vineri, martie 29, 2024

Poate legea să frâneze știrile false?Nu în România

Anul 2018 începe în Germania cu aplicarea temutei legi NetzDG care amenință marile platforme și agregatorii de știri online cu amenzi de cincizeci de milioane de Euro dacă nu moderează discursul propagator de ură și nu șterg conținuturile „ilegale” în 24 de ore. Pentru Facebook, Twitter, Youtube, Instagram, Snapchat etc. legea germană aduce obligații în plus față de măsurile deja impuse de propriile standarde și detectoare de știri false. Companiile trebuie să angajeze și să instruiască personal de limbă germană pentru radierea conținuturilor controversate, precum și juriști pentru contactul cu justiția germană. Facebook a angajat deja peste 1200 de moderatori pentru suprimarea știrilor semnalate ca nelegale și deține centre de radiere la Berlin și Essen. Mai mult, aceeași lege obligă platformele să publice listele conținuturilor șterse, rapoarte care vor ocupa multe pagini din moment ce Facebook a radiat într-o singură lună peste 15.000 de știri notificate de Netzwerkdurchsetzungsgesetz -NetzDG. Arhitectul acestei legi, ministrul justiției din Cabinetul Merkel, Heiko Maas, parează criticile de încălcare a libertății de exprimare aduse de instituțiile europene, de ONU, de organizațiile media, arătând că limbajul urii, insultele și incitarea la discriminare ori la crimă încalcă, în fapt, libertatea de opinie. Nici pozițiile politice nu sunt unanim favorabile legii, votată de majoritate în iunie 2017. Konstantin von Notz, parlamentar ecologist, citat deThe Guardian,

și-a exprimat îngrijorarea că partidele extremiste ca AfD se vor folosi de rigorile legii pentru a se victimiza, dacă mesajele lor ofensatoare vor fi șterse. Iar autovictimizarea aduce, din păcate, voturi.

Franța preconizează o lege asemănătoare până la sfârșitul anului. Cel puțin aceasta este dorința președintelui Macron, pentru a proteja societatea de manipualre și de strategiile mediatice care adâncesc discordia socială și stimulează suspiciunea, conflictul, frica. Președintele„care nu doarme niciodată”, cum l-a ironizat Le Monde, a explicat cum ar trebui să arate o astfel de lege. În primul rând consiliul audiovizual francez ar primi puteri sporite pentru a modera și sancționa fie autori, fie distribuitori ai știrilor contrafăcute și pentru a cere transparență sporită atât platformelor, cât și plătitorilor de publicitate. În Franța 6 din 10 persoane consideră mediile clasice surse credibile pentru domeniile politice și electorale, cum arată un studiu Kantar Media efectual pe opt mii de subiecți.

În România aplicarea unei legi similare este o iluzie. Legea Audiovizualului prevede măsuri de detectare și de sancționare a derapajelor etice, printre care și manipularea, minciuna, campaniile negative etc. difuzate la televiziune sau la radio, însă politizarea Consiliului Național al Audiovizualului face inutilizabile instrumentele legale. Protecția pe care o au Antena 3 sau RTV, niciodată sancționate ca exemplare de manual pentru propagandă și manipulare tabloidă, ilustrează ineficiența CNA. Și mass-media din România se confruntă cu campaniile distructive de fake news venite pe canale rusești, dar adevărata problemă este proliferarea jurnaliștilor falși și a falșilor lideri de opinie. Atât timp cât comunitatea profesională nu reușește să elimine singură, prin autoreglementare, acești dinți cariați, nicio lege referitoare la presă nu ajută.

Societățile evoluate tehnologic își bat capul cu detectoare de fake news, perfecționate în ultima vreme atât pe continentul americat, cât și în Europa sau Asia. Doi cercetători, Ethan Porter și Thomas Wood au experimentat pe trei mii de subiecți cât de credibile sunt rectificările unor știri false. Concluziile lor sunt relativ pesimiste: adesea, povestea adevărată naște mai multă suspiciune decât povestea falsă. Încrederea zdruncinată a publicului în presă se recâștigă greu. Ancheta Senatului SUA a scos la lumină un adevăr înfricoșător:126 de milioane de americani au recepționat pe Facebook știrile propagate de agențiile rusești în ampla campanie de dezinformare țintind alegerile prezidențiale. În februarie responsabilii Facebook se vor întâlni cu partenerii din operațiunea ”fact-checking” pentru a vedea rezultatele. Până atunci, Mark Zuckerberg a decis deja schimbarea algoritmilor în favoarea conținuturilor vehiculate de „prieteni”, diminuând astfel riscul știrilor contrafăcute de mass-media. Presa online va trebui să plătească dacă va dori să fie difuzată prioritar în fluxul de știri, ceea ce sugerează că, dincolo de declarațiile lui Zuckerberg despre „o lume mai bună” și despre „umanizarea” rețelelor, se ascunde o nouă sursă de monetizare. Deocamdată, anunțul adus companiei pierderi de peste 3 milioane de dolari prin scăderea acțiunilor la bursă.

Articol apărut în revista „22”

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Rădăcina raului e alta: tehnologia comunicațiilor a cunoscut un progres și un nivel de răspândire atât de masiv încât a depășit cu mult nivelul de cultură medie a celor conectati la sursele de informații ca receptori. Mai rău, receptorii prost informați / dezinformați sau cu deficiențe în interpretarea corectă a informațiilor devin la rândul lor surse și maladia se propagă fulgerător, devenind opinie publică. Diferența între situația actuală și cea dinaintea omni- prezenței „on-line info” este că fie și atunci când informația era de fapt propagandă de stat, era distribuită prin mass-media și publicații literare sau de specialitate de către profesioniști. Aceștia aveau grijă ca informația sa fie credibilă și în general cu cât mai mici devieri de la realitate. Adeseori, in mod voluntar sau nu, strecurau o „fake news” printre cele reale. Sau doar dădeau o interpretare un direcția dorită unor fapte reale. Contrar celor ce se întâmplă astăzi, nici o gazetă sovietică nu ar fi publicat un articol în care sa susțină că Pământul e plat și ideea că ar fi rotund e o conspirație a NASA și altor agenți imperialisti. I căutați pe net Flat Earth Diary.

  2. Germania se întoarce la vremurile lui Honecker și la legile lui, că doamna cancelar atunci s-a format ca om și acolo a învățat meseria de politician. Promit să nu scriu în germană că e teleghidată de la Kremlin, o să scriu doar în română și engleză.

  3. Nu numai Antena 3 și RTV sînt ocrotite de CNA.
    De pildă ProTV, puternic implicat în fenomenul de „fake news”, nu a fost obligat de CNA nici măcar să dea dezmințire într-un caz concret de știre mincinoasă pentru care CNA a fost sesizat oficial.
    Consiliul Naţional al Audiovizualului refuză sancţionarea ProTV pentru minciunile despre legea revoluţionarilor
    https://mariusmioc.wordpress.com/2017/05/12/consiliul-national-al-audiovizualului-refuza-sanctionarea-protv-pentru-minciunile-despre-legea-revolutionarilor/
    Consiliul Național al Audiovizualului stăruie în refuzul de a sancționa ProTV pentru minciunile despre revoluționari, invocînd acum prescripția
    https://mariusmioc.wordpress.com/2017/06/26/consiliul-national-al-audiovizualului-staruie-in-refuzul-de-a-sanctiona-protv-pentru-minciunile-despre-revolutionari-invocind-acum-prescriptia/
    Ceea ce face însă facebook și legea germană e ceva diferit – nu e vorba de identificarea și ștergerea știrilor false ci de eliminarea opiniilor incorecte politic, chiar dacă nu s-a identificat vreo afirmație falsă și chiar dacă nu s-a depus nici o reclamație. Se practică cenzura preventivă. Printre cunoscuții mei facebook am auzit de blocări pentru mesaje scrise cu ani în urmă care conțineau vreun cuvînt considerat jignitor de hipersensibilii corectitudinii politice. Algoritmii facebook descoperă mesajele acum, cînd nici o persoană vie nu le mai citea.
    Numai 3 milioane de de dolari a pierdut facebook cu noile reguli? Enorm de puțin. Credeam că 3 miliarde.

  4. Daca in Romania ar fi existat o lege anti fake-news un astfel de articol nu ar fi trecut de cenzorii statului; asta pentru ca inca din prima fraza ne serveste cu informatii false despre Legea germana privind Inlantuirea Internetului [Netzwerkdurchsetzungsgesetz].

    Legea cu pricina stabileste clar, inca din primul paragraf, pe cine tinteste, iar ‘agregatorii de stiri’ nu se gasesc intre subiectii enumerati:
    „(1)This Act shall apply to telemedia service providers which, for profit-making purposes,
    operate internet platforms which are designed to enable users to share any content
    with other users or to make such content available to the public (social networks).
    Platforms offering journalistic or editorial content, the responsibility for which lies with the
    service provider itself, shall not constitute social networks within the meaning of this Act. ”
    iar alin 2 introduce inca o conditie care limiteaza practic numarul tintelor statului politienesc german la vreo 3-4 companii americane:
    „(2) The provider of a social network shall be exempt from the obligations stipulated in
    sections 2 and 3 if the social network has fewer than two million registered users in the
    Federal Republic of Germany. ”

    ca atare o platforma precum contributors nu s’ar incadra sub nicio forma in termenii legii germane a cenzurii [nu este orientata catre profit, ofera continut editorial jurnalistic si nu are 2 milioane de utilizatori inregistrati]

    Apoi, asertiunea autoarei ca aceasta lege ar trata stirile false este falsa. Legea germana ataca opiniile cetatenilor obisnuiti, nu noianul de stiri false, multe dintre ele fabricate de organe ale statului german ori de catre organele si trollii Uniunii Europene [ce’i drept, putini fata de cati are Putin pe statul de plata daca le comparam bugetele]. Pentru ca ‘infractorii’ ce savarseau delicte de opinie in spatiul online erau prea numerosi [milioane], Statul politienesc german a inventat un mecanism prin care transforma efectiv gazda platformei in organ de cenzura si urmarire, obligind companiile mentionate sa intocmeasca rapoarte despre ‘infractori’ si sa le predea Organului de cenzura al Statului pentru a lua masuri.

    Ca sa fie clar pentru toata lumea, iata un exemplu de opinie incriminata si vanata de statul politienesc german cu ajutorul haitasului Facebook:

    sa zicem ca euNuke ar fi cetatean german si ar avea o dusmanie cu comunistii si ar sustine in public, pe platforme ale spatiului virtual precum Facebook, in mod repetat, ca, citez: ‘tovarasa Merkel, o politruca educata si formata mental in RDG, nu face altceva decat sa lupte pentru pacea mondiala, ca si unchiuletul ei, Ceausescu, tartor regional de comunisti, iar pacea in cazul lor are de’a face mai mult cu anarhia si furia dezlantuita a popoarelor infratite cu forta, puse sa se iubeasca in vazul lumii, si, din pacate [atentie aceste ‘din pacate’ este esential pentru inculpare] nu poate fi indepartata decat cu forta din moment ce nemtii par a fi vrajiti de ochii ei de sarpe’ si o voteaza la foc continuu.

    si acum sa vedem textul din Codul Penal german pe care l’ar fi incalcat eunuke daca ar fi fost cetatean german:
    paragraful 166
    „Defamation of religions, religious and ideological associations

    (1) Whosoever publicly or through dissemination of written materials (section 11(3)) defames the religion or ideology of others in a manner that is capable of disturbing the public peace, shall be liable to imprisonment not exceeding three years or a fine.

    (2) Whosoever publicly or through dissemination of written materials (section 11(3)) defames a church or other religious or ideological association within Germany, or their institutions or customs in a manner that is capable of disturbing the public peace, shall incur the same penalty.”

    Si sa vedem daca discursul lui eunuke s’ar incadra in paragraful 166
    1] defaimeaza euNuke comunismul? da. bifat
    2] o face public? da. bifat
    3] este comunismul o ideologie? mda, ar putea fi si o religie, dar in fine, e aprope cert ca da. bifat
    4] este capabil sa tulbure pacea prin maniera in care o face? pai, din moment ce zice ca numai cu forta poate fi debarcata comunista Merkel, da. deci bifat.

    daca ar fi fost vorba doar de comunisti probabil eunuke ar fi scapat cu o amenda, dar pentru ca o aduce in prim plan pe Merkel si o asociaza cu comunismul avem o circumstanta agravanta, pentru ca transpare si un atac la demnitatea persoanei. deci puscarie. spre gloria mea as deveni detinut politic in Germania! :) cred ca am un motiv solid sa emigrez in Germania! [ieri voiam sa plec in America, dar deh se mai razgandeste omul]

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro