marți, noiembrie 30, 2021

Peremism Redux: Poluarea climatului public

Cuvintele au efecte indelebile si incontestabile in spatiul politic,  pot duce la asanarea sau, dimpotriva, la poluarea climatului public.  Joaca de-a revolutia, incurajarea unor aventurieri iresponsabili, fraternizarea cu demagogi specializati in cultivarea urii sunt din nefericire tactici pe care unii politicieni le considera acceptabile, ba chiar recomandabile.  Sa-l consideri pe Vadim Tudor simbol al rectitudinii morale este o performanta ce tine de o Carte Guiness a recordurilor antifrastice. Am citit cu stupoare zilele trecute ca pentru Sorin Oprescu, recent revenit la matca pesedista (daca nu cu carnet , macar cu onorurisi zambete galese), PRM, campionul campaniilor pestilential-xenofobe din ultimii peste douazeci de ani,  ar  reprezenta „o adevarata coloana vertebrala a acestei tari” si este caracterizat de curatenie morala, verticalitate si curaj: „Adesea cuvintele dumneavoastra au exprimat adevaruri, au avut continut si sens dar de multe ori au fost bagatelizate, rastalmacite pentru a li se minimaliza mesajul”.  Bagatelizate de cine? Isi mai aminteste Sorin Oprescu faimoasa invitatie a lui Vadim Tudor: „Lasati securistii sa vina la mine!” Oare nu-l nelinisteste aceasta reabilitare insolenta a tot ce-a avut Romania mai odios in a doua jumatate a veacului trecut?  Se simte Primarul General al Capitalei solidar cu Vadim si oastea sa de ex-securisti?

Am scris de-a lungul anilor pe larg despre fenomenul peremist.  Reiau aici un fragment dintr-un text transmis in 2001 la Deutsche Welle. Intre timp, Vadim Tudor a disparut din mainstream-ul politicii romanesti, nu cunosc pe nimeni care sa-si mai piarda vremea cu ineptiile debitate in paginile „revistelor” sale.  Nu stiu cu ce se el ocupa la Bruxelles, dar se pare ca exista persoane la Bucuresti, in zonele pesediste, care ii duc lipsa.

Scriam asadar:
„Nu este deloc sigur ca doar retorica exclusivismului national l-a readus pe Vadim Tudor in centrul dezbaterilor politce . Este mai degraba cazul sa analizam cauzele fenomenului in esecul (partial, insa nu mai putin real) al fortelor democratice de a oferi viziuni coerente si credibile privind metodele, scopurile si sansele reale ale tranzitiei catre economia de piata si societatea deschisa.  Vadim Tudor este in fond numele atitor chestiuni ramase in suspensie, amanate sau pur si simplu negate de exponentii directiei liberale din cultura politica romaneasca: aliante stranii intre forte politice altminteri incompatibile; civismul de parada in lipsa unor dezbateri autentice privind traditiile constitutionale ale statului roman; refuzul unor analize serioase privind rolul securitatii in patru decenii de experiment leninist; combinatia dintre fascism si comunism in ideologia protocronismului ceausist; o privatizare anemica, un stat de drept calcand prea des cu stangul.  Sa nu uitam faptul ca Vadim nu este decit virful acestui aisberg national-securist (a se citi atent listele mai vechi si mai noi de senatori si deputati peremisti): ideologia lor este mereu aceea a “patriei in pericol”, deci a colectivitatii organice amenintate de invazia externa si de calul troian strecurat in chiar inima cetatii. In plan ideologic, ne intalnim cu acelasi prafuit, dezolant protocronism celebrat de Vadim, Ungheanu si amicii lor in perioada dictaturii.

Pe vremea cind eram student la sociologie, la inceputul anilor 70, am auzit de la colegii mei din anii mai mari urmatoarea istorie: se pare ca la intrebarea profesorului Miron Constantinescu de ce a decis sa urmeze aceasta profesiune, tanarul Vadim ar fi raspuns “pentru ca doresc sa devin un Eminescu”.  Nu stiu cit adevar este in aceasta povestire, oricum ramane faptul ca articolul “Idealuri”, deci textul saptamanist care a facut din Vadim un caz celebru al “epocii de aur”, era tocmai unul care exacerba logica organicismului etnocentric din gandirea politica eminesciana.

E bine sa ne reamintim aceest lucru, mai cu seama acum, cind se uita de catre unii ca polarizarile ideologice post-comuniste isi au originile, in mare masura, in conflictele culturale esopic exprimate, insa nu mai putin reale, ale perioadei Ceausescu.  Revenind la “idealul Eminescu”, pastrand evident proportiile, avem de-a face cu o situatie pe care candva Marx (si el studiat de junele Vadim, ca si de catre noi toti, pe vremea aceea) o definea, pe urmele lui Hegel, astfel: “prima oara tragedie, a doua oara farsa”. Insa este vorba de o farsa la al carei actual trist succes au contribuit toti cei care au minimalizat fenomenul, sau l-au utilizat in scopuri politicianiste (ma gindesc la experienta “patrulaterului rosu” din perioada guvernarii Iliescu-Vacaroiu).

Ascensiunea populismului, a ceea ce se poate numi viziunea etnocratic autoritarista, ca si respectabilizarea lui sint este de fapt rezultatul ororii feseniste de disidenti, de renasterea societatiii civile. Originile peremismului, ca si ale fesenismului, sint inseparabile de ideologia national-stalinista.  Sa recitim lista “tradarii nationale” propusa candva de “tribun”, si vedem clar impotriva cui, sau mai exact impotriva caror idei, se constituie peremismul ca miscare a disperariii, furiei, revansei si invidiei istorice”.  Adaug acum concluzia: Vrea cineva sa reinvie acest cadavru politic?

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. Comentariile unui Oprescu nu merita atata osteneala din partea unui erudit ca Dvs. Ce va asteptati sa iasa dintr-un cap de bibilica?

    • Atata timp cat va numarati printre dizidenti, mi se pare fireasca suspiciunea cu care este privita aceasta categorie. Mai mult, faptul ca dvs ati avut tupeul sa „desfiintati” pur si simplu , o personalitae ca Adrian Marino, fost detinut politic timp de 8(opt) ani in inchisorile comuniste, la a caror infiintare si activitate a contribuit si Leon Tismenetchi (va este cunoscut individul sosit pe tancurile sovietice?!), poate duce oricand la o revigorare a nationalismului romanesc. .
      Nu mai vorbesc ca numirea in functie de la IICCMER, dandu-l afara pe un profesionist ca Marius Oprea, poate fi bratul de paie pus pe focul ce-l mistuie pe unul ca Vadim ? !
      Chiar nu credeti ca incapatanarea de a ramane in aceasta functie creeaza premizele unui scandal cu urmati imprevizibile ?. Daca tot nu sunteti platit pentru aceasta functie, ce va determina sa va cramponati de ea, provocand repulsia si revolta unor oameni care va cunosc nu numai meritele, dar si trecutul atat de controversat ?!

  2. In discursul lui Oprescu s-a strecurat (daca nu o fi fost cu intentie) o sopirla de toata frumusetea: „Adesea cuvintele dumneavoastra au exprimat adevaruri, au avut continut si sens.” Cu alte cuvinte, au existat ocazii in care CVT a spus neadevaruri si s-a exprimat nonsensical. Dar chiar si asa, e clar ca daca te cheama cineva la o tamiiere oficiala si accepti sa te duci, zici de bine. Chestiile astea protocolare nu cred ca merita luate in seama.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

Despre felonie si sperjur

Domnule Klaus Iohannis, Cand Marius Manole si Radu Paraschivescu v-au returnat decoratiile, a fost vorba de o despartire lipsita de orice ambiguitate....

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

Metroul la Otopeni – marele eșec al unor politicieni mărunți

Eșecul magistralei de metrou M6: 1 Mai – Aeroportul Otopeni este eșecul politicienilor preocupați să dovedească faptul că nu se poate, în...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro