CCR a pronunțat astăzi o decizie extrem de importantă prin care este interpretată Constituția în legătură cu puterile ministrului asupra procurorilor. Ținânt cont și de o altă decizie de acum două luni a CCR, pot spune că ministrul justiției a devenit șeful procurorilor, un lucru la care se renunțate în anul 2004.
La ce se referă Decizia CCR din 30 mai 2018?
Ministrul Justiției ceruse revocarea procurorului-șef al DNA pe motive manageriale. CSM a avizat negativ această solicitare, considerând că argumentele invocate nu se susțin. Președintele României a respins propunerea pe motiv că motivele invocate nu impun revocarea. Guvernul a contestat decizia șefului statului, iar CCR a decis pe 30 mai că solicitarea ministrului nu putea fi cenzurată de Președintele statului decât dacă nu s-ar respectat procedura legală de revocare, nicidecum pentru că el a considerat că nu ar fi suficiente motive de revocare; în final, CCR îl obligă pe Președinte să revoce procurorul-șef al DNA.
Care e argumentul constituțional folosit de CCR în decizia sa?
Constituția nu reglementează cine anume numește și revocă înalții procurori.
În mod surprinzător, CCR folosește însă un text constituțional care se referă la orice procuror. Este vorba de art. 132 alin. (1) din Constituție care spune că „procurorii își desfășoară activitaea sub autoritatea ministrului justiției”. Dar acesta nu privește, încă o dată o spun, funcțiile de conducere din parchete. Acestea din urmă sunt reglementate prin legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Care e aspectul de noutate în decizia CCR?
Acum două luni CCR a decis că ministrul joacă un rol important în numirea înalților procurori. Atunci a spus că nu e nicio problemă dacă Parlamentul reduce la o singură dată posibilitatea Președintelui țării de a refuza să accepte propunerea venită de la ministru pentru o persoană care să ocupe o astfel de poziție. CCR a arătat atunci că ministrul joacă un rol esențial în numirea înalților procurori.
Acum, practic CCR a spus același lucru cu privire la procedura de revocare. Dar subliniez că aici nu există posibilitatea Președintelui de a respinge – chiar și o singură dată – propunerea venită de la ministru.
Prin urmare: CSM și Președintele țării nu mai au de acum niciun rost în procedura de revocare. Oricum avizul CSM era până acum doar consultativ, dar totuși era important pentru că numai el putea face o evaluare a activității manageriale a oricărui magistrat din România, întrucât toate datele despre carieră respectivului și a instituției unde funcționează sunt păstrate exclusiv de către CSM. Dar de acum, practic, Președintele statului este redus sub rolul unui primar de comună: el va trebui să facă ceea ce îi spune ministrul chiar dacă este vorba de un înalt procuror din România.
Care e semnificația acestei decizii?
Fiecare procuror depinde, pe scară ierarhică, de procurorul care îi este șef. Astfel, din treaptă în treaptă, se ajunge la procurorul general, șeful DNA și șeful DIICOT. Dar cu privire la aceștia CCR tocmai a decis că ei pot fi numiți și revocați când vrea ministrul justiției, motivele găsite de el fiind imposibil de cenzurat. Prin urmare, se recunoaște că toți procurorii depinde de politic. Iar asta…. este constituțional.
Care e legătura dintre procurori și politic?
În timpul comunismului, alegerea și revocarea din funcție a Procurorul general se făcea de către Marea Adunare Națională, iar a procurorilor-șef de județ de către consiliul județean la propunerea procurorului general. Toate atribuțiile de numirea, transferarea, avansarea și încetarea funcției pentru alți procurori le făcea Procurorul general. Așadar, fiecare procuror depinde, în ultimă instanță, de politic.
După Revoluția din 1989, în Constituție s-a scris că procurorii sunt sub autoritatea ministrului justiției. Asta a permis ca prin lege să se dea tot felul de atribuții ministrului: avea puterea de a numi procurorii în funcție, de a numi șefii în funcție, de a da procurorilor dispoziții obligatorii în vederea respectarii si aplicarii legii, inclusiv de a începe urmărirea penală împotriva vreunei persoane sau de a declara căi de atac. Ministrul era cel care autoriza cercetarea penală împotriva unui magistrat, arestarea lui sau trimiterea acestuia în judecată. Până în 2004 Procurorul general al țării era promovat și eliberat din funcție de Presedintele Romaniei, la propunerea ministrului justitiei.
În 2003 s-a creat CSM separat de MJ, care să gestioneze cariera judecătorilor și procurorilor. Iar prin legile justiției din anii 2004-2005 s-a ajuns la concluzia că puterile ministrului justiției trebuie reduse și menținute legătura cu ministrul doar în privința procurorilor șefi de la vârful sistemului de parchete, ceilalți procurori fiind numiți în funcții de conducere în urma unor concursuri organizate de CSM. La fel, promovarea, transferarea, sancționarea procurorilor urma să revină CSM. Între timp, s-a limitat orice formă de influențare a activității procurorilor de către ministru: s-a dat decizia de numire și revocare la Președintele Statului și s-au stabilit doar trei motive pentru revocarea înalților procuror din funcție.
De ce este important cine conduce procurorii?
Un procuror care știe că a lui carieră depinde de un ministru nu va îndrăzni să ancheteze politicieni de aceeași culoare politică cu ministrul. Asta a fost situația în România până în anul 2004.
Judecătorii au toată legitimitatea să fie preocupați de statutul procurorilor, pentru că până și un judecător poate fi pus sub anchetă penală de către un procuror. Și dacă procurorul este subordonat politicului, anchetarea judecătorului ar avea o miză politică. Știind că poate fi cercetat politic pentru soluțiile sale, nici un judecător nu va îndrăzni să condamne vreun politician din partidul ministrului care este găsit vinovat de comiterea unei infracțiuni. La nivel teoretic, justiția încetează când judecătorilor le este frică și politicienii de la putere sunt deasupra legii.
Poate fi contestată decizia CCR din 30 mai 2018?
Decizia CCR urmează a fi motivată pe larg și ea se va publica în Monitorul Oficial. Ea nu poate fi atacată de nimeni și nicăieri. Din momentul publicării ea devine obligatorie pentru toată lumea.
Ce va face Președintele statului în actuala procedură de revocare a șefului DNA?
Încă nu s-a motivat decizia CCR unde urmează să fie dezvoltată situația care a dus la această decizie. Nici nu am văzut motivele pentru care Președintele României nu a dat curs propunerii de revocare făcute de ministrul justiției cu privire la doamna Kovesi. De aceea îmi permit o concluzie tranșantă și o speculație:
a) Dacă Președintele statului își menține motivele de respingere a revocării, atunci nu are de ales: pentru a rămâne în matca constituțională el trebuie să emită decret de revocare din funcție a procurorului-șef al DNA. Dacă nu emite decretul, poate fi acuzat de Parlament de încălcarea Constituției și suspendat din funcție pentru a decide poporul revocarea lui din această funcție. Între timp, ar fi înlocuit de președintele Senatului care ar emite imediat decretul de revocare din funcție a procurorului-șef al DNA;
b) Dacă Președintele statutului dorește, poate să își precizeze motivele de respingere a revocării, menținând doar pe cele legate de legalitate: poate să refuze în mod public și motivat revocarea procurorului șef pe motiv că ministrul justiției nu ar fi respectat legea cu privire la procedura de revocare a unui înalt procuror.
Care sunt efectele pe viitor ale deciziei CCR din 30 mai 2018?
CCR spune acum că procurorul-șef DNA poate fi revocat de ministrul justiției. Aceeași decizie va fi valabilă și pentru procurorul-șef al DIICOT și pentru Procurorul General al PICCJ. La fel, pentru adjuncții lor și șefii de secții de la aceste structuri. Așa că mă aștept la noi revocări.
Dar, mai mult, decizia CCR s-ar aplica, fără nicio îndoială, oricărui procuror din România. Cu alte cuvinte, chiar dacă legea spune că pe ceilalți procuror-șefi din România îi pune în funcții CSM în urma unui concurs, mâine ministrul poate cere ca aceste atribuții să îi fie date lui – și ar fi constituțional, spune azi CCR! Tot astfel, despre promovarea și transferarea procurorilor nu se spune nimic în Constituție (așa cum se spune în privința judecătorilor și se dau aceste atribuții în sarcina CSM), ceea ce înseamnă că oricând acestea pot fi date ministrului – și ar fi constituțional, spune azi CCR!.
Cum pot fi îndreptate lucrurile?
Situația actuală provine din art. 132 alin. (1) din Constituție. Acea sintagmă „procurorii…sub autoritatea ministrului” trebuie eliminată. Pentru asta ar trebui un referendum de modificare a Constituției. Legea poate fi inițiată de Parlament sau de cetățeni.
Până atunci trebuie securizată cariera procurorilor și mijloacele de intervenție a ministrului justiției în cariera lor și dosarele instrumentate de ei. Asta se poate face prin modificarea legilor justiției care…tocmai au trecut de Parlament și față de care s-a cerut opinia Comisiei de la Veneția. Între timp președintele statului a cerut CCR o reevaluare a acestor legi, dar s-a respins o primă solicitarea a sa vizând una din cele trei legi, tot pe data 30 mai, pe motiv de depășire a termenului legal.
Adica eu/RO am mai regresat un pic….
Va multumesc d-le Danilet pt munca d-va…cei care au ochii o apreciaza sincer.
Cred ca avem multe de definit inainte de a interpreta Constitutia, asa cum e ea acum. Daca ea spune ca deciziile CCR se aplica deindata le aplicam si gata. Problema ar fi doar sa lamurim dupa executarea ordinului (deciziei) daca a fost corecta din toate punctele de vedere sau trebuie avuta in vedere o corectie viitoare. Va supun atentiei un aspect care a scapat analizei logice, in drept si in fapt. Sper ca sunteti cu totii de acord ca vorbim despre un drept de semnatura, nu de o obligatie de semnatura. Legea prevede in mai toate statele lumii ca semnatura data sub constrangere este nula de drept. Cum explica atunci CCR faptul ca il obliga pe Presedintele Romaniei sa semneze ceva cu care evident nu e de acord. Conform normelor de drept semnatura ar fi nula, sau nu ? Pentru a debloca conflictul constitutional se putea pune in discutie numirea sau demiterea cuiva fara avizul presedintelui, dar obligarea lui sa semneze ceva incalca principii fundamentale ? As vrea sa discutam aspectul cu buna-credinta pentru ca politica, partizana ca orice politica, nu are ce sa caute in justitie
Clar cristal.
In sport se spune ca trebuie sa te folosesti de greselile adversarului. Sa nu le ratezi. Asta au facut si fac acesti guvernanti adunati in Grupul Infractional Organizat.
Daca vom tot ocoli greselile dnei Kovesi si ii vom acuza doar pe cei ce considera ca nu au Puterea pina nu au Justitia, ne facem rau cu mina noastra. Pentru ca Tudorel si a lui ceata, de-abia au asteptat sa iasa la interval procurori ca Portocala si Onea (si citi ca ei!).
Eu ma intreb referitor la achitarea unor Ponta, Sova Tariceanu si altii:
– dosarele au fost facute de incompetenti?
– au fost facute la ordin?
sau au fost intocmite intentionat gresit incit indivizii sa fie achitati?
NB,
si pina acum unii judecatori se simteau timorati in fata procurorilor.
Aveti dreptate, E momentul perfect s-o acuzam pe Kovesi. Noi, aia care consideram ca, asa, cu bunele si relele ei, e totusi una din ultimele bariere impotriva ciumei pesediste.
Dar, de fapt, ce rost mai are s-o acuzam – nu mai bine ii lasam pe astia s-o revoce?!?
Ii lasam, aplaudam de pe pe margine si filosofam subtire – „Ehei, daca ma ascultati pe mine si vedeati mai demult greselile kovesiene…”
Te bucuri ca tocmai s-a repolitizat justitia din Romania? Iti place mai mult cu o justitie partinitoare, sa inteleg.
pun pariu ca asculti guitza tv, latrina 3, felics turnatoru fm si restu tradatorilor care se vand pe doi lei gauriti,
tradatori a caror pregatire este la nivelu gleznelor unui repetent din anu intai de la scoala de drept,
pun pariu ca n-ai citit o scrisoare pierduta, ca atunci ai fi aflat ca romanii iubesc tradarea dar urasc pe tradatori,
nu intamplator sefu ccr a fost de ceva timp sa ia lumina de la tovrashii de credinta stramoseasca de la rasarit,
http://www.ziare.com/valer-dorneanu/presedinte-ccr/seful-ccr-explica-vizita-in-rusia-dupa-ce-mae-i-a-recomandat-sa-nu-mearga-1514739
pt. obositii care au uitat sa isi puna neurorii in functiune am sa reamintesc ca in justitia de tip nou de la moskva, model imbratisat si la noi inainte de 89 iar de catre unele complete pana in 2004 si ulterior, partidu trimite biletel completului cu solutia ce trebuie dispusa de instanta,
nu intamplator tradiceanu a trimis pana la urma un biletel presedintelui republicii legat de un fost stalp al pnl legat de furtu din bujetu de stat,
vom ajunge din nou, la fel ca inainte de 45 conducerea fura iar autoritatea judecatoreasca va fi incapabila atat material cat si functional sa pedepseasca hotia,
trendu a fost dat deja de mai bine de un an de catre prima instanta a patriei,
condamari in marile dosare de coruptie la nivelu amenzilor de parcare,
urmeaza nue de bulevarde si strazi la capitala patriei cu ilustrii hoti membrii de partid,
interesant ca toti cei care sar azi in fata din randu majistratilor nu au scos un cuvant atunci cand inalta curte a dat pedepse de astea de 1,2,3-5 ani pt furturi de zeci de milioane de euro din bujetu de stat,
pedepse tip amenzi de parcare,
sau mai recent achita pe banda rulanta,
am ajuns aici pt ca judecatorii si procurorii au privit linistiti cum creste salaru, se pot pensiona cu 25 de ani vechime in munca, etc,
in loc sa ia atitudine fata de incercarile de incurajare a furturilor si legiferarea hotiei,
degeaba toate facultatile si eforturile profesorilor,
ma gandesc ca profesorii astia au luptat pt ca majistratu sa aiba salar nu ca el sa stie sa interpreteze si sa aplice legea,
interpretarea asta nu se face pe ascuns ci ca fiecare participant la o procedura sa ia act despre drepturile sale si sa le poata exercita,
ori cel mai mare participant la procedura este poporu rumân,,
majistratu are un juramant fata de tara si popor si nu fata de politicianu care este vremelnic ministru si ii plateste salaru,
majistratii sunt inainte de toate cetateni ai patriei si prima obligatie o au fata de patrie,
iar patria este norodu amarat, impilat si cu putina stiinta de carte,
orice asemanare ale politicilor si legilor din justitie din Ungaria, Polonia şi Romania este o pura intamplare
stalin si poporu rus fericire ne-a adus,
Raspunsul e „da” cel putin la una dintre intrebari. Evident ca sponsorizarea partidelor politice a fost facuta prin coruptie la nivel inalt. Cine calculeaza sumele necesare unei campanii electorale romanesti nu intelege cum singurul sponsor depistat este Elena Udrea. Ceilalti acuzati au fost nevinovati. Ca un Sova, sau un …. au mai ramas si ei cu ceva bani, mi se pare normal, pentru ca banii se cam lipesc de mainile murdare. Asta se intampla de 29 de ani si aveam nevoie de o decizie politica pentru a sesiza ca nu e normala ? Sau poate cineva dovedeste ca PSD sau CDR au facut campanii pe banii membrilor si coruptia a inceput cu Elena Udrea care a organizat gala Bute ?
Presedintele ar mai putea amana sine die decretul de revocare… Spre deosebire de promulgarea unei legi nu exista nici un termen in care trebuie emis decretul de revocare. De asemenea, desi diferit, ar mai fi un precedent cand referendul privind reducerea parlamentului la 300 de locuri n-a fost pus in aplicare nici in ziua de azi. Sigur, ar putea fi amenintat cu suspendare insa PSD nu pare prea popular zilele astea.
Ok, ciuma nu e populara zilele astea, dar pana se face referendumul vine in postul de presedinte prosto.. scuze Tariceanu. Sa vezi atunci viteza la modificat si adoptat legi pro-infractori.
Parea sa-mi fie „clar cristal”.
Dar mai sint si alte opinii de cunoscatori:
http://www.mediafax.ro/social/dana-girbovan-unjr-refuzul-presedintelui-de-revocare-cu-incalcarea-limitelor-constitutionale-17236735
lol, ti-ai gasit pe cine sa citezi, pe doamna Girbovan, trompeta PSD care spunea ca legile justitiei in forma lui cIordache sunt foarte bune….
Femeia aia se vizeaza ministrul justitie de ani buni de zile, presteaza pentru majoritatea actuala din greu. Deci minte de ingheata apele, ca sa linisteasca „boborul”
„Presedintele Romaniei, in temeiul prevederilor art.94 lit.c) din Constitutie, nu are o putere discretionara proprie in cadrul procedurii de revocare, ci o putere de verificare a regularitatii acesteia.
Rezulta ca prerogativa presedintelui Romaniei de a revoca procurorul din functia de conducere se circumscrie exclusiv unui control de regularitate si legalitate a procedurii.”
Pe scurt, daca Tudorel respecta pasii formali si aduce si dosarul cu sina, pa. Procurorul sef zboara cand vrea ministrul. Poate sa scrie ce vrea muschiul lui in documentul prin care cere revocarea, cum a scris de altfel si acum: compilatii idioate luate de pe A3 si luju.ro, plus biografia lui romantata.
e clar, singura speranta ramane la presiunea UE! Care UE e acum ocupata cu altceva.
Frans Timmermans Prim-vicepresedintele Comisiei Europene spune ca a identificat adevarata problema pentru care Romania face pasi inapoi atat in domeniul justitiei, cat si in toate celelalte domenii:
„Problema Romaniei este una tipica pentru tarile din Lumea a Treia, adica pentru acele tari din Africa si Asia care, desi sunt pline de resurse naturale, se zbat in cea mai crunta saracie din cauza prostiei si a hotiei care colcaie in acele tari.
Desi parea ca mergeti pe drumul cel bun, in ultimul an ati regresat enorm din cauza resursei umane de proasta calitate care a ajuns in fruntea tarii.
Aceasta resursa umana e de o calitate atat de jalnica incat reprezentantii ei, dupa ce ca sunt hoti, sunt atat de prosti incat isi inchipuie ca pot pacali pe toata lumea, desi ei nu sunt capabili sa comunice nici macar in limba materna.
Mai elegant de atat, nu stiu cum sa o spun, dar totusi o voi face:
Problema Romaniei e ca unul din trei pesedisti e la fel de corupt ca ceilalti doi!
Daca nici acum nu pricepeti, inseamna ca nu mai e nimic de facut, va salut si n-am cuvinte! Nimeni nu va poate face binele cu forta…”
exista o cale ca presedintele sa actioneze conform CCR dar fara a o demite pe kovesi. sa ceara la CSM aviz de legalitate a revocarii si sa primeasca unul negativ, argumentat bine.
@MariS
Intamplarea face ca suntem in exact aceasta situatie. CSM a explicat deja de ce justificarea MJ nu are temei legal in avizul negativ pe care l-a oferit deja. Iar motivarea presedintelui si pledoaria reprezentantului presedentiei la CCR a insirat aceste motive pe 2 pagini si doar ultima propozitie a avut legatura cu singurul aspect de care s-a luat CCR in minuta. Chiar asta este problema si de aceea zice domnul Danilet ca asteptam sa vedem si justificarea, trebuie vazut daca au fost capabili sa explice macar de ce restul justificarii poate pur si simplu fi ignorata, desi este putin probabil. Deci ideea este ca stim de ce solicitarea MJ nu respecta procedura legala si presedintele a folosit aceasta justificare a CSM in motivarea sa si apararea deciziei. Suntem intr-o situatie mult mai delicata.
MariS (30/05/2018 la 22:11)
Care articol din Constitutia Romaniei (asa cum este in vigoare azi) exista aceasta varianta ?
Doar intreb pentru a-mi imbunatati cunostinetel juridice?
Multumesc anticipat pentru clarificare.
CSM emite numai acte consultative cf legii pe speta data….deci sunt hartie igienica in fata hotararilor CCR.. HIBA este la numirea judecatorilor CCR care nu mai trebuie numiti politic ci de breasla prin referendum intre magistrati se propun 20-30 cu o reputatie profesionala impecabila si care nu au fost membrii a unui partid politic niciodata dupa 1989. din care se aleg 9 democratic.
Altfel CCR este o unealta politica si nu una de justitie cf dreptului constitutional….ce apara grupuri politice si nu legea.
Nu este chiar asa.
Uite ce zice in constitutie:
Art.134
(2) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte rolul de instanţă de judecată, prin secţiile sale, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. În aceste situaţii, ministrul justiţiei, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu au drept de vot
(4) Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte şi alte atribuţii stabilite prin legea sa organică, în realizarea rolului său de garant al independenţei justiţiei.
si daca vrei sa o dai joc pe Kovesi atunci tu minsitru al justitiei faci cererea, o argumentezi si CSM judeca. Ori CSM a respins ca nefiind fondate toate acuzatiile aduse dnei Kovesi in conformitate cu prevederile legale si cu atributiile stabilite CSM-ului prin constitutie.
Asa nu vrea sa vada Tudorel.
dar ce este mai trist este ca asta nu vrea sa vada CCR-ul.
Nu cred ca a existat zi mai trista in ultimii 8 ani de zile pentru Constitutia acestei tari.
R.I.P.
Interesanta propunere ! Genereaza un nou conflict de natura constitutionala, pe care CCR nu-l mai poate solutiona prin obligarea presedintelui sa semneze. Conform constitutiei, dupa ce deciziile CCR corecte sau vadit eronate sunt respectate deindata. Observati ca abuzul de drept se ascunde in detalii. Formularea „presedintele e obligat sa semneze” e gresita in drept pentru ca orice semnatura obtinuta prin constrangere e nula de drept. Mai pe scurt: afirmatia ca ne comportam ca o tara din lumea a treia e adevarata. Trebuie precizat insa ca romanii sunt dezgustati de politica, le e teama sa-si spuna parerea sau nu-si exprima parerea pentru ca nu-i asculta nimeni. Pentru a exista statul de drept (dictatura legii), avem nevoie de o justitie credibila. Protocoalele secrete, paza si protectia, lipsa raspunderii, aroganta si tupeul nu asigura increderea in justitie. Mai trebuie si competenta, experienta si mai ales buna-credinta. Pentru asta „portocalii” si tot neamul lor trebuie eliminati imediat ce exista indicii ca abuzeaza de putere. Altfel ei ajung sa conduca parchete si instante sa faca parte din CSM sau …
Super explicatie… cu o singura eroare.. Procurorii au fost intotdeauna sub influenta politica si inca sunt.. Pur si simplu imfluenta a trecut pe rand de la ministru la presedinte si din nou la ministru. Presedintele este si el om politic, si atunci putem foate bine spune ca :
„Un procuror care știe că a lui carieră depinde de un Presedinte nu va îndrăzni să ancheteze politicieni de aceeași culoare politică cu Presedintele.” Asta a fost situația în România in vremea regimului Basescu :)
Pentru a fi cu adevarat independenti procurorul sef ar trebui ales exclusiv de CSM, cum mandat limitat, fara nici un amestec politic, iar el ar trebui sa fie liber sa-si aleaga echipa – procurorii sefi DNA si DIICOT
De la „procurorii își desfășoară activitaea sub autoritatea ministrului justiției” la „ministrul justitiei numeste si destituie procurori dupa cum i se pare lui” e cale lunga. CCR nu e un grup de zei care ne explica texte abstracte. Stim si noi limba romana si nu spune nicaieri in Constitutie ceea ce au spus azi judecatorii CCR. Dar, sa nu uitam ca judecatorii de la CCR sunt numiti politic deci pot interpreta in favoarea celor care i-au numit absolut orice sesizare.
Observ va nu e nimeni care sa conteste aceste interpretari. Multe nu sunt interpretari juridice si doar exprimari neclare in Constitutie, asa cum este si in acest caz. Putem gandi fiecare si intelege un text, nu avem nevoie de CCR sa ne spuna cum sa gandim. Avem nevoie de CCR sa ia decizii in functie de ce spune Constitutia si sa nu ia nicio decizie atunci cand speta nu e specificata in Constitutie.
As putea intelege decizia Curtii daca s-ar referi doar la ceilalti inalti procurori, nu si la seful DNA. Romania si Bulgaria sint tari speciale in UE prin faptul ca au o problema de coruptie atit de mare incit a justificat instituirea unui mecanism special – MCV-ul. Din motivul asta, Romania (si Bulgaria) au nevoie de un mecanism special pentru a combate eficient coruptia inalta.
Daca distrugi sistemul de checks and balances pe care il reprezenta posibilitatea presedintelui de a se opune revocarii sefului DNA, lasi practic combaterea coruptiei la cheremul potentialilor corupti, adica pui lupul paznic la oi…
Va multumesc.
La modificarea acelui articol din Constitutie – art. 132 alin. (1) din Constituție.- ma asteptam eu, de buna credinta, zic iarasi eu despre mine, sa fie invicat de CCR ca fiind cel care a generat conflictul de interese.
Sunt si alte articole in Constitutie care consfiintesc rolul Presedinteleui in numiri de4 judecatori si procurori si legi care mentin acest principiu. Ma asteptam ca CCR sa inteleaga spiritul legii si nu sa constate ce Ministrul Justitiei are niste drepturi constitutionale speciala si de aceea se poate considera ca Ministrul Justitiei este in conflict cu Presedintele – absolut ciudat.
CCR a fortat la maximul Constitutia si ma astept la o opinie care sa vina din partea Comisiei de la Venetia, Nu se poate continua in acest ritm.
Pisica trebuie rupta in dpua!
Sa fim seriosi, aveati vreo indoiala aupra deciziei CCR ?
Sintem sau nu stat CONSTITUTIONAL ?
Atunci , imi pare extrem de rau, dar decizia CCR , trebuie pusa in aplicare , chiar daca presedintele mi pote trage de timp.
Dar astea sint tertipuri, Doamnelor si Domnilor !
Acum se plateste lasitatea liderilor politici ai opozitiei si a presedintelui Johannis care nu au actionat ferm, in limitele constitutiei, sa provoace alegeri anticipate, neacceptind guvernele Tudose si Dancila .
Nu se bucura numai PSD si sutinatorii si alegatorii sai
Se bucura tare de tot Moscova si Budapesta. O tara corupta poate fi cel mai usor recucerita si PSd este idatorat peste masura sprijinului conditionat al UDMR. Independenta Tinutului Secuiesc a devenit previzibila in timpul mandatului actualului parlament !
Fie… sa presupunem ca Presedintele gaseste motive prin care sa conteste cu argumente de legalitate cererea de revocare a sefei DNA. Ca rezultat LCK ramane inca un an procuror sef la DNA intr-o atmosfera infernala. Oricum, in acest interval activitatea este aproape paralizata prin controale si anchete aproape saptamanale, dosarele vor fi pripite si usor de dezasamblat de avocatii inculpatilor… (unul din motivele pentru care apar achitari in serie este si acesta, ca dosarele par a fi facute pe genunchi, nu probeaza suficient vinovatia, iar condamnarea pe baza lor ar putea fi considerata abuziva)
Institutia Presedintelui tot a primit o lovitura care o plaseaza la bunul plac al partidului politic aflat la putere.
Ales cu majoritate absoluta prin vot popular, poate fi suspendat oricand cu majoritatea de voturi din parlament, daca asa cum se intampla in majoritatea timpului, acesta are alta culoare politica si fara sa aiba nevoie de alte motive, sau de probe, numai de discursuri de infierare de la tribuna.
Astfel parlamentul poate influenta deciziile Presedintelui indiferent de opinia acestuia, de programul pentru care a fost ales. Deci, presedintele este de fapt comandat de parlament si, desi ales prin vot popular nu are puteri mai mari decat daca ar fi ales de parlament.
Nu ar fi cazul sa se modifice tipul de majoritate necesara pentru suspendare?
Avem teme pentru Referendum de modificare a constitutie mult mai serioase decat familia traditionala.
Cine convoaca referendum?
Dl Danilet scrie asa „art. 132 alin. (1) din Constituție care spune că „procurorii își desfășoară activitaea sub autoritatea ministrului justiției”. Dar acesta nu privește, încă o dată o spun, funcțiile de conducere din parchete. Acestea din urmă sunt reglementate prin legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.”. Intrebarea mea este – cei care conduc parchetele nu sunt procurori? Cum ar putea ca articolul din Constitutie citat sa nu se refere si la procurorii care au functii de conducere? In plus, chiar daca exista o lege separata, aceasta bate Constitutia? E ca si cum un regulament de ordine interioara dintr-o intreprindere ar fi mai important decat Constituatia. Parerea mea este ca trebuie schimbata Constitutia pentru a se obtine cu adevarat o independenta a procurorilor. Pentru ca nu se pot face legi care sa spuna altceva decat Constitutia. „procurorii își desfășoară activitaea sub autoritatea ministrului justiției”. scrie acolo. In Dictionarul limbii romane scrie asa. AUTORITÁTE, autorități, s.f. 1. Drept, putere, împuternicire de a comanda, de a da dispoziții sau de a impune cuiva ascultare. 2. Organ al puterii de stat competent să ia măsuri și să emită dispoziții cu caracter obligatoriu. ♦ Reprezentant al unui asemenea organ al puterii de stat. Cred ca e destul de clar…
Cariera unei persoane si activitatea desfasurata de acea persoana sunt doua lucruri distincte. Eu va spun ca cine influenteaza cariera procurorilor le afecteaza si activitatea, insa. CCR pare sa consfinteasca ca MJ nu e responsabil doar de activitatea procurorilor (iar legile subsidiare COnstitutiei vin si limiteaza aceasta putere doar la trei actiuni), ci de insasi cariera procurorilor, invocand articolul indicat.
Pt stiinta dvs: prin deciziile 675/2005 si 551/2009 aceeasi CCR a spus ca nu e o problema implicarea Presedintelui in decizie. Acum aflam ca Presedintele e supus ministrului justitiei.
dupa parerea mea sunt 3 momente iimportante in viata unui procuror
1. numirea
2. functionarea efectiva
3. demiterea/promovarea
Guess what?
Numai asupra functionarii efective – etapa 2 – are puteri depline Ministrul Justittiei.
Asa cum spune si Cristi Danilet sunt numai 3 actiuni posibile chiar si in aceasta etapa.
In ceea ce priveste numirile, demiterile sau promovarile – etapele 1 si 3 – Ministrul Justitiei poate face propunerile, trec prin CSM – forumul abilitat sa analizeze capacitatea de exercitiu si competenta acestora si decizia finala apartine Presedintelui.
Asa se intampla sau mai corect ar trebui sa se intample si la numirea unui PM – care nu este un agarici de tip docil. Presedintele insa nu a exercitat un rol activ si incer si sigur, pentru ca nu a vrut sa fie jucator ca predecesorul, a ajuns necastigator total. Lucru manual…Pacat.
Incepand cu data de ieri se poate spune ca Sectia pt Procurori a CSM a ramas fara o buna parte din obiectul muncii sale !
In aceste conditii nu m-ar mira daca dl Toader i-ar face utili pe membri Sectiei printr-o noua organizare a acesteia. In fond, pt casa de la tara are nevoie de un gradinar si de o bucatareasa. Aici in Bucuresti ii trebuie un „baiat” care sa-i duca si sa-i ia rufele de la spalatorie si o „fata” care sa-i deretice prin casa. In fine i-ar mai trebui si un sofer !
Ia sa vedem ? Cam astia ar fi, desi d-lui Ministru ar mai avea nevoie de vreo doi-trei oameni la Iasi.
PS. In fine, poate il ajuta tot fosti colegi de la CCR si dau ceva in legatura si cu Judecatorii sefi in asa fel incat sa se mai elibereze si Sectia pt Judecatori a CCR ! ))
PPS. Din pacate finalul comentariului meu nu este un pamflet si rog sa nu fie tratat ca atare !
Raul cel mare nu e demiterea lui Kovesi, nici macar schimbarea tuturor sefilor din parchet, sau politizarea justitiei. Cel mai mare rau este politizarea CCR si pierderea totala si pentru totdeauna a credibilitatii sale. Cine mai are incredere in institutii in Romania? In lipsa increderii, se mai poate face ceva?
Nu am înțeles? Este mai bine ca șefa DNA sa fie revocata de Johannis decât de Tariceanu?! Înainte de a fi o problema de drept constutional este vorba de moralitate (este cumva implicita jurisprudenței?). Revocarea lui Kovesi de către Iohannis ar fi adevarata înfrângere a taberei anti-corupție.
Membrii Curtii Constitutionale sint , pentru mine ca cetatean roman contribuitor la bugete publice , rusini nationale . Judecata lor este influentata si afectata . Vreau sa pot sa ii concediez .
Asa se si intimpla in tarile democratice: cind unui @ Adrian Popescu american ori german nu-i convine o decizie a unei inalte Instante, „o concediaza imediat” :P
Dle judecator fara narcisism feisbucist spun doar atat asa cum mereu am spus ceea ce era doar atat: Fata de structra Constitutiei singura varianta acceptabila din punctul meu de vedere este cea bazata pe tertium non datur, desigur fiecare cu consecintele ei.Adica: Peste CCR neezistand din 2013 nimic definit in constitutie si deciziile ei corecte juridic sau poate incorecte dupa opinia oricui dar nu si a CCR este totusi instanta suprema a ntiunii romane creatoarea statului si baza acestuia care are un instrument inca acela al referendumului. Asadar daca dl Iohannis este de acord cu decizia CCR trebuie sa ationeze in consecinta explicand si fara scuza ca nu are incotro pentruca are, iar daca nu este de acord sa nu execute nimic din ce pretinde aceasta dar sa convoace rapid referendumul cu o intrebare foarte simpla si clara: Sunteti de acord ca presedintele sa aibe ultimul cuvant decisiv la numirea si revocarea procurorilor DA sau NU . Cu DA Kovesi ramne in functie cu NU pleaca si mai departe se discuta cine va fi cel care va propune si va raspunde decisiv de numirea si revocarea procurorilor. Restul este doar gargara onanista in cel mai clasic stil telectualist romanesc.
Daca am inteles bine, pentru numirea si revocarea procurorilor sefi, procedura ar fi cam asa:
– MJ propune,
– apoi CSM este consultat, fara a conta ceea ce concluzioneaza,
– dupa care, Presedintele, instiintat de ceea ce precede, si tot fara a conta ceea ce crede, confirma propunerea MJ.
Deci, avem un scaun cu 3 picioare, din care numai unul atinge solul si nu stim de ce nu-l putem folosi ca…scaun?
Nu e chiar asa, pentru ca exista garantii echilibrului, un for suprem, CCR, alcatuit din 9 specialisti incontestabili a caror menire este sa asigure milioanele de cetateni care ignora subtilitatile constitutiei, ca totul este ok, daca ei, cei 9 deci, afirma asta!
Numai ca nu e chiar asa…legiuitorul roman, in intelepciunea sa, a zis ca nu e necesara unanimitatea avizului celor 9, cu toate ca deciziile lor sunt absolute!
Daca in SUA, pentru a decide de soarta unui singur om, e obligatorie unanimitatea juratilor dintr-un proces, iar in Ro e suficienta majoritatea judecatorilor ca sa se decida de soarta tarii, inseamna ca, pentru legiuitorii respectivi, viata unui american e mai importanta decat viata intregului popor roman…?
ART. 90
Referendumul
Presedintele Romaniei, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-si exprime, prin
referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.
ART. 2
Suveranitatea
(1) Suveranitatea natională apartine poporului roman, care o exercită prin organele sale reprezentative,constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum.
Dle judecator Danilet desigur ca pct 3 nu este problema dvs dar este a mea asa ca raspund complet la intrebarea dvs:
Poate fi contestată decizia CCR din 30 mai 2018?
Da:
1) efectiv prin ignorare dar asta nu rezolva problema
2) prin Referendum care este peste orice in aceasta tara
3) Daca se blocheaza astea si nu ma intereseaza cum si cu ce motivatie,CCR isi modifica cu de la ea putere atributiile care nu sunt de legiuitor pozitiv caci nu i s-ar fi dat in 2003 si dreptul de veto pe care-l are, iese in afara Constitutiei si poporul prin orice mijloc crede dsa chiar si violent(asa a fost in 1989) pe calea unei insurectii poate da de pamant cu ea in baza Declaratiei universale a drepturilor omului si cetateanului
Nu sunt eu vreun specialist in drept constitutional, ba chiar nici macar un specialist in drept, dar cred despre mine ca, nefiind analfabet functional, pot intelege un text pe care il citesc.
Drept care eu citesc asa:
1. Decizia CCR incalca exact articolul 1 din Constitutie, alin.4 si 5.
2. Legea care introduce ministrul Justitiei in economia numirii/revocarii procurorilor, fie ei si de rang inalt, incalca articolul 134 alin.1
3. Ultimele 4 cuvinte din articolul 132, alin.1 nu pot anula principiul constitutional al separatiei puterilor in stat. Relevanta lor este legata strict de sintagma „Minister Public”, care de fapt este totalitatea parchetelor si nu are un ministru in Guvern. Autoritatea ministrului asupra procurorilor se reduce la administrarea activitatilor curente, asa cum se intampla la toate ministerele – buget, organigrama, relatii de munca, coordonarea cu politia judiciara sau cum s-o mai numi ea, care este parte a Ministerului de Interne, colaborarea cu alte institutii, initierea de acte legislative. Ministerul public nu este subordonat ministrului Justitiei, asa cum este Administratia Penitenciarelor – care contesta la greu activitatea manageriala a ministrului Toader, de altfel.
5. Raporturile intre Parlament si Guvern sunt reglementate in Constitutie printr-un capitol dedicat. Raporturile intre Autoritatea judecatoreasca si Guvern, Presedintie sau Parlament nu sunt reglementate in Constitutie, tocmai datorita principiului statului de drept Orice interpretare in acest sens este neconstitutionala, intrucat ar adauga ceva ce pur si simplu nu este prevazut in Constitutie.
6. Dl. Dorneanu personal, prin refuzul de a mai participa la inatalnirea cu delegatiile MCV, ca si prin vizita la Sankt Petersburg incalca articolul 11, alin.1 si 2.
7. Dl. Dorneanu personal a incalcat Constitutia netransmitand catre Presedintie solicitarea numirii unui judecator constitutional in locul domnului Petre Lazaroiu, cel care in prezent ocupa si voteaza neconstitutional, avand mandatul expirat.
8. Dl. Tudorel Toader, personal, a incalcat efectiv Constitutia in al 10-lea an de mandat, nu a fost doar in „conflict constitutional”, asa cum pretinde ca s-a aflat doamna Kovesi de 3 ori (din care CCR de fapt a infirmat exact al treilea conflict, cel pentru care Toader a jucat simultan rolul de reclamant, avocat, ministru s.a.m.d.)
9. Procedura de revocare fiind deja incheiata prin refuzul Presedintelui si tinand cont de articolul 147 alin.4, ca decizia CCR sa aiba efect pe viitor, ar trebui ca Toader sa initieze o noua procedura de revocare.
10. Decizia CCR este neconstitutionala si – mai ales – datorita faptului ca ignora complet competentele si atribnutiile CSM, in schimb „valorifica” prin supraevaluare cele 4 cuvinte de la sfarsitul articolului 132 alin.1
11. Curtea neaga dreptul Presedintelui de a se pronunta pe „oportunitatea revocarii”, in conditiile in care dl. Toader insusi, in raportul sau din martie 2017 asupra activitatii doamnei Kovesi si a domnului Augustin Lazar a concluzionat ca nu este oportuna luarea unor masuri sanctionatorii.
12. Tudorel Toader, prin decizia CCR, ii da Presedintelui Johanis, prin precizarea solutiei pe care ar trebui sa dea in acest asa-zis conflict, un mandat imperativ, ignorand mandatul reprezentativ dat de alegatori.
13. Tudorel Toader afirma ca Presedintele nu are competenta sa se pronunte pe legalitatea solicitarii de revocare. Nu-mi e clar daca din cauza ca nu e jurist sau din alta cauza. Dar nici Constitutia nu prevede aceasta limitare. Chiar presupunand ca Presedintele nu s-ar putea pronunta pe legalitate, atunci cu siguranta CSM-ul o poate face si chiar a facut-o, iar Presedintele nu a facut decat sa tina seama de avizul dat de CSM. Insa faptul ca avizul este doar consultativ arata clar ca Presedintele poate lua propria decizie inclusiv in privinta motivelor de legalitate.
Va rog sa imi spuneti ce am citit/interpretat incorect mai sus, chiar astept cu nerabdare sa inteleg mai bine logica juridica si cea constitutionala.
@LM
Corect dle LM si felicitari daca nu esti jurist.
o observatie ; nu stiu ce a spus exact CCR dar pesedintele daca a vorbit de oportunitate in pledoaria in fata CCR a gresit(putea vorbi in tate etapele anterioare ale acestei spete) caci curtea nu are a aproba sau infirma ceva pornind de la oportunitati si in nici-un caz in mod declarat.
Presedintele nu a pledat in fata CCR, iar la oportunitate s-a referit in refuzul pe care i l-a transmis lui Toader, dupa ce a vorbit mai intai despre legalitate.
Partea cea mai rea abia acum vine: tot CCR a decis, in cazul OUG13, ca exact oportunitatea unui act nu poate fi motiv de cercetare, ca este fix la aprecierea Guvernului. Acuma, daca guvernului, ca parte a executivului, i s-a confirmat acest drept de a stabili oportunitatea si a actiona in consecinta, chiar nu pricep de ce Presedintiei – cealalta parte a executivului – i s-ar nega acest drept de catre – culmea! – un membru al executivului care profita din plin de oportunitati. Pt ca ce altceva este propunerea de revocare decat o incercare de valorificare a unei oportunitati?!
ART. 90
Referendumul
Presedintele Romaniei, după consultarea Parlamentului, poate cere poporului să-si exprime, prin referendum, vointa cu privire la probleme de interes national.
ART. 2
Suveranitatea
(1) Suveranitatea natională apartine poporului roman, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum
ART.134
(2)Consiliul Superior al Magistraturii indeplineste rolul de instantă de judecată, prin sectiile sale, in domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor si a procurorilor, potrivit procedurii stabilite prin legea sa organică. In aceste situatii, ministrul justitiei, presedintele Inaltei Curti de Casatie si Justitie si procurorul
general al Parchetului de pe langă Inalta Curte de Casatie si Justitie nu au drept de vot.
(3) Hotărarile Consiliului Superior al Magistraturii in materie disciplinară pot fi atacate la Inalta Curte de Casatie si Justitie.
Am uitat un punct important:
14. Procurorii din sectia de procurori a CSM sunt si ei sub „autoritatea ministrului Justitiei”?
Văd ca încă sunt visători in România. Dacă pana acum a fost o faza democratica in România, a fost in pofida Constituției lui Iliescu, nu datorata ei. Pana nu scăpăm de PSD și de politicienii roșii din toate partidele, nu putem progresa intr-un mod ireversibil. Primul pas care trebuie făcut, e modificarea Constituției după modelele occidentale, copy-paste dacă trebuie.Dar eu ne cred ca asta se va întâmpla vreodată decât dacă mai trecem printr-o lovitura de stat or revoluție, ce-o fi!