marți, ianuarie 25, 2022

Planul de refacere a URSS în marș: după ce s-a asigurat de Belarus și Armenia, Moscova a luat și Kazahstanul înapoi

„Kazahstanul este acum într-un joc geopolitic (…) Rusia a intrat deja, a trimis trupe. CSTO este Rusia. Aceasta este o ocupație a Rusiei. (…) Occidentul trebuie să ajute pentru ca Putin să nu poată ocupa această țară, Occidentul trebuie să ajute societatea civilă să-și aleagă liderii pentru ca țara să-și poată alege calea, o cale democratică ca în Occident. (…) Dacă nu, atunci Kazahstanul se va transforma în Belarus și Putin își va impune metodic programul, respectiv recrearea unei structuri, precum Uniunea Sovietică.”[1]

Muktar Abliazov[2], liderul formațiunii Alegerea Democrată a Kazahstanului

Tulburările din Kazahstan nu sunt o surpriză pentru observatorii care urmăresc evoluția acestei țări central-asiatică, desprinsă în 1991 din fosta Uniune Sovietică. Se știa foarte bine că populația kazahă este profund nemulțumită de conducerea politică a statului și de eșecurile economice în lanț, care au ca rezultat o sărăcie extinsă într-o țară în care corupția drenează zeci de miliarde de dolari anual în paradisurile din Orientul Mijlociu sau băncile elvețiene.

Sursa: http://en.kremlin.ru/

În 28 decembrie anul trecut la Moscova, în marja reuniunii CSI, Vladimir Putin a purtat discuții oficiale atât cu președintele kazah Kassim Jomart Tokaiev, cât și cu fostul președinte, Nursultan Abișevici Nazarbaiev (pe atunci președinte în exercițiu al Consiliului de Securitate al Kazahstanului); la acel moment cei trei aveau pe masă toate informațiile privind iminența izbucnirii unor revolte în Kazahstan.

Nu este credibilă în niciun caz perspectiva din care cei trei lideri nu ar fi abordat subiectul instabilității sociale și a unor proteste iminente, în condițiile în care inclusiv Ambasada SUA postase încă din 15 decembrie un avertisment de tulburări și proteste în capitala Nur-Sultan (fosta Astana), Almaty (capitala economică și de business) etc., evenimente pentru care pe rețelele sociale se făceau pregătiri frenetice, la chemarea formațiunii de opoziție din diaspora, Alegerea Democrată a Kazahstanului.[3]

Prin urmare, nu mai este dificil de imaginat ce anume au discutat cel puțin doi din cei trei, acum după derularea evenimentelor din ultimele zile: dacă revoltele sunt iminente și conducătorii kazahi nu le vor putea face față, atunci Moscova poate da o mână de ajutor, în anumite condiții. Care să fie acelea? Înainte de a intra efectiv în substanța analizei, ar fi bine să trecem în revistă câteva mici amănunte care se pot dovedi utile.

Pentru început, care au fost de fapt solicitările formulate – în măsura în care în timpul revoltelor cineva a formulat astfel de solicitări – de cei care au ieșit în stradă? Se acreditează că s-au formulat următoarele cerințe[4]: (i) eliberarea imediată a tuturor deținuților politici; (ii) demisia efectivă și imediată a președintelui republicii și a guvernului; (iii) demararea de reforme politice democratice reale; (iv) crearea unui guvern provizoriu format din personalități publice reputate și reprezentanți ai protestatarilor; (v) retragerea Kazahstanului din alianțele și asocierile cu Federația Rusă.

Pentru Kremlin, perspectiva unor revolte (așa cum mai avuseseră loc și în mai 2018 sau februarie 2019) nu era atât un motiv de îngrijorare – eterna temă că astfel de revolte în statele foste membre ale URSS ar putea contamina și opinia publică din Rusia -, cât mai ales o oportunitate: oportunitatea de a readuce Nur-Sultan aproape, foarte aproape de Moscova. Cum s-a întâmplat și cu Belarus, exploatând fricile lui Lukașenko, cu Armenia, în plin război cu Azerbaidjanul în Nagorno-Karabah sau cu Tadjikistan și Uzbekistan, după retragerea americană din Afganistan.

Opinia mea este că, încă din 28 decembrie, Vladimir Putin a formulat clar pretențiile Kremlinului, pe care ulterior Russia Today (prin redactorul șef Margarita Simonyan) le-a tradus și pentru restul lumii, odată ce trupele ruse au început să mărșăluiască prin Kazahstan[5]: limba rusă ar trebui să fie a doua limbă oficială a statului, iar Kazahstanul ar trebui să recunoască Crimeea ca parte a Rusiei.

SCENARIUL STANDARD „BUCUREȘTI ’89”

În primele 24 de ore ale revoltelor de stradă, Moscova a acuzat Occidentul că a orchestrat tulburările din cele 14 sau 15 centre ale protestelor de stradă, susținând astfel teoriile emise de președintele Kassim Jomart Tokaiev, potrivit cărora dezordinile și distrugerile sunt puse în operă de teroriști „bine antrenați în centre din străinătate”.

Aceeași temă a fost intens propagată în presa cu simpatii pentru Kremlin din toată lumea (vezi și la noi, „QMagazine” – „De unde știau americanii despre revolta din Kazahstan care a izbucnit <spontan>”) sau pe rețelele sociale, grație nenumăraților troli care le bântuie.

Pentru cei nu foarte tineri, Kassim Jomart Tokaiev aduce mult cu Ion Iliescu cel din decembrie 1989, la fel cum scenele de violență de la Almaty aduc aminte de Bucureștiul din 22 – 25 decembrie, același an.

Sursa: https://adevarul.ro/

Întrebarea „Ce nevoie era în Kazahstan de un scenariu al revoltelor copiat după cele împotriva lui Ceaușescu?” este legitimă, iar răspunsul este destul de simplu: pentru că s-a urmărit în principiu același lucru, expulzarea intereselor occidentale din curtea din spate a imperiului rus.

Desigur, în București s-a dat acel telefon la Moscova care cerea ajutor militar – au făcut-o Ion Iliescu și Silviu Brucan[6] – dar dintr-un motiv sau altul, Mihail Gorbaciov nu a dat curs cererii. Prin urmare scopul de a ține Occidentul la distanță de România a fost atins prin desfășurarea altor operațiuni, pe care astăzi le cunoaștem sub denumirea de „mineriade”.

În Kazahstan, însă, există un număr important de afaceri occidentale în sectoarele cheie pentru producția de export a acestei țări, încurajate de politicile sprijinite de fostul președinte Nazarbaiev, așa că problema se pune în alți termeni: prezența trupelor armatei ruse pe teritoriul kazah, pentru un termen care poate deveni nelimitat, va modela noi abordări din partea guvernului kazah inclusiv în privința relațiilor de afaceri cu Occidentul (după modelul consacrat de Vladimir Putin în economia rusă).

Ca o paranteză, Alexandr Vucic este tipul de lider politic european care, asemeni lui Nursultan Nazarbaiev, încearcă iluzoriu și viclean să coopereze atât cu Uniunea Europeană, cât și cu Federația Rusă și China, în speranța că astfel își păstrează „deschise” toate opțiunile: „Vreau să cred că viitorul Balcanilor de Vest este în Uniunea Europeană, dar nimeni nu are dreptul – afirm eu acum – să ridice obiecții pentru că noi încercăm să supraviețuim”, declara Vucic după summit-ul UE – Balcanii de Vest din octombrie 2021.

După declanșarea crizei din Kazahstan, Alexandr Vucic a ținut să facă o declarație – pe fondul recentelor proteste interne împotriva proiectului exploatării de litiu pe care concernul Rio Tinto vrea să-l demareze în Serbia[7] – , care este relevantă din perspectiva celor menționate anterior[8]:

„Nu cred că ei (oligarhii – n.red.) speră să învingă un candidat care dorește prosperitatea Serbiei, ei nu sunt atât de proști și de neinformați, ei știu că poporul nostru apreciază progresul obținut și știu ce cred oamenii. Ei spun asta întrucât cred că cineva cu mulți bani îi va ajuta în Serbia să pună la cale revolte în țară. Să orchestreze ceva cum se întâmplă în Kazahstan, unde vor fi sute de mii de morți, o țară prădată ani de acum înainte, unde au interferat serviciile secrete ale mai multor forțe majore. Probabil, ei vor ca același lucru să se întâmple în Serbia.”

Declarația de mai sus a lui Alexandr Vucic vine să evidențieze încă o dată cât de periculoasă este dependența politică față de Federația Rusă sau China. Investițiile chineze[9] și cooperarea militară cu Federația Rusă[10] îi oferă în realitate foarte puține opțiuni președintelui sârb pentru un dialog serios cu Occidentul; prin urmare cheia corectă în care ar trebui citită declarația lui Vucic nu este aceea că se teme de o lovitură de stat din partea Occidentului, dimpotrivă.

Revenind, este evident că atât Federația Rusă cât și China vor să țină Occidentul departe de Kazahstan, așa că oportunitatea oferită de izbucnirea revoltelor populare față de unele măsuri ale guvernului privind creșteri de prețuri la energie trebuia folosită și bine canalizată. Iar instrumentul potrivit – cum se spune pe la noi, „coada de topor” – al executării unui scenariu de tip „București ’89”, care trebuia să aibă și o țintă politică palpabilă pentru popor – și anume Nursultan Nazarbaiev și clanul său -, s-a dovedit a fi președintele pro-rus Kassim Jomart Tokaiev și asociații săi.

Kassim Jomart Tokaiev nu a așteptat ca armata rusă să ajungă în Kazahstan și a demarat cu rapiditate partea sa din planul pentru care a primit undă verde în 28 decembrie anul trecut: l-a schimbat din funcție pe premierul Askar Mamin cu Alikhan Smailov; l-a concediat din ultima funcție pe care o mai deținea în stat pe Nursultan Nazarbaiev, iar pe Karîm Massimov, șeful KNB, l-a schimbat din funcție cu un fidel, generalul Yermek Sagimbaiev, apoi a dispus arestarea sa.

FRATE, FRATE, DAR…

Joi, 6 ianuarie ac.: China califică revoltele din Kazahstan ca fiind o „problemă internă” și își exprimă speranța că criza va fi soluționată cât mai curând.

Vineri, 7 ianuarie ac., după ce trupele ruse intră în Kazahstan, tonul autorităților chineze se schimbă: „China susține toate eforturile care ajută autoritățile din Kazahstan să pună capăt haosului cât mai repede posibil”, sună declarația purtătorului de cuvânt al ministerului de externe de la Beijing[11]; după care președintele Xi Jinping, într-o convorbire telefonică cu omologul său Kassim Jomart Tokaiev, ține să precizeze: „China se opune oricărei tentative din exterior de a organiza o <revoluție portocalie> în Kazahstan.”

În aceeași zi de joi, președintele Recep Tayyip Erdogan – după consultări cu Ihlam Aliev, președintele Azerbaidjanului, Sadîr Japarov, președintele kârgâz și Șavkat Mîrzioiev, președintele uzbec – are o discuție telefonică cu Kassim Jomart Tokaiev și îl asigură că poate conta pe solidaritatea Turciei și a Organizației Statelor Turcice.

Ulterior, purtătorul de cuvânt al președinției turce, Ibrahim Kalin, declară public: „Deplângem profund incidentele și pierderile de vieți omenești din Kazahstan. Pacea și stabilitatea Kazahstanului sunt prioritățile noastre. Turcia va continua să fie solidară cu Kazahstanul.”[12]

Atât China cât și Turcia și-au exprimat susținerea pentru intervenția trupelor Federației Ruse în sprijinul administrației președintelui Kassim Jomart Tokaiev, deghizată sub egida Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, arătând „înțelegere” pentru faptul că Moscova „face ordine în curtea din spate” a imperiului.

Sunt suficiente motive să credem că nici Beijingul și nici Ankara nu sunt neapărat confortabile cu modul în care Moscova a înțeles să profite de revoltele populare din Kazahstan, securizând  unilateral președinția fidelului Kassim Jomart Tokaiev, prin ocuparea militară a unor puncte cheie și arestarea de-a valma nu doar a opozanților cu viziuni democratice – așa numiți agenți ai Occidentului – dar și a unor personaje care pur și simplu se află pe lista neagră a noii puteri de la Nur-Sultan, sprijinită de Moscova.

Criza pe care o traversează Kazahstanul are desigur legătură cu pauperizarea populației dincolo de limita de suportabilitate, dar și cu luptele pentru putere între politicienii cu simpatii pentru familia Nazarbaiev – cu oligarhii săi ce au făcut afaceri bune cu Occidentul și China și au fost educați în Europa sau Statele Unite și cei care îl sprijină pe pro-rusul Tokaiev – cu oligarhii săi, dornici să preia controlul afacerilor bănoase cu resursele energetice sau contractele de infrastructură de care vor fi deposedați cei dintâi.

O analiză a investițiilor străine în Kazahstan ne arată faptul că în primii ani după ce a obținut independența, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice, Nursultan Nazarbaiev a început să fie foarte interesat de investitorii din Occident și banii lor, în condițiile în care, la acel moment, nici Federația Rusă și nici China nu puteau constitui variante viabile de finanțare.

Timp de trei decenii, Statele Unite au investit în economia Kazahstanului aproximativ 55 de miliarde de dolari și nu mai puțin de 600 de companii americane activează în această țară. Probabil cel mai cunoscut proiect american din Kazahstan este câmpul petrolier Tenghiz, un proiect operat de Chevron și cunoscut sub numele de „Tengizchevroil”, cu o medie zilnică a producției de circa 420 milioane mc3 gaze naturale, 300 de mii de barili de petrol și aproximativ 20-22 mii barili de gaze de sondă.

Conform datelor Comisiei Europene, Uniunea Europeană reprezintă cel mai important partener comercial al Kazahstanului, în condițiile în care circa 41% din exporturile kazahe (petrol, gaze naturale, dioxid de uraniu etc.) au ca destinație diverse state ale Uniunii. În 2019, de exemplu, Uniunea Europeană a importat bunuri și servicii din Kazahstan în valoare de 13,5 miliarde de euro și a exportat bunuri și servicii în valoare de 7,5 miliarde de euro; un excedent important pentru Kazahstan, de 6 miliarde de euro.

China, al doilea partener comercial ca mărime pentru Kazahstan, a exportat (2021) mărfuri în valoare de 12,6 miliarde de dolari și a importat mărfuri kazahe în valoare de 10,35 miliarde de dolari, provocând un deficit kazahilor de 2,25 miliarde de dolari. China a investit în ultimii 15 ani în această țară circa 19,2 miliarde de dolari și mai există în diverse stadii de execuție, cu termen de finalizare 2023 – 2024 alte 56 de proiecte estimate la 24,5 miliarde de dolari.

Federația Rusă, este al treilea partener comercial al Kazahstanului; în 2019 Federația Rusă exporta mărfuri în valoare de 19,9 miliarde de dolari și importa mărfuri kazahe în valoare de 5,8 miliarde de dolari, provocând un deficit Kazahstanului de 14,1 miliarde de dolari. Proiectele de investiții comune cu Federația Rusă (circa 37) cu finalizare în anii următori sunt estimate valoric la circa 5,5 miliarde de dolari. O mare parte a acestor proiecte sunt însă dependente de investițiile chineze, așa cum este cazul proiectului gazoductului Europa (Finlanda – Țările Baltice) – Rusia (Kazan, Orenburg) – Kazahstan – Vestul Chinei.

O bună parte a ofensivei economice chineze asupra economiei kazahe a fost lansată imediat după criza economică din 2008 – 2010, odată cu scăderea puternică a prețului petrolului și altor resurse miniere, care au lovit serios în veniturile obținute de Kazahstan din exporturi. În 2013, China a lansat programul de investiții „Belt and Road”, iar Kazahstanul a devenit una din principalele piese de pe tabla de șah a expansiunii investițiilor chineze spre Europa.

Când Statele Unite au investit masiv în Kazahstan, au făcut-o desigur pentru că resursele subsolului reprezentau o excelentă oportunitate pentru afaceri profitabile, dar și în virtutea doctrinei neoliberale, potrivit căreia cooperarea economică aduce prosperitate, care la rândul său susține crearea clasei de mijloc și promovează implicit modelul occidental de civilizație al democrației liberale. Pentru Washington să faci afaceri în Kazahstan însemna deci să ajuți la transformarea democratică a acestei țări central-asiatice.

China gândește la fel, iar criza economică i-a oferit fereastra de oportunitate de care avea nevoie să își promoveze propria doctrină, alternativă celei occidentale; găsind un Kazahstan în nevoie, prădat de oligarhii născuți din deturnarea resurselor generate de afacerile prospere cu Occidentul, cu mari nevoi de finanțare a bugetului de stat și o populație sărăcită și gata să se revolte, Beijingul i-a făcut lui Nazarbaiev o ofertă de nerefuzat: injectăm bani în economie, dar vrem în schimb terenuri și acțiuni la companiile voastre.

 Așa se face că, în 2013, președintele chinez XI Jinping a anunțat lansarea proiectului său global „Belt and Road” din Kazahstan, iar deținerile cineze au ajuns la 23% în acțiuni ale companiilor kazahe din domeniul exploatării petrolului, respectiv 13% din acțiunile companiilor producătoare de gaze naturale.

În 2016 guvernul kazah pregătise o reformă a legilor privind terenurile agricole, care le-ar fi permis companiilor chineze să achiziționeze și să dețină terenuri în Kazahstan. Proiectul de lege a fost în cele din urmă blocat, pentru că a generat proteste masive în țară, fermierii temându-se că banii chinezi vor face regula în agricultura kazahă, în condițiile în care țara este sărăcită[13]. Retragerea proiectului de lege privind terenurile au pus în evidență atât temerile lui Nazarbaiev, legate de instabilitatea socială ca rezultat al sărăciei și inegalităților, cât și crescânda ostilitate a kazahilor față de chinezi.

Deschiderea guvernului kazah către China a adus cu sine o invazie de chinezi, de la forța de muncă pentru șantierele deschise cu banii împrumutați de băncile chineze, la mici afaceriști care au inundat piața cu bunuri de larg consum produse în China.

Sursa: https://www.bbc.com/

Un rol important în moderarea „invaziei” chineze a jucat Karîm Qajimaqanuli Massimov, uigur de origine, care între anii 2014 și până în septembrie 2016 a fost premier al guvernului kazah. Despre Karîm Massimov se spune că a fost un apropiat al lui Nursultan Nazarbaiev și, într-adevăr, între anii 2012 și până 2014 el a servit ca șef al administrației prezidențiale.

Dar în 2014, rolul său a fost acela de a netezi negocierile cu chinezii, menite să maximizeze, pe cât posibil, poziția kazahă, în condițiile în care țara era cu spatele la zid. Karîm Massimov este o persoană educată, cu studii în Federația Rusă, dar și în Statele Unite. Massimov a studiat și în China, la Wuhan, între anii 1988 și 1989, iar între anii 1992 și 1995 activase ca agent comercial în Hong Kong, deci era un cunoscător al modului chinez de a negocia.

China nu a fost niciodată pe deplin mulțumită de modul în care guvernele kazahe au „cooperat”, în parte pentru că echilibrul puterii la Nur-Sultan a devenit unul tot mai complicat, pe măsură ce a devenit clar că Nazarbaiev se va retrage. Nazarbaiev a oscilat mereu între Occident, Rusia și China, în încercarea de a evita ancorarea prea puternică într-o sferă de influență, ceea ce a supărat în egală măsură pe toată lumea.

În 2019, când Nursultan Nazarbaiev a decis în fine să se retragă în plan secund, Kassim Jomart Tokaiev a devenit președintele interimar al statului, Daringa, fiica cea mare a lui Nazarbaiev, a luat locul lui Tokaiev la conducerea Senatului, Nursultan Nazarbaiev a devenit președintele Consiliului de Securitate, unde a colaborat din nou îndeaproape cu Karîm Massimov, care din 2016 devenise șeful KNB (KGB-ul kazah – Comitetul Securității Naționale).

În 2019 pro-rusul Kassim Jomart Tokaiev a dat Chinei un semnal că trebuie să fie atentă cum acționează în Kazahstan, prin arestarea de către KNB a lui Konstantin Sîroiezkin, înalt consilier guvernamental și fost agent al KGB-ului sovietic, pe care l-a acuzat că transmitea informații și documente serviciilor secrete chineze[14]. Cazul a fost unul fără precedent, iar Tokaiev l-a pus pe seama doctrinei Nazarbaiev de „menținere a echilibrului” între interesele Rusiei, Chinei și Occidentului în Kazahstan.

Demiterea lui Nursultan Nazarbaiev din fruntea Consiliului de Securitate, demiterea lui Karîm Massimov de la conducerea KNB și arestarea sa sub motivația de trădare sunt un semnal puternic dat de Kassim Jomart Tokaiev că „doctrina echilibrului” nu se mai aplică în Kazahstan.

Nursultan Nazarbaiev se pare că își va petrecere restul zilelor în Dubai, pentru „tratament”, în timp ce Karîm Massimov a rămas să plătească oalele sparte, sub acuzația că a tolerat „tabere de antrenament ale luptătorilor uiguri” care trebuiau să „răstoarne regimul” de la Nur-Sultan în favoarea unei „puteri străine”.

Până când această amenințare va persista, trupele ruse deghizate în forțe de menținere a păcii ale Organizației Tratatului de Securitate Colectivă nu vor părăsi Kazahstanul, iar afacerile chineze în Kazahstan se vor face probabil (și) cu voie de la Kremlin. Frate, frate, dar…

REFACEREA URSS IA AVÂNT. URMEAZĂ UCRAINA ȘI MOLDOVA

Sursa: https://www.dw.com/

„… noi înțelegem că evenimentele din Kazahstan nu sunt nici primele și nu vor fi nici pe departe ultimele încercări de amestec în treburile interne ale statelor noastre. (…) Nu vom lăsa pe nimeni să ne destabilizeze la noi acasă și nu vom permite desfășurarea așa-numitelor scenarii ale revoluțiilor colorate”[15] a găsit de cuviință să declare Vladimir Putin în prima sa luare de poziție publică după criza din Kazahstan.

În aprilie 2005, în discursul anual destinat națiunii, Vladimir Putin a ținut să afirme: „În primul rând și foarte important trebuie să se știe că destrămarea Uniunii Sovietice a fost cea mai mare catastrofă a secolului. (…) Cât privește poporul rus, a fost o adevărată tragedie. Zeci de milioane de compatrioți și cetățeni ai noștri s-au regăsit dintr-o dată în afara frontierelor Rusiei.”[16] A reluat tema în martie 2018, răspunzând unei întrebări puse de o susținătoare din Kaliningrad, ținând să explice că, dacă ar putea să schimbe ceva din trecutul recent al Rusiei, atunci ar întoarce momentul destrămării URSS[17].

Masarea a peste o sută de mii de luptători la granița de est a Ucrainei, urgentarea formalităților pentru ca uniunea Rusia-Belarus să devină efectivă, desfășurarea de trupe în Armenia pentru a „garanta” pacea în Nagorno-Karabah și recenta criză din Kazahstan fac parte din planul lui Vladimir Putin de a „răsturna” istoria și oricât de utopic pare un astfel de obiectiv, am face bine să ne amintim că revizuirea realităților geopolitice nu reprezintă nici pe departe o noutate.

Diferența o fac mijloacele, iar Dan Dungaciu observă foarte bine că: „După 30 de ani de la căderea URSS – pentru ei, cu adevărat, <cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX> – Moscova vrea răzbunarea celor 10 ani de umilințe occidentale (…). Și vrea asta, pentru că poate. Poate, ceea ce acum 30 de ani nu a putut. Acestea sunt datele problemei.”[18]

Altfel spus, Vladimir Putin și oamenii lui, împreună cu foarte mulți ruși simt acum că Federația Rusă nu doar că este militar capabilă, dar și că are obligația să-și ia revanșa față de Occident; printre altele pentru că Occidentul este slab și confuz acum cum nu s-a mai dovedit a fi de la criza rachetelor din Cuba, dar și pentru că într-o confruntare cu Vestul Moscova poate conta nu doar pe China, ci și pe multe alte națiuni dornice să-și ia același tip de revanșă.

Francis Fukuyama, în februarie 1989, deși se presupunea a fi expert în politica sovietică la RAND Corp., nu putea să se înșele mai mult atunci când, examinând disponibilitatea la dialog a liderului sovietic Mihail Gorbaciov, se grăbea să tragă concluzia că statele din blocul comunist vor urma calea democrațiilor liberale – sfârșitul istoriei.

Gorbaciov, Elțîn și Putin până în 2007 nu au făcut altceva decât să mimeze dialogul și democrația și să aștepte vremea în care își vor lua revanșa. Că este așa și nu altfel o dovedește tonul discursului recent al lui Mihail Gorbaciov, care întărește prin declarațiile sale că niciun moment elita politică a Federației Ruse nu a acceptat ideea de a coopera cu Occidentul, pe care nu l-a privit altfel decât ca pe un bloc rival[19]:

„Ei (Statele Unite și Vestul – n.red.) au devenit aroganți și încrezători. Și-au arogat victoria în Războiul Rece. (…) <Învingătorii> au decis apoi să construiască un nou imperiu, de aici ideea extinderii NATO. (…) Cum am putea avea o relație între egali cu Statele Unite și Vestul în aceste condiții?”

Ce va urma, ce ne-a demonstrat criza din Kazahstan că este pe cale să se întâmple? Cred că este destul de clar: Moscova va lupta cu orice mijloace pentru a reface URSS până în cele mai mici detalii. Lupta se va de diplomatic, pe câmpul de luptă, în spațiul cibernetic, în spațiul cosmic, oriunde va fi nevoie, cu orice cost până când cineva va ieși învingător. Ucraina, Moldova, Georgia vor fi readuse în sfera dură de influență a Rusiei, cel puțin acesta este obiectivul.

Federația Rusă nu este singură în confruntarea pe care a declanșat-o acum. Poate conta clar pe China și se va coordona cu China, astfel încât ambele să-și atingă obiectivele în raport cu Occidentul. Amenințarea aceasta este una foarte concretă. Și dacă Occidentul nu este atent, va putea să piardă în confruntare aliați prețioși pe care încă mai poate conta, dar nu se știe pentru cât timp.

Obiectivul refacerii fostei Uniuni Sovietice este declarația neoficială de război a Moscovei și se găsește de acum pe masa tuturor cancelariilor occidentale. Să sperăm că Occidentul în întregul său se va trezi și se va coaliza în fața amenințării.

Dar până atunci, să nu uităm, suntem în prima linie. Și ar fi bine să nu risipim speranțe deșarte; speranța nu este un bun sfătuitor! Să strângem relațiile cu aliații noștri și să ne pregătim pentru confruntare cum putem mai bine: economic, militar, politic și diplomatic. Altă cale nu este, în afară, desigur, de a capitula de pe acum în fața agresivului nostru vecin de la est.


NOTE

[1] https://www.g4media.ro/un-autoproclamat-lider-al-opozitiei-din-kazahstan-cere-occidentului-sa-se-implice-in-conflictul-din-aceasta-tara-occidentul-ar-trebui-sa-rupa-kazahstanul-de-rusia.html

[2] https://en.wikipedia.org/wiki/Mukhtar_Ablyazov

[3] https://www.qmagazine.ro/de-unde-stiau-americanii-despre-revolta-din-kazahstan-care-a-izbucnit-spontan/

[4] https://adevarul.ro/international/rusia/nume-cod–alga-qazaqstanInainte-kazahstan-1_61d6cf865163ec42715f99a1/index.html

[5] https://www.hotnews.ro/stiri-international-25284573-asteapta-putin-schimbul-interventiei-militare-din-kazahstan-care-sunt-riscurile.htm

[6] https://adevarul.ro/news/eveniment/un-adevar-crunt-iliescu-chemat-trupele-sovietice-1_50ad210e7c42d5a6638f368a/index.html

[7] https://www.digi24.ro/stiri/externe/proteste-in-serbia-fata-de-un-proiect-minier-al-gigantului-rio-tinto-1751985

[8] https://newsweek.ro/international/presedintele-serbiei-afirma-ca-servicii-secrete-straine-se-afla-in-spatele-revoltelor-din-kazahstan

[9] https://thediplomat.com/2021/04/china-is-changing-serbia-from-the-inside/

[10] https://www.aa.com.tr/en/world/russia-serbia-vow-to-strengthen-military-cooperation/2436869

[11] https://www.g4media.ro/china-si-a-exprimat-sprijinul-pentru-interventia-militara-a-rusiei-in-kazahstan-beijingul-sustine-toate-eforturile-care-ajuta-autoritatile-din-kazahstan-sa-puna-capat-haosului-cat-mai-reped.html

[12] https://www.dailysabah.com/politics/diplomacy/turkey-in-solidarity-with-kazakhstan-erdogan-tells-tokayev

[13] https://www.bbc.com/news/business-40367806

[14] https://www.wsj.com/articles/a-spy-case-exposes-chinas-power-play-in-central-asia-11562756782

[15] https://www.ft.com/content/ee9005ee-7269-4081-801a-61011b233e78

[16] https://www.nbcnews.com/id/wbna7632057

[17] https://www.reuters.com/article/us-russia-election-putin-idUSKCN1GE2TF

[18] https://adevarul.ro/international/in-lume/dan-dungaciu-promis-americanii-rusilor-nato-nu-extinded-1_61daad465163ec42717c7afa/index.html

[19] https://www.dailymail.co.uk/news/article-10342647/The-arrogant-built-new-empire-NATO-Cold-War-says-Mikhail-Gorbachev.html

Distribuie acest articol

32 COMENTARII

  1. Cu R. Moldova nu va fi astfel. Deja in constiinta mapamondului, existenta unui al doilea stat romanesc este privita cu interes si aprecierile despre ceea ce poate aduce nou aceasta realitate, sunt deosebit de favorabile Moldovei. Rusia nu mai poate considera aceasta regiune ca fiind a ei, pur si simplu. Si in nici un caz nu poate lupta cu sanse reale, atunci cand in fata sa sunt 2 frati , din care unul, cel mare este membru NATO.
    Romania trebuie sa consolideze relatia indestructibila de a reface unirea romanilor intr-o singura tara. Economic, cultural, financiar, chiar si confesional, nu trebuie ratat nici un moment, in care sa recastigam unitatea noastra.
    Daca Germania, care a distrus o lume intreaga in 2 razboaie mondiale, a putut sa-si refaca tara, divizata in doua, noi de ce sa nu putem?

  2. Eu nu sunt aşa de pesimist în privinţa relaţiilor Occident-Rusia. În definitiv, de vreo 3-400 de ani Rusia a vrut să fie ţară europeană, cultura, religia şi civilizaţia ei este de tip european. Dar, da, Rusia este într-o dilemă, va trebui să aleagă între Occident şi China. Şi cred că, cu unele compromisuri reciproce, va alege Occidentul. Ceea ce ar conveni ambelor părţi, China fiind de fapt principala ameninţare pentru Rusia şi pentru Occident.
    Recenta întâlnire SUA-Rusia de la Geneva(?) a fost pozitivă. Să menţionăm că Rusia nu mai pune problema Moldovei ci numai pe a Ucrainei, Georgiei şi Belarusului. Este o mică cedare a Rusiei, urmează a Occidentului, etc şi poate, da, a unei colaborări pozitive Rusia-Occident în Est.

  3. „Cel mai rău….scenariul de coșmar ar fi un război de tip colonial, cu o puternică componentă religioasă, între ortodocși și musulmanii sunniți, între Rusia și populațiile turcice din Asia Centrală, de pe teritoriul mai multor țări. Război care să plece de la un incident cu soldații ruși implicați care împușcă niște țărani kazahi. Asta ar fi coșmar mai mult pentru Rusia, recunosc. Cu islamizarea populației musulmane, care trăiește compact în regiuni importante. Acest război ar putea să ducă la destrămarea federației. Nu e locul aici să discutăm, dar firul roșu al istoriei Euro-Asiei a fost ciocnirea dintre ruși și popoarele turcice, luptă care durează de secole. Kazahstan e o piesă esențială în acest tablou.

    Nu uitați că Orenburg a fost locuit de kazahi, că între tătarii de pe Volga și kazahi, și unii și alții populație turcică, era un teritoriu continuu. Orenburg a fost între 1920-1925 capitala Republicii Autonome Sovietice Kârgâze, Kazahstanul de astăzi. Bolșevicii nu făceau diferența între kârgâzi și kazahi.

    După moartea lui Lenin, când au fost redesenate granițele, au lăsat Orenburg în afara Kazahstanului și au început să disloce populația compactă de kazahi care făcea legătura între Orenburg și Ufa, capitala Bașkortostanului. De ce e important? Drumurile care leagă partea europeană a Rusiei de Siberia trec prin Orenburg. Dacă se răscoală, populațiile turcice pot rupe în două Federația Rusă, iar Siberia și Orientul Îndepărtat se pot desprinde de partea europeană. Nu întâmplător s-a speculat că după Crimeea, anexată în 2014, urmează nordul Kazahstanului, care e un punct strategic foarte important pentru Rusia.”

    -https://www.contributors.ro/kazahstan-sfarsitul-fara-glorie-al-epocii-nazarbaev-o-afacere-de-familie-kazaha-i-a-oferit-lui-putin-ocazia-unei-demonstratii-de-forta-interviu-cu-armand-gosu/

    Cred ca acest fragment din interviul Contributors cu domnul Armand Gosu explica mai bine actiunile Rusiei.
    In opinia mea ce se intampla in Kazahstan acum este mai mult o actiune de ” damage control”. O revolutie colorata, dar nu in portocaliu, ci in verdele musulman poate pune extrem de mari probleme Rusiei. Observam ca presedintele kazah Tokaev a spus ca banditii sunt radicali islamizati, nu „maidanezi” portocalii occidentali.
    In visurile sale umede, Rusia probabil ca isi doreste refacesrea URSS. Dar stie ca nu este posibil, Ucraina si Moldova fiind pierdute. Deasemenea stie ca UE nu este un pericol pentru statul rus. Este un pericol eventual pentru cleptocratia rusa in situatia unei democratizari ipotetice a acesteia. Islamul radical, asociatia popoarelor turcice condusa de Turcia evident, si la urma dar nu in cele din urma China, colosul care ii poate injumatati teritoriul, sunt adevaratele pericole pe termen lung.
    Acum China tace strategic deoarece vine Olimpiada de iarna si nu vrea sa riste un boicot, dar dupa ce trece si acest eveniment si daca interesele economice ii vor fi puse sub amenintare de noua orientare pro-rusa a kazahilor, vom vedea si adevarata fata a relatiilor ruso-chineze.
    Turcia este intr-o pozitie economica precara din cauza masurilor populiste ale lui Erdogan, care au antrenat o inflatie galopanta si fuga populatiei spre dolari, dar este interesant ca face progrese in productia de armament propriu si dronele sale in mana azerilor au facut prapad contra tehnicii militare rusesti din mana armenilor. Se pare ca si ucrainenii au folosit cu succes drone turcesti Bayraktar pentru a neutraliza niste obuziere ale rebelilor separatisiti , de pe teritoriul ucrainean, fara a se apropia de linia frontului, spre marea surpriza a rusilor.
    De fatada, toti autocratii, de la Vucic la Erdogan si Viktor Orban, toti saluta proptirea regimului Tokaev de catre Federatia Rusa. Nu se stie cand le vine si lor randul… dar Xi Jiping si Erodgan isi freaca mainile de bucurie pe sub masa.
    Exista multe republici sau regiuni mai mult sau mai putin autonome, populate de majoritati musulmane, in interiorul Federatiei Ruse, si sincer eu cred ca doar frica din memoria colectiva de ororile suferite in peroada expansiunii Imperiului tarist in regiune, de ororile din timpul lui Stalin, tin situatia sub control. Am avut atentate cu ceceni radicalizati la Moscova, am avut luari de prizonieri in scoli, inchipuiti-va ce ar insemna pentru Rusia o revolutie islamica in Kazahstan ( o revolutie cu accente islamice sau capturata de idei radicale islamice). Sudul Rusiei asiatice este un butoi cu pulbere care poate rupe Rusia in doua sau o poate reduce la jumatate. China isi sporeste arsenalul nuclear tintind o paritate a focoaselor cu SUA si Rusia. Pentru chinezi este o chestiune de cativa ani. Nu cred ca cineva isi imagineaza un razboi nuclear ruso-chinez, iar pe campul de lupta, prin mijloace conventinale, rusii n-au nicio sansa contra chinezilor. Sa-i intrebe pe neazisti cum s-au simtit cand rusii veneau inca valuri peste valuri si ei nu mai aveau de unde sa mai recruteze soldati… Nici nu mai pomenesc ca in zece ani chinezii ii vor fi depasit pe rusi la calitatea armamntului. Haideti sa ne uitam pe harta sa vedem unde se mai poate extinde China, spre Taiwan? Ha-ha…!!!
    Revizionismul Rusiei ii vine ca o manusa Chinei. Dar cine este in pericol? Japonia, Filipine, Vietnam fiecare in disputa cu China pentru cateva insulite nelocuite sau vastul teritoriu siberian de la nord, infiltrat de o migratie chineza?

    • Laborios si foarte aproape de realitate, comentariul dv. O adevarata satisfactie sa vezi ca exista persoane cu cunostinte atat de clare. Am citit cu atentie, asteptand sa va referiti si la impactul din zona asiatica a Rusiei, tinand cont si de existenta Indiei. O tara enorma cu oameni calmi, umili care invata rapid de la cei mai puternici din jurul lor si care arata lumii ca problemele ce le rezolva cotidian sunt ceva de nesuportat pt. orice alta tara de pe glob.

  4. Desigur ca Rusia isi permite, pentru ca occidentul e subminat din interior de marxisti, wokisti, corporatism desantat si „leaderi” incompetenti si imorali care nu mai au alt Dumnezeu decat banul, chiar daca vine de la rusi. Sau de la chinezi.

    Singura sansa reala pe care o mai are Occidentul e sa redevina un model de urmat, pentru libertatile pe care le ofera si un spatiu dezirabil pentru ca iti poate atinge visul de prosperitate prin munca si forte proprii (nu prin pomeni sociale). Cetateanul occidental este pur si simplu sufocat de stat, intre taxe, inflationism fiat, virusuri chinezesti, interese corporatiste, coruptie, cultura infecta bazata exclusiv pe hedonism si segregare si ciuntirea autonomiei personale.
    Slabe sanse, cel putin pe termen scurt.

    • Corect. E singura si cea mai normala reactie la puzderia de calcule geopolitice ce apar peste tot. Dar as plusa: prea multa lume asteapta ca problemele sa fie rezolvate politic si prea putina lume accepta ca schimbarea reala vine atunci cand ne schimbam noi, si nu atunci cand dorim sa salvam lumea. Politica e doar o pacaleala, o imblanzirii a fiarei, e dorinta de putere deghizate in mii de forme iluzorii pe care nu le constientizam. Politica ne va aduce intr-un moment intr-un impas, adica la razboi, daca nu acum, mai tarziu. Caci razboiul intr-adevar e o continuare a politicii, dar pe alte cai.

      • Îmi pare rău să constat dar comentariul dvs.referitor la „politică” pleacă de la un sofism sau de la o naivitate cum că schimbarea vine, cumva, de jos in sus. Vorbesc despre schimbările pașnice, democratice nu revoluționare. Dar nu. Schimbările sunt „politică” și atâta timp cât nu sunt acceptate de către factorii de decizie rămân la simplul stadiu al dorințelor societale/al revendicărilor. Eventual dorința de schimbare ajunge, prin alegeri/joc democratic, in pozitia de a decide schimbarea. Evident dobândind masa critică necesară. Altfel NU merge.
        Chiar și faptul că dezavuați politica precum factor decisiv e tot o politică. Dar o politică a neimplicării.
        Da, aveti dreptate când spuneți că „prea putina lume accepta ca schimbarea reala vine atunci cand ne schimbam noi”, dar greșiți spunând că „Politica ne va aduce intr-un moment intr-un impas, adica la razboi, daca nu acum, mai tarziu” Nu e vorba despre ideea/conceptul de politică (asa cum reiese din coment.dvs) ci despre politica proastă.
        Multă lume are impresia că politica este identică/similară până la detaliu cu ciocoizarea extremă manifestată la noi.
        Anyway chestiunile acestea legate de politică sunt dezbătute încă din Grecia antică. Si nu au fost, niciodată, pe deplin rezolvate. De ce?!?! Păi ptr.ca sunt manifestarea frământărilor firești din cadrul societăților organizate superior.

        • Schopenhauer are un aforism care zice ceva de genul asta: in fiecare din noi traieste o bestie, gata oricand sa-i maltrateze sau chiar sa-i ucida pe cei care-i stau in cale. Ei bine, daca cineva ar avea puterea sa-si analizeze motivele actiunilor sale la fel ca el, ar realiza la un moment dat ca tentatia puterii e mult mai fina decat cea evidenta a placerii si asta pentru ca probabil ni se da in forma ei deghizata de ”sens”, ”intelegere”. Noi nu vedem lupta pentru putere in forma ei bruta, de dominatie ca in turma de babuini. Si ca sa dau un exemplu: doua persoane care se cearta uneori pe acest site o fac ”pe idei”, pentru ca fiecare in secret se considera mai destept decat celalat. Ei bine, aici e si tentatia diavolului, ca sa ma exprim in termeni teologici. Aceasta asumare a unei inteligente superioare e cea mai rafinata forma a dorintei de putere. De altfel, nu polemizez cu Dvs., dar postez mai mult din vanitate, evident. Inteleg argumentul Dvs. ca o pledoarie pentru angajament in favoarea comunitatii, a unui sentiment de apartenenta, de realizare de sine (auto-actualizare) intr-o societate optima, pe care cu totii ne-o dorim etc. etc. Si atunci cine sunt cei care ne vor indruma spre aceste scopuri marete daca nu cei mai virtuosi, cu mai mult simt al datoriei civice, daca nu cei mai destepti? Numai ei au dreptul sa ne conduca. Oricum ai da, raminem in acelasi cerc vicios. Credem ca am imblanzit fiara, dar ne inchinam la ea.

          Noi nu putem decat sa dam cezarului ce e a cezarului, mai mult nu putem face.

          • Desi apreciez argumentele dvs. tind sa nu fiu de acord……. Poate ca da, „doua persoane care se cearta uneori pe acest site o fac ”pe idei”, pentru ca fiecare in secret se considera mai destept decat celalat”. Dar asumarea unei inteligente superioare nu cred sa fie „cea mai rafinata forma a dorintei de putere” decat manifestata prin aroganta, dispret, snobism, etc. A.Nastase style, you know.
            Altfel face parte din fireasca auto-apreciere fara ca „diavolul” sa fie, neparat, parte a tentatiei.

            Nu, argumentului meu ii dati un sens „la moda” mentionand „comunitatea”, „a unui sentiment de apartenenta, de realizare de sine (auto-actualizare) intr-o societate optima, pe care cu totii ne-o dorim etc. etc.” Argumentul meu se situa de partea ideii ca politica este indispensabila societatii, efectiv. Cu sau fara schimbarea noastra interioara despre care vorbiti.
            Cat despre „cei care ne vor indruma spre aceste scopuri marete daca nu cei mai virtuosi, cu mai mult simt al datoriei civice, daca nu cei mai destepti” ce sa zic?!? Toti acestia „sunt batuti”, de departe, de cei mai activi si mai „norocosi”. Nu conteaza daca sunt mediocri. Si cred (cinic) ca e valabil in toate societatile……
            E adevarat ca politicienii remarcabili trebuie sa aiba si au „killer instinct”, cu referire la „bestia” aforismului lui Shopenhauer.

  5. Este de asteptat rezultatul discutiei Rusia -SUA si Rusia – NATO si abia apoi ne putem pronunta cu exactitate despre ceea se va intimpla in aceasta parte de lume .Fara a sti dedesupturile discutiilor si fara a vedea daca aceste discutii au un rezultat ce tine de„ punerea in pagina” a unor intelegeri ,nu putem sa ne pronuntam .Rusia doreste a se revansa este foarte clar, de multa vreme , pentru toata omenirea .Ca doreste as fideliza fostele State din URSS este si asta de inteles si stiut nu de azi, nu de ieri .Ca este amenintata sau ca asa percepe Rusia jocul , fie si ca presupunere , de apropierea NATO si a tuturor structurilor militare si economice SUA si UE nu mira de multa vreme pe nimeni . Singura intrebare este : poate Rusia momentului sa faca toate acestea ? Poate sa declanseze un conflict militar de amploare ce evident nu va ramane fara raspuns ? Poate alunga toate fortele economice SUA si UE din economiile tarilor foste parte a URSS ? Poate compensa pierderile uriase , cele economice , devenite realitate, in momentul zero de declansare a unui conflict ? Poate Rusia sustine toate economiile tarilor atit de dragi Rusiei in lipsa tehnologiilor Occidentale ?Are Rusia acceptul nevazut al populatiilor acestor tari riverane ? Ce poate oferi Rusia acestor natiuni ? Girbaciov a zis foarte clar cum daca in momentul anilor 1991 nu demisiona razboilul civil „batea la usa ” .Rusia poate face toate acestea doar daca UE accepta sa se distanteze de SUA.Crede cineva ca se va intimpla asta ? Totusi sa nu privim totul dintr-un singur sens .SUA are ,oare, acesti Asi in mineca ? Are SUA , de una singura , cum demonstra , militar si economic, ca orisicare actiune a Rusiei sprijinita de orisicine nu are sorti de izbinda ? Daca cartile jucate ne arata o astfel de putere a SUA atunci vom vedea rapid cum Rusia renunta si isi retrage imediat trupele de peste tot in lume acolo unde incearca sa isi creeze avantaje economice si militare .Va raspunde UE in mod independent la toate aceste provocari ?Momentul este de maxima importanta si daca forta nu depaseste ceea ce fiecare dintre jucatori arata public ca poseda ca si structuri militare imposibil de atacat si distrus atunci vom avea o intelegere prin care Rusia isi securizeza total zonele ei de influenta si de unde SUA, UE si NATO vor trebui sa se retraga . Vorbinm aici de statele fostei URSS. Culoarul Nord -Sud al fostelor tari comuniste la care se aduga si tarile nordice ,riverane Rusiei, va ramane practic o imensa Cetate de aparare , un fel de Zid Chinezesc aflat la granitele cu Rusia .Vom vedea aparitia de blocuri militare si economice de forma UE peste tot in lume ba chiar si in zona Americilor ce vor fi nevoite sa isi creeze astfel de structuri . Deja Mexicul cere SUA asta .Ceea ce UE a facut , incepind cu anii de dupa caderea URSS ,va deveni obisnuitul si fiecare mare putere regionala va ingloba politic , economic si miltar toate tarile riverane lor .Democratiile lumii au acum sansa de as unii destinele .Ceea ce SUA pune pe masa tratativelor la nivel de putere militara si economica impreuna cu toate democratiile lumii este parte a ceea ce vom fi in viitor .Daca Rusia si China au o forta , nestiuta, devenita , peste noapte , de neinvins, atunci SUA isi retrage componentele, de tot felul, din zona . Cumva, filingul meu imi zice ceva despre Germania si UE in rol secundar dar care vor influenta decisiv tot ceea ce vom vedea in continuare . Traim sau ne-a fost dat sa traim , dupa anii de exceptie 1989 , inca o situatie ce ne va arata viitorul urmatorilor 30 de ani .Putem sa ne bucuram ca suntem si noi aici si putem vedea ceea ce se va intimpla .

    • Bun comentariul dv. Dar am vazut ca SUA nu a reusit sa aduca pacea si democratia in Afganistan. Are multe probleme economice si sociale, iar sloganul America first arata ca nu mai are aceasta pozitie de mai bine de un deceniu, dar doreste sa o recastige.

    • N-am citit tot comentariul dvs pentru ca ma asteptam sa vad beneficiile alianței PSD PNL UDMR și cum cu un control de 65% in Parlament acesta alianța va sduce maro schimbări în bine României. De exemplu cum se va renunța la cumularea pensiei și salariului in sistemul de stst. De care beneficiază, surpriza, chiar prim-ministrul țării, general erau ci pretenții de om de caracter (care până acum un am spunea ca nu vs intră în politică, și a cărui declarație a trebuit aceasta de pe site-ul RTV). Dar cum in R sunt bani pentru pensiile mari si nu sunt pentru cele mici, n-a fost nici o surpriză
      In rest totul bine, sub nouă coaliție Romania progresează, pensiile cresc, este drept mai puțin rapid decât împrumuturile externe , dar asta este regula jocului cand ai un control de 65% in Parlament.
      Nu, nu ma astept la o replică, dvs sunteti doar o portavoce a actualei coaliții, sau, mai, precis a doamnei Carmen și nu faceti alta decât să repetati ad mauseaum aceiasi propaganda in care nici dvs nu credeti.

  6. Tare imi e ca „refacerea URSS” prin …
    1. incorporarea mai profunda in zona de influenta rusa a fostelor republici (Belarus, Georgia, Armenia, Kazahstan)
    2. zdrobirea visului european si aducerea din nou pe orbita Rusiei a Ucrainei si a Rep. Moldova
    3. indepartarea fostilor sateliti est europeni (Romania, Polonia, Cehia, Slovacia, Bulgaria..balticele) de lumea occidentala si implementarea unui sistem de co-hegemonie occidentalo-rus asupra acestor state
    .. a fost decisa deja de catre americani si rusi.

    Mi se pare ciudat ca au fost sistate lucrarile la baza aeriana de la MK .. ?

    Europenii …
    cantitate neglijabila (unii trebuie sa maximizeze profitul rezultat in urma relatiei cu rusii gen DE, FR, NL, AU & C) si oricum aveau probleme mai presante de rezolvat de exemplu sa discute despre sexul ingerilor :)

    O Doamne !!!

  7. Felicitari Dlui Felea pentru aceasta analiza. Din pacate, Putin pana la finalul domniei sale la Kremlin va face totul ca macar o treime din fosta Uniune Sovietica sa devina viabila, sub alte forme. UE nu poate face nimic, este santajata prin gaze naturale si alte resurse si doar emite declaratii. SUA nu va interveni militar pentru ca inseamna un sl treilea razboi mondial. Rusia nici nu se va sinchisi de toate restrictiile aplicate. China si Turcia stau in expectativa sa vada de unde pot castiga ceva.

    • Nu cred ca e vreo problema, cum nu au duso bine pana acum asa vor continua. Doar nu crezi ca o sa le dezvolte rusii. Daca ne uitam in istorie, intai le distrug si mai tare, ca dupa sa vina omul din murmansk … pe loc nou.

  8. – ” Kazakhstan Says Russian Troops Will Start Leaving This Week” , https://www.nytimes.com/2022/01/11/world/europe/kazakhstan-russia-troops.html

    -„Kazakhstan president says Russian troops will begin leaving in two days”, https://thehill.com/policy/international/589144-kazakhstan-president-says-russian-troops-leaving-in-two-days

    Daca rusii vor incepe sa plece de poimaine, in maximum zece zile, dupa spusele lui Tokaev, sunt curios cine i-a convins sa plece acasa. Ca ei nu se prea dau dusi de unde pun piciorul, sigur nu intr-o saptamana…
    SUA si UE ies din discutie …

    • @Ioan
      Între timp Serghei Soigu, ministrul rus a apărării, a anunțat ca trupele ruse se vor retrage din Kazahstan după ce își vor atinge obiectivele. Deci poate fi joi, dar nu se știe care zi de joi. Sigur nu proxima.

      • @Cristian Felea: inseamna ca rusii au fost luati prin surprindere de declaratiile lui Tokaev. Acum vom vedea daca intr-adevar isi vor incepe retragerea azi sau …

        https://www.wsj.com/articles/kazakhstan-crisis-shows-that-russia-still-trumps-chinas-power-in-central-asia-11641842588

        „…China has invested tens of billions of dollars in Kazakhstan and the rest of Central Asia, much of it in the oil, gas and minerals sector, over the past decade. The region is crucial to Beijing’s global ambitions: It was during a visit to Kazakhstan in 2013 that President Xi Jinping announced the precursor of his signature Belt and Road initiative. Out of all Central Asian leaders, Mr. Tokayev has the greatest personal affinity with China: A Mandarin speaker, he began his career as a Soviet diplomat in Beijing.

        Yet China, for now at least, doesn’t have the military or intelligence capabilities to protect its regional allies in their hour of need. “China lacks the kind of tools that Russia possesses, such as the airborne troops who speak a language that the locals would understand, and who are ready to fly out and help,” said Alexander Gabuev, a China expert at the Carnegie Moscow Center. “These Russian paratroopers defend China’s own economic interests,” he added. “They protect a secular, pragmatic, friendly regime that’s headed by a Sinologist fluent in Chinese.”

        Yet this overt Russian troop deployment in Kazakhstan has also highlighted new risks for Beijing, and may end up spurring China to compete with Russia in regional security matters in coming years, said Dean Cheng, a China expert at the Heritage Foundation think tank.

        “The Chinese are definitely going to have to start reassessing the vulnerability of their economic investments,” he said. “Before, they held the economic trump cards and could play them and probably sway the local governments in their favor. Now, they have to think about a security component that may weigh against that: Chinese investments are now operating at the pleasure of Russian military forces.”

        Deci investitiile chineze din Asia Centrala functioneaza la mila fortelor militare rusesti. Pana acum nu am avut zenzatia ca chinezii ar fi fraieri, deci cumva trebuie sa reactioneze si cred ca ei sunt cei care au presat conducerea din Kazahstan sa ceara plecarea imediata a „fortelor de mentinere a pacii „. Linistea a fost restabilita, fortele militare ale Kazahstanului raspund la comenzile lui Tokaev & co. , prezenta rusilor nu mai este necesara.
        Pentru chinezi cred ca ar fi mai bine sa lase Pacificul la o parte deocamdata, pentru ca nu le foloseste la nimic sa-si plimbe marina prin „ape albastre” si sa-si securizeze vecinatatea terestra, acolo unde probabilitatea de a se naste conflicte prin contagiune este mai mare: provincia Xinjiang locuita de uiguri musulmani.

    • @Ioan
      Aparent, retragerea a și început. Dar vom vedea când și cum se va incheia.
      Dacă totul va fi cum s-a afirmat si programat atunci Rusia, pe plan internațional, va ieși cu un plus de prestigiu și credibilitate. Vor fi destui care sa puncteze aceasta intervenție scurtă ca o deosebire evidentă față de URSS.
      Oare ce profită, acum, mai mult Rusiei?!? Prezența fermă in KZH sau argumente pe planul imagologic cu trmitere la negocierile in curs?!? Răspuns dificil. Timpul ne va dezlega dilema, nouă comentatorilor

  9. Germania e lezata foc, ca nu a participat la discutiile bilaterale SUA-Putin. Ca de EU ce sa mai vorbim, nu au fost fotolii suficiente si Ursula tocma se gatise. Nici Micron cel care stringe mina atit de tare.

    Chezasia pacii sunt tevile de gaze, atita timp cind circula ceva prin ele nici unu nici altu nu va porni o nasoala. Pina cind rusii nu vor construi niste tevi catre China. De abia atunci incepe bilciu.

  10. Criza pe care o traversează Kazahstanul are desigur legătură cu pauperizarea populației dincolo de limita de suportabilitate
    …………..
    In EU inca se traieste binisor, spre tot mai prost…
    …………
    Hitler, Lenin au luat puterea tot pe pauperizarea populatiei. Aviz amatorilor…

  11. Domnule Felea

    consuiderati cumva ca americanii, si ajunsi ola vrasta senectutiui, mai cred in mos Craciun ?
    Când Statele Unite au investit masiv în Kazahstan, au făcut-o desigur pentru că resursele subsolului reprezentau o excelentă oportunitate pentru afaceri profitabile, dar și în virtutea doctrinei neoliberale, potrivit căreia cooperarea economică aduce prosperitate, care la rândul său susține crearea clasei de mijloc și promovează implicit modelul occidental de civilizație al democrației liberale. Pentru Washington să faci afaceri în Kazahstan însemna deci să ajuți la transformarea democratică a acestei țări central-asiatice.
    Normal ca au investit .. daca au avutr ocazia. Insa democratie? Unde?!

  12. Pai dupa ce invadezi tarile din jur si dupa ce la un moment dat imperiul construit prin invazie cade, e foarte normal, Dictatorule Putin, ca o multime non neglijabila de invadatori sa se gaseasca in afara tarii lor de origine ! Deci, sfatuieste-i sa-si faca bagajele si sa se intoarca de unde au venit !

  13. Un articol realist, mi se pare mie. Concluzia ar cam trebui să dea insomnii primului skior al țării.
    Jocul geopolitic nu pare, deocamdată, clar (și n-are cum să pară, într-o lume foarte complexă și nu în puține locuri foarte complicată). Iată câteva elemente:
    1) Europa e prinsă între două amenițări: șantajul gazului rusesc și ruperea unor teritorii (țările recent aderate). SUA nu prea par deranjate de problemele Europei.
    2) Reintrarea țărilor din Est sub tutela Rusiei s-ar putea chiar să convină Uniunii Europene cu prima viteză. Se dezgață remorca leneșă. Bruxelles-ul nu pare deloc deranjat de problemele structurale ale României și Bulgariei, țări care au regresat în feudalism, practic.
    3) SUA pot continua provocarea rușilor și să facă o înțelegere cu ei pentru partea de Pacific (anti-China). La schimb cu ce-au avut (rușii).
    4) Dincolo de folosirea țărilor foste comuniste ca amplasamente de baze militare, SUA nu prea s-au arătat deranjate de restaurația comunistă de facto din aceste țări, sinonimă cu scăderea capacității lor de apărare și vulnerabilizarea căte Est.
    5) Rușii au transmis și transmit mesaje militare solide în Siria, Armenia – Azerbaijan, Libia, acum și-n Africa sub-sahariană.
    6) Care-ar fi interesul SUA să extindă ACUM NATO spre est?
    7) Subiectul abandonării militare a „flancului estic” este tot mai evocat în presa occidentală.
    8) Evoluția situației politice, sociale și economice, dar mai ales sociale, din SUA poate crea o fereastră de oportunitate nesperată pentru Rusia. Un eventual deces al lui Biden, revolte ale republicanilor, încă 2-3 gafe ale poliției, niște parade provocatoare ale BLM, …
    9) Până acum, Rusia și Putin lucrează exact după planurile mondialiștilor: constituirea marilor blocuri (Eurasia, Uniunea Atlantică, Islamistan etc.). De fapt și el este adept al unei noi ordini, însă vrea o parte de tort mai mare acum.
    10) Cum se face că UE merge în jos, iar o țară aflată practic în colaps acum 2-3 decenii, care a pierdut teritorii, redevine putere mondială (poate doar militară, economic mai are, dar are resurse)? Cum se face că China a devenit dintr-o țară agrară și săracă acum 50 de ani prima putere manufacturieră a lumii, prima putere științifică (după numărul de publicații) a lumii, promotoarea tehnologiei 5G etc.??????
    11) Capacitatea puternic perturbatoare social a prețurilor mari ale energiei (mai mari în estul Europei față de rest, raportat la salarii) poate avea darul să scârbească populația de binefacerile UE și ale neoliberalismului anarhist. Toată bâlbâiala CE și PE și UE referitoare la energie (gazul e energie verde, ba nu e, energia nucleară e rea -Germania-, ba e bună – Franța), foarte slaba pregătire a tranziției energetice sunt semne:
    – ale amatorismului unor birocrați complet rupți de realitate,
    fie
    – unui plan care nu miroase-a bine, mai ales pentru noi, românii.

    Aveți dreptate: suntem în prima linie! Din nefericire, avem conducători care, în cazul unui război, nu cred că pot merge mai departe cu măsurile decât scăderea TVA la arme și muniție. Previziune și patriotism: zero. Inteligență și diplomație, asemenea. Abilitate și viclenie: de unde nu-i, nici Dumnezeu nu cere.

    • jean varjeane, …din cauza KAPITALULUI fra!
      Din cauza ca nu avem aproape deloc capital propriu pe care sa-l inmultim 9 doar o sa ne apare doar nea iorgu, de prin balarii, niciodata new yorkul nu rasare/ emerge plini de zgarie nori si toate alea.
      Deoarece rusii chiar au scoli militare adevarate, iar chinezii au ajutat la multiplicarea capitalului strain care le-a adus bunastare, progres, acces la tehnologii de vf si capital propriu chinezesc 100% chiar contra munca, seriozitate, resurse deoasebite si avantaje deloc de neglijat de catre capitalisti in general maciuca = mamaliga cat nuca 10 cu maCiuca, comparativa!

    • Nu e nici un plan abscons, e dorinta Vestului de a incerca comunismul, ca parintii/bunicii lor l-au ratat.
      Nu poti face nimic in defensiva, pe cont propriu, daca nu ai arma atomica. Sa ne imaginam o Ucraina atomica: ar mai fi indraznit Vladimir sa ameninte (credibil) cu actiuni directe (invazie)?

  14. In raport cu Rusia, Statele Unite se vor multumi cu limitarea (containment) si probabil ar fi de acord si cu o Ucraina neutra. Statele Unite au o problema mult mai mare decat Rusia, o problema pe care ei insisi au creat-o si care pentru ei devina existentiala – China. Acest pericol a fost extrem de bine enuntat in discursul fostului secretarul de stat Mike Pompeo la biblioteca prezidentiala Nixon: https://sv.usembassy.gov/secretary-michael-r-pompeo-remarks-at-the-richard-nixon-presidential-library-and-museum-communist-china-and-the-free-worlds-future/. Problema Rusiei va fi pasata UE, sau mai bine zis Germaniei.

  15. L-am auzit în câteva rânduri pe profesorul Dan Dungaciu vorbind despre tehnicile de propagandă ale Rusiei. Grupul Divertis vorbea despre „zvoneri” și „răspândaci”. Eu îndrăznesc doar câteva modeste observații…

    Un vector („săgeată”, „trompetă”) mass-media publică un scurt interviu cu vreun atașat cultural al Ambasadei Rusiei, cu prilejul unei lansări de carte cu totul obscure. Printre întrebări se insinuează: „Ce părere aveți despre scutul antirachetă de la Deveselu, cum afectează el bunele/tradiționalele/istoricele relații culturale ruso-române?” (Întotdeauna în relație cu România, Rusia este prima.)

    Desigur, deși pare că n-are nicio treabă cu subiectul, funcționarul cultural răspunde „Vai, dar „amenințarea militară din partea României” ne afectează grav, ar trebui desființat scutul, iar militarii NATO să plece din țara dumneavoastră.”

    Ulterior, apare public un oficial de la Externe, Apărare, sau instituția prezidențială din Rusia, care pare să spună „Măi, noi nici nu ne-am gândit să cerem NATO desființarea scutului de la Deveselu, dar dacă ei s-au gândit, înseamnă că putem să cerem”. Și cer în mod oficial.

    Acum, cu mult înainte, niște „idioți utili” din patria noastră au vorbit despre retragerea trupelor NATO din România șamd., iar acum, Rusia cere oficial.

    …Mai mult, se vorbește despre refacerea URSS, ocuparea unui stat suveran Ucraina șamd.

    Cum Dumnezeu să vorbim despre asta?! Sunt aberații care ar trebui respinse ferm! Nu, noi le luăm în calcul ca posibilități acceptabile…

    URSS nu se poate reface, cel puțin din perspectiva statelor baltice. Iar Rusia nu are resursele necesare pentru a susține refacerea URSS. Are, în schimb, urgentă și mare nevoie să se poziționeze strategic – fiind o putere regională asemenea Turciei – în contextul în care cele două superputeri mondiale SUA și China se pregătesc pentru o confruntare pe termen lung.

    Pasivitatea Occidentului (din diverse motive) în fața acțiunilor agresive ale Rusiei dă acesteia o forță sporită în negociere. Iar formatorii de opinie, părerologii, politologii și alte diverse unelte importante ale Kremlinului în România (unele, la cel mai înalt nivel) manipulează „la greu” în favoarea Rusiei. În acest context, slăbiciunile statului român (inclusiv corupția) arată cât de grave sunt amenințările la siguranța națională. Este fix momentul propice redeșteptării revizionismului dinspre Vest.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro