România a cerut renegocierea planului de restructurare al Complexului Energetic Oltenia. Noua variantă riscă să crească și mai mult consumul de combustibili fosili, să pună în pericol un jalon PNRR și nu garantează sustenabilitatea financiară a companiei. În locul acestui plan dezastruos, CE Oltenia ar putea redirecționa banii către mai multe proiecte de energie regenerabilă și reconversie pentru angajați, dacă ar vrea.
România a trimis la Bruxelles modificări la planul de restructurare al Complexului Energetic Oltenia pe 23 decembrie 2025. Planul inițial, în valoare de 2,7 miliarde de euro și aprobat la 26 ianuarie 2022, a înregistrat întârzieri și nu pare că se va realiza prea curând. În urma acestor modificări, Direcția de Competitivitate a Comisiei a deschis o investigație aprofundată care este încă în desfășurare pentru a înțelege motivul întârzierilor.
Detalii despre modificările propuse le-am aflat doar din decizia Comisiei, publicată la finalul lunii martie. Noul plan nu a fost comunicat în niciun fel, nici de către companie, nici de către Ministerul Energiei, deși sunt informații de interes public major.
Ce au cerut Comisiei?
- Decalarea planului cu patru ani, până la 30 decembrie 2029, pentru a termina investițiile în centrale pe gaze.
- Ținerea în funcțiune a cinci unități pe cărbune (1650 MW) până în 2030, față de trei unități (990 MW) în planul inițial.
- Ținerea în funcțiune a tuturor carierelor de cărbune care nu au intrat încă în proces de ecologizare.
- Solicitarea a 200 de milioane de euro în plus din Fondul pentru Modernizare pentru a finanța centralele pe gaz care în contextul economic și politic înregistrează costuri în creștere.
- Mai important poate este însă ce nu s-a negociat: CEO nu a cerut nimic pentru reconversia angajaților sau pentru protecția socială a acestora.
Cărbunele împiedică modernizarea sistemului energetic
România a renegociat deja jalonul PNRR aferent extinderii termenului pentru închiderea a 3750 MW pe cărbune în toamna anului trecut. Comisia a fost de acord cu etapizarea până în August 2026 pentru închiderea a 710 MW. Pentru unele dintre aceste capacități se cere acum nouă prelungire. O problemă este Turceni grupul 4, care a fost deja închis în martie pentru jalonul PNRR. Cu toate acestea, sub planul de restructurare rămâne ca rezervă de capacitate, adică poate fi repornit la nevoie. Comisia a criticat deja modul în care România a închis unitățile pe cărbune, prin reducerea parțială a puterii sau doar declarativ, fără retragerea licențelor de exploatare. Aceasta a spus că nu se garantează ireversibilitatea retragerii de pe piață, și că închiderea trebuie să fie definitivă. Deci păstrarea a două grupuri în rezervă tehnică este clar o situație care trebuie clarificată.
Prelungirea închiderii unităților pe cărbune va împiedica și atingerea sustenabilității financiare a Complexului Energetic Oltenia, care este de fapt scopul final al planului de restructurare. CEO va trebui să plătească mai multe certificate de emisii de carbon, la prețuri în creștere, care nu vor mai fi acoperite de ajutor de stat.
Exploatarea în continuare a unor centrale pe cărbune și cariere cu infrastructură veche, ruginită, fără bani pentru modernizare, va crește tot mai mult costurile de operare, dar și riscul de accidente la care sunt expuși în fiecare zi angajații companiei. Puterea calorifică în scădere a lignitului înseamnă mai multe ore de exploatare pentru o producție mai mică, deci o ineficiență sporită. Iar comunitățile din prima linie a exploatărilor vor trebui să mai îndure câțiva ani în plus de suferință cauzată de poluarea constantă cu praf, cenușă, zgomot și lipsa apei.
Riscul (ne)dezvoltării centralelor pe gaze
Toate proiectele din planul de restructurare sunt întârziate, însă cea mai mare abatere este la construirea centralelor pe gaz – Ișalnița (850 MW) și Turceni (475 MW). Acestea au primit ajutor de stat prin Fondul pentru Modernizare în 2022 în valoare de 420 de milioane de euro. CEO a deschis procedura de licitații abia în anul 2024, respectiv 2025, însă nu a primit nicio ofertă. Abia în februarie 2026 a primit o singură ofertă pentru Turceni, care nu a fost încă acceptată.
Printre motivele modificării planului de restructurare se numără faptul că investițiile au fost decalate din motive ce nu țin de acțiunile companiei. Totuși este imposibil să te aștepți să construiești o centrală pe gaze până la final de 2025 când deschizi licitația publică cu un an înainte de termen. În plus, este cunoscut faptul că prețurile pentru construirea unor astfel de centrale au explodat în ultimii ani – fiind aproape duble față de 2024. Deși CEO a publicat licitațiile la prețuri mai ridicate față de estimările făcute în planul de restructurare din 2022, acestea nu au fost la nivelul pieței și este greu de crezut că vor avea capacitatea financiară să acopere aceste costuri de capital crescute.
O altă piedică în construirea acestor centrale este disponibilitatea turbinelor. Specialiștii spun că este penurie pe piața de turbine pe gaz, iar producătorii au timp de așteptare între 5 și 7 ani. Având în vedere că aceste proiecte nici nu au încă un constructor desemnat, doar printr-o minune ar putea primi turbine pe gaz în timp util pentru punerea în funcțiune la finalul anului 2029.
Planul CEO de a construi centralele pe gaze nu stă în picioare. Influențele majore pe care le-au avut schimbările geopolitice în ultimii ani fac ca gazul să fie un combustibil instabil și scump, deci înseamnă în plus și costuri de operare ridicate, la care se adaugă și costul carbonului. Investitorii și-au dat seama de asta în ultimul ceas. Alro, care investește alături de CE Oltenia în centrala de la Ișalnița a decis că ar vrea să instaleze baterii în loc. Acest lucru nu se reflectă însă în planul de restructurare trimis la Comisie.
Și au motive întemeiate să schimbe direcția. Compania stă ceva mai bine la dezvoltarea parcurilor fotovoltaice. Cu toate că și acestea sunt întârziate, o parte din capacitatea propusă de 700 MW este deja în faza de construcție, iar cealaltă parte are 13 oferte la licitație.
Ce ar putea face CEO?
Este destul de clar că, pentru a atinge sustenabilitatea economică și de mediu, strategia companiei ar trebui să se îndrepte către eliminare accelerată a infrastructurii pe cărbune. Noile investiții ar trebui să se concentreze pe energie regenerabilă și pregătirea angajaților pentru realitate din piața muncii. CEO are pârghii suficiente pentru a face aceste lucruri, dacă își dorește.
Complexul avea în 2021 peste 11.000 de angajați, iar în 2026 a mai rămas cu 7.800. Dintre toți, puțin peste 200 de persoane au fost instruite pentru a deveni instalatori de parcuri fotovoltaice, cu ajutorul RenewAcad. O parte dintre angajați au beneficiat de pensionare anticipată, dar nu este clar câți și ce s-a întâmplat cu restul. Care este soarta acestor oameni și cum vor fi reintegrați pe piața muncii? CE Oltenia nu are un program propriu de reconversie sau plase sociale pentru angajați, dar s-ar putea folosi de banii din restructurare pentru a asigura aceste lucruri.
Totodată, complexul deține peste 10.000 ha de teren în urma exploatărilor de lignit. Cu toate acestea, și-a propus să instaleze doar 700 MW fotovoltaic, pentru care este nevoie de aproximativ 700 de ha. Evident că nu tot terenul trebuie folosit pentru producția de energie. O parte din acesta reintră în circuitul natural, sau se fac investiții de altă natură. Însă zona Gorjului are un potențial tehnic ridicat pentru energia solară. Deci CEO dispune de „capital” substanțial pentru dezvoltarea energiei regenerabile, prin care, dacă adaugă și stocare, ar putea înlocui mai rapid cărbunele, fără centrale noi pe gaze fosile.
Comisia Europeană nu ar trebui să accepte planul în forma depusă. Acesta nu restabilește viabilitatea economică a companiei și perpetuează practicile poluante. CEO are o a doua șansă să își regândească modelul de business către activități mai curate care să susțină tranziția energetică în România și redezvoltarea comunităților locale. E nevoie de o reformare profundă pentru a ieși de pe drumul spre pierzanie.
