„Strategia noastră europeană a copiat, în numele unității transatlantice, politica pro-război a Statelor Unite. Până acum nu am avut nicio strategie europeană suverană și independentă sau un plan politic de acțiune. Propun să discutăm dacă este logic să continuăm această politică în viitor. În situația actuală, putem găsi o oportunitate întemeiată pe baze morale și raționale puternice de a începe un nou capitol în politica noastră.”[1] – Viktor Orbán
Zilele trecute am urmărit un webinar publicat de Atlantic Council, cu tema „How might US politics impact Russia’s war on Ukraine”[2], moderat de ambasadorul John Herbst, de la Eurasia Center. Chestiunea este mult discutată, preocupările sunt multiple, capul de afiș este ținut acum de evoluțiile care se succed rapid în campania pentru Casa Albă și, în strânsă conexiune, de promisiunile de „pace impusă rapid” pe care le formulează candidatul republican în alegeri, Donald Trump.
În acest context complicat, dintre dialogurile provocate de John Herbst mi-a reținut atenția intervenția vehementă și destul de directă a lui Žygimantas Pavilionis, adjunctul președintelui Seimului din Lituania și președinte al Comitetului pentru Afaceri Europene din legislativul lituanian, care nu s-a ferit să fie critic la adresa leadership-ului american în confruntarea cu Rusia. Reproduc în rezumat această intervenție, ca pretext cu care să deschid analiza asupra perspectivei de pace în Ucraina și a posibilelor consecințe pe care le-ar avea satisfacerea pretențiilor formulate de Moscova.
Žygimantas Pavilionis a început prin a-și mărturisi tristețea că ezitările Americii vor conduce până la urmă la înfrângerea Ucrainei și implicit a întregului Occident. De ce? Pentru că nu există leadership la Washington DC. și niciun plan pentru victorie, pe scurt nu există voința de a învinge inamicul NATO numărul 1, Rusia. „Dramele” de la Washington costă mii de vieți în Ucraina. Dar dacă nu există voință la Washington, ei bine iată că Rusia și China nu s-au sfiit să preia inițiativa în acest conflict.
Pe fondul „dramelor” de la Convenția republicană, așa-numitul reprezentant al președinției rotative a Uniunii Europene, adică premierul ungar Viktor Orbán, a început să facă turnee la Moscova, la Beijing, ca să prezinte un așa-zis plan de pace, care seamănă foarte mult cu planurile de pace propuse de Rusia și de China. Și în aceste zile îl vedem și pe premierul ucrainean vizitând Beijingul. Și atunci, percepția generală este că America este atât de slabă, de divizată, încât este dornică să crediteze pentru Ucraina soluția propusă de ruși și de chinezi. Astfel, îl „alimentează” pe acest „Hitler al vremurilor noastre” pentru a treia oară. Nu așa a fost și cu Hitler, nu au fost trei cedări teritoriale în favoarea sa până s-a ajuns la război?
Mai întâi Rusia a ocupat Georgia. Nimeni nu a făcut nimic. Erau alegeri, pleca Bush, venea Obama, America avea alte probleme, să ne aducem aminte! Este bine să nu uităm cum a fost! Apoi a venit momentul 2014, iarăși America nu a făcut nimic. Și acum dăm curs pretențiilor ruso-chineze. Dacă Washingtonul îi permite lui Orbán să meargă înainte cu planurile și propunerile sale, va fi a treia cedare. O „pace rusească” pentru Ucraina are un singur înțeles: că ne îndreptăm spre războiul adevărat, războiul cel mare. Și toate sub ochii Americii. Pentru că acum este Ucraina victima abandonată, dar vor urma Țările Baltice și tot ce este pe Flancul Estic. Pentru noi, Washingtonul acum pregătește un Afganistan 2, dar de această dată în Europa.
Ce este de făcut? Faceți la Washington ce fac europenii. Viitoarea Comisie europeană vrea să întărească rapid capacitatea europeană de apărare și a început negocierile de aderare cu Ucraina. Sper că America nu va „vinde” Ucraina rușilor până la discursul de inaugurare al viitorului președinte. Și mai sper că va începe să facă ce fac europenii, va strânge rândurile alături de ei. Și va demara de urgență procesul de aderare al Ucrainei la NATO. Imediat, este esențial.
CONTEXTUL ȘI PRETEXTUL
Pledoaria lui Žygimantas Pavilionis – un om politic ce reprezintă interesele unei țări mici, mereu amenințată de puterea rusă, ținută captivă până la destrămarea imperiului sovietic -, poate fi considerată pătimașă, cu toate acestea deschide o discuție ce nu poate fi ocolită, dacă dorim să înțelegem frământările transatlantice actuale, precum și modul în care Occidentul se poziționează pentru a răspunde provocărilor coordonate și tot mai intense ale cuplului Rusia – China și aliaților acestora.
(a) Leadership-ul american și coeziunea transatlantică:
„Cel mai important în America este că aici regii și dictatorii nu conduc. O fac oamenii. Istoria este în mâinile voastre. Puterea este în mâinile voastre. Ideea Americii se află în mâinile voastre. Trebuie doar să vă păstrați credința și să vă amintiți cine suntem – suntem Statele Unite ale Americii și, pur și simplu, nu există nimic, nimic peste capacitatea noastră. Noi o facem împreună. Așa că haideți să acționăm împreună, să ne păstrăm democrația. Dumnezeu să vă binecuvânteze pe toți.”[3]
Sunt fraze din discursul rostit pentru națiune de președintele Statelor Unite, Joe Biden, din Biroul Oval, miercurea trecută. Nu este doar retorică în cuvintele președintelui american, ci un semnal de alarmă privind viziunea MAGA 2.0 pe care o oferă acum națiunii americane echipa GOP desemnată să candideze pentru Casa Albă: Donald Trump pentru președinte și James David Vance pentru vicepreședinte.
Cei doi nu sunt doar exponenții curentului populist extrem de puternic din Partidul Republican – pe care ne-am obișnuit să-l denumim „trumpism” – sau ai revenirii la conservatorismul izolaționist, oarecum similar cu cel manifest înaintea izbucnirii celui de-al doilea război mondial, ci reprezintă mai mult decât atât: intenția de a provoca apusul republicanismului democratic în Statele Unite în favoarea unei guvernări autoritariste, dacă nu de-a dreptul dictatorială a Uniunii, sub pretextul că „actualul sistem federal” nu mai este adecvat și trebuie înlocuit cu un „sistem partizan și autoritar”. La Trump sistem partizan înseamnă să-și planteze membrii de familie și amicii în diverse poziții publice, la Vance înseamnă că administrația trebuie făcută de membri și simpatizanți de partid aliniați ideologic.
Această viziune, care se naște în laboratoarele noii drepte americane și se impune în Partidul Republican, îi este datoare – iar Donald Trump nu s-a sfiit să o recunoască – muncii ideologice neobosite pe care o duce în Europa premierul maghiar Viktor Orbán în susținerea ideilor autoritariste, prin definirea iliberalismului (prima dată la Tușnad, la Universitatea de Vară păstorită de Zsolt Németh[4]) ca soluție de guvernare într-o democrație. Ca semn al comuniunii de idei, Viktor Orbán a adoptat ca slogan neoficial al președinției rotative ungare a Consiliului Uniunii Europene sloganul MEGA[5].
(b) Cedările în fața Rusiei, semn de slăbiciune a Occidentului:
J.D. Vance, la cei 40 de ani ai săi, este o vedetă printre republicani pentru modul neobosit în care a contribuit la subminarea eforturilor bipartizane de a sprijini Ucraina în războiul său de apărare. „Bipartizan”, clama Vance în Senat, este de fapt „o coaliție între proști, pe de-o parte și ticăloși pe de altă parte”, iar la întrebările directe privind soarta Ucrainei, nu se sfia să răspundă că nu-i pasă de Ucraina, așa cum nu-i pasă nici de Europa.
Lui J.D. Vance îi pasă de America, îi pasă de soarta americanului alb sărac, așa cum pleda – după ce a devenit putred de bogat la o vârstă fragedă – în cartea sa „Hillbilly Elegy”[6], pe care Netflix s-a grăbit să o folosească într-un scenariu de film[7]. America trebuie să lase lumea în pace și să-și vadă de ale sale, să se reindustrializeze, să producă (bunuri palpabile, artefacte) cu americani pentru americani, să arunce în ocean migranții ilegali și să aibă o armată puternică cu care să răspundă oricărei provocări directe. Și cu asta, basta.
Donald Trump vede situația cu alte nuanțe. Sigur, MAGA înseamnă America First, dar apar și oportunități aici. De exemplu, cine vrea ca americanii să-i apere țara, poate pune banul jos și se rezolvă. Vrea cineva să intre sau să rămână pe piața americană, OK, plătește taxe de protecție și intră. Vrea vreun lider relații bune cu Donald Trump însuși, găsește o soluție să încurajeze investiții profitabile ale familiei Trump în lume și se rezolvă. Provoacă cineva America în vreun fel, armata SUA va pune lucrurile la punct, căci ce rost ar avea să ai la dispoziție o super-armată dacă nu o și folosești?
Statele Unite nu vor ceda în fața Rusiei niciodată, dar nici nu vor război cu imperiul rus doar de dragul Ucrainei sau al Europei în general. Așadar, ar fi bine să fie pace, și încă rapid în Ucraina. În ce termeni? Preferabil ca termenii să fie conveniți de Kiev și de Moscova – Donald Trump nu ține să aibă aici un punct de vedere, dar are condiții: cele două capitale să se așeze rapid la masa negocierilor. Dacă Kievul refuză, ajutorul militar și umanitar al Washingtonului, mult, puțin cât este, încetează. Dacă Moscova refuză, atunci Washingtonul va livra ajutor Ucrainei fără limite, ca să aducă Rusia la realitate. Vor fi multe victime umane? Posibil, dar nu are a face cu Casa Albă.
Pe această fereastră de oportunitate, iată-l pe Viktor Orbán – care are la rândul său un plan pentru viitorul Uniunii Europene, numit MEGA și polițe de plătit unor lideri europeni – inițiind un turneu de pace pe traseul Kiev – Moscova – China – Washington – Tușnad. Pentru cine vrea să minimalizeze rezultatele medierii lui Orbán, vestea proastă este că realitatea îl contrazice. Kievul i-a luat în calcul eforturile, dovadă vizita la Beijing a lui Dmitro Kuleba și anunțurile pe care ministrul de externe ucrainean le-a făcut după întâlnirea cu ministrul de externe Wang Yi.
Viktor Orbán a scris, colegial, Comisiei Europene, Parlamentului European, Consiliului European și Înaltului Reprezentant un document cu valoare de raport de etapă, sugerând ce ar trebui să facă Uniunea de acum înainte, chiar dacă nu și-a făcut iluzii că va fi luat în considerare. Oricum, a fost un gest formal. Ceea ce a contat, a fost întrevederea cu „prietenul” Donald Trump, „viitorul președinte al Statelor Unite”, care îi susține demersul. Și, interesant, după întrevederea Zelenski – Orbán, a devenit posibilă, după ani de îngheț, și o discuție telefonică între președintele ucrainean și Donald Trump. Pentru că, afirmă Volodimir Zelenski, Ucraina este gata să coopereze cu o viitoare administrație Trump la Casa Albă.
După atâtea circumstanțieri, ar trebui formulat și un enunț, o frază despre elefantul care se învârte prin cameră: Kievul pare că începe să consimtă la o negociere în termenii Moscovei, variantă susținută și la Beijing – teritorii contra pace. Via Orbán – care a pus ceva pe masa negocierilor la Kiev, anumite condiții din partea sa și din partea lui Donald Trump –, schimbarea de atitudine de la Kiev are o explicație, ce nu este deocamdată tocmai clară.
c) Soluțiile posibile, redescoperirea rezilienței democrației în fața tentației autoritarismului:
„Bunii mei prieteni, pentru a doua oară în istoria noastră, un prim-ministru britanic se întoarce din Germania aducând vestea unei păci onorabile. Este, cred, o pace pentru vremurile noastre. Vă mulțumim din suflet tuturor. Mergeți acum la casele dumneavoastră și odihniți-vă liniștiți.„ Este discursul lui Neville Chamberlain din 30 septembrie 1938, în seara zilei în care se întorsese de la Berlin. În mai puțin de un an, izbucnea al doilea război mondial.
Toate bune până aici, dar să fie această poveste frumoasă o întreprindere lipsită de riscuri? Nu cumva – în termenii lui Žygimantas Pavilionis – tot demersul este un hazardat preambul al unui viitor, înspăimântător război în Europa, odată ce Vladimir Putin se vede scăpat cu fața curată, cu un sfert din Ucraina plus Crimeea aduse în imperiu și cu o Americă izolaționistă, dezinteresată de soarta Europei, ba chiar în competiție cu Uniunea Europeană?
Istoria nu se repetă, cred unii; istoria este ciclică, cred alții. Nu fac teoria ciclicității istoriei, doar propun o cheie simplă de citire a realității: chestionarea „cu ciocanul” a realității cunoscute, așa cum ne-a învățat Nietzsche. Este rezonabil să credem că imperiul rus va fi oprit cu un plan de pace negociat în stil Orbán – Trump pe Nipru, la porțile Harkovului, Odessei și la doi pași de Gurile Dunării? Și dacă da, pentru cât timp? Un an, cinci, douăzeci, cincizeci? Vor fi garanții pentru Ucraina care să dea greutate păcii obținute? Și dacă da, care vor fi acestea: integrarea Ucrainei ciopârțite în Uniunea Europeană și în NATO? Mai puțin de atât? Cum anume mai puțin? După negocierea păcii, va redeveni Rusia un partener al Occidentului și, dacă da, în ce termeni? Sau își va continua cursul de confruntare cu Occidentul, alături de China și statele asociate lor? Ori, dacă Rusia va alege confruntarea, nu este oare de imaginat că planul de pace pentru Ucraina este în fond praf în ochi, repetând erorile din anul 1938 și riscând o escaladare care va da foc întregii Europe?
Desigur, GOP nu este egal Donald Trump plus J.D. Vance, doar că influența altor curente în acest partid este aproape neglijabilă în aceste zile. Să luăm un exemplu: Mike Pompeo, fost secretar de stat în administrația Donald Trump, un neoconservator. Mike Pompeo a oferit presei un plan de acțiuni pentru Ucraina, despre care spune că „viitoarea administrație Trump ar trebui să-l adopte”, bazat pe acțiuni ca[8]:
•Eliberarea potențialului energetic al Statelor Unite – acest lucru va stimula economia americană, va duce la scăderea prețurilor și va reduce bugetul pentru crime de război al lui Putin;
•Refacerea legăturilor cu Arabia Saudită și Israel și colaborarea împotriva Iranului. Acest lucru va stabiliza Orientul Mijlociu, va atenua criza din Gaza și va crea o oportunitate pentru saudiți de a se alătura SUA în eliminarea Rusiei de pe piețele energetice globale;
•Impunerea de sancțiuni reale Rusiei. Trezoreria scutește băncile rusești de sancțiunile americane dacă tranzacțiile lor sunt legate de producția de energie – cea mai importantă sursă de venituri pentru mașinăria de război a Kremlinului;
•Revitalizarea NATO. Acest lucru include obligarea europenilor să-și plătească partea lor echitabilă. Este timpul să ridicăm nivelul cheltuielilor la 3% din produsul intern brut al țărilor membre;
•Crearea unui program de împrumut de 500 de miliarde de dolari pentru Ucraina. În loc să împovărăm contribuabilii americani cu mai multe facturi, lăsăm Ucraina să împrumute atât cât are nevoie pentru a cumpăra arme americane pentru a învinge Rusia. Așa a fost sprijinită Marea Britanie în al Doilea Război Mondial înainte de Pearl Harbor;
•Ridicarea tuturor restricțiilor privind tipul de arme pe care Ucraina le poate obține și utiliza. Acest lucru va restabili o poziție de forță, iar Putin va înțelege că războiul trebuie să înceteze. El se va confrunta cu costuri în creștere și nu va mai avea nicio șansă de câștig;
•Ucraina să adere la NATO cât mai curând posibil, astfel încât toți aliații europeni să își asume sarcina de a o proteja. NATO ar trebui să creeze un fond de 100 de miliarde de dolari pentru înarmarea Ucrainei, partea SUA fiind limitată la 20%, așa cum se întâmplă în cazul altor bugete comune ale alianțelor. Uniunea Europeană ar trebui să admită rapid Ucraina și să o ajute să-și modernizeze și să-și dezvolte economia.
Propunerile lui Pompeo sunt radicale și, dacă le-a dezvăluit public, putem deduce că o discuție anterioară cu Donald Trump nu a avut loc, nu a fost posibilă. Propunerile lui Mike Pompeo nu se potrivesc cu viziunea lui Vance despre Ucraina și nici cu viziunea lui Trump despre viitorul NATO; apoi mai sunt și incompatibile cu misiunea pro-Rusia asumată de Viktor Orbán, ce a fost discutată la Mar-a-Lago.
PLANUL ORBÁN PENTRU CALEA ORBILOR DIBUIND ÎN ÎNTUNERIC
Când discutăm abordarea Orbán pentru pace în Ucraina, prima întrebare este dacă premierul maghiar este un broker serios, neutru, imparțial sau dacă demersul său provine dintr-un calcul politic care are drept ținte alte obiective, ascunse[9]. Răspunsul la această întrebare poate să pară simplu, dar în realitate Viktor Orbán este suficient de versat încât să confere o notă de onorabilitate, imparțialitate și inventivitate demersului său diplomatic, ceea ce aruncă în derizoriu orice critică ce nu poate proba cu dovezi irefutabile partizanatul.
Prima problemă, deja enunțată, este că demersul lui Viktor Orbán se derulează concomitent cu seria de eforturi ale Kievului în favoarea unei noi runde de convorbiri de pace, de această dată cu prezența Federației Ruse la masa negocierilor. Iar succesiunea evenimentelor este și mai interesantă, cu Viktor Orbán vizitând Kievul, unde a declarat că începe un turneu de pace, continuând cu Moscova și Beijingul; apoi întâlnirea lui Orbán cu Donald Trump, discuția telefonică dintre Zelenski și Trump, primirea la Beijing a ministrului de externe Dmitro Kuleba și reafirmarea disponibilității pentru negocieri cu Rusia; în fine, întâlnirea de la Kiev dintre Volodimir Zelenski și cardinalul Pietro Parolín, secretarul de stat al Vaticanului, unde s-a abordat aceeași temă a negocierilor de pace, iar președintele ucrainean a reafirmat voința de a se ajunge cât mai repede la negocierea unei păci.
Întors de la Washington, Viktor Orbán dă publicității un raport de stadiu care conține zece constatări și recomandări ale domniei sale privind modul în care Uniunea Europeană ar trebui să se poziționeze în chestiunea procesului de pace în Ucraina.[10] Redau pe scurt nouă din cele zece puncte, ultimul fiind mai puțin important.
(i) Intensitatea conflictului militar va escalada radical în viitorul apropiat.
(ii) Părțile aflate în conflict sunt hotărâte să se implice și mai profund în conflict și niciuna dintre ele nu dorește să inițieze o încetare a focului sau negocieri de pace. Prin urmare, putem presupune că tensiunile nu vor scădea și părțile nu vor începe să caute o ieșire din conflict fără o intervenție externă semnificativă.
(iii) Trei jucători globali pot influența evoluțiile: Uniunea Europeană, Statele Unite și China. De asemenea, trebuie să considerăm Turcia ca un actor regional important, ca singurul mediator de succes între Ucraina și Rusia de la izbucnirea ostilităților în 2022.
(iv) China își continuă politica, care este menționată și în documentele internaționale, și lansează un apel la încetarea focului și pentru începerea negocierilor de pace. Cu toate acestea, China va avea un rol mai activ doar dacă șansele sale de succes sunt aproape sigure. Potrivit aprecierii lor, acest lucru nu există în prezent.
(v) Am constatat la summit-ul NATO și pe parcursul discuțiilor mele cu președintele Trump că Statele Unite sunt în prezent foarte preocupate de campania prezidențială. Președintele în exercițiu depune eforturi imense pentru a rămâne în competiție. Este clar că nu poate schimba actuala politică pro-război a SUA, de aceea nu se poate aștepta de la el să înceapă o nouă politică.
(vi) În discuțiile mele cu președintele Trump, am ajuns la concluzia că politica externă joacă doar un rol mic în campania sa, care este dominată de problemele interne. (…) Însă, pot spune cu siguranță că la scurt timp după victoria sa electorală, nu va aștepta până la investirea sa, ci va fi imediat gata să acționeze ca mediator de pace. În acest sens are planuri detaliate și bine întemeiate.
(vii) În cazul în care va câștiga președintele Trump, raportul sarcinilor financiare dintre SUA și UE se va schimba semnificativ în dezavantajul UE atunci când vine vorba de sprijinul financiar pentru Ucraina.
(viii) Strategia noastră europeană a copiat, în numele unității transatlantice, politica pro-război a SUA. Până acum nu am avut nicio strategie europeană suverană și independentă sau un plan politic de acțiune. Propun să discutăm dacă este logic să continuăm această politică în viitor. În situația actuală, putem găsi o oportunitate întemeiată pe baze morale și raționale puternice de a începe un nou capitol în politica noastră. În acest nou capitol am putea depune eforturi pentru reducerea tensiunilor și/sau am putea crea condițiile pentru o încetare temporară a focului și/sau pentru începerea negocierilor de pace.
(ix) Propun să inițiem o dezbatere asupra următoarelor propuneri: (a) propunere pentru a purta discuții politice la nivel înalt cu China privind modalitățile următoarei conferințe de pace; (b) pe lângă menținerea actualul nivel înalt al relațiilor politice cu Ucraina, propun redeschiderea liniilor diplomatice directe de comunicare cu Rusia și reabilitarea unor astfel de legături directe în comunicațiile noastre politice; (c) propun lansarea unei ofensive politice concertate spre Sudul global, a cărui bunăvoință am pierdut-o din cauza poziției noastre față de războiul din Ucraina, ceea ce a dus la izolarea globală a comunității transatlantice.
Așadar, premierul țării care deține la acest moment președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene conchide, după turneul de pace pe care l-a pornit sub mandat propriu – pentru că un mandat din partea Consiliului Unional nu a avut -, „cu mâna pe inimă și fără parti-pris” că Europa nu prea are de ales decât să-și schimbe abordarea față de Moscova și Beijing, ieșind astfel de sub influența partidei războiului care a avut până acum câștig de cauză la Washington, sub o administrație democrată ce are oricum zilele numărate.
ROMÂNIA JOACĂ, DIN NOU, UN EXCELENT ROL DE DECOR
Între 23 și 27 iulie, la Tușnad s-a desfășurat a 33-a ediție a „Universității de Vară Bálványos”, după un program complex[11], avându-l ca de obicei în ultimii ani drept invitat pe premierul maghiar Viktor Orbán, care – sâmbătă, 27 iulie, pe scena Petöfi, începând cu ora 10.30 – alături de Tökés László, invitat și Németh Zsolt, moderator și-a susținut tradiționalul discurs.
La fel ca și anul trecut, Viktor Orbán i-a făcut o vizită de curtoazie „bunului său prieten” Marcel Ciolacu la Vila Lac, cu o zi înainte de discursul în care a pledat pentru o pace rusească în Ucraina. În comunicatul pe care l-a oferit presei, premierul român s-a referit la întâlnire ca fiind una eminamente axată pe „subiecte de interes comun” ale cooperării româno-ungare[12] (o întâlnire… pragmatică, cum s-ar zice):
„Schimburile noastre comerciale se ridică la aproximativ 13 miliarde de Euro și am agreat împreună cu omologul maghiar că există în continuare un potențial neexploatat. I-am transmis premierului Orban că dorim să lucrăm împreună pentru consolidarea unei agende bilaterale pozitive, în beneficiul cetățenilor noștri, indiferent de etnie. Totodată, am convenit să începem studiile de fezabilitate privind realizarea unui proiect fanion la nivel bilateral – legătura feroviară de mare viteză Budapesta-București, un proiect strategic, de interes regional, cu impact la nivelul rețelelor feroviare din regiunea Europei Centrale. Ungaria deține Președinția Consiliului UE în acest semestru, iar, în această calitate, România se bazează pe acțiunea onestă a Ungariei pentru consolidarea Agendei strategice europene. Totodată, i-am mulțumit prim-ministrului Viktor Orbán pentru susținerea fără echivoc a aderării României la spațiul Schengen și cu frontierele terestre.”
Unele surse media[13] afirmă că Marcel Ciolacu, dincolo de comunicatul publicat, i-a cerut lui Viktor Orbán să afișeze moderație în discursul pe care urma să-l susțină a doua zi la Tușnad. Perspectiva UDMR – dat fiind că la Vila Lac a fost prezent (la fel ca anul trecut) și Kelemen Hunor – a fost oferită de Tánczos Barna[14]:
„E extrem de importantă [întâlnirea de la Vila Lac] nu doar în perspectiva relațiilor bilaterale, ci și în contextul războiului ruso-ucrainean, pentru că cele două state de graniță cu Ucraina, Ungaria și România, au un rol primordial în tot ce înseamnă implementarea comună a deciziilor la nivel NATO, la nivelul Uniunii Europene. Suntem țările care avem contact direct cu cei care pleacă, fug din Ucraina, din calea războiului, suntem țările care am acordat cel mai mult sprijin cetățenilor care încearcă să scape din Ucraina de acest conflict militar.”
Balász Orbán, principalul consilier politic al premierului maghiar, a dezvăluit într-un interviu acordat presei noastre[15] cu o zi înainte că Viktor Orbán era pregătit să reia și să aprofundeze cele zece puncte din raportul de stadiu privind schimbarea politicii europene pentru a veni în întâmpinarea dorințelor Moscovei, ca singură cale de a se ajunge la oprirea războiului în Ucraina, pe de o parte, iar pe de altă parte și-a exprimat satisfacția că premierul român Marcel Ciolacu s-a poziționat de această dată ca un „partener” și nu i-a mai cerut lui Viktor Orbán să-și cenzureze discursul, ci doar să fie moderat. Câteva dintre afirmațiile lui Balász Orbán merită reproduse, măcar pentru a rămâne consemnate:
„Noi de doi ani încoace avem o opinie aparte, recunoaștem acest lucru. Însă vedem că acest conflict durează tot de doi ani și nu a evoluat în nicio chestiune majoră. Strategia Vestului nu pare să fi adus vreo soluție serioasă și este din ce în ce mai greu de văzut în ce direcție va continua acest conflict. Pe deasupra, nu contează ce vor europenii! Dacă Donald Trump va fi ales, atunci el va face pace cu rușii pe deasupra capului liderilor din Europa. Și noi riscăm să rămânem aici cu această problemă geostrategică și să asigurăm finanțarea pentru ceea ce Ucraina reprezintă în momentul actual. Din această cauză, noi credem că trebuie să fim proactivi și să încercăm o soluționare în loc să așteptăm. Așa că noi am depus o viziune strategică pe masa liderilor Europei ca să vorbim despre soluții.”
În privința întâlnirii Trump – Orbán de la Mar-a-Lago, Balász Orbán a oferit unele precizări legate de poziționarea candidatului republican pentru Casa Albă, cel puțin așa cum au fost ele percepute de apropiații premierului maghiar. La întrebarea dacă au rămas cu impresia că Donald Trump chiar are capacitatea (și un plan fezabil) de a opri războiul, răspunsul a fost: „Da, absolut. Și este foarte devotat în acest sens. Și, după ce a discutat cu președintele Zelensky, el a afirmat și public că acesta este planul lui.”
Recunosc că, atât cât am putut înțelege situația cu o zi înainte de discursul lui Viktor Orbán, premierul român, beneficiind și de curtoazia liderului UDMR, s-a poziționat „pragmatic”, dând de înțeles două lucruri: (i) că-și dorește de la Viktor Orbán ca președinția maghiară a Consiliului UE să contribuie decisiv în Consiliul JAI la admiterea completă a României în spațiul Schengen și asta este tot ce contează; respectiv (ii) că Bucureștiul nu are deocamdată de făcut nicio observație critică la „demersul de pace” al lui Viktor Orbán, chiar dacă în esență acesta se referă la o negociere de schimbare de frontiere în Europa – pace contra teritorii -, adică visul revizionist de peste 100 de ani al naționalismului maghiar.
Urmărind apoi pledoaria lui Viktor Orbán de pe scena „Universității de Vară”, temele din discursul său care a primit și un titlu – „Pe drumul drept”[16], m-a încercat un sentiment pe care l-am mai trăit și anume că generația căreia îi aparțin a eșuat aproape total (aici, în Estul Europei) atunci când a venit vorba să-și identifice mentorii potriviți și să-i urmeze. Sau, dacă vreți să formulez altfel, după căderea Cortinei de Fier ne-am lăsat păcăliți de cei din generația anterioară și de ideile lor până într-atât, încât ne ferim ca necuratul de tămâie să o recunoaștem și jurăm cu mâna pe inimă pentru integritatea și onestitatea judecății noastre.
Viktor Orbán a început prin a-l critica pe Vladimir Putin și sfârșește prin a-l urma ca cel mai devotat discipol, fiind întru totul convins de justețea judecății și acțiunilor mentorului său. Este Vladimir Putin un exponent abject al acelei categorii pe care o numim siloviki[17], puțin contează pentru Viktor Orbán: „Rusia este o țară sub o conducere hiper-rațională, o țară ghidată, deci logică, calmă și predictibilă.” În schimb, Occidentul nu este rațional, nu există moralitate publică – iar ca exemplu „edificator”, Orbán oferă spectacolul de la ceremonia din capitala Franței, de deschidere a Jocurilor Olimpice.
Viktor Orbán a explicat din nou că domnia sa nu se mai simte parte a Europei, cel puțin nu a Europei care se încăpățânează să fie o democrație deschisă, liberală și progresistă. Europa trebuie să se schimbe, să devină puțin câte puțin iliberală, conservatoare, naționalistă, să admită revizuiri serioase în ordinea sa socială pentru a se apropia din nou de Rusia și a rămâne aproape de America viitoare, cea în care trumpismul va genera de asemenea o revoluție conservatoare și autoritaristă. În caz contrar, insistă Viktor Orbán, Europa se va trezi singură, cu o mare problemă pe cap: Ucraina, și nu orice Ucraina, ci una condusă de o elită însetată de război, puternică, mult mai puternică decât alți vecini ai săi europeni, și care va cere mereu bani pentru a duce războiul său egoist și zadarnic împotriva unei Rusii cu o economie rezilientă și sprijinită de China și de tot Sudul Global, alienat.
Păstrând proporțiile, rolul pe care Viktor Orbán îl joacă de ceva vreme aduce mult cu prestația lui Benito Mussolini din anii ’30, când negocia atât cu Germania lui Hitler, pe care îl admira mult, dând în același timp de înțeles Franței și Angliei că Italia ar putea, în anumite condiții desigur, să întărească blocul anti-nazist; totuși, Mussolini nu pierdea nicio ocazie să le atragă atenția Londrei și Parisului că puțin mai multă „înțelegere” față de Hitler nu le-ar strica, pentru că Germania este singura garanție în fața puterii sovietelor.
O fi sau nu ciclică istoria, nu știm. Oricum, istoria nu se repetă niciodată aidoma, chiar de ar fi să credităm ideea de ciclicitate. Dar ce este sigur, istoria este plină de falși profeți, de goarne ale apocalipsei și de profitori, care vorbesc într-una despre moarte, în timp ce profită de ea în fel și chip. Găsim mereu exemple de falși idoli și singura soluție sigură pe care o avem este să-i testăm cu ciocanul, să vedem câți dintre ei sunt făcuți din aramă sunătoare și goi pe dinăuntru. După ce ne dumirim cu ce avem de-a face, să-i dăm ușor jos de pe piedestal și să-i punem la locul lor, pentru că nu avem nevoie de ei și nici de evangheliile lor.
[1] https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/propunerile-premierului-maghiar-viktor-orban-2376209.html
[2] https://www.youtube.com/watch?v=qL9IYQe9zDM
[3] https://hotnews.ro/biden-va-spune-ca-trece-stafeta-ca-motiv-pentru-care-a-parasit-cursa-in-discursul-din-biroul-oval-discurs-la-ora-3-1755978
[4] https://en.wikipedia.org/wiki/Zsolt_N%C3%A9meth_(politician,_1963)
[5] Make Europe Great Again
[6] https://www.npr.org/2016/08/17/490328484/hillbilly-elegy-recalls-a-childhood-where-poverty-was-the-family-tradition
[7] „Elegia celor bătuți de soartă„ (https://www.youtube.com/watch?v=KW_3aaoSOYg)
[8] https://www.bursa.ro/mike-pompeo-a-prezentat-un-posibil-plan-de-pace-al-lui-donald-trump-09841350
[9] Revizioniste, de exemplu.
[10] https://adevarul.ro/stiri-externe/europa/propunerile-premierului-maghiar-viktor-orban-2376209.html
[11] https://www.tusvanyos.ro/Download/Program-Tusvanyos33-RO.pdf
[12] https://www.bursa.ro/marcel-ciolacu-s-a-intalnit-cu-viktor-orban-61941353
[13] https://www.g4media.ro/surse-marcel-ciolacu-i-a-cerut-lui-viktor-orban-moderatie-in-discursul-de-la-baile-tusnad.html
[14] https://www.g4media.ro/tanczos-barna-intalnirea-dintre-premierii-marcel-ciolacu-si-viktor-orban-extrem-de-importanta.html
[15] https://hotnews.ro/interviu-exclusiv-daca-donald-trump-va-fi-ales-atunci-el-va-face-pace-cu-rusii-pe-deasupra-capului-liderilor-din-europa-spune-de-la-tusnad-arhitectul-politicii-lui-viktor-orban-1757872
[16] https://www.hungarianconservative.com/articles/current/tusvanyos_viktor-orban_speech_donald-trump_global-supremacy_brussels_war_peace-mission_new-world-order/
[17] https://en.wikipedia.org/wiki/Silovik
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Situația este complicată, dar nu țânțarul sâcâitor de Orban va rezolva situația. Este prea mic pentru un război așa de mare. Orban vrea să fie un pescuitor în ape tulburi, poate câștigă ceva teritorii de la Slovacia, Ucraina, România și Serbia. Din această perspectivă, Ciolacu nu pricepe nimic. Așa se întâmplă când ești semianalfabet funcțional venit din mahalalele Buzăului….
România ar trebui să iasă și ea la joc/luptă fiindcă pare paralizată de frică. Singurul fapt din Est de care este interesată este Moldova și posibilitatea ca, la o adică, să poată juca la două -trei capete, Rusia nefiind exclusă, ba pentru PSD fiind chiar preferabilă….
Pentru orice eventualitate România ar trebui să revigoreze Trilaterala Polonia -Romania-Turcia fiindcă a te baza numai pe „Europa noastră” ar fi o mare prostie. Ba chiar mă gândesc la o lovitură pe la spate dinspre Hungaria-Serbia-Slovacia….
Vin vremuri grele și noi suntem singuri. Sper să nu fie și proști.
Și o precizare care nu este numai probabilă ci este chiar posibilă: SUA are mai degrabă nevoie de Rusia( contra Chinei) decât de Europa de Vest. În această variantă, o pace în Ucraina fără Europa de Vest este posibilă. Nu, Trump nu va ceda Polonia și România ci numai o parte din Ucraina. Repet, asta îmi pare varianta cea mai probabilă, relativ bună și pentru România.
@Lucifer _ „…asta îmi pare varianta cea mai probabilă, relativ bună și pentru România.”
De acord cu dumneavoastră, doar că D Trump nu a invitat România / Iohannis la Conservative Political Action Conference să spună care este „varianta” bună pentru ea, ci pe „țânțar”.
Așadar, pe cel care, după cum bine ați observat, ar vrea o bucată din Ucraina dezmembrată de Putin, o bucată din Slovacia, din România.
Carevasăzică, interesul României este ca Ucraina să nu se dezmembreze…Cel puțin din perspectiva asta.
Dacă va uitați un pic pe hartă, puteți constata ca Rusia va avea nevoie în viitoarele decenii (apropiate…) de USA /EU și nu invers…
Văd că se analizează doar venirea lui Donald Trump la Casa Albă, ca şi cum e de la sine înţeles că un câştig al d-nei Harris ne scuteşte de toate problemele. Însă, dacă ne aducem aminte cum a pierdut Trump precedenta bătălie electorală, ar trebui să ne aşteptăm la convulsii sociale majore: să ne imaginăm că pun mâna pe arme ca să-şi apere idealurile pe de-o parte urmaşii coloniştilor albi, pe de alta urmaşii migranţilor mexicani, populaţia de culoare (ca să simplific); Trump n-ar ezita să dea Americii foc dacă pierde. În acest scenariu, greu de crezut că Rusia şi China (ca să iau exemplele cele mai evidente) nu vor profita de momentul de slăbiciune al Americii.
Noi sperăm că tensiunile geopolitice se vor estompa, cumva, însă tare mi-e teamă că energia acumulată din nemulţumiri e prea mare. Istoria nu trebuie să fie ciclică, sunt însă legi care îi guvernează mersul, care legi sunt peste dorinţele noastre de pace. Iar ce se întâmplă în istorie e mai puţin efectul voinţei cuiva (deşi suntem tentaţi să credem asta), cât efectul a ce s-a acumulat în ani (zeci, sute).
@Fârtat Cicero _ „…a şi cum e de la sine înţeles că un câştig al d-nei Harris ne scuteşte de toate problemele”
România a avut relații bune cu SUA și cu D Trump în primul său mandat. Dar este posibil ca al doilea să nu mai fie chiar la fel ca primul…
Prin urmare, în contextul internațional actual, este firesc ca statele aliate ale SUA precum România să privească cu speranță spre răul cel mai mic.
Autorul spune: Cei doi nu sunt doar exponenții curentului populist extrem de puternic din Partidul Republican – pe care ne-am obișnuit să-l denumim „trumpism” – sau ai revenirii la conservatorismul izolaționist, oarecum similar cu cel manifest înaintea izbucnirii celui de-al doilea război mondial, ci reprezintă mai mult decât atât: intenția de a provoca apusul republicanismului democratic în Statele Unite în favoarea unei guvernări autoritariste, dacă nu de-a dreptul dictatorială a Uniunii,
Atentie, autorul nu vorbeste despre presedintele Chinei, nici despre Putin, nici despre Osama, sau Sadam, sau cine stie ce dictator din America de sud sau din Africa, nu autorul vorbeste despre cadindati la presedentie si vice din cea mai puternica, si dupa mintea mea cea mai democratica tara din lume, despre USA. Oare merita atentie un asemenea autor?
Nu mă băgați pe mine în seamă – sau dimpotrivă, mi-e totuna! – ci doar citiți ce produce de ceva vreme în câmpul ideilor J.D. Vance. Ca să putem dezbate. Altmineri, ce faceți dvs. este ad hominem și atât.
„Argument ad hominem = argument îndreptat contra persoanei înseși de către adversarul său.”
Nu vad unde am atacat persoana! Am comentat doar un citat din articolul d-voastra.
Dar daca vreti ad hominem, va pot spune ca sunteti lipsit de neutralitate, sunteti mult prea subiectiv, astfel incit articolele d-voastra nu mai sunt analize, ci mai degraba propaganda pt unii, sau altii.
P.S Desi l-as prefera pe Trump presedinte, totusi nu-mi place tot ce face Trump si nu sunt de acord cu tot ce zice.
@Neamtu Tiganu domnule TOT MAI MULTI republicani de rind sau simpatizanti republicani S-AU SATURAT de trumpism si de pretentiile mesianice ale personajului in cauza.Si nr. lor CRESTE tot mai mult.Daca urmariti grupul de pe youtube „votanti republicani impotriva lui Trump” o sa realizati asta si singur,fara prea multe detalii.Sint tot mai nemultumiti de apucaturile dictatoriale si derapajele individului care da dovada de probleme pishice serioase.Nu e Kamala evident cea mai buna alternativa nici pe departe dar visul d-voastra,daca individul va continua in acelasi stil,MAGA NU se va realiza.Din fericire pt. cei normali, iar votantii republicani care s-au saturat de Trump si de trumpism dau dovada de ratiune si de ceea ce elegant se numeste in engleza „common sense” Dupa noiembrie sper ca acest individ toxic sa dispara de pe scena istoriei si sa-si vada de afaceri si de famiie cit mai traieste,desi ma indoiesc.Poate daca scorul va fi strins va veni iarasi cu „rigged elections” dar sper ca NU se va intimpla asta. Apropo aveti replica mea https://www.contributors.ro/de-ce-fierb-democratiile-occidentale-si-cum-se-va-termina-lunga-confruntare-interna-si-externa/comment-page-1/#comment-628086
Hillbilly Elegy – best seller NYT? Sau childless cat ladies, despre care presa si starletele au mințit copios?
Da, pentru că există această posibilitate, această dorință de accedere la o putere politică totală, necontrolată și permanentă a lui Trump și a acoliților lui, în stilul imitativ al dictatorilor declarați Putin și Xi Jin Pin. Un Trump care vrea să-și sporească nemăsurat averea cu averea întregii națiuni americane. Trump este cancerul democrației americane, pentru că se dezvoltă ca o tumoră, din interiorul corpului politic. Putin și chinezul sunt, pentru democrația occidentală, agenți patogeni exteriori, microbi sau virusuri foarte puternice, probabil mortale și totuși, vindecabile. Dar nu prin izolare ci cu antibiotice moderne!
Victor Orban ca si Modi ca si Wang Yi stiu/simt ca razboiul e pe sfarsite si negocierile incep asa ca vor sa prinda un loc cat mai bun la masa, Ucraina are de reconstruit mii de blocuri drumuri poduri etc etc . In plus Orban il linguseste de ani de zile pe Trump ,daca ajunge presedinte poate ca in planurile de pace se strecoara si niste obligatii pentru minoritatile din Ucraina poate chiar un gen de autonomie pentru ungurii din Transcarpatia. Ciolacu va juca pe mize mici irelevante extern iar Iohanis va da din coate pana in ultima oara a mandatului pentru a prinde un post orice numai sa nu fie in Sibiu.
@Al Goretex _ ” …razboiul e pe sfarsite”
Opinia mea este că războiul din Ucraina nu este pe sfârșite atât timp cât conflictul din Orientul Mijlociu escaladează (această etapă, căci durata totală este greu de estimat).
Cele două conflicte sunt legate între ele.
„Așa că haideți să acționăm împreună, să ne păstrăm democrația. […] Cedările în fața Rusiei, semn de slăbiciune a Occidentului…”
Excelentă analiză. Și, totuși, amricanii sunt și ei oameni…
Manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă. Este de neuitat faptul că într-o duminică de toamnă din anul 1938 o piesă de teatru a făcut în jur de un milion de americani (după unerle estimări) să-și ia lumea în cap în plină noapte.
Occidentul nu a exprimat niciodată un obiectiv clar cu privire la războiul din Ucraina, așa cum a făcut în cazul Orientului Mijlociu, spre exemplu. De asemenea, sprijinul către acea direcție a determinat întârzierea ajutoprului pentru Ucraina într-atât încât au existat efecte, pe care specialiștii militari le consideră decisive, în favoarea Rusiei. Iar Rusia este un priceput artizan, îndelung dovedit, al propagandei și manipulării.
Politicile numite generic „conservatoare” cunosc o ascensiune puternică în întreaga lume, iar promotorii lor se susțin reciproc cu tărie, așa cum nu s-a mai întâmplat de mult. https://republica.ro/ceausescu-the-15th-congress-on-the-capitol-stadium
Excelentă analiza. Din păcate, politic vorbind, nu prea mai avem elitele care să se angajeze în demersul pomenit la final. Până și diplomația a fost erodată de corupție, devenind diletantă (și nu mă refer doar la România, ci și la Occident). Iar în oferta electorală nu găsesc elemente de speranță. Foarte probabil, ne îndreptăm spre dezastru.
Nu te cred ! Din fericire exista chiar …ceea ce trebuie ! Dovadă e tocmai precizarea ta indirect afirmativa . Eu aș adaugă , par exemple ,și o altă cerință la cele spuse de domnul Felea . FĂRĂ GĂLĂGIE !! Tacticile lui KOGALNICEANU și mai ales cele a lui BRATIANU e necesar de a fi preluate,aplicate si perfectionate prin adaptarea la cerintele vremii.
Domnule, cred ca v-am mai rugat si mai demult. Nu mai folosti nick name Robert. E luat de ani de zile. Multumesc anticipat. Robert
Toata lumea (politicieni, analisti) vorbeste de planul de pace rapida a lui Trump fara sa simta nevoia de a detalia. Totusi, care sunt prevederile?
Pina una alta, UE si NATO trebuie sa dea voie Ucrainei sa loveasca tinte militare de pe teritoriul Rusiei, cu armele pe care le dau.
Este absolut de neiertat faptul ca rusii lanseaza rachete si bombe ghidate de pe teritoriul lor, si U nu poate interveni sa neutralizeze avioanele criminale.
Daca Trump va ceda in Ucraina, SUA trebuie sa-si adio de la pozitia de lider al lumii. Va fi inlocuit cu axa Moscova/Beijing/Teheran. Si vor urma si alte „mici” razboaie: Taiwan, Coreea de Sud. Plus un posibil atac nimicitor in Israel.
Daca aceasta miscare nu va fi contracarata de masuri energice UE/NATO, intreaga Europa va fi la cheremul lui Putler. Dar masurile energice ale acestora, vor consfinti prabusirea rolului de lider al SUA. Nu cred ca Trump va fi atit de …………, incat sa accepte planul de pace rusesc, care va insemna pierderea totala de prestigiu pentru SUA, fara conditii greu digerabile de Kremlin. Si sa ofere un scor nul, intre Ucraina/Rusia.
Nu trebuie uitat ca politica externa in SUA nu este facuta doar de un om. Cum spunea cineva, „SUA nu este Romania”.
Dar pina la SUA, NATO, UE, ar trebui sa ne uitam in gradina noastra: armata este prea mica, armele de varf nu sunt suficient reprezetate (aviatie, rachete, drone, tancuri, artilerie grea autopropulsata), industria de aparare nu poate face fata unui eventual razboi. Nici la nivel de produs complex, nici la parti componente. Nici la arme, nici la munitie. Cel mai grav, este ca politica noastra externa este la cheremul Ungariei lui Orban si in slujba (mascata) Rusiei putleriste. Si nu prea putem face nimic, in domeniu. MAE si SIE sunt bine controlate, dupa ’89, de Kremlin. Iar politicienii nostri nu sunt oameni de anvergura si nu risca nimic in politica externa. (Nici in cea interna, de altfel.) Ba mai mult, a aparut cosmarul AUR si SOS. Oare cine finanteaza si isi trimite „armatele de sclavi” sa-i voteze? Bine, asta pentru a masca USL, stim cu totii, dar oricum…
Pierdereile pentru SUA vor fi imense, cu un potential razboi global ala orizont, incurajat de conciliatorismul unor inconstienti (sau agenti rusi). Tocmai de asta, cred ca va trebui sa ne tinem cumpatul, caci nu cred ca vor fi atit de inconstienti. Vom vedea!
Briciul lui Occam ne-ar putea da raspunsurile- cele mai simple si mai putzin sofisticate -la multele intrebari:
1. „Prima întrebare este dacă premierul maghiar este un broker serios, neutru, imparțial sau dacă demersul său provine dintr-un calcul politic care are drept ținte alte obiective, ascunse”. ”
– „Interesele ascunse” sunt cele pe care le clameaza in gura mare: ale Ungariei, adica ale majoritatii cetatenilor care l-au votat. Si pentru care face politica unei tari mici, ” jucand la toate capetele” necesare pentru a supravietuiin prezentul tumult. Refuzand sa se predea, asa cum a fcut-o UE in fata SUA.
