luni, octombrie 25, 2021

Pentru Mihai

Pe Mihai Popa l-am admirat mereu in tacere pentru inteligenta lui sclipitoare, pentru umorul lui contagios, mereu imprevizibil. E singurul om pe l-am cunoscut pasionat in egala masura de cifre, teologie si literatura. Credea in Dumnezeu cu aceeasi forta cu care gandea rational si se dedica matematicii pure. Fire hipersensibila, citea enorm. Era fascinat de filozofie, de idei si de sisteme. A  fost cel mai bun prieten din adolescenta. Ajunsese un excelent profesor de matematica la liceul teoretic Octavian Goga din Sibiu.

Am petrecut la jumatatea anilor 90 veri la rand in satul nostru din Ardeal, palavragind despre carti si filme. Mihai ar fi vorbit, poate, si despre cifre, insa limba lui n-am inteles-o niciodata, asa ca se intampla uneori sa tacem ore intregi jucand sah. Apoi, odata intrati in viata, i-am pierdut sirul pasiunilor. N-am apucat niciodata sa-i spun cat de mult il pretuiesc, cat de mult imi lipseste, in peisajul pestrit din Bucuresti, spiritul sau solar si luminos.

Am glumit ultima data impreuna acum doua saptamani, intr-un salon de spital, desi nu mai era de glumit. Am vazut, dupa atatia ani, ca bunatatea era la locul ei in cei doi ochi mari si albastri, la fel de vii si de mirati ca in adolescenta.

A murit vineri dimineata la 11.10, rapus de o boala care nu iarta. Avea 37 de ani. E cumplit, bunul meu prieten, ca ai plecat atat de repede. Imi pare tare rau ca n-am gasit vreme sa ne vedem mai des in ultimii ani.

Condoleante Adei si familiei care l-a iubit atat de mult
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Doamne, nici acum nu imi vine sa cred:(( Un om mai mult minunat care nu merita un asemenea sfarsit, lasand in urma un copil extraordinar si o sotie pe masura…Dumnezeu sa-l odihneasca iar noi cei care am avut onoarea sa ne fie profesor nu il vom uita niciodata!!!

  2. … asta dacă mai e ceva …

    De multe ori stau şi gândesc,
    Treptat mă frământ, născocesc… ce e?

    Ce e dincolo? De ce noi? De ce să mai răbdăm?
    Ce suntem noi aici, acum, cu ce ne lăudăm?
    Suntem doar ceea ce simţim… trăim… iubim,
    Suntem doar noi! Ceia ce-n timp ajungem să murim.

    Noi toţi ajungem să plecăm, fără un… rămas bun
    Noi toţi… ”ceia ce merităm”… noi toţi… ”aceia buni”!

    Nu e destul, suficient şi prea mult niciodată,
    Când e în joc viaţă de om… fie ea şi ciudată!
    De pleci devreme este trist, cum e de pleci târziu
    Indiferent “de ce” şi cum… rămâne un pustiu.

    Acelaşi gol fără sfârşit, pustiu ce-aşteaptă-n vreme
    Să treacă, să se umple iar cu ce-a fost mai devreme
    Nu are cum… nu şi acum, ce-a fost… a fost odată
    Dar ce-ai fost tu pentru noi toţi, n-ai să schimbi niciodată!

    Ai fost un prieten, unu’ bun, ai fost şi soţ şi tată,
    Ai fost şi frate şi cumnat, ai fost un om odată
    Acuma că tu ai plecat eşti înger între îngeri,
    La tine o să ne rugăm, cu tine o să plângem.

    Iţi mulţumim c-ai existat, aşa puţin cât ţi-a fost dat,
    Iţi mulţumim că ne iubeşti iar de-am greşit… tu să ne ierţi
    Iţi mulţumim şi te iubim şi de la tine Miţă ştim… să preţuim.

  3. Pe langa toate invatamintele pe care ni le-a oferit prin intermediul profesiei sale cel mai important ne-a oferit o lectie de viata…Lacrimile, cuvintele sunt prea putine acum pentru a descrie suferinta infinita cauzata de pierderea acestui om minunat…Nu o sa il uit nicioadata si o sa raman mereu cu regretul ca nu mi-am facut timp sa il vizitez mai des…Imi cer iertare…Dumnezeu sa il odihneasca in pace!

  4. Sunt tare trista…….. Domnul Dan ai descris excelent un om deosebit.Am avut placerea sa il cunosc datorita sorei lui eram colege de liceu. Acelasi lucru il faceam si noi in ani ’90 in scurtele vacante petrecute la Seica jucam sah si povesteam literatura.Eu o fetiscana abia iesita de pe bancile liceului, eram fascinata de inteligenta si bunatatea lui. Apoi ani au trecut si nu am pastrat legatura desi au fost doar cativa ani cand nu am fost in Sibiu. Regret acum, insa prea tarziu…
    Prieten drag sa te odihnesti in pace! Condoleante familiei

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Dan Tapalaga
Dan Tapalaga a debutat ca jurnalist la Radio Romania Actualitati in 1997, fiind apoi redactor la Radio Europa Libera si BBC (1998 - 2002). A condus departamentul politic la Evenimentul Zilei (2002 - 2004), a fost redactor sef-ajunct la Cotidianul (2004 - 2006) si seful sectiei politice la Romania Libera. Din 2007 este editor coordonator la site-ul HotNews.ro I

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Să amânăm o vreme arderea pe rug a Angelei Gheorghiu!

Am cumpărat cartea O viață pentru artă în care marea soprană Angela Gheorghiu își spune povestea, fiind stimulată de întrebările bine țintite...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.