marți, februarie 18, 2025

Pedagogia adevărului

S-a stins din viata profesorul Lazar Vlasceanu. A fost un intelectual cu o profundă înțelegere a dinamicii faptelor sociale. Nu era un apriorist, ci, sa spunem, un realist. Un sociolog umanist. Era un spirit dubitativ, se ferea de scheme utopice si de întreprinderi nesăbuite. Avea o înțelegere profundă a cauzelor si efectelor totalitarismului.

A fost un filosof al educației cu o remarcabilă deschidere conceptuală si metodologică. Era fundamental devotat modernitatii politice, sincronismului cultural, competentei civilizaționale:. Citez aceste cuvinte esentiale: „Aș statua ca scop al educației dezvoltarea autonomiei personale. Orice persoană care a intrat în școală, în momentul în care a ajuns la ciclul terminal care acum este de 12 ani, trebuie să fie o persoană autonomă în sens economic, cultural și politic. Ea să poată să rezolve cu propriile puteri orice problemă cu care se confruntă în viață. Nu cred decât în autonomie personală. Orice alt regim politic mi se pare că este dincolo de ceea ce a pronunțat modernitatea”.

As mentiona doua lucruri despre Lazar. Ca prorector al Universitatii din Bucuresti a condamnat si s-a opus intrării minerilor în clădirea Facultății de Drept si a celei de Filosofie în iunie 1990. A susținut inițiativele legate de dezvoltarea societății civile din România si a fost la un moment dat președintele Fundației pentru Societatea Deschisa. Ne știam din anii 70, ne-am reintalnit adeseori după 1990. A sprijinit înființarea Centrului Hannah Arendt (între timp desființat) la Universitatea din București. Orice discuție cu Lazăr te imbogatea spiritual. Regret enorm ca nu ne-am văzut în ultimii ani. Condoleante familiei. Sa se odihneasca in pace!

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Dumnezeu sa-l ierte,
    dar cred ca povestea cu autonomia la finele celor 12 clase e putin utopica. Sau a ajuns utopica, din pricina politicii stingiste. Daca toti tinerii termina 12 clase, cine mai munceste fizic? Ce meserie ai, dupa 12 clase, la un liceu teoretic? Unde te angajezi?
    Nu contest ideea, dar cred ca se observa criza in care ajungem cu cele 12 clase obligatorii.
    Nu era mai bine 8 clase, plus liceu sau profesionala, de 4 ani? Intreb si eu. Cand toti sunt super inteligenti si super pregatiti, „cine mai trage ciubotele”? Unde pot lucra, sa fie autonomi?
    Iar autonomia politica nu se poate obtine decat cu solide cunostinte de istorie. Care la noi este redusa din programa, sau scoasa definitiv.
    Se pare ca una se sustine, dar alta se face!

    • Cred că nu ați înțeles. Nu este vorba de autonomie financiară, la 12 clase nu ești pe picioarele tale, dar trebuie să ai o educație care să te orienteze către rezolvarea problemelor personale prin perspective și forțe proprii. Chiar dacă ai terminat un liceu teoretic și nu reușești la facultate, sunt multe profesii care pot fi abordate și calificarea obținută la locul de muncă.
      Ideea e că nu te duci la stat și ceri ajutor social pentru că tu de fapt nu poți să te gândești că trebuie să îți cauți de muncă. Statul-Dumnezeu care dă fără limite este creația comunistă de care românii încă nu au scăpat.

  2. Un citat magistral. Ceea ce este trist este că acum 80-100 de ani bunicii mei învățători cu școala normală și absolvenții de liceu, chiar puteau răspunde acestui deziderat (nu poți fi autonom și responsabil dacă nu vrei, au existat și vor exista mereu, loaze, lichele și lipitori). Iar faptul că acum sînt mai multe lucruri de învățat nu este o explicație validă, pentru că mintea omului este aceeașiȘ cel mai inteligent și mai capabil om de acum nu este substanțial mai inteligent și mai capabil decît cel de acum 100 sau de acum 2000 de ani. Și, de prea multe ori, absolvenții de facultate de acum (chiar cu diploma necumpărată), au mai puține abilități, cunoștințe mult mai precare și, mai ales, o gîndire critică mult mai șubredă decît cei formați de liceele lui Spiru Haret.

    De vreo 45 de ani, școala, familia și mediul social nici măcar nu mai încearcă să creeze oameni autonomi iar rezultatele se văd, tot mai amenințător, pe măsură ce generațiile anterioare se retrag din viața activă și apoi din viață.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. In 2024 editura Humanitas i-a publicat un nou volum cu titlul „Aventura ideilor".Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro