miercuri, mai 29, 2024

Paul Goma – Alianța dintre conștiința istorică și conștiința literară

La drept vorbind, nu prea e în rostul semnatarului acestor rânduri să anticipeze de ce primire va avea parte, din binecunoscuta zonă respectabilă a criticii literare, volumul Paul Goma-Conștiință istorică și conștiință literară. Scris de Flori Bălănescu și apărut la finele anului 2022 la editura bucureșteană Corint.

Cu toate acestea, îmi asum un consistent cuantum de risc și îmi exprim aici convingerea că cercetarea, una, indubitabil, serioasă, consistentă, cu o apreciabilă rigoare a argumentației, va fi primită fie cu rezerve, fie va fi trecută, tactic, sub tăcere.

De ce cred asta? Asemenea celui căruia îi este reconstituită în ceva cu puțin mai mult de 600 de pagini biografia, Flori Bălănescu nu pare a fi dispusă la nici cea mai măruntă concesie. La nici un fel de negociere, împăcare, conciliere nu numai cu torționarii ai cărui “client” a fost încă din adolescență Paul Goma. O adolescență marcată de statutul de refugiat din Basarabia recăzută din 1944 pradă rușilor. Flori Bălănescu nu iartă absolut pe nimeni. Indiferent dacă e vorba despre securișți, milițieni, activiști de partid ce au dobândit tot felul de funcții de conducere în Universitate sau în feluritele foruri culturale ale timpului și lumii comuniste ( Uniunea Scriitorilor, edituri, redacții) ori despre scriitorii sau criticii literari care au făcut, în opinia autoarei cărții, jocul perfid al puterii, devenind complici la răspândirea și împământenirea ideii că scrierile literare ale lui Goma ar fi modeste, dacă nu chiar complet lipsite de valoare.

Nu ies deloc bine din cartea lui Flori Bălănescu (care trebuie să spuneam că cheamă întru susținerea afirmațiilor sale extrem de multe documente) nume mari ale literaturii române de dinainte de 1989. Precum Nicolae Breban,Zaharia Stancu, Nichita Stănescu, Nicolae Balotă, Adrian Marino, Ștefan Augustin Doinaș, Marin Preda, Ioanichie Olteanu, George Macovescu și mulți, mulți alții

Nici măcar Augustin Buzura sau Nicolae Manolescu nu primesc măcar o biată notă de trecere. Scriitorii, intelectualii din țară, cu extrem de puține excepții (poate cea mai notabilă prin consecvență fiind aceea a psihiatrului și scriitorului Ion Vianu) –ne reamintește în repetate rânduri Flori Bălănescu- nu au protestat atunci când Paul Goma a avut de întâmpinat noian de persecuții după publicarea în străinătate a romanului Ostinato. Punând astfel România pe harta demnității, cum a afirmat Monica Lovinescu. Or, Ostinato  a fost un roman așteptat vreme de 20 de ani, cum spunea, de la microfonul Europei Libere, Virgil Ierunca. În 1973, Goma a fost concediat de la România literară condusă pe atunci de George Ivașcu. Intelectualii, scriitorii nu s-au raliat în 1977 mișcării Goma. Au privit-o fie cu indiferență, fie chiar formulând asupra ei judecăți nici măcar amabile, de conveniență. Cert e că Paul Goma a fost exclus din Uniunea Scriitorilor la 9 aprilie 1977, iar în ședința de excludere unii colegi de breasla au făcut afirmații, au rostit vorbe care astăzi ar trebui să le provoace rușine. Ar trebui, însă ne spune Flori Bălănescu, faptul nu s-a petrecut nici pe departe.

Până în 1989 au scris, cum se spune, de bine despre opoziția lui Paul Goma (acesta a fost un opozant și, nicidecum, doar un disident, cum se spune greșit foarte adesea, diferențele semantice și faptice fiind extrem de importante) și despre literatura lui Paul Goma ( de altfel, scriitorului i-a apărut în țară doar un singur volum de nuvele) Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Noel Bernard și ziariști și critici literari din străinătate. Pornind de la o informație livrată Securității de Nicolae Balotă care își informa conștiincios stăpânii cât de greu o duce materialicește la Paris familia Goma, Flori Bălănescu îl pune la zid chiar și pe Vlad Georgescu, director al Departamentului Românesc al Europei Libere din 1983. Care- afirmă Flori Bălănescu- s-ar fi dovedit foarte strâns la pungă în privința colaborărilor lui Goma. E adevărat, și Vlad Georgescu, și succesorii acestuia, Nestor Rateș și  Nicolae Stroescu-Stânișoară, au nutrit o oarecare reticență față de textele lui Goma. A se vedea în acest sens notațiile lui Goma însuși din volumul Scrisori întredeschise.  Au intrat în joc, e drept, și constrângerile bugetare ca și- și, din păcate, Flori Bălănescu trece sub tăcere acest detaliu- anumite exuberanțe stilistice (hai să le spunem astfel) ale opozantului. Multe dintre ele deloc în conformitare cu Codul deontologic al postului. Jurnalul Monicăi Lovinescu certifică anumite tensiuni între Ierunci și succesorii lui Noel Bernard, unele legate chiar de atitudinea calificată a fi prudență a noilor directori, dar și, ceva mai încolo, nerecunoștința cronică opozantului. Nepermis de umoral și de slobod la gură. Care, da, s-a comportat ca un copil, cum admite Monica Lovinescu în cartea Doinei Jela, numai că acest comportament a durut-o pe cea care l-a susținut necondiționat pe autorul Gherlei. Din păcate, Flori Bălănescu trece mult prea ușor peste asemenea dureri.Ca și peste greșelile de toate felurile comise după 1989 de Goma.

După 1989, au intervenit alte dureri, alte istorii. Din tastele computerului autoarei cărții Paul Goma- Conștiință istorică și conștiință literară se revarsă furii, ocări asupra acelorași Balotă. Breban și, mai ales, Nicolae Manolescu. Asupra editurii Humanitas și asupra lui Gabriel Liiceanu. Luați la refec, puși la zid nenuanțat. Aproape pe același ton ca, de pildă, generalul securist Nicolae Pleșiță. Care a zburdat într-o scandaloasă libertate pe ecranele OTV , în compania nefrecventabilului Dan Diaconescu.

Ideea subliniată apăsat de Flori Bălănescu e că nici după Revoluția din Decembrie, atât opoziția singulară și exemplară a lui Goma cât și literatura acestuia nu au avut parte de aprecierile cuvenite. Despre romanele lui Paul Goma au scris așa cum s-ar fi cuvenit Ion Simuț (care a și protestat atunci când și Ion Ioanid a fost numit un Soljenițîn român, așa cum i-a spus cu zeci de ani în urmă lui Goma poetul Miron Radu Paraschivescu), mai tânărul Marius Miheț (acesta a făcut-o aplicat și în periodice ca și în publicații academice, acestea din urmă, din păcate, mai greu accesibile cititorilor din România), Daniel Cristea-Enache, Ruxandra Cesereanu și încă doi sau trei. Oricum, foarte puțini. Jurnaliștii Paul Cozîghian, Mariana Sipos și Marilena Rotaru au fost printre foarte rarele voci ce au readus în memoria românilor curajul, singularitatea și refuzul oricărui compromis și al oricărei negocieri cu reprezentanții puterii totalitare ce îl evidențiază pe Paul Goma.

Frecvent, Flori Bălănescu ține să sublinieze că nu e critic literar și că lucrarea ei nu e nicidecum una de critică literară. Așa și este. Cu toate acestea, întreaga demonstrație conținută în carte e fundamentată și pe textele literare, nu doar cu caracter politic ale lui Goma. Dovedind astfel alianța dintre conștiința istorică și conștiința literară caracteristică pentru întreaga viață a lui Paul  Goma.

Flori Bălănescu- PAUL GOMA. CONȘTIINȚĂ ISTORICĂ ȘI CONȘTIINȚĂ LITERARĂ; Editura Corint, Istorie, București, 2022

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Informaţii despre rezultatele modeste obţinute la începutul anilor ’70 în economia românească pot fi găsite într-un document clasificat strict-secret la vremea respectivă şi intitulat „Îndeplinirea planului de stat de dezvoltare a economiei naţionale pe luna ianuarie 1971” – în care s-a precizat astfel: „La producţia în unităţi naturale, din cele 110 produse principale din industria republicană care se urmăresc operativ, planul pe luna ianuarie 1971 a fost îndeplinit şi depăşit la 98 produse […] Planul nu a fost îndeplinit la 12 produse, rămâneri în urmă mai însemnate înregistrându-se la: îngrăşăminte cu azot (-11,6 mii tone), acid acetic (-530 tone), ierbicide (-20 tone), acumulatoare cu plăci din plumb (-2,6 MWh), mijloace de automatizare (-4,4 milioane lei), vagoane de marfă (-114 bucăţi), remorci basculante (-48 bucăţi).
    Rămânerile în urmă faţă de plan se datoresc, în principal, unor neajunsuri în aprovizionare, cooperare între întreprinderi şi asigurarea funcţionării corespunzătoare a utilajelor.
    Lipsuri în aprovizionarea tehnico-materială şi în cooperare s-au înregistrat îndeosebi la întreprinderile constructoare de maşini: Uzina „Independenţa” Sibiu, Uzina de utilaj chimic – Ploieşti, Uzina „Tehnofrig” – Cluj, Uzina mecanică – Mîrşa, precum şi la Uzina „23 August”, „Acumulatorul”, „Electrotehnica” şi „Automatica” din Bucureşti. Dificultăţi în funcţionarea maşinilor şi a instalaţiilor s-au înregistrat la întreprinderi din ramurile: chimie, construcţii de maşini şi materiale de construcţii.
    În luna ianuarie [1971,] unele întreprinderi nu au asigurat fabricarea unor produse industriale de calitate corespunzătoare, fapt care a dus la refuzuri de mărfuri din partea beneficiarilor interni, în valoare de 53,5 milioane lei, cu 6,5 milioane lei mai mult decât în luna ianuarie 1970.
    Refuzuri mai mari s-au înregistrat la ministerele: Industriei Uşoare (21 milioane lei), Industriei Chimice (9,7 milioane lei), Industriei Construcţiilor de Maşini (5,6 milioane lei), Industriei Lemnului (5,5 milioane lei).
    Inspectoratul General de Stat pentru Controlul Calităţii Produselor a respins pentru remedieri mărfuri destinate exportului în valoare de 11,9 milioane lei valută.
    În luna ianuarie [1971] a continuat acţiunea de contractare a producţiei planificate pe anul 1971. Până la data de 1 februarie [1971] au fost încheiate contracte pentru circa 85% din planul producţiei marfă pe anul 1971 şi a fost terminată contractarea producţiei planificată pe trimestrul I.
    La unele întreprinderi, gradul de acoperire cu comenzi şi contracte a planului pe trimestrul I este încă redus: Uzina de cinescoape – Bucureşti (53,3%), Uzina „Electromagnetica” – Bucureşti (82,5%), Fabrica de cabluri şi materiale electroizolante – Bucureşti (78,4%), Uzina „Autobuzul” – Bucureşti (82,4%), Întreprinderea de prefabricate din beton – Craiova (67,1%), Combinatul textil – Buhuşi (88,7%), Combinatul de pielărie şi încălţăminte – Timişoara (81,5%). […] Cu toate că efectivul mediu de vaci furajate a fost mai mare decât în luna ianuarie a anului 1970, producţia de lapte de vacă (979 mii hl.) a fost mai mică cu 60 mii hl. datorită tendinţei de scădere în continuare a producţiei medii pe o vacă (cu 24 litri în întreprinderile agricole de stat şi cu 5 litri în cooperativele agricole de producţie). […]
    Pe unele şantiere principale cu lucrări în continuare din anul precedent s-a înregistrat o scădere simţitoare a ritmului de execuţie şi în unele cazuri chiar o stagnare a execuţiei, activitatea fiind reluată cu întârziere şi efective reduse de muncitori. În această situaţie sunt şantierele: Uzina de prelucrare a aluminiului Slatina etapa II-III (0,1% din planul anual de investiţii); Filatura de bumbac Carei (0,5%); Fabrica de textile neţesute Bistriţa (0,7%); Uzina de oţeluri aliate Târgovişte şi sectorul laminoare de la Combinatul siderurgic Reşiţa (0,9%); Fabrica de aparate de măsură şi control electric Timişoara (1,0%) etc.
    În acest an sunt planificate a fi puse în funcţiune 342 capacităţi de producţie industriale şi agrozootehnice importante – nominalizate în lista investiţiilor. La acestea se mai adaugă 35 capacităţi de producţie din planul anului trecut nedate în funcţiune până la 31 XII 1970, precum şi 30 capacităţi date în exploatare în anul 1970 numai cu o parte din capacitatea planificată […] Din analiza efectuată la capacităţile de producţie cu termene de punere în funcţiune în acest an, rezultă că la peste 70 din acestea mai sunt încă de soluţionat unele probleme (îndeosebi asigurarea la timp a utilajelor tehnologice) pentru crearea condiţiilor necesare desfăşurării ritmice a activităţilor pe şantiere şi darea în funcţiune la termenele planificate. Situaţii mai deosebite se constată la ministerele: Industriei Chimice (pentru 22 capacităţi din cele 37 planificate cu termen în acest an), Industriei Construcţiilor de Maşini (pentru 20 capacităţi din 77 planificate) şi Industriei Uşoare (pentru 11 capacităţi din 42 planificate). […]
    Din cele 43 mii apartamente proprietate personală prevăzute a se construi şi da în folosinţă în anul 1971 cu sprijinul statului, până la 1 februarie [1971] au fost încheiate contracte pentru circa 12 mii locuinţe (27,8% din plan), deşi la această dată existau aproape 57 mii cereri de locuinţe nerezolvate, pentru care solicitanţii aveau constituit avansul necesar.
    În luna ianuarie [1971] au fost date în folosinţă 52 apartamente proprietate personală, toate restante din anul 1970. […]
    Volumul mărfurilor exportate în luna ianuarie 1971 a fost de 604 milioane lei valută (23,7% din planul pe trimestrul I), din care 210 milioane lei valută pe relaţia Vest I (22,5%) […] Comparativ cu aceeaşi perioadă din anul precedent, exportul este mai mare cu 187 milioane lei valută pe total, cu 83 milioane lei valută pe relaţia Est, cu 95 milioane lei valută pe relaţia Vest I şi cu 9 milioane lei valută pe relaţia Vest II.
    Contractele externe încheiate până la 31 ianuarie [1971] însumează 7470 milioane lei valută, reprezentând 55,3% din planul anual de export, din care 4781 milioane lei valută (71,0%) pe relaţia est, 2311 milioane lei valută (40,1%) pe relaţia Vest i şi 378 milioane lei valută (37,6%) pe relaţia Vest II […] Cantităţi importante din planul de export pe trimestrul I au rămas de contractat la autocamioane 1464 bucăţi, autoturisme de teren 1448 bucăţi, tractoare 2808 bucăţi, benzină auto 28 mii tone, confecţii textile 5,0 milioane lei valută, conserve de carne 4050 tone, vin 45 mii hl. […]
    În luna ianuarie [1971] au fost desfăcute prin comerţul socialist cu amănuntul mărfuri în valoare de 6714,5 milioane lei (inclusiv 207 milioane lei vânzări de mărfuri executate pe bază de comandă), planul fiind depăşit cu 4,9% (303,3 milioane lei) […] Cu toate acestea, în luna ianuarie [1971] cererea populaţiei nu a fost integral satisfăcută la făină albă, pâine integrală, mălai, margarină, carne, slănină, untură, unele sortimente de brânzeturi şi de preparate din carne.
    La legume, fondul de marfă a fost, în general, corespunzător sub aspect cantitativ şi calitativ. În toate judeţele, unităţile comerciale au fost aprovizionate cu cantităţi importante de ceapă, rădăcinoase, alte legume proaspete, precum şi cartofi. Datorită recoltei slabe, cantităţile de mere desfăcute de comerţul socialist au fost sub cerinţele consumatorilor şi de calitate inferioară.
    În luna ianuarie [1971], ţăranii cooperatori şi cei cu gospodărie individuală au desfăcut pe piaţa ţărănească, faţă de ianuarie 1970, cantităţi mai mici la majoritatea produselor. Datorită acestui fapt, cât şi ca urmare a nesatisfacerii integrale a cererii populaţiei, la unele produse, prin unităţile comerţului socialist, preţurile medii realizate au fost în creştere la porumb, făină, mălai, lapte, brânzeturi, fructe, miere şi altele”.

    Un exemplar din documentul respectiv a fost pierdut în februarie 1971 de către directorul general adjunct al Direcţiei Centrale de Statistică pentru urmărirea problemelor îndeplinirii planului de investiţii, construcţii şi puneri în funcţiune, Petre Năvodaru (a cărui fiică, Ana-Maria, s-a căsătorit cu scriitorul dizident Paul Goma). Deoarece nu l-a fost înapoiat la biroul de documente secrete al Direcţiei Centrale de Statistică în momentul în care i-a fost solicitat (19 februarie 1971), Petre Năvodaru a fost nevoit să relateze despre împrejurările dispariţiei documentului respectiv şi a afirmat că l-a distrus din imprudenţă, împreună cu alte materiale, apoi l-a aruncat la coşul de gunoi. Organele de anchetă nu au găsit nici o rămăşiţă din exemplarul distrus de Petre Năvodaru şi au propus sancţionarea acestuia şi a superiorilor săi – învinuiţi că au încercat „chiar să minimalizeze caracterul strict secret al documentului dispărut”.
    La 31 ianuarie 1972, membrii Secretariatului C.C. al P.C.R. au aprobat eliberarea din funcţii a celor din conducerea Direcţiei Centrale de Statistică: Petrache Buzoianu (director general), Petre Năvodaru şi Mircea Bulgaru (director general adjunct). În locul lor au fost numiţi Ilie Şalapa (director general), Petre Ghimbuluţ şi Mihai Busuioceanu.

    În ce măsură evenimentele respective au influenţat evoluţia ulterioară a atitudinii lui Paul Goma şi a familiei sale faţă de autorităţile comuniste de la Bucureşti? Probabil că nu vom afla niciodată răspunsul la această întrebare.

    • Legitimitatea morala a lui Paul Goma atacata si dupa moartea lui

      O recenzie facuta pe Contributors .ro ( https://www.contributors.ro/paul-goma-alianta-dintre-constiinta-istorica-si-constiinta-literara/ ) unei carti aparuta anul trecut in editura Corint ( Flori Balanescu , Paul Goma – Constiinta istorica si constiinta literara ) a generat aparitia unui comentariu surprinzator care insinueaza ca atitudinea si evolutia ulterioara a scriitorului Paul Goma si a familiei sale fata de autoritatile comuniste ar fi fost determinata de „mazilirea ” tatalui sotiei scriitorului , functionar la Directia Centrala de Statistica :

      ” Informaţii despre rezultatele modeste obţinute la începutul anilor ’70 în economia românească pot fi găsite într-un document clasificat strict-secret la vremea respectivă şi intitulat „Îndeplinirea planului de stat de dezvoltare a economiei naţionale pe luna ianuarie 1971(1)””

      ” Petre Năvodaru (a cărui fiică, Ana-Maria, s-a căsătorit cu scriitorul dizident Paul Goma (2)). Deoarece nu l-a fost înapoiat la biroul de documente secrete al Direcţiei Centrale de Statistică în momentul în care i-a fost solicitat (19 februarie 1971), Petre Năvodaru a fost nevoit să relateze despre împrejurările dispariţiei documentului respectiv şi a afirmat că l-a distrus din imprudenţă, împreună cu alte materiale, apoi l-a aruncat la coşul de gunoi. Organele de anchetă nu au găsit nici o rămăşiţă din exemplarul distrus de Petre Năvodaru şi au propus sancţionarea acestuia şi a superiorilor săi – învinuiţi că au încercat „chiar să minimalizeze caracterul strict secret al documentului dispărut”.
      La 31 ianuarie 1972, membrii Secretariatului C.C. al P.C.R. au aprobat eliberarea din funcţii a celor din conducerea Direcţiei Centrale de Statistică: Petrache Buzoianu (director general), Petre Năvodaru (3 ) şi Mircea Bulgaru (director general adjunct). În locul lor au fost numiţi Ilie Şalapa (director general), Petre Ghimbuluţ şi Mihai Busuioceanu.
      În ce măsură evenimentele respective au influenţat evoluţia ulterioară a atitudinii lui Paul Goma şi a familiei sale faţă de autorităţile comuniste de la Bucureşti?(s.n.) Probabil că nu vom afla niciodată răspunsul la această întrebare.”

      Petre Opris

      https://www.contributors.ro/paul-goma-alianta-dintre-constiinta-istorica-si-constiinta-literara/#comment-541239

      Scripta manent. Acest comentariu aparut in 2023 ne spune foarte multe despre mentalitatile persistente inca la unii cercetatatori ( https://www.contributors.ro/author/petre-opris/ ) dupa 34 de ani de tranzitie.

      In primul rand , dincolo de bogatia de date inutile citata in articol ca sa anestezieze atentia cititorului , ceea ce era strict secret inainte de 1989 si luat de bun de comentator (1) este ceva absolut ridicol si stupid in zilele noastre , dar comunismul , este adevarat, nu putea functiona fara secrete .
      In al doilea rand legatura fortata intre Paul Goma , „mazilirea ” lui Petre Navodaru care era tatal sotiei lui Paul Goma si „evolutia ulterioar a atitudinii scriitorului si a familiei sale fata de comunism” este o insinuare triviala ( intreaga evolutie a scriitorului este anticomunista ) si josnica ( atacul la persoana si atacul familiei intr-o disputa publica fac parte din ceea ce se numeste ” character assassination”).
      Pe de alta parte, bogatia detaliilor si documentelor prezentate de comentator :”in interesul cauzei” :

      ” … Deoarece ( Petre Navodaru – n.n) nu l-a fost înapoiat ( documentul -n.n.) la biroul de documente secrete al Direcţiei Centrale de Statistică în momentul în care i-a fost solicitat (19 februarie 1971),..”

      ” La 31 ianuarie 1972, membrii Secretariatului C.C. al P.C.R. au aprobat eliberarea din funcţii a celor din conducerea Direcţiei Centrale de Statistică: Petrache Buzoianu (director general), Petre Năvodaru (3 ) şi Mircea Bulgaru (director general adjunct). În locul lor au fost numiţi Ilie Şalapa (director general), Petre Ghimbuluţ şi Mihai Busuioceanu.”,etc.

      ne arata scormonirea unor arhive cum este arhiva C.C. a P.C.R. la care cetatenii obisnuiti nu au acces, dar in care altii se simt ca pestele in apa .
      In sfarsit , avem inca o dovada ca razboiul comunistilor cu Paul Goma , cu disidentii, cu legionarii si cu anticomunistii in general continua si dupa moartea lor , deci intrebarea este cine sunt si ce urmaresc cei care au trecut la butoane si au preluat stafeta in locul lor.

      • Bună ziua, domnule Sergiu Simion,
        Am dreptul să mă întreb în ce măsură ceea ce s-a întâmplat în februarie 1971 a influenţat atitudinea lui Paul Goma şi a familiei sale faţă de regimul comunist. Din fericire, chiar şi „după 34 de ani de tranziţie” nu aveţi nici o posibilitate să îmi negaţi dreptul de a pune întrebări. Cogito, ergo sum! Ce să facem, aşa este cu ştiinţa. Cine s-ar fi aşteptat ca scormonirea prin arhive să ducă la cazurile Petrov sau Constantin Bălăceanu Stolnici? Sunt două exemple aleatorii, dar pot să găsesc şi altele.

        Date inutile? Exact, aici aţi nimerit. Le-am inclus pe larg în comentariu (Nota bene! există întregul document, l-am obţinut în urmă cu vreo 15 ani) pentru a se înţelege de către tânăra generaţie că regimul comunist era în stare să secretizeze şi hârtia igienică. Aşa s-a primit modelul de la Moscova. Petre Năvodaru a fost mazilit pentru un document care nu avea nici o importanţă, iar ridicolul situaţiei putea provoca mari frustrări, aşa cum observ şi la cei care cred că deţin adevărul absolut.

        Nu aveţi acces la arhive? Vă pot spune personal cum să ajungeţi la documentele din arhiva C.C. al P.C.R. dacă nu înţelegeţi instrucţiunile de pe portalul A.N.R. (http://arhivelenationale.ro/site/cercetare/cercetare-online/). Din fericire, restricţiile de anul trecut au fost ridicate, singura care a rămas fiind cea despre documentele SSID (Strict Secret de Importanţă Deosebită), la care nici eu nu mai am acces. Dacă veţi vedea totuşi asemenea SSID-uri publicate de mine, vă informez că le-am obţinut până la 26 mai 2022, aşa cum putea să procedeze orice cetăţean român sau străin care îşi exprima dorinţa să le vadă în mod oficial la sala de studiu a A.N.R.

        Peşte în apă? După peste 20 de ani de citit documente, îndrăznesc să recunosc faptul că mă descurc binişor la înotul prin dosarele comuniste. De fapt, înot doar cu o mână, iar cu cealaltă dau din picioare. :)))

        Revenind la Paul Goma, rămâne cum am stabilit: suntem în dezacord reciproc! Nu ar fi pentru prima dată.

        • „…mă descurc binişor la înotul prin dosarele comuniste…”
          asa, si cu ce folos? sa se demonstreze ca juzii, apevistii, militienii si securistii au fost ghiocei? nu domnule, au fost jeguri lase si amorale (acolo se inregimenta pleava societatii (cine s ar fi inhamat sa serveasca un regim criminal?) , aia rupti in fund, sa i incalte statul si sa le dea caschete de vreme rea). doar nu va inchipuiti ca ceausescu si elena au pus piciorul pe grumazul romanilor prin inteligenta lor? nu domnule, prin unelte (scursuri umane), aceleasi si azi, ce se indoctoreaza intre ele, si isi fixeaza ele insele privilegiile (politrucii sint doar virful aisbergului). domnul Sergiu Simion a punctat foarte bine (semneaza si cu numele real) cum de altfel (obiective) sint toate comentariile dumnealui, si ca atare merita apreciat.

          • Subiectul este cartea despre Paul Goma, domnule man of war.
            Cum se numeşte persoana care schimbă subiectul deoarece are poliţe de plătit cuiva? Nu ar fi mai bine să scrieţi comentarii la articolele pe care le-am publicat deja sau care o să fie publicate în acest an pe Contributors?
            Şi dacă tot îl lăudaţi pe domnul Sergiu Simion, încercaţi să îi urmaţi pilda şi să semnaţi cu numele dumneavoastră. Aşa se cuvine.

            • Subiectul este cartea despre constiinta istorica si morala la Paul Goma , deci sunteti persoana care schimba subiectul si discuta despre familia scriitorului . Dupa cum ati observat deja , domnul man of war are si isi exercita dreptul de a-si exprima opiniile unde, cum si despre ce crede de cuviinta, nu unde si cum doriti dvs.

      • ”intreaga evolutie a scriitorului este anticomunista”. Hahahahaha. De anticomunist ce era, la 19 ani a devenit activist de partid, ca instructor superior de pioneri, alte slujbe nu erau pentru anticomuniști. În aceeași evoluție anticomunistă se numără angajarea, doar cu liceul terminat, în domeniul ideologic „presă-cultură”, unde redacta sârguincios dări de seamă nesemnate despre realizările din artă-cultură, nu erau alte locuri de muncă în România. Tot de anticomunist, l-au transferat ăia de la România Literară pe blat de la muzică la proză, că ăia promovau anticomuniștii… Evoluția anticomunistă a continuat cu căsătorirea cu fiica unui fost ilegalist, mare ștab comunist la data aia, nu a găsit pe altcineva virulentul anticomunist, nu erau fete de oameni ai muncii. De anticomunist ce era, a urmat înscrierea în Partid, în paralel cu încercări disperate de a accede în establishment cu scenarii de film promovate prin toate pilele posibile, nu era alt domeniu în care putea încerca, doar cel pur ideologic. De anticomunist ce era, singura relație bună menținută pe parcursul vieții a avut-o cu Luiza Elhman („Năvodaru”), bolșevică impenitentă de la 14, colonel de Securitate de la 30 de ani, individă care a fost profesoară de securiști, îi perfecționa pe ăia la Școala de la Băneasa. Cât despre „conștiința” lui Goma, omul a exploatat-o pe nevastă-sa, nu a muncit o zi în viața lui, și-a ținut familia în mizerie și teroare existențială, a fost un obsedat de propria carieră de mare scriitor, de fapt un talent mediu, umflat de grupul de la Paris (primul pe care l-a atacat când s-a întors roata – nu era prost Freud ăla), care a prelucrat minor temele imaginate de ideologul Țepeneag în primul rând, apoi de soții Lovinescu (libertatea interioară și balivernele astea). În 40 de ani de șomat la Paris, nu a publicat un document din arhivele franceze despre Basarabia (tema vieții lui), deși duduie arhivele diplomatice, precum și relatările de călătorie necertate sistematic din bibliotecile publice parisiene, a scris obsesiv despre aceleași lucruri, din ce în ce mai irelevant și căzând în extreme penibile. Dacă face cineva un index al numelor proprii din scrierile domnului anticomunist, și generează anumite comparații, s-ar putea să aibă nevoie de multă lămâie pentru depășirea momentului. După 1990, a fost de o lașitate extremă, a denigrat țara în mod repetat, prin toate Memoriile către OFPRA, unde cerșea la fiecare patru ani statutul de refugiat politic, inventând toate insanitățile, cum că ar fi persecutat și în pericol dacă s-ar întoarce în România, și alte aberații din astea, pentru o indemnizație și o locuință socială. Cartea lui Flori Bălănescu e cartea unui fan, a unui „groupie”, acolo informația istorică e selectată tendențios și silită să intre în Patul lui Procust al unor concluzii preconcepute în Fan-Clubul subiectului.

  2. Cu tot respectul pentru curajul si refuzul oricarui compromis : antisemiismul lui virulent il aseaza printre cei mai mari antisemiti intelectuali din istoria culturii romane . Goma a fost un negationist al Holocaustului romanesc , Holocaust generat , dupa opinia lui , de victimele evreiesti ale acestuia !

    • …„refugiat din Basarabia recăzută din 1944 pradă rușilor” Paul Goma era mult mai bine poziționat să judece și „Holocaustul” generat, așa cum scrieți, „de victimele evreiești ale acestuia”.
      Nu e bine să întoarcem privirea nici când e vorba de „unii”, nici când e vorba de „alții”, nu credeți?
      Să ne amintim (Ioan, 8,7) de vorbele „Cine dintre voi este fără pacat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea”…

      • Alo, negaționistule „observator” putinist! Ce e cu ghilimelele alea la Holocaust?
        În plus, Petru Roman nu a scris el de de „victimele evreiești ale acestuia”, ci a arătat că aceasta era opinia lui Goma.
        La articol, cine l-a citit pe Goma știe deja adevărul despre valoarea lui ca scriitor. Nu mai e chiar atât de cenzurat încât să ne formăm o imagine din comentariile altora.

          • Ha, ha, ce subtil.
            Funcționali mai sunt unii, dacă-și închipuie că aberațiile lor prind pe un site precum „Contributors”.

          • Partidul ne invata ca trebuie sa fim vigilenti, dusmanul poporului se ascunde peste tot. E stiut, inca dupa vremea lui Stalin, ca cel care pune holocaust in ghilimele e putinist, asa cum e homosexual cel care are acvariu. Poate ca si Goma punea ghilimele, mai ales ca nefasta-sa era evreica si deci si fiul.
            P.S Uneori, cind se citeaza ceva, textul citat se pune in ghilimele, desigur cu exceptia „putinistilor”. OOps am scapat ghilimele.

            • Cum mai săriți unul în ajutorul altuia, mai mare dragul.
              Otherwise, nu știu pe nimeni care să pună în ghilimele Holocaustul, dar poate doar fiindcă nu am negaționiști în anturaj. Ce să mai zic de musca de pe căciula putiniștilor.

        • Dane, cel care te-a trimis aici te-a instruit rau. Putinistii nu neaga Holocaustul. Spune-i stapanului tau sa-ti trimita material mai de soi.

  3. Paul Goma e unul dintre, putinii, adevarati barbati ai Romaniei. E un fel de judecata de apoi a multor „intelectuali” romani.
    Cel mai trist a fost, pt mine, „cearta” cu Dorin Tudoran. Pt mine, Dorin Tudoran ramine, si el, o adevarata constiinta. Stiu ca nu e agreat pe aceasta platforma.
    P.S In Jurnalul lui Paul Goma se vorbeste si de Neamtu Tiganu.

    • Pentru ca aceasta platforma, departe de a fi obiectiva, este profund ideologizata, marcata de simpatii si antipatii incompatibile cu ceea ce se numeste `common sense`…

    • Aceasta platforma a publicat o recenzie scrisă de mine la o carte de dialoguri dintre Dorin Tudoran și Robert Șerban.

      • Nea Mircea, nu am prins recenzia. Am cartea pe masa, Numai copilaria e glorioasa.
        Aveti un link la recenzie!?
        Oricum, felicitari pt curaj!

  4. Absolventul de liceu din 1989 are azi 55 de ani, deci mai toată populația României trebuie să-și imagineze viața în comunism cum ar citi, sub constrângerea bacului, nuvela „Alexandru Lăpușneanu”. Muzeul Național de Istorie stă în reparații din 2002 și n-am plagiat la București Casa Terorii de la Budapesta, încât generalul Pleșiță e perceput ca un tip simpatic de cine nu silabisește decât burtierele tv. Spre deosebire de alții, erorile intelectualilor se plătesc totdeauna, fie și mai târziu. Uniunea Scriitorilor l-a cedat puterii cu prea mare ușurință pe opozantul Paul Goma în 1977, iar politicienii, tipologic mereu aceiași, au învățat s-o disprețuiască. După Revoluție, i-au luat și sediul istoric, și Muzeul Literaturii, țepuind-o cu niște improvizații!

  5. @ Mircea Morariu

    ” Cu toate acestea, îmi asum un consistent cuantum de risc (s.n.) și îmi exprim aici convingerea că cercetarea, una, indubitabil, serioasă, consistentă, cu o apreciabilă rigoare a argumentației, va fi primită fie cu rezerve, fie va fi trecută, tactic, sub tăcere.”

    Sa fim seriosi, ce riscati ?! La spartul targului nu va asumati nici un risc cu convingerea Dvs , au facut-o altii mai demult sau mai recent ( https://revista22.ro/opinii/mariana-sipos/de-ce-nu-am-avut-nevoie-de-paul-goma ) care au aratat de ce Paul Goma a fost asasinat administrativ prin ceea ce Europa Libera numea ” moartea civila” . Adevarul trist ( si tragic pentru unele personalitati culturale ) este ca multi scriitori nu au avut niciodata curajul sa-l priveasca in ochi pe Paul Goma ( https://sergiusimion.blogspot.com/2020/04/singur-impotriva-tuturor-paul-goma-si.html ).

    • Sa fim serioși,distinse domn! Eu am vorbit despre riscul asumat în intuirea primirii de care va avea parte cartea lui Flori Balanescu din partea criticii. Citiți cu atenție, scrieți după ce ați făcut-o și pe urmă mai vorbim.

      • Ramaneti Dvs serios, eu ma amuz nu dupa aceea , ci acum pentru ca vorba este inutila atunci cand nu se respecta eticheta unui dialog, in schimb se dau comenzi si nu este prima data. Daca citeati cu atentie, exact despre acelasi risc am scris si eu ( de fapt , ce riscati atunci cand prognozati mersul norilor pe cer ?! :)) , dar nu ati citit cu atentie , in schimb aveti obiceiul foarte interesant ( si nu este prima data ) sa reprosati cititorilor exact ce nu ati facut Dvs.

  6. Faptul că doamna Bălănescu, care este un cercetător serios şi nu fantezist, nu iartă pe nimeni în lucrarea sa, se numeşte restabilirea adevărului istoric. Şi nu văd de ce ar trebui să facă concesii unora sau altora. Cei care se simt vizaţi se pot justifica singuri, sau, dacă sunt deja adormiţi întru Domnul, ar fi avut tot timpul să o facă din 1990 încoace.

    Bineînţeles că Paul Goma, având o personalitate puternică, nu era o persoană comodă, ci un om intransigent. De aceea nici nu a putut fi înfrânt de forţele demoniace ale regimului criminal de tristă amintire. Unui mare om i se trec cu vederea unele mici excese. Important rămâne ce a făcut acest om curajos, spre deosebire de alţii care gândeau, poate, la fel, dar nu au cutezat, pentru că atunci, în 1977, nimeni, şi în primul rând nici măcar Goma însuşi, nu cunoştea care vor fi repercursiunile acestui act eroic.

    Cât despre aşa-zisul antisemitism feroce al soţului unei doamne evreice şi al tatălui unui fiu evreu, care au fost alături de el toată viaţa, copleşindu-l cu dragostea lor de care avea atâta nevoie, consider că este o formă de a-i diminua curajul şi probitatea de care a dat dovadă întreaga sa viaţă.

    Mi se va răspunde că aşa este, dar că a negat Holocaustul. Şi dacă voi cere, cum am mai cerut, să mi se indice, negru pe alb, unde, în ce lucrare şi la ce pagină a făcut-o, mi se va răspunde, aşa cum mi s-a mai răspuns, că da, este adevărat că nu a scris aşa ceva, dar ştim noi că aşa gândea…

    Aceste argumente ţin mai mult de bârfă decât de adevărul istoric, pe care doamna Bălănescu a încercat să-l restabilească în această magistrală lucrare.

    Radu Negrescu-Suţu, semnatar al Scrisorii deschise a lui Paul Goma, fost deţinut politic anticomunist

  7. Paul Goma a fost o persoana incomoda pentru ca a pus o hârtie de turnesol in care s-au văzut in adevărata lumina mai toți intelectualii pre si post-1989, arătându-le lipsa de verticalitate.
    E neplăcut sa ți se aminteasca ca ai fost las sau ca ai fost (sau ești încă si azi) un profitor al regimurilor mai vechi sau mai recente.
    După 1989, unii l-au înjurat sau i-au diminuat rolul, alții l-au ignorat, iar unii, ajunși mari editori si promotori ai democrației, i-au dat la topit cărțile.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Cumpara cartea de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro