Pe Mihai Popa l-am admirat mereu in tacere pentru inteligenta lui sclipitoare, pentru umorul lui contagios, mereu imprevizibil. E singurul om pe l-am cunoscut pasionat in egala masura de cifre, teologie si literatura. Credea in Dumnezeu cu aceeasi forta cu care gandea rational si se dedica matematicii pure. Fire hipersensibila, citea enorm. Era fascinat de filozofie, de idei si de sisteme. A fost cel mai bun prieten din adolescenta. Ajunsese un excelent profesor de matematica la liceul teoretic Octavian Goga din Sibiu.
Am petrecut la jumatatea anilor 90 veri la rand in satul nostru din Ardeal, palavragind despre carti si filme. Mihai ar fi vorbit, poate, si despre cifre, insa limba lui n-am inteles-o niciodata, asa ca se intampla uneori sa tacem ore intregi jucand sah. Apoi, odata intrati in viata, i-am pierdut sirul pasiunilor. N-am apucat niciodata sa-i spun cat de mult il pretuiesc, cat de mult imi lipseste, in peisajul pestrit din Bucuresti, spiritul sau solar si luminos.
Am glumit ultima data impreuna acum doua saptamani, intr-un salon de spital, desi nu mai era de glumit. Am vazut, dupa atatia ani, ca bunatatea era la locul ei in cei doi ochi mari si albastri, la fel de vii si de mirati ca in adolescenta.
A murit vineri dimineata la 11.10, rapus de o boala care nu iarta. Avea 37 de ani. E cumplit, bunul meu prieten, ca ai plecat atat de repede. Imi pare tare rau ca n-am gasit vreme sa ne vedem mai des in ultimii ani.
Condoleante Adei si familiei care l-a iubit atat de mult
Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Trist, si foarte dureos cind pierzi un asemenea prieten.
Doamne, nici acum nu imi vine sa cred:(( Un om mai mult minunat care nu merita un asemenea sfarsit, lasand in urma un copil extraordinar si o sotie pe masura…Dumnezeu sa-l odihneasca iar noi cei care am avut onoarea sa ne fie profesor nu il vom uita niciodata!!!
o sa ramai mereu in sufeltul nostru , prieten drag …
He will be missed….A LOT :((
Sunt onorata ca mi-a fost meditator, Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!!!
… asta dacă mai e ceva …
De multe ori stau şi gândesc,
Treptat mă frământ, născocesc… ce e?
Ce e dincolo? De ce noi? De ce să mai răbdăm?
Ce suntem noi aici, acum, cu ce ne lăudăm?
Suntem doar ceea ce simţim… trăim… iubim,
Suntem doar noi! Ceia ce-n timp ajungem să murim.
Noi toţi ajungem să plecăm, fără un… rămas bun
Noi toţi… ”ceia ce merităm”… noi toţi… ”aceia buni”!
Nu e destul, suficient şi prea mult niciodată,
Când e în joc viaţă de om… fie ea şi ciudată!
De pleci devreme este trist, cum e de pleci târziu
Indiferent “de ce” şi cum… rămâne un pustiu.
Acelaşi gol fără sfârşit, pustiu ce-aşteaptă-n vreme
Să treacă, să se umple iar cu ce-a fost mai devreme
Nu are cum… nu şi acum, ce-a fost… a fost odată
Dar ce-ai fost tu pentru noi toţi, n-ai să schimbi niciodată!
Ai fost un prieten, unu’ bun, ai fost şi soţ şi tată,
Ai fost şi frate şi cumnat, ai fost un om odată
Acuma că tu ai plecat eşti înger între îngeri,
La tine o să ne rugăm, cu tine o să plângem.
Iţi mulţumim c-ai existat, aşa puţin cât ţi-a fost dat,
Iţi mulţumim că ne iubeşti iar de-am greşit… tu să ne ierţi
Iţi mulţumim şi te iubim şi de la tine Miţă ştim… să preţuim.
Pe langa toate invatamintele pe care ni le-a oferit prin intermediul profesiei sale cel mai important ne-a oferit o lectie de viata…Lacrimile, cuvintele sunt prea putine acum pentru a descrie suferinta infinita cauzata de pierderea acestui om minunat…Nu o sa il uit nicioadata si o sa raman mereu cu regretul ca nu mi-am facut timp sa il vizitez mai des…Imi cer iertare…Dumnezeu sa il odihneasca in pace!
Sunt tare trista…….. Domnul Dan ai descris excelent un om deosebit.Am avut placerea sa il cunosc datorita sorei lui eram colege de liceu. Acelasi lucru il faceam si noi in ani ’90 in scurtele vacante petrecute la Seica jucam sah si povesteam literatura.Eu o fetiscana abia iesita de pe bancile liceului, eram fascinata de inteligenta si bunatatea lui. Apoi ani au trecut si nu am pastrat legatura desi au fost doar cativa ani cand nu am fost in Sibiu. Regret acum, insa prea tarziu…
Prieten drag sa te odihnesti in pace! Condoleante familiei