vineri, februarie 23, 2024

Pledoarie pentru un lobby romanesc puternic la Bruxelles

Miercuri (23 mai) are loc un summit foarte important la Bruxelles. Mai important decat altele, chiar daca, in ultimii doi ani, mai toate Consiliile Europene au dat sentimentul ca “acum e momentul” unui semnal care, pe de o parte, sa calmeze pietele financiare, iar pe de alta parte, sa permita relansarea economica in zona euro in special si in Uniunea Europeana in general. Am scris foarte important deoarece, pentru prima data, incep sa se contureze mai clar doua tabere, una in ascensiune, favorizand cresterea economica, cealalta, in defensiva, militand pentru continuarea austeritatii. Taberele s-au regasit si global, in cadrul recentei reuniuni de la G8, unde Germania a parut izolata.

Revenind la UE, conteaza cine in ce “tabara economica” intra, conform intereselor sale nationale, dar si familiei politice, indiferent ca statul e reprezentat de Presedinte sau Prim Ministru, atata timp cat exista un mandat clar, parlamentar. Daca optiunea tine de contextul national, nu de putine ori se intampla la Bruxelles ca interesele nationale sa nu fie 100% clare, si deci sa existe o marja de manevra; acolo e loc de negociere cu partenerii europeni, acolo o tara poate face lobby -mai mult sau mai putin eficient- si poate face, la randul sau, obiectul unei operatiuni punctuale de lobby.

Dincolo de depasirea miturilor legate de lobby (sau eufemismele sale: afaceri publice / afaceri guvernamentale) prezentul articol isi propune sa aduca mai multa lumina cu privire la lobby-ul national pe Bruxelles, constituind o pledoarie pentru o prezenta romaneasca mereu mai puternica in capitala Uniunii Europene.

In Bruxelles, toata lumea are interese. Statele, institutiile europene, asociatiile si federatiile de afaceri, sindicatele, ONG-urile s.a.m.d. De cele mai multe ori, interesele sunt discrete; cand apar informatii mai detaliate in presa, e un semn, “pour les connaisseurs”, ca se ventileaza idei inainte de negocieri, testandu-se terenul sau incercandu-se orientarea opiniei publice, a simpatiei, antipatiei, sau ratiunii, intr-o directie sau alta. A avea interese e un lucru normal. Inseamna ca stii ce vrei si, ca, eventual, esti si dispus sa le urmaresti activ. Asta e vestea buna. Vestea mai putin buna e ca, in Bruxelles, si ceilalti au interese, unele chiar opuse; in consecinta, este bine sa fii convingator, singur sau prin aliante, la momentul potrivit in procesul decizional. Altfel nu ai alta optiune decat sa faci pe Gica-contra sau sa urmezi consensul… Daca te avantajeaza, e bine … daca nu, tocmai ai nevoie de un lobby mai bun data viitoare.

Un lobby de tara puternic la Bruxelles nu e necesar doar de dragul de a avea “si noi ceva”, pentru ca si ceilalti fac asta. E necesar pentru ca functioneaza, daca e bine pus la punct, atat in mod curent, cat si, mai ales, in momente cheie legate de interesul national. Daca ar fi sa privim putin la cateva state membre, exemple utile ar putea fi: pastrarea unei reglementari cat mai bune pentru serviciile financiare (important pentru City-ul britanic), o politica agricola bine subventionata (pentru fermierii francezi), o politica de pescuit sustenabila (pentru tarile mediteraneene mai ales), un Parteneriat Estic de succes (cu ei in prim plan, pentru polonezi), o politica energetica ambitioasa (pentru gigantii germani ai energiei), evitarea unui dezastru financiar (Grecia – apropo de deciziile de la summitul de saptamana aceasta) etc.

Am folosit exemple diverse, si departe de a fi exhaustive, pentru a sublinia ca nu ne intereseaza pe toti acelasi lucru, dar ca putem folosi interesul unor state in dosarele lor pentru a conditiona sprijinul in “dosarele noastre”. Romania a incercat sa impuna pe agenda UE mai multe dosare (Marea Neagra, strategia Dunarii, drumul Republicii Moldova spre UE etc) are o Reprezentanta Permanenta foarte activa, un post comisarial important (agricultura) si eurodeputati care au avut, multi dintre ei, dosare importante, ca raportor sau “shadow” in Parlamentul European. Cat este acest lucru perceput sau constientizat, este o alta discutie; la fel si evaluarea ultimilor cinci ani in UE, neuitand totodata ca trebuie sa comparam ce este comparabil (e normal ca un stat fondator sa aiba multi oameni in pozitii cheie si sa exercite mai multa influenta decat un nou venit in club).

Romania trebuie sa fie ambitioasa, pentru binele sau; nu de dragul de a arata celorlalti ca se poate (caci orice se poate). Totodata, e mai bine sa fii tacut si puternic decat vocal si neinfluent. Unele statele membre au fost mai vocale decat media in ultimii ani in unele dosare, si nu au avut rezultatul scontat, ci consecinte nefaste asupra pozitiei lor in institutiile europene. Iar aceasta pozitie conteaza, caci subiectul lobbyului bruxellez il constitutie institutiile europene, Comisia, Consiliul, Parlamentul. Un lobby eficient, fie ca vorbim de planul statal sau de perspectiva sectorului privat, tine cont de cele trei institutii. In acest context, trebuie pus accentul pe cateva cuvinte cheie: acces, timing, informatie.

In primul rand, ai nevoie de acces, care poate fi mijlocit de reprezentantii tai in institutii. Tehnic vorbind, doar Reprezentanta e “trimisul national” caci, teoretic, comisarii europeni reprezinta interesul Uniunii Europene, iar europarlamentarii pe cel al cetatenilor. Practic insa, se constientizeaza bine, pe toate filierele nationale, necesitatea unei coordonari intre cei de aceeasi nationalitate. Coordonarea depinde de fiecare in parte, insa persoanele cu experienta in Bruxelles inteleg foarte bine ca prezenta in “retea” e mai buna decat linistea izolarii. Acest lucru il realizeaza si o parte din romanii din institutiile europene, simtind, cand privesc colegii polonezi si de alte nationalitati, ca e util un sprijin la momentul potrivit pentru progresul profesional in sistemul public european. Despre retea, cu componenta ei institutionala (romanii din Comisie, Consiliu, Parlament, alte organe si agentii) si cea “privata” (romanii din companii, ONG-uri, asociatii s.a.m.d.) voi scrie insa, detaliat, intr-un alt articol.

In al doilea rand, timing-ul e de maxima importanta. Degeaba vii ca autoritate nationala sau companie si spui: “am auzit la stiri ca UE / Bruxellesul a hotarat…”. E prea tarziu. Trebuie sa intelegem ca polul legislativ s-a mutat, odata cu aderararea, la Bruxelles. Acolo se decide 70% din legislatia “nationala”. Cine ignora procesul legislativ european (de la propunerea Comisiei, pana la discutiile din Consiliu si dezbaterile din Comisiile Parlamentului European) o face pe propria cheltuiala; cu cat sunt interesele mai mari, cu atat mai mari si costurile neatentiei. O reprezentare la Bruxelles, prin consultanta sau printr-o filiala locala, va deveni regula pentru actorii mai importanti. Nu e o decizie usoara, mai ales in conditia unor bugete de criza, insa este o decizie strategica, inteleapta.

In al treilea rand, dar nu ultima ca importanta, informatia. Ea circula prin Bruxelles, intr-un flux continuu inter-institutional respectiv sector privat-institutii. Informatia chiar este putere caci fara ea nu stii ce aliante poti face, pe cine de ce anume poti convinge. Trebuie retinut totodata ca de multe ori la Bruxelles, lobby-ul e tehnic mai intai si abia apoi, pe masura avansarii dosarului, politic. Vrajeala e asadar nebinevenita, iar odata practicata, va bloca accesul ulterior la oficiali, timpul fiecaruia fiind pretios.

Aceasta e o succinta pledoarie pentru un lobby mereu mai puternic la Bruxelles. Nu e usor sa ai un lobby puternic, dar merita, si, in acest sens, am pastrat la final un caz imaginar. Sa spunem ca sunt statul X al carui interes national e promovarea inovatiei. Ce fac? Incerc sa vad cum pot maximiza fondurile europene pentru domeniul respectiv, in lupta -caci este o lupta- pentru bugetul 2014-2020. Incerc sa obtin cat mai multe informatii din interior din Comisie si incerc sa obtin un proiect de legislatie cat mai util. Ma uit la interesele nationale in Consiliu pentru aliante, rog eurodeputatii din Comisii de profil sa devina raportori sau “shadow” in dosarele cheie, vorbesc cu cetateni romani din firme de lobby, ONGuri de profil, federatii / asociatii / companii private pentru a vedea “state of play” in domeniul respectiv si pentru a stii pe ce butoane sa apas ca sa imi iasa jocul… Prin toata aceasta actiune nu consum cartuse degeaba, ci am o viziune de ansamblu si stiu cand, cu cine si despre ce trebuie sa vorbesc, ce sa negociez. Atunci, abia atunci, ma pot numi un stat eficient la Bruxelles.

PS Pe cei care considera ca lobby-ul bruxellez nu merita caci Uniunea s-ar duce de rapa, ii invit sa priveasca cu atentie istoria Uniunii Europene si sa vada ca, in moment de criza, UE a strans mereu randurile si a facut o integrare accentuata, a concentrat si mai multa putere la Bruxelles. Semnalele germane recente sunt si ele in sensul adancirii integrarii, iar lumina vine din ce in ce mai des de la Berlin… si asta indiferent daca Merkel va ramane sau nu la putere in 2013.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Interesant articol mai ales ca se adreseaza direct intereselor Romaniei dar cum facem sa nu mai existe cazuri de „lobbying” gen Adrian Severin???

  2. Radule, pacat de tine ca esti PSD-ist. Ar trebui asa de amorul artei sa faci o incercare: sa-i pui lui Ponta in fata nu niste dosare complicate ci cateva teste de acelea pe care le-ai dat si tu la EPSO despre istoria si functionarea UE. Daca face 10% ar fi un scor de la care i-as mai da o sansa. Stii bine ca nici macar cei stau 100% a BXL nu pot fizic sa acopere toate aspecele de politica UE. Darmi-te cineva ca Ponta care n-a mai citit o carte de 10 ani? Asa ca vezi langa cine te lipesti ca sa nu ingropi.

  3. Din pacate cine vrei sa inteleaga in Romania interesul lobbyingu-ului :Marga? Ponta? Sau Reprezentanta Permanenta pe care o slavesti? Hai sa nu ne ambalam. Avem nevoie de evaluari obiective si nu de simple pareri. ‘Lobby romanesc’…. Romania nici macar nu stie sa-si utilizeze Romanii de afara. Politica externa a Romaniei nu este decat mediocra.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Radu Magdin
Radu Magdin
Radu Magdin este consultant de comunicare si afaceri publice, fiind interesat de IT, energie si marile tendinte din Uniunea Europeana. A lucrat la Bruxelles, la Parlamentul European - ca ofiter de presa, pentru reteaua EurActiv - ca manager de comunicare, respectiv pentru Google - ca manager de politici europene. Anterior a activat, in Romania, in presa si diplomatie.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro