Cinci judecători constituționali au asigurat majoritatea care a picat proiectul Guvernului Bolojan asupra pensiilor de serviciu ale magistraților[1]. Patru din cei cinci au fost numiți de PSD. Fiecare din cei patru are în spate o dubioasă istorie profesională și de deontologie. Proiectul Bolojan nu a trecut la proba de constituționalitate din motive de încălcare a procedurii[2]. Proiectul va putea fi readus în Parlament după rezolvarea „detaliilor”. Însă prin această decizie, Curtea Constituțională a împins criza relației dintre magistrați și societate la apogeu. Nu a contat de loc pentru judecătorii constituționali că CSM se pronunțase oficial (chiar se antepronunțase) asupra Proiectului. Nu a contat nici faptul că prin înfruntarea unui proiect pentru care Guvernul își asumase răspunderea, ei făceau politică în sens propriu.
La fel nu contase în deciziile anterioare ale CCR, absența dintre prerogativele magistraților prevăzute de Constituție, a vreunei competențe de decizie asupra veniturilor și a limitei de vârstă pentru pensionare. Nici faptul că dacă independența puterii judecătorești s-ar proteja prin beneficii financiare, asemenea practici s-ar regăsi în toate statele din Europa. Nici evidența că legarea independenței magistraților de privilegii, pe motiv că acestea i-ar feri de corupție, îi face pe autorii ei incompatibili cu statutul de apărători ai legii.
Cei cinci judecători constituționali nu pot găsi vreun sprijin în legea fundamentală
Mediocritatea argumentului cu care a fost respins proiectul Bolojan nu ne permite să vedem dacă acesta este un pretext „în lipsă de altceva”, ori o probă de incompetență. Consiliul Suprem al Magistraturii se pronunțase deja asupra proiectului Bolojan, oficial, printr-un comunicat al instituției[3] și prin repetatele acuze ale președintei CSM, Elena Costache. Acestea sunt echivalente cu emiterea de către CSM a unui aviz negativ. În plus, este impardonabil pentru CSM că s-a antepronunțat, „ceva inacceptabil la nivel de purtător de putere, de judecător”[4].
Proiectul Bolojan a devenit lege prin asumarea răspunderii Guvernului. Adoptarea lui a exprimat voința politică a Executivului și Legislativului, manifestare a prerogativelor și deci a identității celor două puteri. Există oare în Constituție, undeva, vreo semnalare a rolului CSM în asemenea situații[5]? Purtătorii de cuvânt ai magistraților au făcut repetat apel la independența magistraților, ca expresie a separării celor trei puteri în stat. Cum se potrivește impetuozitatea cu care magistrații invocă separarea puterii judecătorești de celelalte două, cu insolența arătată de ei față de voința politică exprimată de Guvern și Parlament?
Reacția magistraților la proiectul Bolojan: clișee și declamații făcute pe un ton amenințător
Decizia CCR s-a oprit la absența avizului CSM și decizia este reversibilă. Votul judecătorilor constituționali a avut ca fundal vacarmul clișeelor, declamațiilor și exceselor de mânie ale comunității magistraților. Suspendarea activității instanțelor într-o mare proporție (grevă de fapt, deși judecătorii și procurorii nu au acest drept) a acutizat presiunea[6].
Aproape toate argumentele ÎCCJ, CSM și a altor purtători de cuvânt ai magistraților sunt raționalizări ale subiectivității. De ce ar fi veniturile magistraților drepturi deja câștigate şi nu ar fi la fel veniturile altor categorii? De ce numai în cazurile magistraților modificările legale nu pot opera retroactiv asupra pensiilor deja aflate în plată? De ce ar fi în competenţa CCR să stabilească raționalitatea normelor tranzitorii atunci când se introduc modificări normative semnificative (creșterea vârstei de pensionare, eliminarea perioadelor asimilate etc.), „pentru a nu afecta drepturi sau a nu crea situații absurde”? De ce privilegiul ieşirii la pensie a magistraților la alte vârste decât a celorlalte categorii (posibilă, și după amendarea din 2023, prin derogare, la 47 de ani) ar fi justificabil, proporțional şi rezonabilă? De ce în cazul magistraților modificările propuse ar fi bruște şi excesive, dar nu și în situația celorlalți angajați la stat?
Poate cea mai impardonabilă este interpretarea pensiei de serviciu drept o componentă esențială a stabilității financiare, care asigură independența justiției! Pe o astfel de logică, pensii comparabile cu venitul în activitate ar trebui să aibă și profesorii universitari, întrucât ei se bucură de autonomie universitară (prevăzută în Constituţie); şi angajații care reprezintă puterile executive şi legislative, pentru ca astfel să fie asigurată separarea puterilor. Sugestia că independenţa magistraţilor ar avea legătură cu salariul şi cu vârsta întrucât salariile şi pensiile ridicate îi salvează pe magistraţi de corupţie are o asemenea insolenţă, încât reprezintă un motiv de scoatere din magistratură.
Argumentele de mai sus au fost enunțate de-a lungul anilor de magistrați când au început să fie contestate privilegiile lor. Au construit o halucinație colectivă întărită de mai multe decizii ale Curții Constituționale. Or, textul constituțional este contrar acestor feluri de interpretări[7]. Prevederile privind munca și protecția socială a muncii, libertatea economică și nivelul de trai sunt generalizatoare, contrare constituirii unui regim excepțional pentru o anumită categorie[8]. Niciuna dintre competențele prevăzute în Capitolul VI al Constituției privitoare la Autoritatea judecătorească nu acordă magistraților puterea de a decide asupra veniturilor și a limitei de pensionare. Niciuna nu leagă principiul unicității, imparțialității şi egalității pentru toţi a Justiției și independența magistraților de salarizarea lor și de anii de muncă[9]. Or, tocmai aceste articole nu au fost luate în considerare de judecătorii Curții Constituționale când s-au pronunțat asupra constituționalității politicilor guvernamentale privitoare la statutul magistraților.
Activitatea curților constituționale din statele europene demonstrează că independența justiției nu se sprijină pe privilegierea magistraților
Constituțiile europene diferă ca urmare a istoriei diferitelor națiuni și a realităților politice care le-au dat naștere. Prevederile legilor fundamentale definesc forme de regim, structuri de organizare administrativă și alte aspecte ale construcției statale care alimentează jurisprudența Curților Constituționale în fiecare țară în parte. Dincolo însă de astfel de specificități, constituțiile democrațiilor europene sunt foarte asemănătoare în privința nucleului comun: garanțiile acordate drepturilor și libertăților fundamentale, celor sociale, economice și culturale și principiile de drept universale precum puterea legii și compatibilitatea cu dreptul internațional.
Prevederile legilor fundamentale cu privire la drepturile sociale și economice pot impune anumite raporturi între veniturile minime, medii și maxime ale angajaților în servicii publice. Însă dincolo de anumite aspecte limitate, cum ar fi discriminarea, politica veniturilor exprimă opțiuni economico-sociale care ies de sub mantia constituțiilor și deci, de sub interpretarea Curților Constituționale.
Independența justiției este un principiu garantat de toate constituțiile europene. Dacă independența puterii judecătorești ar fi de apărat prin venituri extravagante și pensionări la vârsta maturizării profesionale, asemenea practici s-ar regăsi în toate statele din Europa. Or, în niciuna dintre democrațiile respectabile nu găsim raportul de 10 la 1 la pensiile medii și limite de încetare a activității magistraților sub standardul celorlalți angajați.
Puterea unică a curților constituționale constă într-un tip special de respectabiltate a celor care păzesc constituțiile. Actuala criză demonstrează că România are de reconstruit relația dintre magistrați și societate
Argumentele magistraților de susținere a privilegiilor lor produc de mult timp un fel de halucinație colectivă. De abia în condițiile crizei care a dus la proiectul de eliminare a privilegiilor, criticile la adresa discursului clișeizat, declamativ și amenințătoral magistraților au atins pragul critic capabil să lupte cu puterea mundană a profitorilor. În special, interpretările judecătorilor constituționali, aflați în conflict de interese, au acutizat problema. Curtea Constituțională a creat în jurul salariilor şi pensiilor magistraților o teorie artificială a unicităţii pentru care niciun sofism nu a fost ratat. Retorica acestei construcții a reuşit să intimideze judecata de bun simţ, că salariile şi pensiile magistraţilor sunt asemenea altora, subiectul politicilor publice.
Prin prerogativa lor de a emite decizii „obligatorii și imediate”, membrii Curții Constituțioanle pot practic să captureze statul. Cum poți da la nouă oameni puterea să țină pavăză celor două mari puteri, legislativă și executivă, care exprimă voința populară[10]? În principiu, capitalul pe care judecătorii constituționali îl pun în valoare este calitatea lor profesională și imparțialitatea cu care interpretează Constituția și acordul normelor publice cu aceasta.
Privilegiile au corupt comunitatea judecătorilor și procurorilor, responsabilă de nedreptăți strigătoare la cer. Bătălia pentru dreptatea juridică arată în România precum un teren de luptă răvășit. Este suficient să ne gândim la hotărârile judecătorești care se bat cap în cap, la cauzele ce se judecă de 35 de ani (Dosarul Revoluției, Dosarul Mineriadei din 13-15 iunie 1990), la încercările de a desființa CNSAS, la salvarea unor mari corupți prin prelungirea proceselor până la precrierea faptelor. Adaug la sfârșit, uluitoarea edulcorare a regimului Ceaușescu în sentințe la nivel de Curți de Apel și ÎCCJ și compararea, la fel de uluitoare, de către judecătorii ÎCCJ, a cazului fostului ministru Nicolae Bănicioiu cu cel al disidentului rus Aleksei Navalnîi[11].
Cu privire la respectabilitatea membrilor Curții Constituționale – criteriul de legitimitate fundamental al puterii dată acestei instituții – iată scurte fapte din cariera lui Cristian Deliorga, Gheorghe Stan, Mihai Busuioc şi Bogdan Licu, cei patru judecători constituționali numiți de PSD care au picat, alături de Mihaela Ciochină[12], proiectul Bolojan.
USR ceruse Curții Constituționale să respingă numirea lui Gheorghe Stan și a lui Cristian Deliorga ca membrii ai CCR întrucât aceștia „mințiseră cu nerușinare că își vor înceta activitățile de incompatibilitate” – și nu le încetaseră[13]. Cristian Deliorga fusese anchetat de DNA în dosarul privitor la fraudarea unor concursuri pentru procurori[14].
Parcursul profesional al lui Mihai Busuioc bifează absolvirea Facultății de Drept la Universitatea „Nicolae Titulescu”, un curs postuniversitar la Facultatea de Drept a Universității „Transilvania” din Brașov, un master în drept funciar și cursuri postuniversitare la Colegiul Național de Apărare. A deținut funcții de conducere la Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și la Curtea de Conturi[15].
Despre Bogdan Licu sunt multe de menționat. A fost membru al Marii Loji masonice în perioada 2003-2012. A avut un doctorat la Academia SRI sub îndrumarea ministrului de Interne Gabriel Oprea. Jurnalista Emilia Șercan a identificat plagierea masivă a tezei sale, iar Licu a renunțat la doctorat. Anecdotic, unul dintre autorii plagiați a fost judecătorul Cristi Danileț, contracandidatul lui Licu la Curtea Constituțională. Despre calitatea profesională a lui Bogdan Licu vorbesc notele lui din perioada studiilor: media 7,54 la licență, media anilor de studii din facultate a fost 7,08, la disciplina Drept penal a luat nota 5, iar la Drept civil, nota 6[16].
Asemenea persoane nu au ce să caute într-o Curte Constituțională demnă de menirea și de puterea ei[17]. Un număr de judecători și procurori sunt incompatibili profesional și deontologic cu înaltul rol de slujire a dreptății în societate. Criza generată de inițiativa Guvernului Bolojan a punctat necesitatea de a reconstrui relația dintre magistrați și societate. Ea are de început cu schimbarea legislației care reglementează statutul judecătorilor și procurorilor și organizarea/funcționarea Curţii Constituţionale. Este momentul să ieșim din halucinația că independența magistraților este asigurată de privilegii.
[1] Legea pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu.
[2] Absența avizului CSM. Legea a avut avizul Consiliului Legislativ.
[3] La 29 iulie a.c., plenul Consiliului Superior al Magistraturii atacase propunerea Executivului de-a dreptul cu mânie. Un citat din comunicatul CSM: „Maniera de comunicare publică a măsurilor decise de Guvern, într-o abordare specifică mai degrabă unui veritabil dictat și fără nicio consultare a autorității judecătorești, reprezintă o manifestare abuzivă și discreționară a prerogativelor puterii executive, care aruncă în derizoriu principiul cooperării loiale între autoritățile publice și statutul de putere în stat al justiției.”. Unanimitatea frustrării, ameninţările şi mijloacele folosite, aroganţa argumentelor ar reclama, pentru când va fi timp, o dezbatere elaborată asupra statutului acestei profesiuni (https://bit.ly/43lgtoY).
[4] Citez din comentariul făcut pe 20 octombrie a.c. de profesorul universitar Valeriu Ciucă (Universitatea ”Al. I. Cuza din Iași”, între 2007-2010, Judecător european, Tribunalul Uniunii Europene, Luxemburg) pe Facebook. (Mulțumesc lui Emil Moise de a mi-l fi trimis.)
[5] Citez din nou postarea lui Valeriu Ciucă: „Este, acest aviz, înscris în Constituția României, sau în cutumele constituționale consolidate? Există, în această lege fundamentală, vreo mențiune legată de CSM, ca organism strict profesional, nicidecum ca substitut al Ministerului Justiției, o minimă mențiune de tip « breasla judecătorilor consultans »?”
[6] Sunt de referință argumentele cu care judecătorii Înaltei Curți de Casație și Justiție au contestat la CCR iniţiativa Guvernului (https://bit.ly/4hmBG7V), repetate periodic de CSM și de alți reprezentanți ai celor două instituții.
[7] Faptul că legea fundamentală declară România drept stat democratic şi social, în care demnitatea omului este valoare supremă, împinge spre o interpretare a politicilor economice și sociale mai omogenă, spre o reglementare mai unitară.
[8] Articolele 41, 45 și 47, Constituția României.
[9] Valeriu Ciucă: „Judecătorii, fiind părți constituente ale puterii în stat, nu pot nicăieri în lume să reclame ceva pentru interese personale, nu sunt sindicalizați, întruchipează puterea statală continuă, nesincopată și neselectivă, precum regii, pontifii majori și ocupanții tronurilor de tot felul”.
[10] E adevărat că și judecătorii constituționali se află în prelungirea sufragiului: 3 sunt numiți de Președinte, 3 de Guvern și 3 de Parlament. Dar ei scapă controlului popular. Spre deosebire de membrii Guvernului și ai Parlamentului, ei nu vor răspunde în fața electoratului.
[11] Cătălin Tolontan, „Reacție rapidă: Când Lia Savonea și judecătorii de la ÎCCJ au comparat justiția din România cu cea din Rusia a fost o scăpare sau au vrut intenționat să sfideze? Răspunsul e important”, 16 octombrie 2025 (https://bit.ly/4qmoPXb).
[12] Mihaela Ciochină a fost numită de președintele Klaus Iohannis. Cariera profesională a domniei sale este cel puțin respectabilă.
[13] Dora Vulcan, „Sesizările USR împotriva numirii lui Stan și Deliorga la CCR, respinse de Curtea Constituțională”, Revista 22, 05.06.2019 (https://bit.ly/47iBstP).
[14] Laurentiu Gheorghe, „Fără perdea. Procurorul Gheorghe Stan, șeful Secției Speciale, propunerea PSD pentru CCR”, Revista 22, 06.05.2019 (https://bit.ly/471lN3c).
[15] https://ro.wikipedia.org/wiki/Mihai_Busuioc.
[16] Virgil Burlă, „Controversatul domn Licu. Cine este procurorul pe care PSD vrea să-l propulseze la CCR”, Europa Liberă România, 27 aprilie, 2022 (https://romania.europalibera.org/a/31823610.html).
[17] Valeriu Ciucă: „Curțile constituționale, toate, ne varietur, nu sunt adunări de cenzori ai grefelor, sunt colecționarele celor mai importanți filosofi ai dreptului, sunt supremii gânditori ai justiției și ai dreptului, care văd dincolo de secole, nu dincolo de « fluturașul » de salariu și de « bonul de pensie »…”.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
argumentul ca „independența puterii judecătorești s-ar proteja prin beneficii financiare”, de la un anumit nivel in sus devine contraargument: la decalaje mari miza devine intr-atat de mare incat s-ar crea o piata neagra pentru functiile respective, care dealtfel functioneaza chiar si la nivele inferioare, sustinand o coruptie generalizata in defavoarea meritocratiei.
Nu știu de ce nu vrem să acceptăm că Justiția românească este Mafiotă. Ea vrea să fie Stat ÎN Stat nu putere A Statului. Dacă ar fi să fac un clasament al Mafiilor din România, Justiția ar fi pe primul loc. Urmează ANAF, Băncile, sistemul de Sănătate+medicamente, Agricultura, Educația, administrația locală,etc. De fapt, întregul Stat este mafiotizat.
Ce e de facut? O noua revolutie?
Ai dreptate. Eu spun de multi ani ca avem un stat mafiot. Ei se cunosc unii cu alții, au aceleași apucături. În statul mafiot tot ce se întâmplă este piramidal. Niște instituții ale statului, înființează tot felul de societăți( legal), în toate sectoarele de activitate, nu ca nu ar trebui unele dintre ele să existe( sunt și multe inutile). Problema este ca acestea sunt “instruite” să găsească obligatoriu ceva nereguli, orice( regulamentele sunt făcute să ajute inspectorii sa le găsească). Uneori chiar îți spun ca nu au cum sa nu dea amenzi pentru ca dacă nu dau, trimit pe altcineva care vor fi și mai drastici. De aici și din multe alte instituții se strâng spagile, acestea se transmit mai sus și tot așa până sus de tot. Pe vremea când Truica era șef de cabinet la prim ministrul și zece minute de audiență costau cam tot zece dar mii. Acesta este statul piramidal. Un stat piramidal este un stat mafiot. Și gândiți-vă ca este generalizat acest sistem până în ultimul sat. Numai ca acolo nu este semnificativ dar același sistem. De ce nu se vrea reorganizarea statului? V-ați întrebat cum naiba ca mulți excroci sunt scăpați de “justitiarii” care se pensionează copii fiind.Adica vreți sa ma faceți sa cred ca au scăpat de pedeapsa pentru ca erau cinstiti? Ca a fost o greșeală? Oare cine i-a ajutat sa scape? Nu cumva cei care ar trebui să facă legea dreapta? Nu cumva cei care afirmă ca trebuie să aibă pensii speciale pentru a fi corecți, cinstiti? Adică ăștia condiționează actul de justiție cu banii pe care îi vor. Fără contributivitate ca toți oamenii care muncesc. Domnilor care ați strâmbat justiția în țara asta, este ca vă simțiți curați și uscați?
Adevărul este că magistrații sunt cea mai retrogradă parte a societății, moștenirea nomenclaturii ceaușiste, acea parte care nu s-a schimbat cu nimic după noua societate și dovedește că nu o va face niciodată. Practic, noi avem o societate mai mult sau mai puțin democratică dar cu o aceeași magistrați, perpetuați din generație în generație, care au condamnat orice abatere de la linia național-ceaușismului. Același arhetip ar magistratului care, pliat momentului, l-a putut condamna la moarte pe părintele lor: Nicolae Ceaușescu. Poate că nu o să ni se pară cu nimic paradoxal că magistrații (pensionați ori încă nu!) sunt nucleul dur al votanților lui Georgescu și Simion: AUR curat, ce mai! În mâinile acestor magistrați se află dosarele unei bune părți dintre politicienii și miliardarii de azi, dintre vârfurile României actuale – figuri pe cât de marcante, pe atât de șantajabile, dar gata la compromisuri dintre cele mai periculoase. Acest nucleu dur este imposibil de urnit pentru că are ramificații explozive la atingere în toate structurile de forță ale statului: armată, SRI, poliție, jandarmerie încât a ajuns monolitul care doar aruncat în aer (nu la propriu!!), poate dispare. Soluția? Deoarece revoluția din 1989 a eșuat, trebuie o altă revoluție sau așteptăm extratereștrii cu ordinea lor…
Solutia? Singura solutie, o noua constitutie fara curte constitutionala, ca in Elvetia.
Nici nu mai contează banii, pentru că e vorba de juriști. Este cazul acela când polițaiul vinde droguri sau e proxenet. Făcând ce au făcut, magistrații, juriștii – sau cum le-o zice – au arătat pentru orice analfabet că acești oameni nu fac parte din breasla lor, ci că profesia pe care practică este doar un mijloc de producție și nu mai mult decât atât. Pentru societate este ca atunci când un doctor se uită la o radiografie, iar ce vede este o un gol. Se uită acolo unde ar trebui să vadă un țesut pulmonar și e gol.
Întru totul de acord cu independența clamată de magistrați, inclusiv cu dreptul lor de a-și stabili in mod autonom veniturile și chiar pensiile. Dar nu din banii publici, că atunci nu ar avea cum să mai fie independenți, ci, prin definiție, ar deveni simpli bugetari conectați la interesele de Partid și Stat. Adică fix ce sunt acum: o Partidă politică socialistă, un fief de nomenklaturiști ai Aparatului care a transformat Justiția intr-o feudă. Și vedem cum Aparatul, in pofida aparentei voințe politice afirmate in Parlament, le protejează statutul și privilegiile.
Ca să fie independenți magistrații trebuiesc separați financiar total de celelalte 2 puteri ale statului. Salariile lor trebuie să fie plătite exclusiv din fonduri proprii alimentate de taxe judiciare. Pe care oricum le plătim, nu e foarte clar de ce din moment ce teoretic accesul la Justiție ar fi un drept fundamental iar funcționarea instanțelor e asigurată de Stat, nu de CSM (de ce nu plătim și taxe electorale ori de câte ori vrem să ne activăm spiritul civic și să participăm la înfăptuirea democrației?). Desigur, in acest caz, Legea ar trebui să interzică monopulul înființării de instanțe, iar in fiecare jurisdicție să fie posibil pluralismul judiciar și concurența activă (in care orice magistrat să-și poată înființa un Cabinet Judiciar, după modelul notarilor). Fără competiție instanțele nu ar face altceva decât să perpetueze regimul feudal de administrare a Justiției, in același mod discreționar, opac, execrabil, cronofag și extrem de scump, regim care a condus la o stare de facto in care majoritatea cetățenilor, pauperizați și terorizați de Aparat, NU au nicio speranță să li se mai facă Dreptate.
Dacă magistrați și-ar plăti singuri salariile și întreținerea, fără posibilitatea de a se credita, atunci cuantumul acestora s-ar apropia lent de valoarea de piață a serviciilor oferite cetățenilor. Dacă oamenii vor descoperi că accesul la justiție este supus unor taxe prohibitive vor recurge la căutarea dreptății in alte părți, iar bugetele instanțelor private se vor subția. Dacă vor reuși să aibă destui clienți mulțumiți atunci își vor permite salarii și sporuri și de 100000 de euro pe lună și nimeni nu se va tulbura. Ba unii dintre ei, mari meșteri in împărțirea Dreptății, vor putea să se retragă la pensie chiar și la 33 de ani dacă vor fi strâns destui clienți fideli cât să umple contul de asigurat privat.
In plus, intr-un astfel de sistem in care magistrații sunt realmente independenți, cetățenii (interesați și înregistrați, in special cei ce activează in sfera dreptului) ar putea participa la alegerea șefilor de instanțe superioare/parchete pentru a contracara puterea șefilor de breaslă de tip CSM.
” Dacă oamenii vor descoperi că accesul la justiție este supus unor taxe prohibitive vor recurge la căutarea dreptății in alte părți…intr-un astfel de sistem in care magistrații sunt realmente independenți…”
Asta inseamna TOT DOUA TIPURI rezultante de justitie: pentru aia cu bani si pentru aia (mai) saraci. Uitati-va la sistemul privat de invatamant pentru a va lamuri ce va iesi din ideea Dvs.
2-3/x „balene” cu acces rapid la bani multi cumpara(inclusiv prin interpusi) integritatea unei instante cu taxe prohibitive pt majoritatea din paradigma Dvs, care instanta le dispenseaza DOAR alora „dreptate”, fara ca instanta in cauza sa mai aiba nevoie de banii celor (mai) multi si (mai) saraci, si fara sa-si bata capul cu dreptatea lor in cazurile in care se intalnesc cu „balenele” in jurisdictia instantei in cauza :).
Adica, magistratii practicanti(spre deosebire de legal asimilati magistratilor de prin ministerul de injustitie) vor fi „realmente independenti” DOAR dpdv financiar si vor dispensa „dreptatea” DOAR alora care platesc mai mult – ceea ce avem deja, doar ca „mai mult” ala e (teoretic) penalizat ca drept coruptie/abuz, in primul rand prin Inspectia Judiciara :).
Da, așa este, in primii ani de justiție privată exact așa se va întâmpla. Dar asta se întâmplă și acum, insă pe banii mei, pe care-i plătesc de 2 ori, prin susținerea indirectă, de la bugetul public, și prin taxe judiciare. In plus un proces civil banal poate dura și 10 ani, deși s-ar putea rezolva cu ușurință adeseori chiar și-n 3 ședințe intr-o singură săptămînă. Ba chiar mai mult de 10 ani, și vorbesc din proprie experiență.
Ziceți de învățământul privat. Uite că acest învățămînt e destul de performant incât ajunge să livreze judecători la CC. :) :) :) Pe de altă parte poate ar trebui să comparăm cu educația privată din alte părți, de pildă din Statele Unite, nu cu struțo-cămila mioritică (unde profesorii sunt cu posteriorul in 2 luntri). De ce trebuie să luăm drept model ce e mai rău de prin statele socialiste cu față umană care permit doar mici insule de inițiativă privată? Deci, când om avea un sistem cu adevărat privat de învățămînt (de la ciclul primar până la postuniversitară) mai vorbim.
Dar serviciile de sănătate private din România cum vi se par? Cum de și săracii pot să-și repare o măsea, de exemplu, in clinicile și cabinetele private?
De ce zic câțiva ani? Pentru că un edificiu societal structurat pe o axă morală nu poate apărea peste noapte, e nevoie de câțiva ani de interacțiune și interdependență continuă intre magistratul-servant public și cetățenii-clienți pentru ca prețul corect al serviciului, corelat cu o etică profesională, să se impună pe o piață din start foarte tulbure. Magistratul-om, cumpătat, echilibrat, modest, empatic, nu se poate naște decât din conviețuirea și interacțiunea directă cu semenii săi, nu din ucazuri, nu din proceduri marcate de un formalism și o solemnitate medievale. A judeca față in față o speță permite judecătorului să se pună realmente in pielea oamenilor ce vor fi atinși de deciziile sale. Acest proces se petrece deja in cazul notarilor și avocaților și chiar nu văd de ce judecătorii stau in continuare in tribune. De ce nu spuneți că justiția este doar pentru bogați din moment ce notarii și avocații sunt plătiți in prezent de părți și onorariile nu-s deloc modeste, ba mai și există ierarhii dictate de piață (unde reputația urcă sau coboară un avocat)?
In orice caz, tot ceea ce am scris nu este decât un exercițiu de imaginație și retoric pe tărîm juridic. Chiar dacă acest sistem utopic ar avea șanse de reușită nu există niciun om politic in România dispus să privatizeze justiția, nici măcar să deschidă acest subiect. Deci nu e momentul să ne ambalăm prea tare pe marginea unor fabulații…:)
„Magistratul-om, cumpătat, echilibrat, modest, empatic, nu se poate naște decât din conviețuirea și interacțiunea directă cu semenii săi…să se pună realmente in pielea oamenilor ce vor fi atinși de deciziile sale. Acest proces se petrece deja in cazul notarilor și avocaților…”
Insusirile enumerate trimit la necesitatea unei trieri psihologice pentru admitere in randul magistratilor practicanti, ceea ce se face. Cat de orientata spre ele e trierea din Ro, nu stiu.
Capacitatea de a empatiza/intelege rational(cu/fara simpatie, adica activarea emotionalului) fondul rational si emotional al partilor in orice cauza/speta, in cazul magistratilor (practicanti, adica judecatori SI procurori), se construieste INAINTE de a ajunge practicanti – iar asta, dpmdv, inseamna ca magistratilor ar trebui sa li se impuna varsta minima de 25 de ani ca inceput de cariera.
DUPA ce ajung magistrati practicanti, discutam (ideal, asimptotic, teoretic) despre intelegere rationala NEUTRA SI AUDIATUR ET ALTERA PARS in interesul deservirii dreptatii/justitiei dupa ghidajele legale in vigoare, care pot fi mai mult sau mai putin constrangatoare/clare/coerente in ce priveste gradul de libertate al magistratului in formarea si motivarea unei sentinte.
Avocatii si notarii NU intra in sfera neutrului in sensul de mai sus, si nu cred ca mai e nevoie sa explic de ce.
======
„Cum de și săracii pot să-și repare o măsea, de exemplu, in clinicile și cabinetele private?”
Sigur ca pot, dar cu ce impact in cosul lor zilnic/lunar(la ce renunta si pentru cat timp?!) si cu ce rezultat dpdv al calitatii/DURABILITATII lucrarii stomatologice?!
In paradigma justitiei private: cati rinichi ar trebui sa-si vanda pentru a accesa serviciile instantei cu costuri prohibitive, care, culmea, sa-i mai si serveasca „dreptatea balenei-sponsor” cu care se judeca in vreo speta?
Paradigma Dvs. nedetaliata presupune cel putin DOUA instante private de judecata/UAT pentru a exista concurenta, cel putin teoretica, pen’ca „horele/cartelurile” sunt la ordinea zilei inclusiv in marile democratii.
Intra si parchetele atasate in paradigma Dvs. sau nu?
Cata infrastructura/dotari/personal sunt necesare doar pentru a avea concurenta in orice UAT?! :))
Inchipuiti-va ce presupune situatia a (cel putin) doua judecatorii cu parchetele din dotare intrun UAT urbana mica-medie, spre exmplu.
„Sigur ca pot, dar cu ce impact in cosul lor zilnic/lunar(la ce renunta si pentru cat timp?!) si cu ce rezultat dpdv al calitatii/DURABILITATII lucrarii stomatologice?!”
Investiția inițială într-un cabinet judiciar (fără Parchet, doar pt cauze civile/comercial/administrative) ar fi cu mult mai mică decât cea intr-o clinică de stomatologie. Practic o garsonieră intr-un parter de bloc comunist ar fi un spațiu arhisuficient pt o astfel de instanță. Iar deciziile instanței private la fel de calitative/durabile ca și manoperele dentiștilor de azi, adică destul cât să țină omul pe picioare și cu poftă de viață.
Eu nu prea înțeleg ce așteptări aveți de la Medicină. vă așteptați ca slujitorii ei să fie un soi de magi care, pe bani puțini sau chiar gratuit, să repare instant omulețul precar, să-i construiască o dantură pe care să o lase moștenire ba chiar să-l facă nemuritor? De ce?
La fel și cu justiția și magistrații. Acum îî plătim regește și constatăm uimiți că sunt niște incompetenți tupeiști și lacomi. Că au impresia, pardon, convingerea că li se cuvine și mai mult. Iar eu arăt cum îi putem plăti pe merit, in funcție de valoarea serviciilor lor care nu au cum să fie altfel decât mediocre (dată fiind educația primită in România). Dar nu vrem asta, vrem plasa de siguranță, vrem rația de drepturi și de libertate, vrem moși crăciuni in togă, chiar și atunci când descoperim că Tătucul ne fură jucăriile ca să le umple lor sacul.
Interesantă viziune asupra serviciului de justiție. Însă magistratii tot formează o tagma și problema apare când ei săvârșesc infractiuni.
Pentru că se favorizează între ei și tot ajung deasupra legii.
Ca să nu mai formeze o tagmă e nevoie de 1) apariția unor interese divergente și 2) un alt tip de organizație profesională, poate un soi de Barou, iar CSM-ul desființat.
Imaginatia nu are limite !
Foarte oportun si bine documentat articolul. Curtea practic a capturat statul roman, blocheaza orice masura care le-ar putea reduce privilegiile nesimtite. Vor varsta de pensionare la 48 ani, deci cand omul e in plinatatea fortelor, ei vor sa se pensioneze si cu niste pensii de 10000 euro/luna net !
Sunt in mare conflict de interese cand sunt pusi sa isi judece singuri privilegiile. Cu toate astea, proiectul Bolojan este extrem de nimerit, dovada ca 4 din cei 9 nu i s-au opus.
Nu a fost un vot de 9-0 sau 9-1, ci 4 din cei 9 au considerat constitutional proiectul Bolojan.
Cei care s-au opus au fost, evident cei pusi de psd, un partid nereformabil, care are ca scop continuarea mostenirii pcr, aceea de a detine puterea totala in tara si de a ii folosi resursele abuziv si netransparent. Cand mai vezi si cine sunt unele din personajele respective, „somitati” cu facultate la private slabe si/sau note mici in facultate, sau unii care au fapte mizere prin trecutul lor, te iei cu mainile de cap.
Se spune ca Romania ar fi o tara atipica. De ex. acum, din dorinta de a fi cea mai dreapta, cea mai echitabila societate se ajunge exact la contrariu. Se ajunge ca cei care ar trebui sa apere aceste principii, sa fie cei mai egoisti, necinstiti, excroci…
Dar se intimpla si la case mai mari, din dorinta de a salva planeta, se distruge prezentul, distrugem ziua de azi pt un viitor imprevizibil.
Ca nu degeaba se spune ca drumul spre iad e pavat cu intentii bune!
Aux armes, citoyens !
Formez vos bataillons !
Marchons, marchons !
Qu’un sang impur…
Abreuve nos sillons !
Nu e o criza între magistrați și societate.
E o lupta pentru putere și surse de bogăție între vârfurile elitei.
Administrația și politrucii, cu serviciile secrete, fura de rup. Magistrații vor același nivel de bogăție, dar nu au -legal- decât salariul și pensia.
Interesant de văzut cine și cum va câștiga.
Criza tipică de autoritate
Da, Justiția românească face politică. Arma lor este șantajul cu dosare. Când cineva mai răsărit se ridică în afaceri sau politică imediat i se face dosar „în rem”. Apoi Justiția și serviciile secrete îi ȘANTAJEAZĂ. Dacă omul nu cuplează…pac!…totul apare în media „pe surse”.
NB. Oare cu ce este șantajat Grindeanu? Cu cazul Nordis? Că prea este disperat.
Nu numai că este PENIBILĂ decizia. Este anticonstituțională pe fond, fără „diversiuni de formă”!.
Constituția României stipulează că „Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări”. Acest principiu, consacrat în Articolul 16, subliniază că nimeni nu este mai presus de lege.
Toți cetățenii români sunt egali în fața legii și a autorităților, indiferent de origine, rasă, etnie, naționalitate, limbă, religie, sex, orientare politică, origine socială sau avere.
În România există categorii care și-au făcut Legi Speciale, legi care încalcă FLAGRANT constituția. Prin aceste legi, în mod evident aceste categorii și-au asigurat PRIVILEGII și DESCRIMINĂRI.
Din punctul meu de vedere Constituția României trebuie URGENT revizuită prin REFERENDUM (sunt multe capitole unde sunt necesare modificări) și această instituție trebuie Desființată URGENT. DELETED! Sunt suficiente cele 3 puteri (puterea legislativă, puterea executivă și puterea judecătorească), nu este nevoie de o a patra putere, „GARANTUL” de deasupra tuturor. Este suficientă puterea judecătorească ca „garanție” și soluție de gestionare a unor conflictele juridice de natură constituţională!
ESTE total NEconstituțional ca cei 9 „GARANȚI ai supremaţiei Constituţiei” să aibe PRIVILEGII de natură PECUNIARĂ , pensii și salarii mai presus de cetățenii României. Toate legile care nu respectă ART.16 (avem multe categorii speciale) trebuiesc de URGENȚĂ desființate! :(
@ lui Vasal_fără_Voie
Vorbiti de Curtea Constitutionala sa fie desfintata?
din cate mi aduc aminte in Commonwealth nu au CC , pentru ca nu au constitutie de fapt.
UK , Canada si inca cateva cred ca Australia sau N.Zeelanda
In rest mai toate tarile care au constitutie au si CC
Ceva particular e in USA
Deci asta cu desfintatul e un drum infundat.
Ar trebui făcut referendum cu întrebarea, Trebuie sau nu CCR pentru țara aceasta.Merita ținuți din banii noștri ,cu cît contribuie la Pibul țării cei care sunt mai presus de lege.
@19Paul
E gresita intrebarea
Cei 5 nu se pot numi magistrati. Sa amani de doua ori pronuntarea pentru lipsa „avizului CSM” este sub nivel de gaga.
Este absolut aberant ca un grup de oameni sa decida unilateral asupra drepturilor lor.
O pensie de 10.000EURO, este greu de gasit in UE. Dar gasim in Ro, cea mai saraca tara din UE.
Pentru cei 5 este mult mai potrivit termenul de „gasca de golani”.
Trebuie modificata Constitutia deoarece politicienii romani (preponderent PSD), au reusit sa distruga justitia din Romania. Am ajuns sa eliberam si sa reabilitam infractorii condamnati si in plus o dictatura CCR asupra Romaniei.
Cred că este cel mai interesant și realist reportaj pe care l-am citit vreodată!
Pensia maximă plătită de stat egală cu salariul mediu pe economie!
Cand au anulat alegerile prezidențiale din decembrie 2024, in mod ilegal si fara nicio proba, ci doar pe baza unor inventii scoase din joben de catre cei aflati la putere, atunci CCR a fost bună?
O!Don’judecator ,e babana pensia de 10.000Euro?Nt,e insuficienta (dixit creatura Costache)Pai propun o cheta socială în direcția asta ,că tot judecați cu strâmbă măsura,cu ocaua lui Cuza… Carevasăzică,cine are bani cu toptanul scăpa de bulău că deh,gulere albe, sărmanului nu i rămâne decât consolarea că i prăpădit…piara tara ,piara nația, piata justiția,numai privilegiile sa nu ..O sa vina și timpul judecății voastre, „onorabililor „!!!!
Judecătorii se află în conflict de interese când se pronunță de pensiile lor și de vârsta de pensionare. În mod normal nu au voie să se pronunțe pe această speță. De asemenea mulți judecători sunt complici cu cei care au încălcat legea și au furat din banii țării și îi fac scăpați, iar pe unul care a furat pentru că nu avea ce să mănânce îl condamnă. Adevărații mari mafioți sunt în justiție și politică. Bine că nu avem arme ca în America căci altfel le-am folosi.
Au construit un Frankenstein juridic in care membre sunt CCR ,CSM, Inalta curte de casatie si Curtea de Apel Bucuresti. Iar plecarea Liei Savonea si a altor discipoli nu va rezolva nimic asa cum disparitia lui Stalin nu a adus democratie in Rusia. Si viitorii judecatori ai CCR vor fi numiti si de AUR!! Exista o solutie. Dar nu o stim deocamdata
Unul dintre cel mai lipsit de obiectivitate articol citite,ca multe altele. Să vedem când politicul nu mai numește pe nimeni la CCR ,atunci sa vb de independență justiției,nu când își bagă policitemii nasul ca peste tot și amestecă lucrurile. Și când vor rămâne și ei 300 așa cum se a stabilit la ultimul referendum. De asta nu mai vb nimeni.
Citeste mai jos raspunsul meu catre „Nicu”
Foarte la obiect!
Toată stima și aprecierea pentru acest articol !
Dar! Problema sau problemele rămân!
Complicat!
Seara bună!
Multumim, domnule Gabriel Andreescu!
Faptul ca voci cu greutate, ale oamenilor de valoare, spun aceste adevaruri, este de neprețuit pentru opinia publica romaneasca.
Foarte bun text.
Un articol foarte bun dar care totuși nu atinge esența problemei. Nu membrii sunt problema, ci însăși instituția. A crea o instituție care sa anuleze decizii ale Parlamentului este antidemocratic, chiar dacă aceasta instituție ar fi populata de sfinți. Ideea ca 5 sau 9 oameni știu mai bine ce este constituțional, adica ce corespunde la ceea ce au gândit și aprobat niște parlamentari acum trei decenii este de o stupiditate fără limita.
CCR stie ca are un as de pică in mana, a salvat clasa politica actuala acum aproape un an, iar la rândul lor politicienii de azi știu ca-si datoreaza privilegiile tocmai prin decizia acestei organizații.
Ne aflam intr-un caz ciudat de dilema prizonierului, doua instituții care vor sa-si apere interesele, politicienii și CCR, ajung initial sa coopereze (decizia rationala) pentru ca apoi, tot din dorința de supraviețuire, ambele sa ia decizii care duc la un final dezavantajos pentru amândouă.
Un alt aspect care merita menționat este lipsa de inteligenta a guvernanților. Au făcut o prioritare din pensiile magistraților când era sigur ca aceștia își vor apara pozițiile pana la ultimul glonț și știau ca-i au la mana pe politicieni.
A fost un act populist, erau multe alte domenii în care guvernantii puteau sa-și arate dovedească zelul reformist, dar l-au ales tocmai pe cel în care șansă de succes era cea mai mica. Masochism?
Este evident acum ca judecatorii CCR din parte PSD, cel putin, sint si securisto-sereisti, cu toate studiile lor pe la unitatile de invatamint mai mult sau mai putin militare si securisto-sereiste.
Poate citesc acest articol și „șobolanii roșii” (conform inspiratului titlu a unui bun film românesc postdecembrist), precum și armata hoților care părăduiesc țara.
Treabă e simpla. Vedeți art. 145 din Constituția din 1991 in care Parlamentul avea ultimul cuvânt și actualul art 147, din 2003, in care Curtea Constituțională are ultimul cuvânt. Prin modificarea art 145 a fost subminată puterea Parlamentului, organ ales și unica autoritate legiuitoare, și înlocuită cu voința unui organ numit, un grupuscul in care daca ai controlul a 5 inși îți impui voința. Prin aceasta modificare, luând voința Parlamentului, s-a ajuns că acest ccr să se pronunțe ultimul in probleme in care se afla in vădit conflict de interese.
Poate sa explice cineva cum a fost posibila, din punct de vedere legal, suspendarea/amanarea dosarelor de judecată în baza unor rezoluții în temeiul unei hotărâri a adunării generale a judecătorilor? Hotărârea AGJ nu reprezinta temei de drept pt suspendarea sau amânarea unei cauze. Atâtea minți luminate în domeniul justitiei și nimeni nu a zis nimic de aceasta inadvertenta. Se pare ca mai nou magistrații s-au autoerijat în legiuitor.
Rinocerii au gasit dusmanul! Fara nuante, fara tonuri, fara argumente de substanta, o minoritate e pusa la zid. E doar un pas pana se va intampla o tragedie. Dar rinocerii sunt manati inainte si se mana unul pe altul. Magistratii nu beneficiaza de pensii speciale, au doar o speranta (desarta) ca vor incasa o pensie la nivelul ultimului salariu, dupa cum obliga deciiziile date de Curtea de Justitie a Uniunii Europene. Insa 90 la suta dintre magistrati lucreaza norme duble, inclusiv sarbatorile legale, fara plata suplimentara si au un salariu la limita subzistentei ( 3000 LEI salariul debutantului), trebie sa faca stagiul prin cine stie de colt de tara, fara vreun sprijin si nu au dreptul sa ob.tina absolut niciun alt venit.
ca vor incasa o pensie la nivelul ultimului salariu, dupa cum obliga deciiziile date de Curtea de Justitie a Uniunii Europene.
………
De unde le scoti? De care decizie a curtii de justitie vorbesti? Ai inventat-o tu spontan?
Se aplica si in Germania?
Conform CSM, procurorii din parchetele de pe langa judecatorii castiga intre 10.400 si 16.000 lei net lunar. Un judecator stagiar castiga 7000 lei net. Desi nu despre salarii e vorba…
Pensia medie in randul pensionarilor din zona magistraturii este aproximativ 26 000 lei, in timp ce pensia medie a celor pensionati in conditii de CONTRIBUTIVITATE este aproximativ 2450 lei.
In randurile acestor „bravi” pensionari din zona magistraturii se afla acei magistrati care nu au reusit timp de 35 de ani sa pedepseasca crimele comise in decembrie 1989, in 13-15 iunie 1990, acei magistrati care au asistat impasibili la modificarea complet tendentioasa a unui cod penal favorizant pentru infractori, acei magistrati care au tergiversat dosare „sensibile” tinandu-le la sertar timp de multi ani, pana cand faptele penalilor respectivi s-au prescris, acei magistrati care au achitat infractori ale caror fapte penale sunt evidente pentru orice om cu un minim de educatie.
Si in loc sa plateasca penal pentru fapte ale lor care reprezinta infractiuni, unii dintre acesti magistrati pensionari sunt „bravi” pensionari cu pensii uriase raportate la veniturile din pensii ale unor pensionari dintre care unii au facut cinste Romaniei prin performantele lor profesionale. Nu numai ca e rusinos si indecent acest fapt! Este strigator la cer!
Magistratii care „lucreaza norme duble, inclusiv sarbatorile legale”, care „inhaleaza prea mult praf depus pe dosarele” tinute la sertar( a propos, ce v-a impiedicat sa alegeti un CSM care sa impuna digitalizarea documentelor judecatoriilor, tribunalelor, curtilor de apel, ICCJ ?), pot bine mersi sa paraseasca profesia daca nu le convin conditiile.
Exista o multime de papagali in zona magistraturii care s-au fortat prin spagareala sa termine cu chiu cu vai obscure facultati de drept, apoi tot prin spagareala au ajuns judecatori si procurori, toti cu speranta ca trec repede anii, ajungem degraba la 48-49 de ani si la uriasa pensie speciala. Nu mai incercati sa manipulati! Ne-am saturat! Tot respectul pentru cei integri si onesti, pentru bunii profesionisti. Dar situtia infractionalitatii din Romania ne releva faptul ca majorotatea celor din sistem sunt fie corupti, fie extrem de slab pregatiti.
De ce noi poporul trebuie sa suportam din buget pensiile voastre speciale uriase, nesimtitilor? Ati distrus spiritul de dreptate, v-ati batut joc de aceasta notiune numita dreptate si aveti nemarginitul tupeu de a va agata de beneficii pe care nu le meritati absolut deloc!
Stiti bine ca incalcati Constitutia prin decizii judecatoresti privind propria salarizare, stiti bine ca toate legile privind pensiile speciale ale voastre, facute pentru voi de grupul infractional organizat PSD=PDSR=FDSN=FSN si asociatii( provenit din mizeria securisto-comunista) sunt anticonstitutionale, incalcand flagrant articolul 16 din Constitutie si in aceste conditii incercati in continuare sa ne prostiti manipuland.
E doar un pas pana cand se va intampla o tragedie !? Probabil da, dar voi ati generat-o si meritati din plin sa vi se intample exact ceea ce va produce spaima astazi…..si anume ca veti plati pentru raul facut societatii!
Poate aveti totusi mintea necesara, ca in cel mai scurt timp posibil, sa fortati CSM sa ejecteze din magistratura jigodii penale precum Lia Savonea si banda ei de infractoti din justitie! Pentru ca in caz contrar, daca nu va spalati rapid imaginea, atat cat se mai poate, nu numai ca veti plati, dar veti si arunca tara intr-un haos care probabil va fi greu de stopat!
Stimabile, chiar nu-ți e rușine de penibilul pseudo-argumentelor aduse aici? Chiar ne iei de proști? Vezi că le minți urat de tot (auzi la el 3000 lei pentru un magistrat debutant). Și ești penibil prin tonul plângăcios pe care îl folosești. Îți lipsesc banii multi fiind încă cu cas la gură? Mergi omule și fă alta muncă! Asta daca te duce capul sa faci o muncă creativă și inteligenta.
Cu 3000 de lei este platit un magistrat la momentul admiterii in profesie, pentru primul an. Pana de curand, nivelul venitului era de 1500 lei lunar. Isi plateste singur chiria in Bucuresti din suma asta, transportul, etc. Judecatorul stagiar are deja cel putin 2 ani vechime in magistratura. SI da, primeste lunar 7000 lei, dar este obligat sa se mute in localitatea in care exista locuri alocate, care in 90% din cazuri nu e localitatea de domiciliu. Judecatorii CCR nu sunt magistrati de profesie, fiind numiti politic, 3 de Senat, 3 de Camera deputatilor si 3 de Presedintele Romaniei.
Domnu’ Nicu, va dati seama cat ar ajunge salariul daca ar iesi la pensie la fel ca ceilalti, la 15-20 de ani dupa ce ajunge la maximum de competenta, ca sa aiba timp sa demonstreze si ca sa mai acumuleze si ceva contributie…?
Dar… ce „presteaza” in primul an? Dar in anul al doilea?
Simpla stampila pe diploma de absolvire nu te face Judecator, la fel cum nu te face Medic, Inginer, Profesor etc.
Da, te poate face „Mester” (pe un domeniu strict, specializat), dar si acela ajunge la maturitate profesionala in timp.
Miza principala pentru care va luptati este sa intrati intr-o clasa privilegiata, care sa va garanteze drepturi speciale, inclusiv de a fi mai presus de lege…
IMPECABIL!
De altfel, obișnuit, întotdeauna în Analizele Adevărate care-i dor enorm pe cei vizați.
Îndrăznesc o remarcă: nația aceasta e adânc penetrată de ceeace, de la un regim la altul s-a numit Siguranță-Securitate, pentru ca din 1990 să-și formeze un balaur cu vreo șapte capete (SRI-SIE-DGIA ș.a.), cu perpetuarea delatorilor, a metodelor de șantaj și tortură. Deși spunem că trăim în democrație mie mi se pare că magistrații care fac grevă azi nu sunt altceva decât sosiile magistraților tribunalelor poporului din anii 1945-1964.
Cu această „horă” a justiției în care s-au prins magistrați, parlamentari, judecătorii CCR, miniștri fac din țara noastră o quasi democrație, pe care oricum nu am avut-o niciun minut din 1990 încoace. Iliescu-Brucan-Măgureanu &Co. și-au înstăpânit țara. Să nu-mi spuneți că nu se vede. Barca va lua tot mai multă apă. Iar România se va scufunda. Pentru supraviețuire ne-ar trebui multipli de Gabriel Andreescu, oameni care să ne spună întregul adevăr. Pentru că minciuna MUȘCĂ, dar adevărul este MORTAL.
Poate, doar așa.
Există un principiu juridic fundamental, încă din vremea dreptului roman, care zice așa: „Nemo iudex in causa sua.” Adică: Nimeni nu poate fi judecător în propria cauză (sau într-o problemă în care el însuși este interesat). Asta înseamnă că din moment ce în problema pensionării magistraţilor și a pensiilor speciale cei mai interesați sînt tocmai magistrații din CCR și CSM, în cazul acestei legi ei n-ar trebui să aibă dreptul să decidă despre acceptarea sau refuzarea ei.
Respect !
Așa e, dar cine respecta legile in Romania? Nici măcar CCR . ( Și cum suna motivul lor în lumina acestei axiome? -Nu Sf fi existat avizul CSM ….-)
Toata lumea vorbeste de reforma dar nimeni nu stie de unde sa inceapa reforma. In primul rand in Romania nu se respecta prevederile legale, proceduriile instructiunile Primul pas ar trebui instaurat respectul legi a procedurilor legale , a normelor. Daca un simplu cetatean se adreseaza unei insitutii cu o petitie pe care el trebuie sa aiba de exemplu 3 avize, petitia este respinsa din start ca nu are unul sau mai multe avize. Deci nu ai avizele nici nu ne mai utiam peste petitie. Deci pentru simplu cetatean se aplica prevederile legale. Cazul explozii din Rahova unde incet incet vor iesi la suprafata ca s-a ajuns acolo la dezastru datorita nerespectarii prevederilor legale de catre institutile statului si de firme private. Deci nerespectarea unor procedurii instructiuni legale au dus la dezastru. Sa revenim la domnul Bolojan care prin functia pe care o detine si din experienta sa in administratie publica NU STIA CA FARA AVIZ DE LA CSM exista riscul sa cada legea la CCR? Daca ar fi fost un cetatean venit din mediul privat as fi spus ca poate nu stie totul despre administratie dar cu Bolojan nu exista nici o scuza. Deci exista doua explicatii ori nu stie adminsitratie sau s-a trimis asa pentru ca CCR sa aiba motiv de respingere. Cred ca reforma trebuie sa incepa cu NU MAI MERGE ASA in toata societatea romaneasca. Deci prima data schimbarea mentalitati poporului roman, era de asteptat ca celui ii ceri sa renunte la niste privilegi sa se opuna, dar guvernul si primministru a ridicat mingea la fileul CCR si au primit mingea drept in fata.
Am mai trimis cimentul, dar nu s a postat. Probabil era greșit.
Îl corectez:
Și ce se poate comenta, când ne gândim că 80% din magistrați sunt femei…
Sau va deranjează adevărul?
Au spus ca sunt afectati de faptul ca nu pot face afaceri, nu pot deschide cabinete si astfel li se afecteaza independenta. Atunci, de ce nu isi dau demisia din CCR si se apuca de afaceri. Vor putea castiga nelimitat. Dar cum unii dintre ei au terminat niste facultati de rang inferior, cu note dezonorante pentru un viitor magistrat, altii anchetati de DNA sau fosti politisti, nu vor lasa din mana gaina care face oua de aur. Ar trebui facuta o alta Constitutie, in care sa se mentioneze clar indatoririle si limitele puterii CCR-ului si cine poate fi numit judecator CCR, cu ce experienta in domeniu, fara schelete in dulap. Numirile nu trebuie facute de partide caci sunt vremelnic la putere si nu pe termen de 9 ani (e prea mult). Alegerea lor sa se faca precizand clar in ce consta INDEPENDENTA judecatorilor.
E greu să polemizezi cu legende precum Gabriel Andreescu, ori Cristian Tudor Popescu. Ei știu, pur și simplu. E o întreprindere dinainte sortită eșecului, la fel cum ar fi o polemică cu mai puțin legendarii, dar imunzii George Simion, Marius Lulea, or Călin Georgescu, care – vai! – și aceștia știu.
E bine că acum avem, în sfârșit, un subiect asupra căruia toți acești vectori de opinie se pun de acord. Ba mai mult, între cei care pun și ei umărul la Marea Înfierare se numără și iubiții Bolojan și Grindeanu, deși o fac de pe poziții nici intelectuale, nici viscerale, dar tot atât de interesate și partizane.
Nesimțiți, privilegiați, îmbuibați – ăștia ne sunt magistrații! E o chestiune de uniune națională ca astfel de potentați să fie îngenunchiați, să muște și ei puțin din țărâna umilinței.
Știm că judecătorii n-au dreptate. Își țin singuri partea. Pentru ei, trebuie să judece Poporul. Judecătorii CCR, cu nesfârșita lor putere de a se juca cu legea, prin motivări meșteșugit alcătuite ce sunt rapid demontate de orice om „de bine” nu contenesc să sape la temelia sfintei noastre democrații, ba salvând-o șmecherește de confiscările suveraniste, ba ferind-o din calea reformismului pro-european. Ei judecă… ca pentru ei (scuzată-mi fie cacofonia).
Prin urmare, mulțumim din inimă pentru magistrala expunere deconstructivă. Să fie primită!
Sunt prea multe aspecte ignorate (sau doar trecute cu vederea) în această analiză. Nici presa și nici măcar aceia care comunică în numele magistraților înșiși nu par să le articuleze așa cum trebuie, așa că o să încerc să o fac eu.
(1.) Justiția este o putere în stat. Nu e vorba de o profesie între altele. Când șefa CSM spune, pe un ton ritos-impardonabil că magistrații sunt… unici, noi nu percepem decât înțepătura acestei afirmații, dar Viespia are în fapt dreptate. Dintre cele trei puteri ale statului (executivă, legislativă și judecătorească) numai una – cea a magistraților – este o profesie în sine. Celelalte sunt alcătuite din indivizi mai mult sau mai puțin competenți, dar aleși sau numiți. Prin urmare, orice intervenție practicată asupra acestei puteri (și profesii) nu poate fi comparată cu nicio altă intervenție asupra altor profesii. Chiar dacă „viespia” de la CSM nu a reușit să se exprime cum trebuie, adevărul rămâne. Lăsăm la o parte scăderile și ratările de care justiția se face vinovată (și acestea nu sunt deloc puține), dar nu trebuie să uităm că dacă ne dorim un stat de drept nu trebuie să tratăm acel pilon al statului cu aceeași măsură cu care tratăm toate celelalte lucruri, cu excepția celorlalți doi piloni ai puterii.
(2.) Corpul magistraților este categoria profesională cea mai restrânsă dintre toate profesiile existente (cel puțin, dintre profesiile esențial a fi exercitate într-un stat). Este doar aprecierea mea, însă cu circa 0,2-0,3 magistrați la mia de locuitori, magistrații se dovedesc a fi mai puțini chiar decât arhitecții (care sunt și ei ridicol de puțini). E o profesie făcută de „o mână de oameni” (dacă ar fi să facem o raportare imaginară la populația tării). Pe de o parte acest lucru revine la a spune că selecția lor în vederea intrării în profesie este extrem de dură și de riguroasă, iar pe de altă parte înseamnă și că e imposibil ca povara lor asupra bugetului e semnificativă, chiar în condițiile unor salarii și pensii ridicol de mari. Pentru că sunt puțini. Foarte puțini.
(3.) Ceea ce înseobște oamenii percep ca fiind „privilegiile” materiale ale acestei profesii nu sunt în primul rând reflectarea „importanței sociale a muncii” lor (după cum s-ar putea crede judecând potrivit tezelor marxiste). Primordială este complexitatea muncii lor – o muncă pentru care doar inteligența și memoria nu sunt suficiente, presupunând o capacitate de sinteză și de abstractizare de care nu mulți sunt capabili. Ca să ajungi să întocmești o motivare a unei sentințe din (uneori) multe zeci de dosare stufoase, să înțelegi ce constituie o dovadă și ce nu, ce rămâne la dosar ca probă și ce este respins ca neconcludent, ori să rămâi imparțial acolo unde oricărui om normal nu i-ar rămâne decât să urle este extrem, extrem de dificil. Acești oameni nu au o viață – au doar o profesie, de care atârnă însăși viața lor. Ei trebuie să fie absenți din toate lucrurile care dau sens și bucurie vieților altora, pentru a putea fi prezenți acolo unde este nevoie de ei. Revin, nu încercați o comparație cu alte profesii (mai ales cu medicii – juxtapunerea favorită), pentru că nu țin: oricare alt profesionist, când ajunge acasă redevine om (cu opinii personale, cu familie și prieteni) – nu și ei, care trebuie să rămână magistrați și-n somn.
(4.) Faptul că nciun magistrat nu a fost auzit să se plângă de reacția colegilor săi și să spună că îi este rușine de situația în care s-a ajuns este grăitor, dar nu în sensul avut de obicei în vedere. În primul rând, magistrații sunt reținuți, au obligația de rezervă căreia i se supun cu sfințenie și cu demnitate. A ști să taci e o probă pe care, după cum se vede, n-o trec nici mințile luminate ale acestei țări. Poate că vor fi existând și unii cărora să le fie rușine, dar tac și se obligă să tacă. În al doilea rând, mi se pare logic să aibă toți magistrații o poziție unitară pentru că – îmi place să cred – ei au o mai bună percepție a nedreptății decât oamenii cărora sunt chemați să le facă dreptate. Totodată, nu cred că trebuie să cădem în capcana gândirii facile care vede în orice pensionare anticipată un avantaj. Oamenii aceștia își iubesc meseria și ar face-o până la moarte, dacă ar putea. Însă realitatea este că nu pot – uzura lor psihică (și, implicit, fizică) își spune cuvântul. Se fac comparații între magistrații români și cei străini, dar se face abstrație de faptul că încărcătura de dosare la noi este chiar și de zece ori mai mare decât în țările cu care vrem să ne comparăm. Avem un sistem legislativ mai stufos (și mai instabil) decât oriunde altundeva în Europa. (Iarăși, e o apreciere personală, dar nu cred să greșesc.)
(5.) Cu privire la opinia Președintelui (pe care, doar în treacăt fie spus, îl consideram de multă vreme complet inadecvat la funcție – pe care cred că și-a dorit-o doar ca pe o jucărie, așa cum un copil iubește nu puterea, ci libertatea de a-și face de cap) cum că pachetul măsurilor anti-magistrați (îmi permit să-l numesc așa) reprezintă o intervenție prea abruptă, care se cere totuși corectată ea mi se pare justificată. Nu cred însă că-i aparține Președintelui, ci mai degrabă e o concluzie pe care a ajuns probabil să o îmbrățișeze la îndemnul vreunor consilieri de-ai săi… Intrarea într-o profesie deosebită, cu restricții și responsabilități consacrate (așa cum sunt și profesiile militare, ori altele ce țin de siguranța națională) este o decizie pe care fiecare aspirant la o astfel de muncă (și carieră!) o ia în cunoștință de cauză, raportat la o anumită stabilitate a sistemului, față de care își face anumite calcule sau proiecții de viitor. Nu se poate să te trezești că ai lucrat 20 de ani într-un sistem în care te așteptai să lucrezi maximum 25 și să te trezești peste noapte că de fapt trebuie să mai lucrezi nu încă 5 ani, ci 10 sau 15. Nu este corect. În astfel de profesii uzura mentală și fizică este foarte accentuată. Mulți dintre cei care știu că se vor pensiona în curând trag de ei fiecare zi, sperând să ajungă la ziua aceea fără să clacheze între timp. Acesta este un lucru care nu are cum să fie înțeles de cei care nu fac parte din astfel de sisteme închise și extrem de rigide. Sigur că nu sunt toți la fel, sigur că vor mai fi fiind, ici și colo, câte unii care știu să-și facă viața mai ușoară chiar și în astfel de condiții, transformându-se într-un soi de mici impostori ai profesiei. Dar marea, foarte marea majoritate a magistraților muncesc pe brânci și, așa cum am spus, viața lor nu este altceva decât un apendice al profesiei lor – și nu au nicio șansă ca acest lucru să se schimbe prea curând.
Ati facut un admirabil laudatio clasei magistratilor si justitiei. Dar ati uitat ca politizarea excesiva si privilegiile peste bunul simt au sustinut o justitie inepta si o stramba dreptate. Toate la un loc au mentinut coruptia la nivel inalt si au alimentat in exces suveranismul.
Am făcut un _laudatio_ mai mult de nevoie, încercând să stăvilesc (după propriile-mi puteri și cunoștințe) noianul de acuze prezumțioase și înșelătoare la adresa unei categorii profesionale care, pe de o parte, nu se poate apăra singură și care, pe de altă parte, este pe cât de importantă pentru statul de drept, pe atât de vulnerabilă și de fragilă. E o joacă cu focul la care – constat cu surprindere – se raliază cu egal aplomb atât adversarii statului de drept, cât și susținătorii săi cei mai de seamă. Înclin să cred că e doar o capcană în care cad, pe capete, cei care nu înțeleg cum funcționează acest sistem (bolnav, e adevărat) la care nu avem acces, dar pe care suntem dispuși să-l atacâm luându-ne doar după câteva idei scăpărate emoțional, dar foarte puțin gândite.
Nu aveti pic de rusine. Colegii de la OSIM iau decizii tehnico-juridice, adica mai mult decit simplu juridice, si sint platiti ca oricare alti salariati. Numai dv vreti sa aveti pensii (cu mult) mai mari decit judecatorii din Germania si sa iesiti la pensie cu 17 ani inaintea lor. Scandalos!
PS In afara de asta macar daca ati da decizii corecte dar multe sint doar de favorizare a faptasului.
Rușine? Pentru ce? Nu sunt magistrat și nici n-am fost (nu sunt nici măcar jurist de profesie) – ar trebui cumva să cred că dumneavoastră lucrați la OSIM?
Comparația dumneavostră este complet neavenită. Deciziile pe care dumneavoastră le numiți „decizii tehnico-juridice” sunt evident cu totul altceva decât soluțiile pronunțate de o instanță de judecată, care nu operează doar cu dosare și scheme tehnice (oricât de puțin inteligibile ar fi acestea), ci cu probleme reale de viață care se cer descâlcite și în care responsabilitatea care se cere tranșată e mult mai importantă decât atribuirea paternității unui patent. Justiția este un întreg sistem, un mic dar infinit univers de care se întâmplă să depindă statalitatea însăși. Chiar nu înțeleg în ce mod se poate compara munca în cadrul unei agenții guvernamentale (chiar una extrem de respectabilă, precum OSIM) cu munca de magistrat.
„soluțiile pronunțate de o instanță de judecată, care .. operează doar .. cu probleme reale de viață care se cer descâlcite și în care responsabilitatea care se cere tranșată..” Amice, se vede de pe Luna ca traiesti intr-oa alta lumea, sau ai pierdut busola .
Sunteți și dumneavoastră de părere că la OSIM se înfăptuiește justiția, sau căutați doar nod în papură, că pentru asta nu vă trebuie busolă?
Stimate domn,
Doua sint problemele in discutie:
1) Virsta de pensionare, total in dezacord cu cea din tarile EU ori din orice alt loc pe care il cunosc, si care nu permite finantarea pensiei din propriile contributii.
2) Nivelul (nesimtit al) pensiei, si el in total dezacord cu nivelul pensiilor EU.
Daca aveti de comentat ceva comentati comparativ cu EU. Am dat exemplul cu OSIM fiindca activitatea lor e singura comparabila in Romania cu cea a dv.
PS Nu lucrez la OSIM si de fapt nu am lucrat deloc in Romania.
PS2 https://www.declic.ro/savonea-a-lasat-liber-un-violator/
Cam asta e nivelul justitiei romane.
Și vârsta de pensionare și cuantumul pensiei magistraților au fost modificate de foarte curând (abia din 2024 au intrat în vigoare noile modificări – în sensul scăderii cuantumului pensiei și al creșterii treptate a vârstei de pensionare). Acum, brusc, nu mai e destul, vrem ca pensiile lor să scadă mai mult și vârsta de pensionare să crească mai repede. Așa, că ne-a ajuns nouă cu nesimțirea. Chipurile, justiția de de vină pentru tot balamucul din politică. Toată lumea rememorează scandalurile din justiție și vrea dreptate – pe care să o facă, chipurile, Guvernul: repede și peste capul CSM. Ei bine, nu e în regulă și n-au ce căuta aici lamentările cu privire la contraperformanțele justiției, pentru că măsurile propuse de Guvern nu sunt o lovitură de pedeapsă, cu toate că populația așa le percepe.
Comparațile cu UE le facem numai când ele ne convin. Nu contează că noi n-am adoptat moneda Euro și că la noi toate salariile sunt mai mici decât în UE – ce contează cu adevărat este să nu fie unele mai mari decât acolo. Inechitatea e că magistrații se lăfăie în bani, nu că populația câștigă prea puțin. E o prostie cu ciucure și mă enervează faptul că se raliază o țară întreagă unei litanii de afirmații despre un domeniu de activitate complet necunoscut majorității celor care comentează. Mie, unul, mi se pare scandalos că se reped toți să spargă niște baloane de săpun ridicate la fileu în scop propagandistic. În lipsa unui calcul financiar clar care să justifice urgența acestor măsuri și cuantumul în care zisele inechități afectează bugetul statului, mă tem că tot șuvoiul ăsta pseudoargumentativ face mult zgomot pentru nimic.
Mi-au dat si lacrimile, inteleg acum de ce traim in epoca pe care cu justificata mandrie o numim „epoca de aur a justitiei”. Ma intreb cu ingrijorare ce se intampla oare la 49 ani cu aceste victime ale societatii si ale muncii epuizante? Ar fi bine de facut un reportaj cu destinele tragice care inevitabil lafecteaza acesti ruinati psihic si fizic. Cati sunt in azile, cati sufera de boli necrutatoare, cati sunt inapti de orice alta activitate in urma macinarii asteia?
Lăsând ironia la o parte, nu cred că există o statistică medicală pentru că – dacă nu știați – Ministerul Justiției este singurul minister cu rețea sanitară proprie care nu (mai) are o Direcție Medicală (așa cum au MAI, MApN de exemplu). S-ar putea face totuși o statistică aproximativă, bazată însă doar pe vârstă, cu datele de la CNPP (care ne-ar putea spune care este numărul mediu de ani în care o pensie de foști magistrați rămâne în plată), iar MJ ne-ar putea spune care este numărul anual al deceselor pentru magistrați în funcție (prin boală sau sinucidere și – eventual – prin accidente sau omor).
> În astfel de profesii uzura mentală și fizică este foarte accentuată.
Stiu ca militarii pot si ei iesi la pensie mai devreme, dar lucrul acesta mi se pare justificat prin faptul ca in caz de razboi uzura ar creste pentru ei 10x. Nici vorba ca meseria lor sa fie prea solicitanta acum, pe timp de pace.
> Se fac comparații între magistrații români și cei străini, dar se face abstrație de faptul că încărcătura de dosare la noi este chiar și de zece ori mai mare decât în țările cu care vrem să ne comparăm.
Cate dintre acele 10x dosare sunt dosare noi, si cate dintre ele sunt amanate cu anii, fara nici un motiv real?
Pot sa accept ca legea e prietenoasa cu inculpatii (sau cu procurorii care vor sa tina un acuzat in arest) si le permite sa inventeze motive superficiale pentru amanari, dar nu pot sa accept ca un judecator „munceste pe branci” ca sa aprobe acele amanari.
La fel, accept ca unii magistrati, poate chiar majoritatea, lucreaza mult mai mult de 8 ore pe zi, poate chiar si in weekend, poate chiar si in timpul protestelor, poate chiar si in timpul vacantei judecatoresti. Dar nu pot sa accept ca daca legea i-ar permite, acelasi judecator care munceste la motivari 10 ore/zi, luni-duminica, ar face si avocatura 4 ore/zi, si ar mai face si SEO daca ii ramane prea mult timp liber.
> Dintre cele trei puteri ale statului (executivă, legislativă și judecătorească) numai una – cea a magistraților – este o profesie în sine. Celelalte sunt alcătuite din indivizi mai mult sau mai puțin competenți, dar aleși sau numiți.
Tocmai asta e problema: celelalte doua puteri raspund in fata cetatenilor la vot, dar doar magistratii pot sa voteze in alegerile CSM. Si atunci membrii CSM se gandesc doar pentru magistratii care i-au votat, nu la restul cetatenilor.
Referitor la profesiile militare greșiți, desigur. În primul rând, toate profesiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională răspund la ordin și sunt disponibile 24 de ore din 24 (alarmări, exerciții, instrucție de front, detașări fără posibilitatea de a refuza, misiuni în deplasare etc). Pregătirea pentru apărare este în așa fel concepută încât să se apropie cât mai mult de situații reale de luptă. Accidentările și îmbolnăvirile generate de sistemul de cazarmare și mobilizare la ordin nu sunt rare (ca să nu mai vorbim de misiunile de pază și apărare, sau chiar de luptă în exteriorul țării). Concediile și deplasările în afara țării se fac numai cu aprobare ierarhică și, în general, în aceste profesii trebuie să strângi bine din dinți dacă vrei să reziști și să apuci pensia cât de cât sănătos. Dar acestea *nu* fac obiectul prezentei analize, întrucât pensionările în cadrul autorității judecătorești *nu* se fac după legea pensiilor militare, ci după o lege specială.
Referitor la numărul de dosare iarăși greșiți. Nu puteți spune că dosarele se amână fără motiv real – dar am spus deja că justiția din România nu este fără de păcate, ci este așa cum este și societatea în ansamblu – prost organizată și condusă, însă nu sunt vinovați magistrații în funcție pentru racilele sistemului și nici pentru legile făcute parcă pentru infractori (ca să-l citez pe fostul președinte Băsescu). Cât despre timpul liber al magistraților, vorbim discuții. Și dacă ar avea timp mai mult și dacă li s-ar permite activități paralele credeți-mă că nu le-ar face, pentru că cei mai mulți dintre ei ar fi bucuroși măcar să poată să se odihnească, însă mulți nu pot nici măcar dormi cum trebuie.
CSM nu trebuie să se gândească nici la cetățeni, nici la magistrați, ci doar la modul în care este înfăptuită justiția – corect și imparțial. Ei veghează la integritatea mecanismelor care duc la îndeplinire actul de justiție. Firește că, în măsura în care resursa umană are un rol determinat în acest proces, selecția, calitatea și dificultățile magistraților sunt de maxim interes pentru CSM – însă nu direct, ci doar prin prisma rolului de garant al independenței acestei puteri judecătorești, pe care acum celelalte puteri vor s-o încalece. Nu este corect să se întâmple astfel – și asta spune și CSM: orice modificare care privește legile ce guvernează justiția trebuie făcută numai după consultări cu CSM. Nu se poate ca oameni care nu înțeleg nimic despre acest sistem (fie ei și politicieni din guvern sau parlamentari) să opereze modificări care afectează însuși modul de funcționare al justiției. Ce s-ar întâmpla, bunăoară, dacă numai 20% (să zicem) dintre magistrații în funcție, nemulțumiți de perspectiva carierei lor, ar decide – peste noapte – să renunțe la magistratură și să devină avocați, notari, executori sau consilieri juridici? Nu se poate să ne batem joc de un sistem despre care nu înțelegem nimic (sau, mai rău, pe care îl înțelegem prost, după model mediatic.
(1) justitia nu e o putere (cum nici ceilalti nu sunt puteri). Puterea este una, si este a statului roman . Pentru exemplificare, aveti redate mai jos motivele :
A. PUTEREA se numește capacitatea de a influența atitudinea sau comportamentul oricărui individ
a.) înseamnă capacitatea sau potențialul unui individ de a-i influența pe alții și de a controla acțiunile..
b) Este o trăsătură personală, a oricarui care o exercita.
c) Obliga la Cunoștințe și expertiză.
d) Puterea nu urmează nicio ierarhie.
e) poate avea, sa nu legitimitate.
B. AUTORITATEA este tehnica si statica, putand fi delegata altei persoane/grup, fata de putere, care este flexibila si dinamica si nu paote fi delegata, fiind o insusire naturala .Este o reprezentare a poziției cuiva, fiind derivata din vechimea, competența tehnică …
a) Dreptul legal și formal de a da ordine și comenzi și de a lua decizii
b) Este un drept formal, acordat înalților funcționari
c) Provine din poziția și functia / postul / slujba detinute la un moment dat si nu presupune aptitudini ca putere (o insusire personala)
d) Autoritatea urmează ierarhia
e) are legitimitate.
(2) In sistemul judiciar din România funcționează în prezentul 4.733 de judecători. Dintre acestea, 73% sunt femei și 27% sunt bărbați.
Tabloul executorilor judecătoreşti pe anul 2024, din 16.05.2024 comunica un numar de 854 executori in Ro . – Parte integrantă din Hotărâre 20/2024
În M. Of. nr. 298 bis din data de 4 aprilie 2025 s-a publicat Tabloul notarilor publici pe anul 2025 până la data de 31 martie 2025. Exista un nr. de 2836 de notari (atât notari în funcție, cât și notari suspendați)
Artistii plastici sunt mai putini ca magistratii (insa, nu vreau sa polemizez cu dvs.) si, „lasa dare” (dl. Traian Basescu a spus-o) mai adanci in societate . Si fara sa se sprijine pe auxiliari (grefieri, magistrati asistenti, arhivari, registratori, … etc.) .
(3) Din nou nu vreau sa polemizez, insa e bine sa revedeti cati candidati la ICCJ au picat examenele, din 2022, 2023 si 2024, avand probleme majore (chiar critice), relativ la motivari (rationamente si inteligibilitate) .
(3′) Apropos, cate dosare a solutinat IJ, sesizata fiind cu probleme la rationamentul judecatorilor?
(3″) De ce se deroba IJ de aceasta obligatie, si trimite justitiabilul, in caile de atac (ca sa nu va indepartati de la subiect, din 2015, rationamentul este prevazut in Regulamentul … , sub sanctiune).
(4) Am rezerve ca toti tac, deoarece exista pretinse reactii, sub pseudonime, sau .. fara nume, fara nickname. Cat priveste „esprit de corps”, sa fim seriosi, cunoastem despre sistemul intranet in care converseaza … si uneori unii mai fotografiaza si parte din ecran .
(5) „restricții și responsabilități consacrate” – fii serios, numai in judetul Il sunt 6700 dosare penale nelucrate,
Bica condamnata .. (stiu, stiu, cu complicitatea celor de la … care i-au permis iesirea),
dosarul Revolutiei 1.104 morti si 3.352 raniti fara vinovati
(5′) ICCJ cazul Ursu:”la nivelul anului 1985 nu se poate reţine că represiunea organizată de Securitate avea un caracter sistematic şi s-ar fi exercitat prin controlul informativ al „întregii populaţii active”,ci ar fi vorba doar de „un conflict limitat la câteva persoane ”. De asemenea,judecătorii susțin că „aşa-zisele acţiuni de reprimare şi intimidare” pe care le folosea Securitatea sunt utilizate în anchetele penale din prezent (!!!). Mai mult, judecătorii spun că în timpul regimului Ceauşescu nu exista o intenţie clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităţilor statului” .Parca ii raspundea gen. Predoiu, lu’ Striblea in campanie:”dom’le, daca din blocul meu, din cartier, la scoala, nu a fost arestat nimeni, nimeni nu striga jos …, eu nu stiam de comunism si organele de represiune ar fi fost ceva rau”.
(5″) .. nu vreau sa scriu [fie ca imi aduc aminte de afirmatii bizare „dle avocat ati castigat cam multe procese cu clientul acesta”, fie ca imi aduc aminte ca 14 instante (jud, tb, CApBuc si ICCJ) au declarat in clar ca incheierea de incuviintare a executarii, a unui contract avocatial FARA SEMNATURA CLIENTULUI , ESTE ACT DE EXECUTARE ! (desi CCR, motivase CA NU POATE FI / „ A posse ad esse non valet consequentia”], insa despre alte aberatii .
Cu simpatie pentru ingeniozitate lautatio-ului,
al dvs. Roland
P.S. Vazand : lipsa de comunicare, a unei comunicari rationale, convingatoare, atat din partea CSM cat si din partea ICCJ (dna Savonea), am vrut sa public un punct de plecare in discutiile pe aceasta tema . M-am razgandit, insa din respect pt. Agora, si multi altii care, chiar au idei, au exprimare si stil in exprimarea ideilor / logic argumentate.
As vrea sa stii ca am votat presedintele, deoarece la acel moment, era singurul care putea garanta ordinea constituţională, ordinea publică, siguranţa persoanelor şi a bunurilor, sa respecte demnitatea umana sau morala publica, să nu incite la ură sau discriminare pe considerente de rasă, religie, naţionalitate, sex, orientare sexuală ori etnie. Initial a fost K. Hunor, care in primele 3 zile de dupa I-ul tur a dezamagist pactizand si devenind vasalul lui Ciolacu . Trecand peste nimicurile de mai sus,de ce cereti voi guvernului sa se imprumute lunar de 25 %, pe care nici populatia (deja impovarata) nu poate sa o mai duca . Poate nu ati inteles si nu va pozitionati bine in realitatea, atenuandu-vi-se orientarea spatio-temporala. Am nevoie de niste servicii juridice, in limita unui buget. Peste acel buget, inseamna imprumutul, pe care nu am cum sa il returnez . Uite, ca exemplu in dos.civ. nr. 22622/3/2022 un judecator nu i se pare nimic anormal ca nu se gasesc stocuri de 4,7 mil lei, productie finita de 1,7 mil lei, obiecte de inventar de vreo 100.000 lei, … etc., firma danad avans de salariu de 60000 lei, vanzand masinile la sub pret (de vreo 20 ori), iar un strain incasa si facea plati in numele falitei deoarece falita AVEA NENUMARATE SECHESTRE , POPRIRI, … etc. Nici macar nu a atras raspunderea administartorului … management deficitar, da’ nu dn culpa lui, … e un risc pt toti . Procurorul de caz (coleg cu cel din CSM care a tinut in arest o persoana, deoarece, neavand probe, s-a chinuit 5 luni sa le gaseasca … fatalitate, nu le-a gasit) , a dat fluierand clasare, pe motiv ca nu vede nimic in neregula, ba chiar asa trebuia sa faca, ca uite ce baiat descurcaret a fost patronu’, care a mai falimentat inca o firma, iar in ian 2026 se pronunta falimentul al a 3-a .Din primul a iesit cu vila si Mercedes …, din al doilea doar cu un X5 nou nout … vedem la al 3-lea .
Toate cele de sub (5), crezi ca releva vreo logica in rationamentul acela, ce nu va da pace, nici noaptea ? Poate fi numit rationament ? mai ales cand vorbesti de copii morti, de parinti morti …
Dumneavoastră descrieți câteva din problemele justiției autohtone, dar nu acestea sunt probblema. Dacă măsurile de „corecție” propuse de guvern pentru magistrați se vor a fi o pedeapsă aplicată magistraților pentru ineficiența justiției ele ar fi în mod sigur catalogate ca o ingerință în activitatea justiției. Dar ele nu asta își propun – cel puțin la nivel declarativ, motivele sunt unele de ordin financiar (chit că *nu* a fost prezentată nicio analiză financiară care să reflecte în ce măsură contribuie aceste zise „privilegii” la deficitul bugetar) și altele ce țin de o anumită echitate socială (care poate fi dezbătută, dar e foarte greu de demonstrat, pentru că nu poți compara „meritul” unor profesii înalt calificate, dar diferite, doar pe baza salariului și a cuantumului pensiei).
Prin urmare, nu știu cum v-aș putea răspunde de o manieră mulțumitoare.
Nu descrie nimeni „problemele justiției autohtone”,. Arat doar unde sunt banii pe care, adusi la buget, magistratii pot pretinde ce vor ei, aratand utilitatea si eficienta lor in colectarea banilor pierduti sa furati. Insa, sa girezi furtul si sa mai vrei biruri mai mari, mi se pare culmea nesimtirii .
PPS Caci este si un PPS. Dincolo de faptul ca nici mie nu mi-a placut in 2009 (cand mi-am luat a 3-a masina din viata mea), ca Guv sa majoreze TVA (cum nu mi-a placut nici in aceasta vara, cand trebuia sa imi iau casa si sa schimb masina de acum 16 ani, constatand ca am de dat bani in plus, iar juzii s procurorii, tinandu-se de mana fac un laudatio de cum a reusit un dastept sa fenteze fraierii cu 3,7 mil euro) as fi apreciat daca ati fi observat :
1. lipsa de comunicare si de coerenta in minimul comunicarilor CSM , ICCJ si MJ
2. lipsa unui fundament al celor sus amintiti, in mesajul ce vroiau sa il transmita,
caci toata lumea a auzit in cazul arestarilor despre PERICOLUL PT ORDINEA PUBLICLA, iar mai nou, despre PERICOLUL PENTRU ORDINEA CONSTITUTIONALA .
Nu se prea vorbeste despre ordinea economica si cea sociala. Cea morala, nici nu exista !
Ideea e ca ar trebui sa se defineasca cuvantu ordine, iar dupa aceea sitagmele sus amintite.
Avand acest tablou minimal, orice minte rationala va corobora cu ofertele candidatilor la presedentie relativ la siguurtanta, garantii, ordine, … si va realiza ca FARA JUSTITIE, nu se poate realiza niciun deziderat, dintre cele promise. Chiar si presedintele actual a realizat aceste aspecte, iar mintea sa analitica de matematician l-a tras un pic de maneca .
Odata stabulite premizele, cred ca orice discutie era argumentata, singurul aspect fiind totusi sursa de finantare . Nimeni nu ii sanctioneaza (nu va mai taiati venele in public),doar suntem mai atenti cu cheltuielile . Si asta include medieri, tranzactii, negocieri, curti de arbitraj, ceea ce va face ca bugetul sa fie din ce in ce mai mic … si as fi atent la acest aspect
@neutrino, dupa modul in care comentezi, dupa argumentele folosite se vede nivelul vostru.
pct 1) e penibil, scoti in evidenta exceptionalitatea acestei brezle.. si sugerezi ca ar trebui sa aiba drepturi speciale.
2) Chiar daca sunt putini magistrati asta nu-nseamna ca au dreptul speciale. Nu Romania a inventat magistratura, aceasta exista mai peste tot, te-ai documentat sa afli cum sunt platiti magistratii in Germania, de ex. Ori poate ca magistratii nemti nu sunt atit d eunici ca cei romani.
3) „Primordială este complexitatea muncii lor”… hai nu zau, un chirurg se joaca nu asa, un miner, un inginer, s.a.md Si-nca odata juristii nemti nu au o munca la fel de complexa?
4) „ei au o mai bună percepție a nedreptății decât oamenii cărora sunt chemați să le facă dreptate.” pt ei nedreptatea arata altfel cind e vorba de ai sau de altii. Daca asta consideri ca ar fi un argument, las-o jos ca macane
5) Incercarea de a lovi in presedinte te dezonoreaza. Nu, nu presedintele e factor principal in propozitie, ci intreaga societate care vede de la o posta ca o mica banda de cocalari ia cu japca si cu lacomie averi intregi.
Scrieți cu năduf și nu înțeleg de ce. Totuși, pentru că sunteți concis și faceți afirmații punctuale, o să încerc să vă răspund la fel.
(1) Nu am sugerat nimic, ci doar am arătat că astfel de poziționări cvasi-unanime împotriva statutului magistraților sunt pe cât de nejustificate, pe atât de periculoase. Dacă dumneavoastră nu vi se pare că noțiunea de „stat de drept” implică prin ea însăși un statut excepțional al magistraților în societate, n-am ce face. Nu sunt absolvent de Drept, dar asta nu mă împiedică să observ că excepționalitatea acestei bresle este probabil răul (și prețul) cel mai mic pe care-l avem de suportat – pentru că dacă n-ar fi așa (iar magistrații ar fi oameni ca oricare alții) ne-am întoarce probabil în timp cu câteva secole.
(2) Vă reamintesc că nu vorbim aici despre salarii, ci despre pensiile magistraților. Însă scăparea dumneavoastră mă face să înțeleg că aveți resentimente și nu argumente. Magistrații germani să poftească atunci să judece la noi, unde legile se schimbă mai des decât lenjeria, iar dosarele sunt mai stufoase decât bibliografia pentru un examen și mai numeroase decât oriunde în Europa.
(3) Nu, juriștii nemți nu au o muncă la fel de complexă, evident. Cât despre celelalte exemple – chirurgii, minerii și inginerii – ce să mai spun?! De mineri am fost judecați o dată, presupun că mai vreți? Iar chirurgii și inginerii știu foarte bine că oricât de complex ar fi obiectul lor de activitate, datele de bază nu se schimbă, pe când în justiție totul se poate răsturna peste noapte cu o declarație nouă, o probă nouă, o lege nouă sau… un șef nou, așa că nu cred că și-ar dori să lucreze pe nisipurile mișcătoare ale profesiei de judecător sau procuror.
(4) Iarăși vorbiți resentimentar. Dacă pentru magistrați dreptatea ar arăta de fiecare dată altfel, nu ar fi capabili să judece, sau ar judeca discreționar. Cu mici excepții însă (și date fiind condițiile în care-și desfășoară activitatea) dreptate se face, totuși, în România.
(5) A numi magistrații „cocalari” vă dezonorează. Președintele a sesizat corect o problemă, pe care dumneavoastră acum o îngropați. Ori n-ați priceput deloc ce a zis președintele, ori tocmai dumneavoastră sunteți cel care loviți în domnia sa.
Așa o fi, dar toate argumentele dumneavoastră conduc spre o concluzie contrară realității actuale: avem nevoie de mai mulți magistrați, deci pensionările premature nu se justifică. E nevoie de o continuitate în jurisprudența românească, deci pensionările după numai 15-20 ani de viață profesională nu sunt justificate.
Perpetuarea privilegiilor magistraților riscă să le transforme in adevaratul scop al profesiei, iar nu soluționarea cauzelor.
Dacă sunt puțini, atunci să permitem să fie mai mulți. Să avem de unde alege și să existe concurență și în această branșă. De ce să nu avem și justiție privată până la urmă?
E corect ce spuneți, însă nu vă referiți deloc la calea aleasă pentru remedierea acestor neajunsuri.
Cu toate că legea care reglementează pensionările în magistratură a fost nu demult modificată, dacă totuși Guvernul sau Parlamentul consideră că trebuie modificată din nou ei trebuie să urmeze calea corectă (din care un dialog onest cu CSM nu poate fi exclus) și să nu o impună ca măsură de urgență. De altfel, urgența nevoii de modificare (cu aplicare directă la corpul magistraților) nici nu a fost demonstrată (măcar ca impact financiar semnificativ, dacă nu altfel). S-au trezit doar câțiva politicieni (!!!) că magistrații sunt nesimțiții societății actuale, iar poporul s-a ridicat la unison să-i țină isonul. Ceva e putred la mijloc – și nu e magistratura.
„…un dialog onest cu CSM…Ceva e putred la mijloc – și nu e magistratura.”
:))
Cel putin in ultimii 5 ani, ati bagat de seama MIILE de
– NUP-uri si clasari dubioase,
– taraganari pana la prescriptie,
– cai EXTRAORDINARE de atac folosite pentru a intoarce sentinte/procese duse pana la ICCJ?
Cate (zeci de) mii de infractori cu/fara guler alb/trese/roba/din politica au fost facuti scapati de magistratura aia „neputreda” in opinia Dvs?!
A, da, m-am prins, Curtea este independenta politic, face ce vrea ea si ia decizii impotriva politicului. La fel a facut si cu anularea alegerilor, asa a facut si acum. Atunci politicul nu a influentat-o cu nimic, nu s-a facut asupra ei nicio presiune, nici interna, nici externa, pentru anularea alegerilor. Din contra, politicul a suferit enorm, pentru ca s-a creat o imagine negativa asupra tarii. Acum la fel, politicul vroia cu orice pret anularea privilegiilor magistratilor, dar n-a avut cum sa influenteze Curtea, si nici nu se preteaza la asa ceva. Vai, cum poate cineva sa gandeasca, si vad ca nici nu gandeste cineva, ca legea cu anularea privilegiilor magistratilor a fost doar praf in ochi pentru cei carora s-au anulat anumite drepturi si pentru privitorii de tv si ca de fapt politicul nu a dorit de la inceput sa afecteze cu ceva pe magistrati, doar s-au inteles atat de bine de-a lungul timpului si trebuie sa se inteleaga in continuare. Dar castanele trebuie scoase din foc de catre Curte, ca n-au ce sa mai piarda la imagine si nici electorat nu pierd, ca sunt numiti, iar politicul sa iasa bine ca imagine.
E minunat ca exista o asa democratie in Romania !
Pe lângă aceste argumente corecte, aș mai adăuga unul de fond: un magistrat care consideră că vârsta de pensionare de 48 de ani este una etică, civică și morală, NU poate judeca. Apoi ar mai fi de discutat și modul în care, de 30 de ani, se accede în magistratură: prin șpagă și prin concursuri falsificate. Astfel, nu există o bază a magistraților corecți din punct de vedere etic, moral, civic. De unde să cerem, dacă nu sunt??!! O reformă reală ar porni de la reevaluarea profesională și morală a tuturor magistraților, ceea ce e o utopie.
Pentru magistrati, legea in vigoare prevede varsta minima de pensionare 60 de ani! Pare incredibil pentru cei care se informeaza din presa.
Trebuie eliminate urgent toate ploșnițele și lipitorile din conducerea CSM,CCR,ICCJ,care au violat legile țării ; trebuie rezolvate toate cazurile înainte de data prescrierii ; în anumite cazuri să fie prelungite termenele de prescriere ; trebuie ca magistrații să răspundă pentru sentințele date . Poate astfel vom scăpa de infractorii din Justiție, de cei care favorizează (pe mite grase ) pe cei mai mari tâlhari.