joi, mai 19, 2022

Pe ușa din dos a istoriei

          Au trecut aproape două luni de când Federația Rusă a invadat Ucraina, pentru a doua oară în istoria recentă, iar până acum peste 4 milioane de ucraineni au fost nevoiți să-și părăsească țara. Situația este considerată cea mai gravă criză umanitară după al Doilea Război Mondial. La București, au prioritate jocurile de politică internă și reacțiile instituționale cu privire la ce se întâmplă în vecinătatea imediată sunt palide, neconvingătoare și fără semne de îndreptare. Parafrazând o vorbă de duh din popor, lumea arde și baba se piaptănă.

          Desigur, statul român nu are nici vocație, nici reputație de bun samaritean, nici măcar în raport cu proprii cetățeni. Prin urmare, această profundă lipsă de reacție ar putea fi înțeleasă într-o cheie de realpolitik: nu avem resursele necesare pentru a avea ambiții de putere regională, cu atât mai puțin să ne arătăm vitejia în raport cu Federația Rusă, un actor geopolitic de talie mondială. Nu avem vreun excedent de dotări militare din care să oferim Ucrainei ce ne prisosește. Nu ne comparăm cu Cehia, cu Slovenia, cu Polonia nici pe departe. Nu ne comparăm cu nimeni, căci suferim de unicitate și excepționalism, atitudini inoculate timp de decenii în perioada regimului comunist și perpetuate până astăzi, deși s-au dovedit în decembrie 1989 că sunt găunoase și păguboase, căci românii s-au luptat atunci între ei și au pierdut.

          Pasivitatea pe care o vedem la București în raport cu situația Ucrainei este unitatea de măsură pentru incapacitatea României de a înclina balanța de putere în arealul Mării Negre, deși aceste este un subiect căruia politica noastră externă și cea de apărare i-au dedicat tone de maculatură despre “importanța sa geopolitică” și i-au alocat sute de oameni angrenați în acțiuni de lobby instituțional, fără rezultate spectaculoase. Suntem țara cu patru șantiere navale unde pot fi produse nave militare, la Tulcea, la Galați, la Mangalia și la Constanța[1], dar nu avem nicio fregată sau corvetă nouă. Suntem statul care încă din 2007 desemna ca „esențial” un program de înzestrare[2] pentru marina militară, rămas la stadiul de intenție 15 ani mai târziu. În fapt, nu avem nici măcar o navă de agrement nouă pe lacul Bicaz.

Idele lui Marte

La finalul lunii martie, patru parlamentari români au mers pe pământ rusesc să dea un mesaj de „pace”: s-au întâlnit[3] la sediul misiunii diplomatice a Federației Ruse de la București cu ambasadorul Valery Kuzmin, în dialogul cu acesta prezentându-se drept „partea română” (!). Mesagerii au fost trei foști membri ai AUR, Diana Șoșoacă, Mihai Lascu și Francisc Tobă și un membru al PSD, Dumitru Coarnă. Comunicatul dat ulterior de liderul aparent al grupului, doamna senator Șoșoacă, a abundat în exprimări halucinante, precum „tratative de pace”, „memoriu privind neutralitatea României” sau „Pacea de la București”.

Președintele PSD, Marcel Ciolacu, a reacționat rapid și a anunțat că va propune excluderea din partid a colegului deputat, un anunț aplaudat inclusiv de societatea civilă. Dumitru Coarnă s-a declarat surprins și a justificat prezența la sediul ambasadei ruse cu ideea că „am folosit diplomația și mesajul nostru era să evităm războiul”[4], respectiv că „mesajul nostru funcționează în spiritul valorilor euroatlantice”. Suplimentar, a anunțat că va rămâne deputat independent, la fel cum sunt și ceilalți trei parlamentari cu care s-a însoțit la întâlnirea cu ambasadorul Kuzmin.

Evident, celor patru care s-au erijat în așa-zisa „parte română” le-a lipsit simțul proporțiilor, ca dovadă slaba reacție din partea misiunii diplomatice ruse. Gestul lor a fost apreciat formal, iar ambasadorul Valery Kuzmin nu s-a lăsat păcălit de respectiva “petardă”. Dacă admitem, însă, că au îndeplinit un rol de emisari trimiși, atunci audiența cerută reprezentantului diplomației ruse poate fi privită drept o ofertă comunicată din timp. Ca exemplu, Franța sub ocupație nazistă a avut peste 300.000 de colaboraționiști voluntari, civili și militari, dintre care între 20.000 și 40.000 au avut parte de execuții sumare la finalul celui de-al Doilea Război Mondial[5].

La începutul lunii martie, Ion Țiriac se lamenta că „e foarte greu pentru domnul Putin să accepte că sunt oarecum două tabere … să accepte ca la poarta lui, cealaltă tabără, noi și NATO, să facă baze militare”[6]. Dincolo de cuvinte, frapează nuanțele din modul de exprimare: “domnul Putin”, “oarecum două tabere”, “la poarta lui”, “noi și NATO”. Cu autoritatea dată de vârstă, avere și îndelungata sa simbioză cu statul român, domnul Țiriac a dat și un sfat pe direcția Ministerului Afacerilor Externe, afirmând că “noi putem să jucăm un rol mult, mult, mult mai înalt. Într-o formă de diplomație, decât într-o formă belică”.

Succesiunea evenimentelor sugerează că cei patru parlamentari și-au asumat, “în spiritul valorilor euroatlantice”, rolul foarte înalt recomandat de Ion Țiriac, ignorând faptul că afirmațiile acestuia au șters de pe hartă Ucraina și Republica Moldova, numindu-le „poarta” lui Vladimir Putin, nimic altceva decât teritoriul dorit prin conceptul de „Noua Rusie”, vehiculat de Kremlin începând cu 2014, care s-ar întinde până la granița cu România[7]. “Am folosit diplomația”, după cum a declarat Dumitru Coarnă. Dar în folosul cui?

Magazin istoric

Francis Tobă e membru[8] în Comisia pentru apărare, ordine publică și siguranță națională începând cu martie 2022. Dumitru Coarnă a fost secretarul aceleași comisii[9] până în februarie 2022.

Lăsând de-o parte implicarea controversată pe care a avut-o Francisc Tobă în evenimentele din decembrie 1989, ce este de remarcat e faptul că a excelat în funcții de consilier personal[10] în ultimii 20 de ani din activitatea sa profesională. Pe rând sau simultan, a fost consilier personal al lui Adrian Năstase, pe vremea când acesta era premier, al unui președinte de comisie parlamentară, al Comisarului General al Gărzii Naționale de Mediu, al rectorului Universității Spiru Haret, al ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor, al Președintelui Agenției Naționale pentru Arii Naturale Protejate. Statul român i-a asigurat cu consecvență mijloacele de trai timp de două decenii, într-un mod evident sinecurist.

Cireașa de pe tort, Francis Tobă este și președintele Federației Române de Snooker[11], pe care o conduce alături de președinte ei de onoare, prințul Dimitrie G. Sturdza. Acesta din urmă are o istorie de viață fascinantă, o carieră deosebită în sport și în afaceri, o avere pe măsură și o activitate filantropică de excepție.

Alăturarea celor două persoane, fie și numai într-un sport, la origine al domnilor, este neobișnuită, dar explicabilă în context românesc, prin detalii precum cele menționate de prințul Sturdza într-un interviu[12], în care a relatat cum i s-a propus să fie premier al României post-decembriste, mai întâi de către președintele Ion Iliescu, prin intermediul lui Virgil Măgureanu, directorul de atunci al SRI, iar apoi de către președintele Emil Constantinescu, căruia i-a finanțat campania electorală. A refuzat în ambele rânduri. Mai recent, la casa de vânătoare pe care prințul o are pe Valea Gurghiului, în județul Mureș, au poposit numeroși oaspeți de seamă, precum prințul de Kent, prințul de Liechtenstein, dar și un consilier al președintelui Vladimir Putin și, nu în ultimul rând, prietenul său, Ion Țiriac.

Și Diana Șoșoacă a fost consilier personal[13] al lui Eugen Dijmărescu, ministru delegat pentru Comerț în guvernul condus de Adrian Năstase. Eugen Dijmărescu a fost șef de promoție și a făcut parte dintr-un grup exclusivist de cinci absolvenți ai Facultății de Comerț Exterior, format în 1971 cu aprobarea premierului Ion Gheorghe Maurer, selectați pentru Institutul de Economie Mondială.

Dumitru Coarnă a fost în ultimii 10 ani vicepreședinte și apoi președintele[14] Sindicatului Național al Polițiștilor și Personalului Contractual din Ministerul Afacerilor Interne, cea mai mare organizație sindicală din domeniul ordinii și siguranței publice, având peste 40.000 de membri în toată țara și, totodată, cea mai importantă la nivelul Inspectoratului General al Poliției și al Inspectoratului General al Poliției de Frontieră[15].

Toți sunt personaje exponențiale, care denotă un curent subteran de gândire, favorabil apropierii de Federația Rusă, indiferent dacă circumstanțele o recomandă sau nu și pentru care apartenența României la organizațiile politice și de securitate euroatlantice este vremelnică. Documentarul “Kapitalism, rețeta noastră secretă”[16] a devoalat o parte din modul în care se manifestă acest curent, prin natura lui discret, dar s-a rezumat la vârfurile sale din lumea afacerilor.

Epoca de AUR

În urmă cu ceva timp, Sebastian Lăzăroiu spunea despre AUR că e creația de laborator a unei instituții românești[17], apreciere ce poate explica atât campania digitală agresivă și costisitoare pe care o duce fără încetare această formațiune, cât și suma mare de bani investită în campania electorală din anul 2020, raportat la vârsta sa tânără pe scena politică a României.

Fondatorul partidului cu rol de „petardă”, Marius Dorin Lulea, este omul care a renovat o clădire din București ce aparține Federației Ruse[18] și care, în mijlocul scandalului mediatic provocat de situație, s-a apărat susținând că a avut contracte similare și pentru renovarea unor imobile ale MApN și ale NATO. În ce privește clădirea rusă, a explicat faptul că a primit contractul respectiv din partea lui George Antonie Iorgovan, fiul lui Antonie Iorgovan, considerat “părintele” primei Constituții a României de după regimul comunist.

George Antonie Iorgovan este avocat și om de afaceri. Firma sa, Duma Imob Investment SRL, este cea care a subînchiriat[19] clădirea din Piața Charles de Gaulle, recent devenită „măr al discordiei” în contextul războiului din Ucraina, de la Global Energy Investment SRL, companie româno-rusă[20] ce are proiecte investiționale pe gaze , aflate în stadii incerte, la Giurgiu și în Republica Moldova. Aceiași oameni care administrează firma româno-rusă sunt implicați și în altele, precum Mil Trade Services București SRL (comerț cu produse chimice), Acorn Perfect Group SRL (jocuri de noroc și pariuri) și Total Waste Recycling SRL (tratarea și eliminarea deșeurilor periculoase).

Acest singur exemplu indică felul în care interesele de afaceri leagă prietenii româno-ruse durabile și preocupate să-și diversifice domeniile de activitate, inclusiv prin extensii politice ce țin mai degrabă de registrul divertismentului. Dincolo de ele, statul român stă strajă, păzindu-se de el însuși, atât cât poate. George Simion, noul Luceafăr al politicii românești, a fost până în anul 2019 angajat[21] al firmei de construcții patronate de Marius Dorin Lulea, iar anterior a întrupat idealul unirii între România și Republica Moldova, fiind timp de 8 ani președintele Platformei Unioniste[22] Acțiunea 2012. Un parcurs ce denotă o tristă contraperformanță pentru statul român, dar, cum se zice în Balcani, “atât s-a putut”.

          Federația Rusă a anexat Crimeea în anul 2014, iar de atunci a transformat peninsula într-un bastion al puterii sale militare, ca etapă intermediară pentru intenții ce sunt clare astăzi. Evoluțiile aferente au fost consemnate riguros de către mass-media din lumea întreagă, inclusiv de către Trustul de presă al MApN[23], însă deciziile politice și militare luate la București nu au ținut pasul. Nu e de mirare. România este țara care a intrat în două războaie mondiale cu dotări precare și a plătit cu jertfa de sânge a sute de mii de ostași români.

          Într-o postare[24] recentă pe Facebook, Hari Bucur-Marcu explică cuprinzător conceptul de „never again” – “să nu se mai întâmple vreodată” – ca fiind unul dintre cele mai călăuzitoare principii de planificare strategică, în domeniul securității și apărării naționale. La București, pare complet necunoscut în conștiința celor investiți cu putere de conducere. În pofida lecțiilor istorice amintite, statul român are o atitudine de pasivitate în raport cu ceea ce se întâmplă în Ucraina. Iarăși, nu e de mirare. Nu intervenim în sprijinul vecinului ucrainean, pentru că nu intervenim nici în sprijinul propriei țări. Faptul că se amână cu anii înzestrarea marinei militare și a celorlalte categorii de forțe armate nu este o întâmplare. Faptul că navele rusești tranzitează portul Constanța fără vreo examinare suplimentară nu este o întâmplare.

Volodimir Zelenski e un actor de comedie ajuns președinte, care joacă acum rolul vieții sale, având ca audiență liderii de stat din întreaga lume. La București, se joacă altă piesă, în care George Simion are, împreună cu actualii și foștii membri ai AUR, rolul de “petardă”, în spatele căreia sunt pregătiți colaboraționiștii voluntari. Binele învinge și România va fi de partea învingătorilor, dar, ca în precedentele dăți, va intra pe ușa din dos a istoriei, pe unde au loc deopotrivă cei puternici și cei nevolnici, cei bravi și cei lași.


NOTE:

[1] https://romania.europalibera.org/a/achizitia-de-corvete-mapn-castiga-procesul-intentat-de-compania-damen/30725070.html

[2] https://monitorulapararii.ro/romania-rateaza-si-in-2021-achizitia-de-corvete-1-40092

[3] https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/diana-sosoaca-doi-deputati-aur-si-deputatul-psd-dumitru-coarna-au-fost-in-audienta-la-ambasadorul-lui-putin-la-bucuresti-1890223

[4] https://www.hotnews.ro/stiri-politic-25469823-marcel-ciolacu-dupa-deputatul-dumitru-coarna-intalnit-ambasadorul-rusiei-bucuresti-voi-propune-excluderea-din-psd-reactia-lui-coarna.htm

[5] https://www.axishistory.com/books/137-germany-military-other/foreign-volunteers/2099-french-volunteers-and-collaborationist-forces

[6] https://www.sport.ro/stiri/ion-tiriac-devastat-de-criza-din-ucraina-suntem-foarte-aproape.html

[7] https://www.fpri.org/article/2014/05/putins-greater-novorossiya-the-dismemberment-of-ukraine/

[8] http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=302&cam=2&leg=2020

[9] http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=74&cam=2&leg=2020

[10] http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=319&cam=2&leg=1992&idl=0&pag=0

[11] https://www.snooker.ro/conducere.pdf

[12] https://viselenuautermenlimita.ro/de-ce-a-refuzat-de-doua-ori-printul-dimitrie-sturdza-functia-de-prim-ministru-al-romaniei/

[13] https://epochtimes-romania.com/news/sosoaca-a-fost-consiliera-unui-fost-ministru-psd-acuzat-de-jurnalisti-ca-a-fost-ofiter-sub-acoperire-al-securitatii—309083

[14] http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura2015.mp?idm=74&cam=2&leg=2020&pag=0

[15] https://www.snppc.ro/cine-suntem-b9

[16] https://www.filmedocumentare.com/kapitalism-reteta-noastra-secreta/

[17] https://www.dw.com/ro/spotmediaro-aur-o-forma%C8%9Biune-creat%C4%83-de-alchimi%C8%99tii-digitali-a-beneficiat-de-resurse-la-care-niciun-partid-tradi%C8%9Bional-nu-poate-visa/a-55992274

[18] https://www.g4media.ro/unul-dintre-fondatorii-aur-a-renovat-cladirea-reprezentantei-comerciale-a-federatiei-ruse-semnatura-mea-de-inginer-si-specialist-se-afla-pe-obiective-militare-nationale-sau-nato-ale-ministerului-de.html

[19] https://www.forbes.ro/razboiul-rusia-ucraina-compania-hitman-international-a-omului-de-afaceridan-ciocea-inceteaza-orice-plata-catre-duma-imob-development-248785

[20] http://www.globalenergyinvestment.ro/descriere-firma.html

[21] https://newsweek.ro/politica/fondatorul-aur-din-acte-marius-dorin-lulea-carte-in-care-il-apara-pe-ion-antonescu

[22] https://actiunea2012.ro/echipa-de-coordonare-actiunea-2012

[23] http://presamil.ro/rusia-continua-militarizarea-peninsulei-crimeea/

[24] https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=5762010520480173&id=100000138452131

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. Romania si fata nevazuta a razboiului .Romania, dincolo de parerile, unora sa altora , are in fata de gestionat o provocare majora , o situatie politica ,externa , ce tine de insasi structura fiecarui cetatean ,Ultimul sondaj ne arata prabusirea increderii romanilor (daca ea a existat vreodata ) in ceea ce numim natiunea rusa .Putini sunt cei care, cetateni romani fiind ,au avut vreodata o simpimpatie fata de actuala Rusie .Marea nostra sansa o reprezinta NATO si Uniunea Europeana cele doua mari forte militare si economice ce ne sustin existenta .Presedintele Iohannis a declarat foarte clar cum Romania a devenit un HUB al ajutoarelor oferite natiunii ucrainiene si indiscutabil , (dar fara a se face mare haz de asta )a devenit o punte de legatura ce sustine militar Ucraina .Romania este, in acest moment dificil , un factor de imensa stabilitate politica in zona .Multumita deciziei, anticipative ,luate de catre Presedintele Natiunii, decizie ce aduce la guvernare Alianta PSD, PNL ,UDMR ,devenim , fara tagada , factorul de stabilitate si unitate al partii nostre de lume . . Alianta aflata la guvernare are capacitatea ,data de votul, ultra majoritar, in Parlament ( dupa cum se si vede ) de a pune in practica toate deciziile necesare alipind intereselor nationale deciziile luate de catre NATO si UE.Numirea ,ca si Premier, a generalului Ciuca este gaselnita absoluta ce uneste si natiunea si ofera si garantia de forta a Armatei romane reusind sa alature si brigada NATO condusa de catre armata franceza .Practic este un eveniment unic in Istoria neamului romanesc .Stiut fiind cum „lauda de sine nu miroase a bine ”apreciem modestia Sefului Statului ce nu se aventureaza in declaratii belicoase .Exista ,deja, eroul Europei numit Zelenski ce ii face„ atitea zile fripte” maretului TAR al Rusiei .Fara sa vrem ne aducem aminte de cuvintele doamnei Kamala Harris ce ne arata cum :România a fost extraordinară în generozitatea şi curajul arătate în acest moment ca dealtfel si multumirea arata Presedintelui Romanie din postura sa de lider.Politica interna ne arata si ea cum Partidele ,artificial creeate , cele de forma AUR si USR , se prabusesc in sondaje cetatenii intelegind incet , incet , momentul pe care il traim si nevoia de unitate nationala formata in jurul unui General al Armatei Romane .

  2. Remarcabil articol!
    Atenție mare la aceste personaje!
    Dacă mai era nevoie de dovezi, Ion Țiriac și-a etalat încă o dată afinitățile cu Estul, nu cu Vestul, de care a stiut doar să profite conjunctural. S-a înfrățit cu grupul de moguli (bună definiție le-a găsit Traian Băsescu, pentru că spre Asia au privit și cu actori asiatici au făcut afaceri!) care, dacă ar fi putut, ar fi întârziat intrarea României în UE și NATO.

  3. Vad ca e condamnata „pasivitatea” dar nu ar trebui uitat ca, in acest moment, facilitam exporturile de grau din Ucraina. Mie mi se pare un gest de bunavointa semnificativ. Nu ar trebui sa uitam nici faptul ca am gestionat un numar important de refugiati si a fost creat rapid cadrul legal care le permite accesul la servicii sociale. Oricum, mult mai mult decat a facut partenerul nostru american cu refugiatii din Ucraina.

    Chestia cu deputatii la ambasada e o idiotie cat casa, persoanele respective nu aveau ce cauta acolo.
    Faptul ca unii au legaturi de afaceri cu cetateni din alte tari nu e ceva negativ. Americanii nu se jeneaza nici macar acum sa cumpere petrol rusesc sau alte marfuri, am ajuns noi mai catolici decat papa?

    Cat despre pornirile belicoase, e foarte bine ca cei care conduc statul roman in acest moment au adoptat o pozitie temperata, arata ca le pasa intr-adevar de soarta tarii. Oricum, nu contam din punct de vedere militar, asa cum nu conteaza absolut nici o tara europeana. Daca ne imaginam ca vreo cateva mii de soldati din tari NATO reprezinta altceva decat un simbol, cineva incearca sa ne pacaleasca. Ei sunt suficienti doar pentru a securiza 1-2 aeroporturi de pe care vor pleca toti cei care au de plecat din Romania.

    Cine ar trebui sa se ocupe de apararea(subliniez, aparare) tarii e armata romana iar ea este intr-o stare si la un nivel corespunzand atentiei pe care noi, cetatenii si reprezentantii nostri alesi, i-am aratat-o in ultimele decenii. Subechipata, relativ modest pregatita, prea inclinata catre stiinte si prea putin catre pregatirea specifica, ea este oglinda in care ar trebui sa ne privim cu toti si sa tragem niste concluzii. Traim de sute de ani in vecinatatea Rusiei si nu am invatat absolut nimic. Ne imaginam ca invatam mare lucru de la unii care s-au specializat in ciomagit tari putin importante dar care nu au castigat nimic semnificativ in ultimele decenii iar cand au „castigat” au facut-o cu un pret care te face sa cazi pe ganduri. Ne-am pus pe butuci industria de aparare dar cumparam tot felul de rahaturi second hand care mai au oleaca si se dezmembreaza. Avem si noi la Marea Neagra doua coveti cu tun si vrem sa facem ce cu ele? Un razboi, chiar si hibrid, se castiga cu oameni, noi cum stam la capitolul asta? Astea sunt intrebari si subiecte importante, nu cine a dat cu var la ambasada rusa, ca daca stam sa masuram cine a dat cu var pe la ambasade s-ar putea sa realizam ca suntem plini de lichele si tradatori de tara, cei patru de care faceti vorbire nu sunt decat o picatura din ligheanul cu ticalosie in care se scalda tara noastra(imi place sa spun a noastra dar cred ca e mai degraba a lor).

    Lasati-o mai moale cu implicarea, nu e razboiul nostru decat in masura in care vor fi afectate minoritatile romanesti din Ucraina. Chiar sunt curios daca s-a gasit vreunul din ceilalti parlamentari care nu au fost la ambasada sa il intrebe pe zelenschi ce crede despre viitorul minoritatii romanesti din tara pe care pretinde ca o conduce.

    • Bravo. Desi ati atins toate punctajele propagandei asa cum vi s-a cerut textul este mult prea lung, evident neinteresant. In loc de 30 ruble primiti doar 10. Neconvertibile. Data viitoare nu mai improvizati ramaneti pe textele servite

      • Vad ca sunteti la curent cu punctajele, le puteti impartasi publicului mai neavizat? Nu de alta, dar fara oleaca de lumina nu mai reusim sa ne autocenzuram cum se cuvine.

    • nu cred ca poporul e problema
      suntem un popor ca oricare altul, nici mai bun si nici mai prost…nici „ales”, dar nici „ne-arian” sau orice altceva…
      traditia, educatia, cultura sunt citeva elemente definitorii

    • Nu suntem un popor de cacao, as spune ca suntem o natiune ca toate celelalte, cu bune si rele si istoric vorbind, putin agresiva. Problemele noastre sunt mai degraba legate de conducatori si de incapacitatea noastra de a ne identifica si sustine interesele. In contextul actual, daca ne raportam la structurile cu atributii reale in politica externa(presedinte si MAE) as remarca in mod pozitiv atitudinea moderata in raport cu conflictul, lucru de apreciat in contextul foarte probabil al unor presiuni externe destul de mari facute pentru a ne radicaliza discursul. Intr-o lume bipolara(ma refer aici la aspectul psihiatric, nu la cel geopolitic) e foarte important sa iti pastrezi echilibrul.

  4. Singurele elite vizionare din istoria României au fost cele de la 1848. Din nenorocire, azi, nu mai avem elite deloc, toate sunt niște caricaturi iresponsabile.

  5. Ne implicam in functie de ce posibilitati avem in acest moment. Am fost la granița ca voluntar, mi s-a parut incredibil cat de bine s-au mobilizat romanii pentru a-i sprijini pe refugiati. Toti erau bine primiți cu alimente, băuturi calde, transport, cazare și multe altele. Pe plan umanitar consider că ne implicam foarte bine. Acum ca am putea face mai mult ca vecini, e posibil, dar depinde ce intelegem prin mai mult. Arme nu prea avem de unde sa le dam, cel puțin nu armele de care au ei nevoie in acest moment. Nici nu mizează Ucraina pe noi pentru asa ceva deoarece stiu si ucrainienii dotarea noastră militară, de asta apelează la țări din Vest. Fiecare țară ajuta cum poate, consider că dacă toti ar proceda in diferite aspecte asa cum procedăm noi cu refugiații deja este bine. Referitor la declarații belicoase nu cred ca e o idee bună, suntem o țară prea mica pentru asa ceva si in plus asta nu ar face decât să inrautateasca lucrurile. O atitudine mai temperată ajuta mai mult in asemenea situații. Nici liderii unor state ca Franta sau Germania nu urmează exemplul Americii in a face declarații extreme. Iar gestul acelor patru diplomați care au mers la Ambasada Rusiei nu cred ca este relevant, au plecat de acolo asa cum au venit, nu i-a luat nimeni in serios.

  6. În ultimă analiză, adică literară, critica esențială a formațiunii AUR se reduce în presă la combaterea intervențiilor lui Lavric în Parlament cu evocări ale unor personalități controversate, antivaccinismul nefiind politică ci incultură. AUR în sistemul politic a acaparat rolul de partid al intereselor naționale vitale și a criticat războiul lui Putin cu floricele și nici măcar perspectiva ocupării Republicii Moldova nu îngrijorează pe fostul unionist Simion. Dată fiind disperarea de a se alătura liderilor conservatori europeni, nu îndrăznește nici măcar să întrebe dacă nu cumva prezența UDMR în guvern aliniază, pe cât se poate, spre un uriaș contrast față de Polonia, politica externă a României, care probabil nu se va alege astfel cu nimica din această criză, nici măcar cu o primire în spațiul Schengen sau cu alt ajutor militar decât redistribuirile firești ale bazelor spre Est. Previzibil, dacă nu AUR, altă forță politică, sau însăși presa serioasă, nu va pune problema unei politici externe de oarecare plagiat, în umbra lui Viktor Orbán dar fără avantajele acestuia.

  7. „La finalul lunii martie, patru parlamentari români au mers pe pământ rusesc să dea un mesaj de „pace”: s-au întâlnit[3] la sediul misiunii diplomatice a Federației Ruse de la București cu ambasadorul Valery Kuzmin, în dialogul cu acesta prezentându-se drept „partea română” (!). Mesagerii au fost trei foști membri ai AUR, Diana Șoșoacă, Mihai Lascu și Francisc Tobă și un membru al PSD, Dumitru Coarnă. Comunicatul dat ulterior de liderul aparent al grupului, doamna senator Șoșoacă, a abundat în exprimări halucinante, precum „tratative de pace”, „memoriu privind neutralitatea României” sau „Pacea de la București”.”

    Cuvântul liber și libertatea expresiei sunt un principiu suprem dobândit 1989 cu prețul a mii de vieți omenești. De peste 32 de ani în spațiul public românesc se văd astfel de aberații (Iliescu/FSN și firul roșu la Moscova 1990), minciuni, dezinformații, diversiuni „comuniste”. Cuvântul liber e azi o dovadă a libertății dobândite 1989. Nu a fost posibil timp de peste 4 decenii de a se exprima liber și fără represalii. Concurența e un principiu de bază al democrațiilor libere. Concurența conceptelor, părerilor și intereselor politice e normalitate în democrații liberale libere. Dezvăluirea acestor fapte „mârsave” în textul de față e parte a normalității românești de azi.

    „La începutul lunii martie, Ion Țiriac se lamenta că „e foarte greu pentru domnul Putin să accepte că sunt oarecum două tabere … să accepte ca la poarta lui, cealaltă tabără, noi și NATO, să facă baze militare”[6]. Dincolo de cuvinte, frapează nuanțele din modul de exprimare: “domnul Putin”, “oarecum două tabere”, “la poarta lui”, “noi și NATO”.”

    E exprimarea unor imagini care nu sunt puține în estul continentului, la cei cu biografia în două epoci foarte diferite?
    Acum Finlanda și Suedia vor decide în lunile viitoare dacă aderă la NATO. Medwedev a anunțat deja acum la Moscova că Rusia va staționa mai multe arme nucleare în zona Baltică, Kaliningrad etc dacă Finlanda și Suedia vor intra în NATO. Amenințările de la Moscova se repetă, se înmulțesc. Rusia lui Putin nu are altceva de oferit Alianței Transatlantice decât avertizări și amenințări cu bomba atomică. Destul de puțin?
    Diferența între democrațiile liberale libere și dictaturile de azi, a lui Putin în Rusia și al comunistului chinez Xi Jiping se poate formula destul de simplu. Democrțtiile liberale libere, din Alianța Atlantica etc cunosc principiul concurenței ca ceva normal și binefecător. În domeniul politic e concurență. Motorul economiei se bazează pe concurență și inovație. Dictaturile de azi, a lui Putin în Rusia și al comunistului chinez Xi Jiping refuză concurența politică în interior și răspund prin represalii, închisoare (Chodorkowski, Navalny, scriitorii chinezi) și omucidere (B. Nemtov, A. Politowskaja). Dictaturile de azi, a lui Putin în Rusia și al comunistului chinez Xi Jiping înțeleg prin concurență numai confruntare și coliziune, deci război rece și război cald. Putin s-a decis pentru război cald în Ucraina și război rece cu Alianța Transatlantică NATO/SUA/UE.

    „La București, se joacă altă piesă, în care George Simion are, împreună cu actualii și foștii membri ai AUR, rolul de “petardă”, în spatele căreia sunt pregătiți colaboraționiștii voluntari.”

    Off, o problemă nerezolvată de AUR, împreună cu situația politică interioară a României de peste 30 de ani (mineriadele, lipsa lustrației, etc). Politica interioară e problema majoră românească, mai puțin cea externă. Presedintele Român K.W Iohannis va deveni probabil noul Secretar NATO după Stoltenberg. Presedintele Român K.W Iohannis a garantat în timpul a două mandate „Westbindung”, asocierea puternică în UE și NATO. E bine.

  8. Mi se pare normal asta, pentru tiristoarele civilizației și culturii europene – ultimii imperialiști din Europa alaturi de ruși! Imperiul iugoslav s a destrămat, cel rusesc tocmai se destramă… Imperiul oltenesc, al celor care și-au făcut statul cu rușii de la început, deturnând statalitatea României, de care și-au bătut joc până azi, își va afla sfirshitu.
    Minciuna are totuși limite, la fel ca și în cazul sârbilor lui Sf. Sava și rușilor lui Putin.

  9. „Nu ne comparăm cu nimeni, căci suferim de unicitate și excepționalism” – acest exceptionalism se manifesta in toate domeniile, inclusiv in jurnalistica. Sa fim seriosi, al doilea candidat la prezidentialele din Franta (cu peste 40%) este sustinator pe fata al lui Putin si declara ca dupa incheierea razboiului vor trebui reluate relatiile cu Rusia. In Germania isi pun cenusa in cap pentru modul in care au ignorat semnalele mai mult decat evidente ca Rusia devine o amenintare. Iar noi cautam scuza in „exceptionalismul romanesc”…
    Sondajele recente arata o incredere in Rusia de doar 8%, unul dintre cele mai mici procente din lume, si in scadere cu 50%. Deci din acest punct de vedere stam mult mai bine decat alte tari. Asta nu inseamna ca trebuie sa ne culcam pe o ureche, propaganda rusa exista si trebuie combatuta. Dar in democratie nu putem avea unanimitate. Atata timp cat nu se incalca vreo lege, nu putem face mai mult decat sa incercam sa-i convingem ca gresesc, eventual sa-i izolam social. Exista oameni care au interese economice sau de alta natura. Exista oameni care au afinitati emotionale sau culturale cu Rusia, si care uneori prefera o realitate paralela in locul uneia dureroase. Si exista chiar si oameni incapabili intelectual sau emotional sa inteleaga o tragedie.
    Iar asa zisa pasivitate, nu prea e dovedita de fapte. In Romania exista un hub regional pentru refugiati, li se ofera chiar si canale TV ucrainene, exporturi ucrainene se desfasoara prin Romania, elicopterele civile au fost evacuate „pentru reparatii”, probabil au existat si transporturi militare, etc. Ca se putea face mai mult, asta e sigur, dar e mai degraba vorba de incompetenta si de modul reactiv in care functioneaza societatea romaneasca in general.

  10. Nu ne comparam cu Slovenia? Slovenia nici nu are o forta aeriana. Asa cum o avem noi, macar avem ce sa punem in aer pe langa cele NATO care au fost aduse aici sa ajute cu politia aeriana.

    Pe langa MIG-urile 21 care cad si se strica non-stop (atunci cand nu sunt oprite complet la sol) macar avem putin peste o escadrila functionala de F-16, desi second hand, modernizate considerabil perfect comparabile cu avionalele multor altor tari considerate avansate dpdv militar. Slovenia nu are nimic. Si aici nu folosesc „nimic” ca o exagerare. In adevaratul sens al cuvantului — nu au avioane de lupta. Au decat utilitare/transport.

    Pe langa asta Romania le-a trimis ucrainienilor armament atat putin cat a putut daca e sa ne uitam la ecuatia conflictului luat in mare. Buna asta, ca ai facut depus minimum de efort sa vezi despre ce vorbesti inainte sa te plangi ca ultimul tanc ca, vai vezi Doamne, nu te poti tu da mare pe Facebook sau Twitter ca esti cetatean roman.

    Bine in schimb ca ai petrecut aproape o treime din articol luand-o pe aratura despre AURolaci. De la ei nu ma astept la mult dar autorul nostru d-aci, o alta creatura liberala urbana, sta cam prost la capitolul gandire critica si analiza rationala.

    Daca Romania e atat de rea si incompetenta, de ce nu pleci in Ucraina unde, clar, e mult mai bine. Totusi, sunt mari viteji cu lideri verticali, clar fara coruptie — dupa cum se stie foarte bine. Ucraina tara examplar liberal democrata si fara coruptie. Poate in 2-3 ani, cand se termina conflictul, iti faci si tu o afacere in mare lor industrie, predominant feminina, de a da escorte pentru chinezi si adevarate ferme de scos copii pentru spanioli, americani, francezi sau mai stiu eu ce.

    Sau poate in Serbia? Alta tara clar superioara Romaniei. Sau poate Arabia Saudita? China? Totusi, sunt atatea optinui mult mai bune decat cocina de Romania.

  11. Autorul a publicat un articol invitand la reflectie.

    In ultimii ani am avut si eu reflectia mea. Inclusiv in vremea comunismului am auzit de multe jelanii de cat de greu am avut noi romanii, tarisoara mica in Estul Europei, si cum am avut noi de suferit sub jugul unuia si altuia de suntem asa de saraci astazi.

    Asta pana cand am studiat mai mult despre istoria Scotiei si a Irlandei, care au fost sub jugul Angliei la fel de greu cum am fost noi sub Imperiul Otoman. Unde sunt astazi Scotia si Irlanda, si unde e Romania? jelania cu mostenirea istorica pur si simplu nu tine, insa o privire in oglinda asupra mentalitatilor balcanice e de considerat.

    • Unde sunt azi Scoția și Irlanda? :)

      Ați fost pe-acolo, să vedeți casele obișnuite, în care trăiesc oameni obișnuiți? Orașele dezindustrializate, satele și regiunile întregi părăsite?

      500.000 de irlandezi lucrează în Londra, de avansată ce a ajuns Irlanda. Iar scoțienii pe care i-am întâlnit nu încetau să se mire cât de scumpe sunt toate pe-aici, deși Nottingham nu e Londra. Londonezii îi consideră pe cei din Nottingham printre ”săracii din nord”, deși nu sunt decât 125 de mile (200 km) distanță până la Londra.

  12. “ Prin urmare, această profundă lipsă de reacție ar putea fi înțeleasă într-o cheie de realpolitik”

    Cheia e că majoritatea parlamentară: PSD, AUR, UDMR sunt rusofili.

  13. Cand citeam de primul razboi mondial, gaseam acoolo ca unii (politicieni) erau germanofili, altii francofili sau rusofili. E normal ca nu toti oamenii sa gandeasca la fel; poate, doar in Coreea de Nord sa fie altfel. 4 parlamentari au vizitat ambasada Rusiei; declarativ, cauta pacea; practic, bani si indicatii puteau primii si fara tamtam; probail fie parlamentarii, fie rusii au vrut publicitate; mai degraba parlamentarii. Vota vreunul de aici cu unul din cei 4 ? Ma indoiesc. Atunci, de ce ne agitam atat?
    Pe de alta parte, e bine sa fii pragmatic; americanii nu mai cumpara petrol de la rusi, cumpara de la venezueleni(fostul lor mare dusman pana acum 1-2 luni); japonezii nu baga bani in armata, pentru ca oricum ii apara americanii si mai bine isi cresc economia; germanii fac afaceri cu rusii, pentru ca au nevoie de gazul lor pentru ca industria sa produca multe bunuri la export.
    Atat rusii cat si ucrainienii sunt dusmanii nostri. Poate e mai bine sa avem vecin o tara mai slaba (Ucraina) decat una foarte tare (Rusia). Dar, ar trebui sa ne vedem de interesele noastre, nu de ale altora.
    Se vorbeste aici de niste santiere navale private romanesti. Ok, sa construim nave de lupta. Cine plateste ? Aveti idee cat dureaza pana construiesti un vas de lupta? Pe internet, imi iese 2-4 ani. Si cat costa un vas de lupta? Cat de necesare sunt vasele de lupta pentru ucrainieni? Mai eficiente ar fi rachetele si dronele; pentru ca ei practica un joc defensiv, contra unui adversar mai puternic.
    Romania ar putea sa investeasca in fabrici de drone si rachete; fie pentru export, fie pentru siguranta nationala.

    • Cu multe din idei sunt de acord.

      Dar ideea asta că Ucraina ne este dușman nu pot să o înțeleg. Nu am avea decât de câștigat dacă ne-am înțelege bine cu Ucraina.

      La fel a fost și cu Bulgaria. Înainte de 2007 parcă eram la ani lumină, nu vecini la Dunăre. Noroc că ne-au băgat vesticii împreună în UE și ne-au arătat câte avem de câștigat printr-o cooperare mai strânsă.

      Mi se pare că România pierde mult pentru că nu știe să coopereze mai bine cu vecinii ei.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Iulian Mares
Iulian Mareș este jurnalist independent, specializat în economie și relații internaționale.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro