S-a stins din viata profesorul Lazar Vlasceanu. A fost un intelectual cu o profundă înțelegere a dinamicii faptelor sociale. Nu era un apriorist, ci, sa spunem, un realist. Un sociolog umanist. Era un spirit dubitativ, se ferea de scheme utopice si de întreprinderi nesăbuite. Avea o înțelegere profundă a cauzelor si efectelor totalitarismului.
A fost un filosof al educației cu o remarcabilă deschidere conceptuală si metodologică. Era fundamental devotat modernitatii politice, sincronismului cultural, competentei civilizaționale:. Citez aceste cuvinte esentiale: „Aș statua ca scop al educației dezvoltarea autonomiei personale. Orice persoană care a intrat în școală, în momentul în care a ajuns la ciclul terminal care acum este de 12 ani, trebuie să fie o persoană autonomă în sens economic, cultural și politic. Ea să poată să rezolve cu propriile puteri orice problemă cu care se confruntă în viață. Nu cred decât în autonomie personală. Orice alt regim politic mi se pare că este dincolo de ceea ce a pronunțat modernitatea”.
As mentiona doua lucruri despre Lazar. Ca prorector al Universitatii din Bucuresti a condamnat si s-a opus intrării minerilor în clădirea Facultății de Drept si a celei de Filosofie în iunie 1990. A susținut inițiativele legate de dezvoltarea societății civile din România si a fost la un moment dat președintele Fundației pentru Societatea Deschisa. Ne știam din anii 70, ne-am reintalnit adeseori după 1990. A sprijinit înființarea Centrului Hannah Arendt (între timp desființat) la Universitatea din București. Orice discuție cu Lazăr te imbogatea spiritual. Regret enorm ca nu ne-am văzut în ultimii ani. Condoleante familiei. Sa se odihneasca in pace!

Dumnezeu sa-l ierte,
dar cred ca povestea cu autonomia la finele celor 12 clase e putin utopica. Sau a ajuns utopica, din pricina politicii stingiste. Daca toti tinerii termina 12 clase, cine mai munceste fizic? Ce meserie ai, dupa 12 clase, la un liceu teoretic? Unde te angajezi?
Nu contest ideea, dar cred ca se observa criza in care ajungem cu cele 12 clase obligatorii.
Nu era mai bine 8 clase, plus liceu sau profesionala, de 4 ani? Intreb si eu. Cand toti sunt super inteligenti si super pregatiti, „cine mai trage ciubotele”? Unde pot lucra, sa fie autonomi?
Iar autonomia politica nu se poate obtine decat cu solide cunostinte de istorie. Care la noi este redusa din programa, sau scoasa definitiv.
Se pare ca una se sustine, dar alta se face!
Cred că nu ați înțeles. Nu este vorba de autonomie financiară, la 12 clase nu ești pe picioarele tale, dar trebuie să ai o educație care să te orienteze către rezolvarea problemelor personale prin perspective și forțe proprii. Chiar dacă ai terminat un liceu teoretic și nu reușești la facultate, sunt multe profesii care pot fi abordate și calificarea obținută la locul de muncă.
Ideea e că nu te duci la stat și ceri ajutor social pentru că tu de fapt nu poți să te gândești că trebuie să îți cauți de muncă. Statul-Dumnezeu care dă fără limite este creația comunistă de care românii încă nu au scăpat.
Un citat magistral. Ceea ce este trist este că acum 80-100 de ani bunicii mei învățători cu școala normală și absolvenții de liceu, chiar puteau răspunde acestui deziderat (nu poți fi autonom și responsabil dacă nu vrei, au existat și vor exista mereu, loaze, lichele și lipitori). Iar faptul că acum sînt mai multe lucruri de învățat nu este o explicație validă, pentru că mintea omului este aceeașiȘ cel mai inteligent și mai capabil om de acum nu este substanțial mai inteligent și mai capabil decît cel de acum 100 sau de acum 2000 de ani. Și, de prea multe ori, absolvenții de facultate de acum (chiar cu diploma necumpărată), au mai puține abilități, cunoștințe mult mai precare și, mai ales, o gîndire critică mult mai șubredă decît cei formați de liceele lui Spiru Haret.
De vreo 45 de ani, școala, familia și mediul social nici măcar nu mai încearcă să creeze oameni autonomi iar rezultatele se văd, tot mai amenințător, pe măsură ce generațiile anterioare se retrag din viața activă și apoi din viață.