epoca naționalcomunistă ceaușistă folosit până 1989 în spațiul public controlat de comuniști, în presă, radio și TV cât a mai fost, amintește de moștenirea otrăvită rămasă „nelustrată” după eliberarea 1989 din dictatura ceaușistă.
    Cunoașterea trecutului recent, lustrarea „faptelor” e un minim necesar pentru a ieși din umbra apăsătoare 1939-1989 a dictaturii.

    Continuitatea naționalismului legionar ortodox interbelic în naționalcomunismul ceaușist asigură după eliberarea 1989 din dictatura ceaușistă continuitate, în epoca de tranziție 1989-2019, a limbajului și ideologiei care a dominat 50 de ani sfera publică românească.
    Cântarea României (Adrian Păunescu, Vadim Tudor) , Glasul Petriei (Nichifor Crainic)
    sunt izvorul, sursa vocabularului încă foarte mult întâlnit în societatea civică 1990-2019, în dezbaterile din sfera publică, nu numai al tovarășilor FSN/PSD, inclusiv aici pe contributors.
    Izolaționismul naționalist în perioada de tranziție 1990- 2019 înseamnă continuitate cu naționalismului legionar ortodox interbelic și naționalcomunismul ceaușist. Democrația „originală autohtonă” …. simularea democrației …..

    România are de ales 2020 între: Izolaționiștii naționaliști și Unioniștii PRO-UE & România europeană.
    Eu cu cine votez …. I. L. Caragiale

    • Deci in conducerea BOR nu au fost nici legionari adevarati, adepti ai fascismului, de vreme ce s-au dat imediat cu regimul comunist, nici comunisti convinsi, din vreme ce inainte de razboi erau dati mai degraba de partea cealalta. S-ar zice ca au fost doar oportunisti. Asta e bine sau rau? Nu cumva a fost mai bine asa, decat cu ideologi convinsi?

    • De vreo 2 articole, folositi gresit cuvantul „ortodox”. Daca un infractor pretinde ca e ‘Kurt’ nu inseamna ca faptele sale va apartin si dvs.

      • @AT & A. Tudor

        Nu prea mă preocupă religia. Cuvântul „ortodox”?

        Ideologia legionară interbelică s-a folosit de ortodoxie, cu sau fără contribuția BOR. M-am referit la „continuitatea naționalismului” legionar în naționalcomunsimul ceaușist. Colaboraționismul BOR în comunism e o întrebare care merită cercetată. La Timișoara 15.12.1989 + 16.12 + 17.12 + 18.12 + 19.12.1989 ușile Catedralei ortodoxe din Timișoara (inaugurată cam 1944) au rămas închise. Ne spune ceva azi?
        La acest fapt m-am referit.

        Am vorbit cu mulți care au fost pe stradă la Timișoara 15.12.1989- 19.12.1989.

        Naționalismul în estul UE.27 ne va preocupa încă mulți ani. Cehia (comuniștii sprijină guvernul oligarhului Babis), Ungaria (mai urât nu se poate), Polonia (Biserica romano- catolică e în dilemă, e instrumentalizată de PIS) se îndreaptă spre izolaționism naționalist. AfD în estul RFG (DDR) are și o latură naționalistă estgermană. În Franța extrema stângă (J. L. Melenchon / France Insoumise) și extrema dreaptă (Le Pen/Rassemblement Nationale) propagă naționalismul excesiv.

        Cum se va orienta Bucureștiul în noua structură UE care e greu de denumit (scindarea est- vest la Bratislava 2016)? Izolaționalismul naționalist o tradiție românească, o opțiune românească și în viitor?
        Continuitate?

        • Acest „ne va preocupa” are doua sensuri: ne va da subiect de analiza sau ne va ingrijora. In ambele sensuri exista un cerc limitat care se va regasi in acel „ne”.
          In Cehia comunistii s-au dat cu nationalistul Babis, In Polonia si Romania s-au dat cu UE. In Polonia si Ungaria fostii dizidenti anti-comunisti sunt numiti acum eurofobi.
          Ungaria as zice ca e mai bine decat Romania.
          Polonia izolationista? De ce? Ca nu accepta cotele de emigranti? Nu era parte din intelegere. Biserica instrumentalizata? poate recunoscuta pentru rolul pe care il are in natiunea poloneza.
          Macron tocmai ne-a lamurit ca nationalismul e rau, asa ca „nationalism excesiv” devine pleonasm. Nationalism, izolationism, tot felul de termeni de speriat cetateanul turmentat.
          La Bucuresti tocmai s-a dat unda verde la importul de vietnamezi. Capitalismul transfrntalier invinge nationalismul.

          • @AT
            Ungaria e în mâna unor oligarhi hoți care au eliminat libertatea presei. E rău, nu e bine.
            PIS a atacat în Polonia justiția și statul de drept. E rău, nu e bine.

            E. Macron a declarat la Aachen 2019 că „statul național” va fi încă 30 de ani baza alianțelor în UE. Franța se folosește de UE pentru a acționa global ca „mare putere” pe lângă SUA și China.
            Capitalismul nu învinge naționalismul (excesiv). Naționalismul sub forma de „patriotism (fără sovinism, fără xenofobie)” a fost și va fi ceva normal. Naționalismul agresiv cum e la AfD în estul RFG (naționalism estgerman xenofob) e dăunător.
            Naționalism care cere „puritate” etnică (continuitatea naționalismului legionar ortodox în naționalcomunismul ceaușist) cum a fost timp de 50 de ani 1939-1989 în România țel de stat și practică de guverne (diferite) nu e compatibil cu „principile normative UE”.
            Dacă vedeți în „naționalism” interese de stat nu cred că e o problemă (numai de denumire). Statele au interese (se comportă de multe ori ca monștri reci față de locuitorii țării, cum e exterminarea cetățenilor evrei în România Mare).

            UE nu e un stat. Asocierea în PC (EWG)& UE 1957-2019 e ceva nou. Pace, libertate, democrație sunt valori mărețe dobândite prin UE. Vestul continentului a folosit 75 de ani de pace pentru bunăstarea locuitorilor.

            Estul continentului a suferit ocupația cruntă sovietică. Deformarea și amputarea societății civice timp de 45 de ani a dus la „atomizarea” societății civice și la selectarea cadrelor după „originea sănătoasă”. De unde 1990 alții pentru administrarea publică, pentru instituțile statului?

            • Presa occidentala e in mana unor ideologi activisti care pozeaza in jurnalisti, care de cand tehnologia a revolutionat accesul democratic la diseminarea informatiei face urat, ca nu le mai ies candidatii.
              PIS a atacat în Polonia dinozaurii comunisti cuibariti la fraiele justitiei. La fel cum la noi deputatul Bulai de la USR se plangea ca comemorarea revolutiei era prezidata de Melescanu.
              Procentajul populatiei albe in SUA era de 90 la suta pana in 1965, cand a fost schimbata legislatia emigratiei, cu promisiuni solemne din partea politicienilor ca compozitia demografica nu se va schimba. Astazi albii sunt 60 la suta, cu mai putini nou nascuti albi decat de alte rase. Cine incearca sa vorbeasca despre asta este numit adeptul unei teorii a conspiratiei naziste. Dar asta nu se aplica si la New York Times, care poate decreta triumfalist: „We can replace them.”

              https://www.youtube.com/watch?v=sKBRHE-pkM8

  4. De remarcat că în climatul de nestingherită libertate nu era loc pentru Crăciun nici măcar „adus din condei” într-o scrisoare din 19 decembrie, niște curajoși …

      • Observaţia domnului Bădici îmi aduce aminte că unele cuvinte erau interzise chiar şi în lucrări literare: Crăciun, Paşte, biserică,… Căutaţi o invitaţie la nuntă din acele timpuri şi o să vedeţi care era formularea pentru cununia religioasă.
        Tot acea observaţie mă trimite la o amintire dinainte de 1976, când eram la o mare unitate a armatei. Periodic, se făcea o inspecţie ordonată de ministrul apărării naţionale, se acordau calificative şi se ţinea un bilanţ în prezenţa ministrului sau a unuia dintre adjuncţii lui. Acel document prezentat de comandantul diviziei era întocmit de compartimentele de Pregătire de luptă şi cel de Operaţii, dar el era supervizat, rescris de câteva ori prin voinţa unui instructor de la Consiliul Politic Superior al armatei. Tot el făcea acelaşi lucru şi cu telegrama care se trimitea mult iubitului şi stimatului …. Dacă la acei ani, diriguirea politică la un organism alăturat de partid, cum era considerată armata, cum poate fi interpretat controlul documentelor care se trimiteau la partid de organizaţiile religioase, nu direct ci prin Departamentul Cultelor? Nu cred că vreunul din şefii cultelor avea interesul să facă frondă, iar cei de la departamentul amintit, aveau pregătite pentru orice eventualitate texte care să împace şi capra şi varza. De aceea cred că documentul prezentat de dumneavoastră era elaborat, dacă nu total, ci parţial, în laboratoarele Departamentului cultelor, iar dacă ar fi fost în textul iniţial cuvântul „Crăciun”, el dispărea de la prima periere.
        Ştiu că prin legea care se referă la deconspirarea securităţii …., slujitorii cultelor, nu cunosc până la ce nivel, sigur la cele înalte, sunt mai egali decât enoriaşii pe care îi păstoresc şi accesul la documentele care îi privesc este prohibit. Mi s-ar părea de minimă demnitate creştină, musulmană, iudaică,…, utopic şi naiv vorbind, ca şefii acestor culte să ceară ei parlamentului egalitatea în drepturi cu enoriaşii lor.

        • Presupun ( adică știu dar nu am văzut-o) că exista o listă de cuvinte interzise ( am încercat să folosesc cuvântul „creștin” într-un articol pentru revista Politehnicii, într-un context complet neutru (prin 1988) și a picat la cenzura celebrei madam Clătici). Doar că aici vorbim de o scrisoare trimisă de un lider al BOR, scrisoarea nu putea fi schimbată, doar eventual varianta pentru „Scânteia”. E oarecum evident că nu poți interzice BOR cuvântul Crăciun, cred că până și Ceaușescu putea înțelege asta :) În aceeași perioadă noi publicam „șopârlițe” de genul „câinii s-au inmulțit în Regie pentru că se fac experimente pe ei pentru îmbunătățirea vieții studenților” . Trecând peste asta, am totuși o oarecare considerație pentru Teoctist pentru că din tot „establishment”-ul de dinainte a fost singurul care a stat o săptămână în penitență la o mânăstire din munți. Îl vedeam pe Văcăroiu deunăzi în documentarul Recorder că nu regretă nimic din anii ministeriatului său, deși el e artizanul distrugerii complete a economiei ceaușiste. Punând în balanță, Teoctist iese bine. Totuși, cred în continuare că e extrem, extrem de puțin… Oamenii ăștia chiar sunt vinovați, și dacă le putem scuza ce a fost „înainte” nu cred că le putem scuza ce a fost „după”. Iar BOR a fost una din instituțiile care chiar și-a irosit șansa, sincer vorbind eu zic că din lipsă de credință…

  5. Mda, de asta trebuie nemurit si preamarit prin redenumirea Parcului Unirii in Parcul Teoctist Patriarhul. Ce Unire! Ce-ia aia Unire! TEOCTIST!!!

    • Totusi, daca citeati mai atent, ati fi obsevat ca adresarea era cu „EXCELENŢEI SALE DOMNULUI NICOLAE CEAUŞESCU”.
      Macar cu atit sa nu fim nedrepti :D

  6. Parca Balcescu si Tudor erau pe bancnotele pe care scria RSR!
    Ceaușescu a inventat RSR, ca si institutia Președinției dar si a Sceptrului Prezidential – unic pe aceasta Planeta! Teoctist a desfiintat Mitropolia Ungrovlahiei – numele sub care sudistii erau cunoscuți pe lume – multiseculara si a inventat Mitropolia Munteniei Mareata in care a pus Dobrogea inventata de rusi la insistentele bulgarilor ( pe linga vrancea& galati, ramase orfane până azi, dupa ce sovieticii au desfiintat Mitropolia Dunarii de Jos.
    Deci, nu erea de capul lui ncio secunda!
    (si nici n-au fost vreodata.

  7. Eh, biserica e terminata…dintre tineri putini mai sunt bisericosi… doar in tarile inapoiate gen europa de est, africa, america de sud, tarile musulmane institutiile religioase mai au priza, invers proportional cu gradul de libertate, educatie si informare. Relativ la patriarhul nostru, cat de trista trebuie sa fie o existenta in care propovaduiesti lucruri in care nu crezi? Cum va fi putut dormi noptile dupa zile intregi umplute cu minciuni si prefecatorii? Singura explicatie e o doza absolut masiva de cinism si amoralitate.
    Astept cu nerabdare echivalentul romanesc al legilor Mendizabal! Gata cu srl ul

  8. Trebuie spus ca istoricul favorizat de BOR se numeste Adrian Nicolae Petcu si lucreaza la CNSAS, unde publica tot soiul de povesti religioase.

    • chiar daca nu va plac „istoriile religioase” scrise de d-l petcu solutia nu este criticarea zeflemistă a autorului pt ca le scrie ci recenzarea critica a materialelor scrise de acesta. mai mult decat in discursul public, in discursul stiintific se impune decenta si respectarea preopinentului. iar o solutie si mai buna este cea oferita in cazul de fata de d-l opris: diseminarea in spatiul public a unei variante stiintifice concurente sau privind aspecte trecute sub tacere ale istoriei bor

  9. Interesant ce usor este sa iti dai cu presupusul si sa critici. L-as indemna pe autor sa se gandeasca daca el chiar a fost erou in toata acea perioada si asta ma refer la termen lung nu la o zi doua de atunci cand in care soarta Romaniei oricum fusese pecetluita de cei din afara, inainte sa arunce cu piatra. Biserica in acele vremi nebune nu a avut prea multe optiuni si este usor din condei sa critici. Este daca vreti genul de critici pe care il face vestul la adresa noastra, ca am suportat jugul si nu ne-am revoltat, asta dupa ce ei ne-au vandut sovieticilor si fara a fi trait ceea ce am trait noi. Apel la demintate la verticalitate si altele asemenea este usor de facut si de criticat asa zisul non-combat, dar ce puteai oare face cu tunul si pusca sovieticilor indreptata spre tine. Mureau unul doi o suta, o mie, una, doua sute de mii si apoi se facea liniste, ceea ce s-a si intamplat. Pe de alta parte cred ca nimeni nu poate face curatenie in casa altuia. Cred ca intreaga perioada comunista de la noi nu poate fi usor demantelata intr-un simplu articol de cateva zeci de fraze, si de aceea nici biserica ca institutie divino-umana. Stiu de la unchiul meu (fratele bunicului meu) care a fost ieromonah si norocul lui a fost ca era destul de in varsta cand au venit comunistii si a fost „ascuns” de, la fel de criticatul, Iustinian Marina la manastire la Dealu care a fost declarata un fel de azil pentru preotii si preotesele in varsta dar din ceea ce imi spunea el a continuat sa fie manastire cu toate cele ale ei. In fine cred ca ar trebui muulte, foarte multe dezbateri despre cei 45 de ani de istorie pusa intre paranteze, cu oameni adevarati, care iarasi si aici vor putea fi infinite discutii despre acesti oameni, care sa analizeze vechea societate in toate aspectele si zonele ei si apoi cred ca concluziile ar trebui sa ne apartina noua oamenilor de rand fara opinii sugerate ale unora sau altora din media mainsteram. Personal mi-au trebuit mai mult de douazeci de ani de documentare directa adica prin marturii directe de la oameni, cat si din lecturi care se simteau ca sunt cat de cat obiective, macar ca demers caci vorba ceea omul este prin definitie subiectiv, pana sa pot sa spun ceva despre anumite lucruri si despre eventuale vinovatii.

    • Trebuie deschise arhivele, domnule Silviu, şi nu este cazul să mai facem chipuri cioplite cu ajutorul istoricilor. În plus, un megaloman este suficient pentru acest popor. A fost, a trecut, rămâne să înţelegem de ce şi cum s-a întâmplat să avem doi mastodonţi (unul laic, altul ortodox) clădiţi în mijlocul Bucureştiului. Colac peste pupăză, întreaga poveste este preluată de politicieni şi vândută la pachet cu superstiţiile populare, învelite în religie.
      Vă doresc un An Nou cu bucurii şi împliniri!
      Cu respect,
      Petre Opriş

      • „Mastodontul” ortodox este si un monument inchinat tuturor eroilor neamului, la care au visat elitele secolului al nouasprezecelea si inceputul sec. al douazecilea. Ca neam romanii s-au nascut crestini si asa vor ramane pana la capat.

      • Dle PO, sunteți printre puținii care mă mai atrag spre Contributori pentru articolele legate de lucrurile mai puțin știute din istoria României, documentate ad hoc, nu supte din deget.
        Și totuși uneori vă ia și pe dvs valul… Sau poate este tributul plătit pentru a putea adăuga valoare
        sitului de față,
        Vă vorbește unul care nu le-a avut cu Biserica neam, dar care toată viața a căutat și încă mai caută raspuns la intrebarea absolut personală: « doar ăsta sunt eu – un pumn de atomi alergând bezmetici în câțiva litri de apă chioară?!»
        Asta și încă altele mă opresc să fiu de acord cu dvs privitor la mastodontii din inima Capitalei,,,
        ,,,un ceva îmi spune că popoarele au lasat două tipuri de semne prin istorie: gramezi de cadavre pe care să le justifice și să le explice rostul istoricii și grămezi de pietre unele peste altele pe care ni le lămuresc cei pricepuți în artă, arhitectură, tehnică,,, Rareori se pomenește de imensele fluvii de durere umană care au însoțit ridicarea acestora,
        Oare Dumnezeu iubește cu adevărat lemnul (care se curătă mereu prin foc) și spațiile mici (unde se simt în largul lor orbeții) ?!

        • @ V Argeşanu
          Bună seara,
          În primul rând, niciodată nu mi s-a impus să scriu articole pe această platformă şi nu a intervenit nimeni în temele pe care le-am propus. Am ales singur subiectele, aşa că dacă este cineva vinovat pentru ceea ce apare aici, eu sunt acela.
          În al doilea rând, mai ţin minte, încă, acel cult al personalităţii lui Nicolae Ceauşescu şi nu doresc să mai văd aşa ceva în România. Mă org, a vedea ceva în ţara în care m-am născut este un eufemism deoarece nu mă aflu în România. Tot ceea ce a apărut pe această platformă a fost expediat din Polonia. La fel şi ultimele trei cărţi (două fiind deja publicate).
          În ultimul rând, şi eu am întrebări filozofice, dar mă limitez la propria persoană deoarece nu ştiu cum să le exprim. În schimb, presupun că ştiu să scriu despre anumite evenimente, în mare parte tragice sau triste, din perioada Războiului Rece. Într-un comentariu anterior, am menţionat despre chipurile cioplite. Mulţumesc, am văzut unul pe stadioane, în anii ’70-’80, este suficient.

          @ Tiberiu şi V Argeşeanu
          Monumentul eroilor neamului? Liderii BOR s-au zbătut foarte mult în anii ’90 pentru a distruge monumentul comuniştilor din Parcul Carol, în locul acelui „cimitir” urmând să fie ridicat mastodontul care acum se află lângă clădirea faraonică a lui Ceauşescu. Mă îndoiesc de sinceritatea celor care conduc Biserica Ortodoxă Română.

  10. Bravo, mai dati un pic de nas dreptei ca sa se continue demonizarea BOR, in scopul de a se defiinta Biserica treptat si sa ramanem fara niciun Dumnezeu, plutind in aer si in univers in stare de imponderabilitate!

    Este simplu: se doreste desfiintarea oricarei credinte, pentru ca se stie ca credinta mai tempereaza gandurile acestea necurate de dreapta care pervertesc si depraveaza societatea!

    Interesul este instalarea coruptiei sistemice la nivelul societatii, pentru ca numai asa cetatenii cu gandire precare si superficiala vor putea da crezare oricarei imposturi de dreapta!

    • Daca credinta ta este puternica, nu ti-o poate lua nimeni, nici „stanga”, nici „dreapta”.

      In alta ordine de idei, faptul ca te duci la biserica, nu te face mai credincios ca altul care nu se duce la biserica.

      E mai bine cu stanga, aia credinciosii de-i vezi ca-si fac cruci la TV-eu,, cei care fura pe rupte (cum e la noi, cel putin), dau niste banuti la biserica, iar biserica, la randul ei, indemna „crestinii” ca tine sa voteze cu stanga, mai picteaza niste chipuri de socialisti pe peretii unor biserci si gata, Romania este o tara frumoasa, plina de credinciosi. Daca ii deconspiri pe securisti in randul preorilor, inseamna un atac la adresa Bisericii. Tipic votantilor borfasilor.

  11. felicitari d-le opris pt curajul de a publica acest material in spatiul public. dupa cum vedem in unele comentarii (gen adrian 11.13) oamenii iau foc cand li se spune adevarul despre anumite practici ale bor si imediat te acuza ca esti tradator al natiei noastre crestine, vandut strianilor, ba chiar ca ramane tara fara dumnezeu pt ca dai in el daca spui orice mica critica la adresa bor (n-ai voie sa spui ca pomohaci sodomiza copii pt ca inseamna ca dai in dumnezeu).
    este poate de completat si „amanuntul” ca primii morţii ai revolutiei s-au inregistrat chiar pe treptele catedralei din timisoara, in 17 dec cca ora 16 cand oamenii au crezut ca daca stau acolo armata şi securitatea nu vor avea curaj sa traga in ei. au fost cca 30 oameni loviti de gloante, 8 au murit pe loc, apoi au mai murit si altii de pe urma ranilor. treptele au fost pline de sange. si un alt „amanunt”: catedrala era INCHISA. bor si teoctist nu ofereau gazduire si protectie celor care cereau libertate (atunci n-a strigat nimeni jos ceausescu sau jos comunismul, abia dupa ce-au vazut macelul).
    dar sa plecam totusi de la premisa ca pe 19 dec teoctist si sinodul bor nu stiau ca au fost ucisi oameni pe treptele catedralei, nici ca se trage in oameni la timisoara si nici ca populatia nu mai suporta regimul, pt ca de fapt traiam „intr-o epoca de aur, ce va poartă, pe deplin justificat, numele”

        • Parca Revolutia din timishorea incepea pe 17, de moment ce aia din iasi ereau arestati pe 14, e imposibil sa fi fost aia de capulor acolo pe 16, ci nu pe 18! Oricum, nu mai are nicio importanta acum.
          Important e ca veti dispărea pe bune din Europa, deoarece rezultatul Revoluție” e postceausimul actual, ci nu cu totulaltceva!

          • nici chiar @ zau :D
            In Timisoara miscarea transformata in Revolutie a inceput pe 16 decembrie, in Piata Maria, in fata casei lui Tokes. Pe 17 s-a tras in populatie.
            Iar la Iasi a fost un reeditare a Revolutiei de la pas`opt. Si care, din cauza de ploaie, s-a aminat.
            Cit despre „disparitie”, nu mor caii cind vor ciinii :P

    • E amuzant sa vezi ca pt ‘liber-cugetator’ Biserica romanilor e formata din „pomohaci ce sodomizeaza copiii”(apropo, Pomohaci nu mai e preot) si de colaboratori cu securitatea; tot asa credeau vesticii prin anii ’90 ,dupa invaziia conationalilor nostri, ca romanii sunt toti niste indivizi maslinii, hoti si nespalati. Se uita usor (sau nu se stie) ca numai in perioada 1948-1953 au fost dusi la Canal si in inchisorile comuniste peste 3000 de preoti(doar ortodocsi, nu greco-catolici)), adica 25% din cei 12000, cati erau atunci. Majoritatea au pierit, unii au acceptat sa devina colaboratori dupa torturi inimaginabile(l-ar fi sodomizat si pe tac-su, numai sa scape de chinuri), altii au ramas legume restul vietii. Doar cine le-a cunoscut suferinta ar putea sa-i judece.Totusi, iata ce este Biserica romana in viziunea unor personalitati : P.Tutea spunea foarte plastic,”Istoria romanilor dezgolita de crucile de pe scuturile voievozilor este egala cu zero.Istoria se face cu Biserica.” M. Eminescu:”Biserica Ortodoxa Romana este de optasprezece secole maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat”..Eminescu era unul din cei care si-au dorit un „mastodont ortodox”, o Catedrala a Mantuirii Neamului.

      • Mulţumesc pentru menţionarea lui Mihai Eminescu. Nicolae Ceauşescu a ordonat dărâmarea bisericilor şi distrugerea unor cimitire. BOR a dorit acelaşi lucru după 1989: dărâmarea unui monument funerar (cel din Parcul Carol) şi ridicarea în locul său a unui mastodont numit Catedrală. Frumos exemplu, nu-i aşa? Oamenii care conduc BOR folosesc religia ca paravan în faţa megalomaniei lor. Nu ştiu ce treabă are Mihai Eminescu în toată afacerea aceasta, dar sună frumos, artistic, poetic. O poleială care acoperă problemele grave din decembrie 1989 şi de astăzi, la care m-am referit în articol. La mulţi ani!

    • Vă mulţumesc pentru informaţii. Evenimentele au fost tragice. Dacă dorim să înţelegem încotro ne îndreptăm, trebuie să cunoaştem ce anume am greşit şi ce a fost bine. Scriu din nou, acum, despre arhive: Trebuie deschise! Şi nu mă refer doar la cele ale BOR. Exemple pozitive există: ANIC, ACNSAS şi Arhiva MAE.
      La mulţi ani!

  12. De cate ori vad astfel de analize pertinente imi pun intrebarea clasica „la ce ajuta un astfel de subiect”. Eu am (ne)sansa sa fi trait cativa ani in vremea aia si sa imi amintesc vag cum se punea problema. Imi amintesc de exemplu ca echipa Steaua a dedicat victoria din finala de la Sevilla nu stiu carui congres PCR. Cine e mai nasol la faza asta? Biserica, Armata, FRF, clubul Steaua, Dukadam, Bubescu Lacatus?… Unele lucruri odioase repuse in context devin doar gesturi de rutina intr-o normalitate odioasa. Dar pe Teoctist – acum – nu il mai apara vocal nimeni. Sa dam in el ca stim exact in cine dam… domnule Opris. Dar pe locul eliberat ce puneti in loc? Lasati flora si fauna sa se dezvolte liber? Cam putin si cam …riscant.

    • Nici măcar BOR nu îl apără vocal pe Teoctist, pentru ceea ce a făcut în decembrie 1989. Folosesc expresia dv.

    • Incerc sa te ajut eu sa afli raspunsul la intrebarea pusa de tine.

      Cam care este si era rolul bisericii in societate? Care era si este rolul unei echipe de fotbal? Cati oameni au ajuns in puscarii din cauza unor preoti, care au colaborat cu securitatea si cati au ajuns din cauza echipei Steaua?

      Si de ce trebuie aparat teoctist? De ce merita el asta? S-a opus el daramarii bisericilor? Practic, ce a facut el de merita sa fie aparat? Care sunt meritele lui ca preot si ca si conducator al Bisericii Ortodoxe? Da-ne te rog niste exemple.

      „Într-un interviu privind deconspirarea securităţii pe care l-a acordat postului de televiziune Money Channel, istoricul a amintit că ar fi descoperit unele documente din care reieşea că însuşi Patriarhul Teoctist ar fi fost agent de influenţă al fostei securităţi.

      Domnul Olaru a precizat că, în această calitate, actualul şef al Bisericii Ortodoxe ar fi fost însărcinat să facă propagandă regimului comunist.

      Subiectul deconspirării preoţilor care au avut legături cu fosta securitate a fost şi este extrem de delicat, având în vedere încrederea de care se bucură Biserica Ortodoxă în rândurile populaţiei şi influenţa acesteia.

      Până acum, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii nu a făcut public nici un dosar de colaborator al vreunui preot şi nici nu a răspuns mai multor cereri de deconspirare venite din partea societăţii civile.”

      Cat priveste „locul care ramane eliberat, eu zic ca nimeni nu trebuie inlocuit, sa avem doar un presedinte pe viata, caci, nu-i asa, nu avem pe cine pune in locul lasat gol. Dupa ce moare teoctist (aici trebuie sa ma crezi pe cuvant ca si teoctistul tau o sa moara la un moment dat), sa-l mumificam si sa-l lasam acolo sa „conduca” in continuare Biserica Ortodoxa, caci oricum nu avem pe cine pune in „locul lasat gol”.

      In alta ordine de idei,eu inteleg ca situatia a fost care a fost pe vremea lui Ceausescu, dar daca ai putina cainta in tine, lasi locul altuia, mai putin compromis (si aici ma refer la compromisul in fata lui Dumnezeu, nu in fata „pacatosilor”), te retragi, te duci si dispari din spatiul public, asa cum, de fapt, multi trebuiau sa dispara si sa se ascunda, nu sa ne conduca, caci de-aia a ajuns tara in situatia asta, pentru ca am fost condusi de aceiasi ticalosi, la fel ca si Biserica Ortodoxa.

      Sper ca acum poti sa realizezi care e „mai nasol”.

      • „Patriarhul Teoctist…actualul şef…Dupa ce moare Teoctist”
        Depinde din ce an scrieti, din 2007 a trecut ceva timp.

  13. „Şi ne rugăm lui Dumnezeu ca să nu săvârşiţi voi nici un rău, nu ca să ne arătăm noi încercaţi, ci pentru ca voi să faceţi binele, iar noi să fim ca nişte netrebnici. (…) Căci ne bucurăm când noi suntem slabi, iar voi sunteţi tari. Aceasta şi cerem în rugăciunea noastră: desăvârşirea voastră.”

    2 Corinteni 13. Sfantul Apostol Pavel se refera aici prin „noi” la preoti, iar prin „voi” la credinciosi. Si nu e vorba de un mandat pentru pacat, ci de faptul ca toti suntem fapturi cazute, copiii unei lumi care de la Cadere a luat o razna.

    Eroarea autorului este faptul ca ii judeca pe preoti (Teoctist) cu un barometru moral mai strict decat pentru restul oamenilor.

    • Conducătorii trebuie să ofere o pildă, să fie un exemplu personal pentru semenii lor. De aceea trebuie să fim mai stricţi în aprecierea faptelor lor.

  14. Seara buna si La multi ani tuturor, indiferent de opiniile proprii.
    Cateva ganduri in acest inceput de 2020.
    Arhivele de care vorbeste dl. Petre Opris ca ar trebui deschise, nu stiu daca se poate, de fapt cred asta nu s-a putut niciodata la modul total si corect pentru ca ceea ce trebuia sa fie tinut sub obroc a fost si este tinut sub control de fostii securisti care s-au dat peste cap si au devenit sri-isti si in mod cert unele documente, cred ca sunt puse demult la loc sigur si sunt scoase partial la „vedere” doar cu avizul „umbrelor” puterii indiferent de culoarea ei, si doar daca doreste sa cuminteasca sau sa pedepseasca pe cineva. Bine atare lucru s-a intamplat pentru ca nu a fost o schimbare reala a puterii in ’89 ci doar o mimare.
    Legat de mastodontii pecare ii amintiti cred ca exista o mare diferenta. Primul, Casa Poporului, a fost ridicat fara a fi cineva intrebat si sa isi dea vreun acord in afara de Ceausescu, si s-a facut prin demolari abuzive, distrugandu-se unul din cartierele vechi si pline de farmec al Bucurestiului interbelic, zona Uranus – Izvor, in acest malaxor intrand si manastirea Mihai Voda, in timp ce cel de-al doilea, Catedrala Nationala are macar o parte din public care o sustine si a utilizat un teren abandonat si plin de balarii. Ideea de a pune biserica langa puterea legislativa nu este noua, si nu intru in detaliile acestei idei.
    Nu vreau sa comentez lupta unora cu acest edificiu si cu ce ii deranjeaza, dar sincer cred ca sunt teme mult mai serioase care se cer abordate. Sintagma „vrem spitale nu catedrale”, pe care ne-o sugereaza unii este un sofism ieftin. Am intebat pe cineva care enunta o asemenea idee, daca sincer chiar crede ca daca nu s-ar fi construit nicio biserica dupa ’90 incoace am fi avut in schimb spitale, scoli, autostrazi noi si moderne si altele asemenea. Raspunsul a fost „este greu de crezut atare lucru”. Deci …
    Stiti este usor sa ai asteptari de la altii, sa vrem preoti de inalta tinuta morala, medici umani cu suflet si dedicati semenilor, dascali cu har care sa ne formeze copii si eventual sa suplineasca si ceea ce noi ca parinti nu am stiut, sau am neglijat sa dam copiilor nostrii in cei sapte ani de acasa, sau ma rog cati or mai fi, dar de unde asa ceva? pentru ca ei sunt dintre noi, sunt parintii, fratii, rudele, prietenii, vecinii nostrii. Daca nivelul moral general al nostru acum este unul scazut, si spun asta pentru ca de multe ori am auzit sintagma, „ce tu daca ai fi acolo sus la putere nu ai fura?”, de ce asteptari de la altii?
    Hai sa ne facem o analiza proprie fiecare, hai sa incepem cu noi insine intai si apoi cu cei din preajma noastra sa ne straduim sa fim mai buni, mai drepti mai cinstiti. Deasemenea nu cred ca poti sa judeci o anumita categorie a societatii la global doar prin ceea ce iese in evidenta in mod negativ la unii dintre ei, nu toti sunt asa rai si lipsiti de verticalitate.
    Ce voiam sa spun este ca intr-un anume fel suntem inca bolnavi si nu am reusit sa ne vindecam ranile trecutului greu si traumatizant din care am crezut ca am iesit in ’89. Pentru cei mai tineri sa stiti ca nici comunismul nu a putut distruge dintr-o data educatia de dinainte de ’45. Mama mea a lucrat ca asistenta medicala in anii ’50 si mi-a spus ca atunci nu exista in vreun fel notiunea de mita pentru un tratament firesc.
    Ducerea in derizoriu a instruirii a nascut-o tot comunismul pentru ca in perioada interbelica erau ani cand facultati din Romania nu scoteau absolventi chiar daca aveau studenti in an terminal, si de aici usor, usor, s-a ajuns la obtinerea de diplome aiurea atat in anii comunismului cat si dupa cand s-a creat o adevarata industrie destul de banoasa.
    Daca vreti cumva o fresca a bisericii ortodoxe romane in perioada comunista cu toate ale ei inclusiv cu infiltrarile de oamenii ai puterii (a se citi delatori si chiar securisti sadea in sutana), metoda care de altfel, a otravit intreg corpul social indiferent de zona, va recomand o carte scrisa de un preot, Ciprian Mega,numita „Pantecul Desfranatei”, care este interesanta si da contine nume reale din BOR. Mie lectura cartii mi-a lasat un sentiment de durere sufleteasca si nu unul de resentiment, de ura fata de protagonistii cartii. Durere ca noi romanii am trait un asa dement experiment care a mutilat atatea suflete. Nu este usor sa ramai om in conditii extreme carora cei mai multi dintre noi cred ca nu suntem in stare sa le facem fata.
    Sa stiti domnule Opris ca ura este un sentiment la fel de puternic ca si iubirea, dar este unul care te erodeaza si te distruge interior, te face neom. De aceea cred ca Mircea Vulcanescu a lasat ca testament post mortem „sa nu ne razbunati”, pentru ca razbunarea implica resentiment, ura, dreapta judecata este cu totul altceva. Din pacate la noi dupa ’89 nici dreapta judecata a celor care au facut rau tarii nu a existat.
    Haideti sa incercam sa folosim pietrele in a construi ceva nu sa lapidam fantomele trecutului. Spun asta pentru ca ceva de acest gen transpare in articolul dumneavoastra.
    Sa vedem ce ne uneste, nu ce ne desparte. Personal cred ca daca noi oamenii de rand am deveni altfel, incet, incet si cei care ne conduc, indiferent de zona, ar fi altfel.

    • Nu e vorba de ura. Numai cei naivi incep cu „sa intoarcem si obrazul celalal”. Aasa hai sa inchidem puscariile, ca de ce sa ne razbunam trimitand la inchisoare niste violatori, hoti, criminali etc. Hai sa „construim”. Am tot „construit” cu aceiasi „oameni” (cum am mai mentiont), cu care s-a construit si socialismul. Diferenta e ca acei „oameni” atunci erau privilegiatii societatii si acum sunt, in plus, milionari. Dar si atunci si acum, reprezentau raul.

      Judecata „dreapta” nu se poate face fara a cunoaste adevarul. Indemnul la „musamalizare”, caci asta faceti in comentariul dumneavoastra, nu va naste decat ura. Nu vrea nimeni sa ia gatul teoctistului, dar sa se duca, sa ne lase, sa se retraga la o manastire si sa se caiasca acolo pentru raul facut bisericii si oamenilor. Si nu numai ca nu ne lasa, dar ne conduce si vietile noastre spirituale. Este exemplul clasic pentru societatea in care traim: nu conteaza cat rau faci, nu conteaza cat de mari sunt compromisurile facute pentru a accede la sau mentine o anumita functie, totul este permis, totul este moral, caci chiar conducatorul bisericii ne aminteste de asta cu fiecare aparitie a lui. Nu conteaza ce faci, important este sa fii un hopa-mitica, sa „cazi” in picioare.

      Ce va uneste pe dumneavoastra cu cei care au bagat oameni in puscarii si au distrus vieti si destine, e treaba dumneavoastra. Pe mine nu ma uneste nimic cu astfel de specimene.

      • ” …teoctistului, dar sa se duca, sa ne lase, sa se retraga…nu ne lasa, dar ne conduce”
        V’am raspuns si mai sus, depinde din ce an scrieti, din 2007 a trecut ceva timp.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Petre Opris
Petre Opris
A absolvit Şcoala Militară de Ofiţeri de Artilerie şi Rachete „Ioan Vodă” (Sibiu, 1990) şi Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti (1997). Doctor în istorie (Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, 2008) şi locotenent-colonel (în rezervă). A lucrat în Ministerul Apărării Naţionale (1990-2002) şi Serviciul de Protecţie şi Pază (2002-2009). Cercetător asociat în cadrul proiectului internaţional „Relations between India and the Soviet Bloc: New Evidence from the Eastern European Archives”, coordonator: prof.dr. Vojtech Mastny, The Parallel History Project on Cooperative Security (PHP), Zürich, 2007-2010. Cercetător în domeniul istoriei Războiului Rece la „Woodrow Wilson International Center for Scholars” (Washington, D.C.), în cadrul Programului de Burse de Cercetare pe Termen Scurt iniţiat de Institutul Cultural Român (România) şi Woodrow Wilson International Center for Scholars (S.U.A.), martie – iunie 2012. Lucrări publicate: „Industria românească de apărare. Documente (1950-1989)” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2007), „Criza poloneză de la începutul anilor ’80. Reacţia conducerii Partidului Comunist Român” (Editura Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti, 2008) şi „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia (1955-1991)” (Editura Militară, Bucureşti, 2008). Co-autor, împreună cu dr. Gavriil Preda, al celor două volume ale lucrării „România în Organizaţia Tratatului de la Varşovia. Documente (1954-1968)” (Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului, Bucureşti, 2008 şi 2009). Fundaţia Culturală „Magazin Istoric” i-a acordat Premiul „Florin Constantiniu” pentru lucrarea „Licenţe străine pentru produse civile şi militare fabricate în România (1946-1989)” (Editura Militară, Bucureşti, 2018), în cadrul unei ceremonii desfăşurate la Banca Naţională a României (Bucureşti, 24 mai 2019). Ultima sa apariţie editorială: „Aspecte ale economiei româneşti în timpul Războiului Rece (1946-1991)” (Editura Trei, Bucureşti, 2019).

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Cum trebuie să fie un film „Bun de Oscar”?

În noiembrie 1989 situația politică devenise una extrem de tensionată pe plan internațional. În Europa de Est, în Polonia,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.