2. „Nu cumva – în termenii lui Žygimantas Pavilionis – tot demersul este un hazardat preambul al unui viitor, înspăimântător război în Europa, odată ce Vladimir Putin se vede scăpat cu fața curată, cu un sfert din Ucraina plus Crimeea aduse în imperiu și cu o Americă izolaționistă, dezinteresată de soarta Europei, ba chiar în competiție cu Uniunea Europeană? ”
Nu, din cel putin doua motive evidente:
– n-ar avea niciun interes sa porneasca un razboi cu tarile NATO, in care SUA sigur ar interveni.
– nu are forta necesara: n-o avea nici inainte de invazia UA., cu atat mai putzin acum, slabita- inevitabil- de razboi.
3. „promisiunile de „pace impusă rapid” pe care le formulează candidatul republican în alegeri, Donald Trump.”
Din presa, am aflat ca Trump vorbeste de „incetarea imediata a razboiului” nu de „pace imediata”. Caci pana la pace e un drum lung, cu un probabil si posibil armistitiu (ex. Japonia vs Rusia, ce tine de 85 de ani) dau dintre cele doua Korei) aflat la indemana partilor.
4. ” Păstrând proporțiile, rolul pe care Viktor Orbán îl joacă de ceva vreme aduce mult cu prestația lui Benito Mussolini din anii ’30,…”.
– daca pastram proportiile, Ungaria nu putea/poate sta alaturi de Italia; nici in anii ’30, nici azi. Din niciun punct de vedere.
– Ungaria nu a invadat niciun stat precum Italia Abisinia in ’37. Si nici nu pare ca ar avea vreo intentie.
5. ” Viktor Orbán a explicat din nou că domnia sa nu se mai simte parte a Europei, cel puțin nu a Europei care se încăpățânează să fie o democrație deschisă, liberală și progresistă.”
S-a vazut la alegeri- si se va mai vedea- ca nu e singurul care nu mai crede in aceste vorbe frumoase, tot mai golite de continutul initial si umplute cu interpretari ale unei noi ideologii de stanga.
Etc.
@Adrian Cristescu _ „„Interesele ascunse” sunt cele pe care le clameaza in gura mare: ale Ungariei…”
Adică, o bucată din Ucraina, o bucată din Slovacia, o bucată din România…Și mult sprijin pentru Rusia lui Putin. Or fi astea interesele Ungariei lui Orban, dar intră în contradicție cu interesele lumii democratice, inclusiv cu ale vecinilor Ungariei.
Război cu NATO poate nu acum, deși statele baltice nu sunt deloc liniștite, însă Moldova ar putea fi vizată. Iar după ce își va fi refăcut forțele, Rusia va fi trimisă de China și Iran să provoace NATO și SUA …Mai devreme, mai târziu, nu știm, dar sigur se va întâmpla.
Armistițiul Ucraina Rusia ar fi exact ceea ce ar bloca aderarea Ucrainei la UE și NATO și un intermezzo pentru Rusia pe drumul către cucerirea întregii Ucraine (din care, desigur, promite o parte Ungariei, o parte Slovaciei, o parte României).
Ungaria nu are capacitatea de a invada state…Dar speră, atunci când Orban se poazează hărți mari în fundal, să primească teritorii ale stetelor vecine de la prietena sa Rusia.
Dacă Ungaria dorește să părăsească UE, nu ar fi prima, o poate face. Dar nu asta vrea Ungaria, ci dorește să saboteze din interior UE, spre folosul prietenei sale Rusia.
…Tare bărbierul ăsta Vasile Occam, te doare mintea de briciul lui!
O analiză detaliată dar cu o mica scăpare. Trump mai are un plan de pace, altul decât cel expus de Orban. Acela de a sparge binomul China – Rusia, slăbind China, inamicul Nr 1 al SUA, atragand Rusia de partea sa prin propunerea de intrare în NATO împreună cu Ucraina, cu condiția să ajungă împreună la Pace. Astfel va întări NATO și va slăbi China.
Minunat! Un Donald Trump lovind cu manta. Ce nu mi-e clar, este dacă va slăbi China înainte de a face rapid pace în Ucraina sau după? Și, de asemenea, dacă va slăbi cuplul Moscova – Beijing înainte sau după ce va deveni „dictatorul” Americii, așa cum lasă să se înțeleagă în mesajele pe care le transmite susținătorilor săi în adunările publice de campanie. Și ar mai fi o întrebare, absolut secundară, dacă slăbirea Chinei include renunțarea la apărarea Taiwanului, pentru că recent Donald Trump ne-a înștiințat, într-un interviu, că Taiwanul trebuie să plătească mult mai gras dacă vrea umbrela Americii, și nici așa nu este sigur că merită implicarea în susținerea unei insule apropiată de China, dar îndepărtată de Statele Unite.
Apreciez întrebările dvs și încerc pe cât mă pricep sa răspund la ele. Cred că. Trump va slăbi. China după intratea Rusiei și Ucrainei în NATO. Iar în privința Taiwanului cred că îl va apăra dar va încerca să transfere in SUA corporațiile IT sau macar sa le copieze in SUA, pt siguranță.
@Maris _ „…atragand Rusia de partea sa prin propunerea de intrare în NATO împreună cu Ucraina…”
Asta este, mă scuzați, o poveste de adormit copiii.
Rusia este vasalul Chinei deja. Nu este un „binom”, nu mai este nimic de spart. „Monomul” Rusia este din ce în ce mai puțin semnificativ în raport cu China.
Dacă vă gândiți serios la Rusia în UE și NATO, atunci, da, în mod real Rusia poate deveni parte a Occidentului după eliberarea din Federație a popoarelor asiatice, iar partea europeană, ceea ce mai rămâne din Federație, se democratizează.
Mă îndoiesc, însă, că suzeranul China va permite vasalului său Federația Rusă dezmembrarea, pentru ca partea sa occidentală să adere la NATO și UE.
Când citesc asemenea analize, ca a d-lui Felea, totdeauna mă simt împins într-o stare meditativă. Cum lipsa unor informații sau aprecierea diferit balansată a unor detalii poate schimba, aproape în contrariul, rezultatul analizei, concluziile prin simpla umplere a unui gol mic de informații cu clișeele la îndemână. În cazul de față: detaliul lipsit este foarte la vedere pentru cei care urmăresc mai atent (și nu prin filtrajul presei occidentale) tematizările și raționalizările lui Orban. Și anume: viziunea lui despre schimbarea geopolitică majoră a lumii. El a expus această viziune de mai multe ori, în mai multe foruri (Tușnad, CPAC etc.), o are elaborată și într-o carte scrisă de către directorul politic al cabinetului său, Balazs Orban (cel citat și de d-l Felea), iar termenul de bază este conectivitatea. Dacă lumea merge, iarăsi, spre o polaritate de tipul războiului rece, atunci Ungaria are două căi. Ori se lasă închisă în lumea occidentală închisă (cu piețe închise, prin care declinul lui se continuă) și rămâne periferia acestei lumi (pentru că și Occidentul are periferie ca orice „economie mondială” în sensul lui Wallerstein), ori se pune în rolul – desigur, mult mai incomod – de susținător și de mediator practicant între mai multe piețe de economie mondială, adică încearcă construcția unei conectivitati. El a optat pentru această doua cale. Că este o alegere bună sau rea, va arăta viitorul. Poate fi combătută, dar la modul onest și la nivel politic acest lucru poate fi combătut numai de parteneri care sunt dispuși să teoretizeze opțiunile la acest nivel. Ceea ce cam lipsește la nivelul politicii europene, lucru care explică, dincolo de diferențele concrete, ura cam refulată, a unor politicieni europeni față de Orban. Dincolo de cunoașterea și reflectarea a acestui fapt (faptul fiind strategia pusă la vedere), adică ca o urmare a nediscutării acestei oferte, apare un gol umplut de interpretări pavate cu clișee cunoscute: populism, autoritarism, putinism. Și d-l Felea, pe lângă meritoriul analizei prezentate aici, pare să cadă în acest gol al clișeelor. Spunând că Orban este discipolul lui Putin, pentru mine pare derizoriu dacă iau în calcul sensul inițial al cuvintelor: discipolul este cel care preia noțiuni, teze de la un învățător mult mai educat, mai cunoscător… Încolo, producția de idei, demonstrații logice, teze este mult mai bogată la Orban, decât la Putin. Desigur, și d-l Felea poate să spună că ce afirm eu frizează derizoriul, pentru că este clar, linia politică a lui Orban este influențat sau impus de Putin. Sigur că da: Orban gândește în termenii Realpolitikului. Consideră că Rusia este aproape, și este „eterna” (adica daca există de o mie de ani, va exista și în continuare și cam în modul ei autoritar, semiasiatic), iar țările mici vecine, chiar dacă aparțin cultural Occidentului, trebuie să raționizeze în mod corespunzător cu acest fapt. Eu inteleg această atitudine în logica circumspectă a geopoliticii, cel puțin, din geopolitică conformă cu ideile Mearsheimer, Kissinger etc. După doi ani, situația războiului, pacea posibilă, strategia adecvată nu ar trebui gândită într-o logică binară: cu noi sau cu rușii, 1 sau 0, democrat european versus putinist. Orice împingere a discuției între aceste clivaje nu face altceva, decât frânează o analiză și înțelegere a situației. Desigur, unde-i război, acolo război este, în toate planurile…
Vă mulțumesc pentru intervenție, domnule Miklos Bakk!
Pentru că Viktor Orban chiar face valuri politice, pornite din Centrul Europei și care reverberează atât în Uniune cât și global – desigur, mai intens în Uniune, este de înțeles – periferic la nivel mondial, dar sesizabil, atât timp cât își fac timp pentru el lideri de la Washington, Moscova sau Beijing, este mai mult decât potrivit să discutăm despre intențiile sale și în România.
La Tușnad o doamnă, răspunzând unei întrebări de jurnalist, a afirmat că se bucură de prezența premierului Ungariei, pentru că traduce pe înțelesul tuturor marile evoluții din lume, de la războiul din Ucraina la probabila schimbare a centrului de greutate în viitor de la Occident și democrația liberală către Asia și autoritarismele sale. Care, vorba domnului Orban, se va petrece poate în 50 de ani, 100 sau poate 200 de ani, dar se va petrece sigur.
Din ce scrieți și dumneavoastră, administrația Viktor Orban privește deja strategic pentru Ungaria la viitorul de peste 50 sau 100 ori chiar 200 de ani și crede (sincer?) că țara – dar și Europa! – este musai să fie pregătite pentru acel viitor, care deja a început să-și arate semnele. În tot acest context, mișcarea cu medierea pentru pace și raportul de stadiu în zece puncte, cu scurta sa foaie de parcurs despre ce anume ar trebui să facă Europa, reprezintă una dintre contribuțiile la medierea apropierii Europei de viitorul centru de putere.
Pe scurt, ca să nu ne adâncim în analize prea adânci, domnul Viktor Orban mediază pentru ca Europa – adică o Uniune de state națiune, oarecum nu cu mult mai mult decât o mare piață integrată economic și comercial și mai puțin integrată politic – să ajungă un satelit de lux al viitorului centru de putere al lumii – Asia chineză. Cu medierea binevoitoare a Moscovei.
Dacă am înțeles corect mesajul și – implicit – pledoaria dumneavoastră, atunci nu-mi lipsesc chiar atât de multe instrumente pentru o analiză corectă. Dar aici, aștept o nouă intervenție din partea dumneavoastră, ca să fiu sigur că nu greșesc în afirmația că am fixat premisele.
În fine, vă rog să credeți că mă bucur mult să pot schimba idei cu dumneavoastră într-o discuție cu puncte de vedere diferite, așa cum îi și șade bine unei dezbateri serioase.
Multumesc pentru raspunsul amplu, domnule Felea ! Intai, pe puncte:
– Orban vorbeste, in ce priveste pe tara sa, de perspective 30-35 ani. Eu cred ca acesta este orizontul maxim pentru care un politician cu valente strategice trebuie sa se gandeasca. Desigur, exista si un viitor la 100 sau 200 de ani, explorarea acestuia este, insa, apanajul filosofilor
– Orban a spus de mai multe ori, ca locul Ungariei este in UE. Acest lucru este sistematic negat, transtalmacit, distorsionat in media meainstream europeana. Pentru el nu locul Ungariei in UE este problema principala, ci structura, modul de functionare a institutiilor europene. A fi european (a apartine unei civilizatii) si a fi adeptul unei institutionalizari a UE (a accepta un status quo) sunt lucruri diferite. Sigur, in functie de evolutiile ulterioare si el reformuleaza, nuanteaza aceasta pozitie. Prima pozitie, acum 3-4 ani a fost a „pacii interne”: adica propunerea ca miezul occidental (cei apropiati de axa Franta-RFG) sa accepte ca tarile din Europa Centrala si de Est sa nu participe la reconstructiile postnationale a societatilor europene – migratie, revolutie LGBTQ… etc. Cum a mai spus in diferite interviuri, el a angajat, clar, discutii directe cu sefii de stat pe aceasta tema in Consiliul European (lucru pe care eu nu am vazut in presa europeana, desi aceasta tema nuanteaza serios discutiile cu privire la „calitatea statul de drept”). La Tusnad, acum, a revenit cu o noua diagnoza: in UE se produce o schimbare majora datorita faptului ca axa Paris-Berlin isi pierde importanta si relevanta. Datorita razboiului si influentei SUA a aparut o noua axa: Marea Britanie-Polonia-tarile baltice si cele scandinave. Sub acest aspect, el explica si conduita lui Scholz care, la inceput, promitea casti combatantilor din Ucraina ca apoi sa ajunga la tancuri si proiectile. Opinia publica taxeaza aceasta atitudine ca „incoerenta” lui Scholz, dar – cum spune Orban – este o atitudine pragmatica care reflecta procesul alinierii la noua axa.
Orban a mai caracterizat si schimbarea „substantei” politicii in Europa. Starea „postnationala” din Europa de vest creaza o falie in politica, contrapune elitismul si populismul. Elitistii sunt rupti de problemele reale ale poporului si „sunt suparati pe popor” ca aceasta nu vrea sa inteleaga scopurile propuse de ei. Aceasta ruptura a cauzat fenomenul vizibil de dupa alegerile pentru PE, si anume: electoratul este mai la dreapta de elitele tarilor respective. Iar raspunsul dat la aceasta discrepanta, de a-i numi aceasta parte a electoratului ca „extremist” si de a institui diferite carantine politice (coalitii) sau mediatice impotriva acestui segment, dauneaza grav democratiei.
In privinta asertiunii Dvs. ca V.Orban mediaza pentru o Europa care devine satelit al Chinei, eu cred ca acest lucru nu-i adevarat. Termenul cheie aici, despre care s-a scris si o carte, este „conectivitatea”. Orban crede ca Europei nu-i face bine daca se izoleaza de economiile emergente din Asia. Europa, spune el, putea sa se creada in fruntea modernizarii numai atata timp cat dezvoltarea moderna era apanajul numai al Occidentului. Dar nu mai este asa, spunea Orban si acum la Tusnad, iar valorile universale nu functioneaza ca soft power catre aceste noi lumi si economii emergente. In aceasta situatie, daca Europa se inchide in ea insasi, decaderea ei se va accentua si mai mult (fiind deja palpabila, demonstrabila si azi). Ungaria, in aceasta situatie, este interesata sa devina un conector economic intre Europa si economiile asiatice, poate castiga mult din aceasta pozitie. Se si exemplifica acest lucru in Ungaria prin proximitatea faricilor de automobile din Germania cu noua tehnica de electromobilitate venind din China (BYD, fabrici de acumulatoare). E o pozitie complicata sa faci o mediere de acest tip, recunoaste verbal si Orban, dar e si o posibilitate imensa de a depasi faza de periferie interna a unei Europe in picaj economic.
Totusi, Orban nu vrea sa se desolidarizeze de Europa, doua propuneri de pe agenda presedintiei UE reflecta acest lucru: 1) punerea in centrul politicilor UE a maririi competivitatii, 2) asezarea in plin plan a politicilor demografice, a politicilor de familie in toata Europa. Intrucat o mare parte a problemei Europei vine dinspre declinul demografic.
Sa nu credem ca ne aflam cu chestiunea relatiei Occidentului cu China, Rusia intr-o problema neconceptualizata. Huntington a spus acum 20 si ceva ani, ca problema Occidentului este ca se crede singurul purtator al unor valori universale si, astfel, are un ascendent fata de celelalte civilizatii. Occidentul (civilizatia occidentala) ar trebui sa renunte la aceasta falsa superioritate, pentru ca poate deveni contraproductiva… Ceea ce se cam si vede acum.
Domnule Miklos Bakk, dialogul cu dumneavoastră este o adevărată plăcere!
Aș induce în dialog încă două idei.
Mulți comentatori consideră că meritul uriaș al lui Xi Jinping este că, prin guvernarea sa autoritară asupra partidului și statului a pus capăt naționalismului haotic emergent și l-a direcționat. Dar Xi nu este veșnic. Nici prietenia Xi – Putin nu este veșnică. Iar din punct de vedere geopolitic, Rusia poate redeveni oricând adversarul apropiat al unei Chine in care nationalismul va erupe candva și va propune o cauză lesne de atins, în timp ce Occidentul este un adversar ceva mai îndepărtat.
Ce va face Europa intr-o astfel de situație?
Și, o a doua observatie, Asia nu este China. Nu încă. Occidentul nu are la fel de multe dispute de armonizat cu Japonia, Coreea de Sud sau India și abordările sunt diferite. Asia în sine nu este un continent pe care îl abordezi la pachet. Nu Statele Unite sunt cele mai preocupate de ascensiunea Chinei, ci vecinii acesteia.
Așadar „ascensiunea Asiei” că viitor centru al lumii este tot atât de incertă ca premisă strategică pe cât de preocupantă este capacitatea Occidentului de a continua să-și mențină inițiativa și influența în plan global.
Domnule Felea, aveti dreptate, dar ideile induse de Dvs. pot duce si la alte concluzii:
1. Da, Rusia si China nu sunt legate intr-o prietenie eterna. Prietenia lor este conjuncturala. Si, intr-un fel, si rodul greselii strategice facute de SUA. Degeaba avertiza Kissinger ca nu este buna o politica strategica care ii uneste pe aceste mari puteri, acest lucru s-a produs. 2. Razboiul din Ucraina nu este in primul rand rezultatul arogantei Rusiei si a nesocotirii normelorr internationale (este si aceasta, fara nici un dubiu, dar Rusia nu este singura mare putere care actioneaza asa…),, ci este ultimul (?) act, intarziat, al descompunerii URSS. A vedea acest lucru necesita mult mai mult simt istoric pe care foarte multi occidentali, politicieni, nu-l au sau nu doresc sa-l aiba, respectiv sa-l introduca in analiza.
3. Cu nationalismul Chinei as fi mai precaut. Nu ca n-ar exista, dar in cultura chineza, marcata de confucianism, altfel sunt administrate pornirile publice. Recomand o carte interesanta: Zhang Weiwei: The China Wave: Rise of a Civilizational State. Hackensack (New Jersey), World Century Publishing Corporation, 2012.
4. Ascensiunea Asiei. Aveti dreptate, Asia nu este o unitate organica. Dupa cartea lui Edward Said: Orientalism, 1978 suntem dispusi sa vedem chiar si Asia intreaga ca o „unitate”. Foarte gresit. Eu m-am referit la Asia ca la o metafora: multimea unor state si economii emergente care acum, clar, sunt competitorii occidentului.
5. Da, intrebarea fundamentala pentru noi: ce va face Europa? Nu am raspunsuri, dar cred ca Europa trebuie sa gaseasca o rezolvare la o contradictie: Europa este, pe de o parte, o unitate civilizationala. Pe de alta parte Europa nu poate fi institutionalizata in forma unei federatii puternice.
Stimate domn Bakk M:
1. VPutin este oficial inculpat de Curtea Penala Internationala de crime impotriva umantitatii. Adica e declarat criminal de razboi. Acest lucru inseamna ca nu poti discuta cu rusii. Mai ales atunci cand esti amenintat la nivel inalt cu exterminarea nucleara totala. Intr-o astfel de situatie iti mai ramane doar sa te inarmezi si sa te aperi. Orice fel de negociere nu poate fi facuta sub amenintarea armelor.
2. Razboiul din Ucraina pune sub semnul intrebarii daca rusii mai sunt dispusi sa recunoasca institutii internationale si sa incheie tratate cu alte state. Eu zic ca nu. Nu in forma actuala. Asa cum au pus ei problema, neaga pur si simplu dreptul unui stat de a exista, asa cum este el recunoscut de ONU. In conditiile astea, Rusia trebuie eliminata din toate tratatele si organismele internationale pe care le neaga.
3. Domnul Orban NU avea mandat sa reprezinte comunitatea europeana din care pretinde ca face parte. Comunitatea din care pretinde ca face parte, se bazeaza pe reguli, pe norme pe un cadru legislativ foarte strict ce presupune, printre altele, si o renuntare partiala la propria suveranitate. Accepti regulile sau iesi din aceasta comunitate daca nu-ti convine. Bineinteles, poti reforma ce vrei, cum vrei dar numai daca respecti drepturile celorlalti membrii ai comunitatii de a decide asupra cursului de urmat de comunitate. Asta inseamna deocratie, nu ce “’’mediaza” dl Orban. Cat despre Europa privita ca un satelit al Chinei, ar fi bine sa vedeti ce investitii chinezesti face dl Orban si apoi sa vorbiti….
Eu, cred ca Ungaria vrea sa fie “conector” intre UE si tarile asiatice, dar poate si Romania vrea, poate mai sunt si altele si atunci Ungaria trebuie sa stea la rand, cum e civilizat. Oricum e o problema comuna tuturor statelor europene si trebuie privita in acest context, nu separat.
4. “Axa” Marea Britanie – Polonia – tarile baltice si scandinave se afla direct in “bataia pustii” rusesti. Polonia, in special, stie foarte bine ce incredere poti avea in cuvantul rusesc. E normal sa se pregateasca pentru ce e mai rau. Nici Romania nu ar trebui sa doarma ci ar trebuie sa intre activ, militar in special, in “axa” cu un rol cat mai important. “Fratia” ruseasca a durut foarte tare, si inca mai doare.
Încercare de transformare a personajului Orban Viktor într-un personaj pozitiv și digerabil. Numai că Orban Viktor nu este filozof ci politician, deci mesajele și acțiunile sale sunt subordonate unor scopuri politice(foarte străvezii de altfel). A considera că Orban Viktor vrea să schimbe lumea pornind de la micuța Hungaria este ridicol, chiar prostesc. În definitiv, cine mai e Hungaria asta și ce vrea ea?
Lucrurile sunt mult mai simple dacă discutăm în cheie politică. În UE Hungaria este izolată geografic și politic și vede cu spaimă cum relevanța ei se topește ca lumânarea. În plus, amintirile Hungariei Mari sau ale odiosului Imperiu Austro-ungar îi creează tot felul de ifose și agresivități.
Deci, de ce se zbate nebunește Hungaria? Păi a spus-o Orban la Tușnad: în Europa s-a format o nouă axă de putere UK+POLONIA+UCRAINA care a luat locul axei Germania+Franța predispusă la colaborare cu Rusia, axă preferată de Orban pentru că spera că această axă „să facă dreptate Hungariei” precum altădată pactul Ribbentrop-Molotov, Diktatul de la Viena,etc.
Din când în când popoarele înnebunesc, Hungaria a mai trecut prin boala asta în 1848(Kossuth), 1919(Bela Kun) sau 1956( Naghi Imre). Se pare că Orban Viktor va fi al patrulea….
Putin a mers mult prea departe pentru ca cineva cat de cat respectabil sa faca/ intermedieze vreo PACE cu el si rusia lui.
Rezulta ca nu va fi nicio PACE adevarata – cum nu e nicio pace intre Corei/ nicio pace incheiata de Rusia si Japonia.
Problema insa e putin mai complicata in cazul de fata. Deoarece, cat mai ramane din Ucraina e cam putin – daca ne uitam in gura lui Putin – si nici nu prea poate fi integrat rapid niciunde prin structurile occidentale.
Rezulta ca ARMISTITIUL care va fi pana la urma semnat, indiferent de cine va fi la casa alba, NU poate fi decat un PRELUDIU pentru o noua faza a conflictului armat – posibil sa devina GLOBAL mai mult sau mai putin militar si hibrid -, cel putin atata timp cat putin si gashca lui ctrl rusia.
Poi, nu?
E vreo Japonie sau Germanie in IMEDIATA vecinatate a Ucrainei (rusilormici/ rutenilor/ rushini), sunt chinezii coreeni, a spus vreodata presedintele Chinei ca coreea ar fi CHINA?
A fost Kievul o PERIFERIE vreodata a muscalilor?
(ce vedeti cand va uitati pe o harta vizavi de tzara voastra?
Imperiul rus a fost fondat de Petru cel MARE, care i-a pus capitala la Sankt Petersburg.
MOSCOVA a devenit capitala URSS – pana pe vremea lui Petru cel MARE era net inferioara Kievului in absolut toate privintele -, capitala IMPERIULUI ROSU, da.
Abia dupa 1920 si foametea organizata de rusi Kievul a devenit o periferie…
Cine spune ala este”, dar oglinda in oglinda la plus infinit!
Dl Cristian Felea este un autor de analize documentate, cum este si cea de fata, foarte densa in informatii din surse publice, deci se poate spune ca domnia sa lucreaza cu materialul clientului. Punctele de vedere personale, conforme sau critice, tin de dreptul la opinie, care in acest caz sunt convergente cu discursul european oficial, de la Bruxelles. Punctele de vedere ale d-lui Viktor Orban sunt divergente, in raport cu aceeasi referinta. As observa insa si un alt lucru, care mi se pare esential. Conectivitatea – subscriu la acest termen – promovata de Viktor Orban si Ungaria are un mega precedent istoric in secolul trecut. Presedintele roman Nicolae Ceausescu si Romania au sustinut si implementat activ o conectivitate intre Est si Vest, intre SUA si China, intre Arabi si Evrei etc. In treacat amintit, in acest sens, au fost probe exceptionale vizitele in Romania ale presedintilor americani Richard Nixon, in 1969 si Gerald Ford, in 1975, primirea fastuoasa la Londra a liderului roman de catre regina Britaniei, in 1978 etc. Deci, nimic nou sub soare, Orban si Ungaria s-au insp[irat de la Ceausescu si Romania.
„Europei care se încăpățânează să fie o democrație deschisă, liberală și progresistă.” Poate ar trebui să clarificăm un pic termenii.
Ce înseamnă „democrație deschisă” ? Deschisă spre ce ? Spre curente bizare și deloc spre conservatorism moderat ?
„democrație liberală” in sensul liberalismului clasic sau in înțelesul dat termenului in US adică liberalism = socialism ?
„democrație progresistă” = negarea valorilor care au creat civilizația europeană, culpabilizarea istorica și îmbrățișarea absolută a unor așa-zise valori din registrul speculativ psiho-D.E.I. ?!?
„Viktor Orbán a explicat […] că Europa trebuie să se schimbe, să devină puțin câte puțin iliberală, conservatoare, naționalistă[…].
Dacă iliberalismul, conservatorismul și naționalismul sunt definite de respingerea unor tendințe accentuat decadente, de respingerea batjocoririi unor simboluri universal europene/naționale și refuzul schimbării cultural-sociale prin adoptarea zgomotoasă a unor norme străine (de noi prin îmbrățișarea unei migrații masive) ciudate păi, să-mi fie iertat, dar sună cât se poate de rezonabile. Dacă normalitatea și bunul simț comun și moderația sunt etichetate drept conservatorism și iliberalism reprezintă curente chiar atractive aș spune.
Punctele viii&ix ale raportului Orban mi se par f.interesante și de bun simț. De asemenea par rezultatul unor observații atente și al unor reflecții mature în spectrul realist al geopoliticii.
Nu văd utilitatea dezlegării dilemei poziției lui Orban de „broker serios, neutru, imparțial sau dacă demersul său provine dintr-un calcul politic care are drept ținte alte obiective, ascunse”. Poate fi cineva, nowadays, considerat „broker serios, neutru, imparțial” ?!? Suntem noi imparțiali? UE, US, CHN ? Să fim rezonabili !
In actuala situație, tuturor li se poate imputa că „demersul […] provine dintr-un calcul politic care are drept ținte alte obiective, ascunse”.
Dacă punem problema in sensul tintelor&obiective ascunse/al „motivelor cele mai adevărate dar despre care nu vorbește nimeni”(Thucydide) ne găsim imediat într-un „dead end”. Orice inițiativă serioasă e automat suspectă de partizanat.
Important e să observăm realitatea observațiilor&concluziilor și utilitatea demersului.
Încă o dată trebuie constatat cât de proactivă și avansată e politica externă HU și cum se poziționează la un nivel geopolitic superior celui de care, in mod normal, poate dispune. Poate e prea îndrăzneață, prea determinată dar creativă și oportunistă. We’ll see.
Despre Ro.pot să remarc o discreție/pasivitate utilă 👍 in lipsa unei politici externe creative.
Dacă îmi aduc bine aminte semestrul Ro.la președinția UE a fost văzut ca o sarcină dificilă greu de gestionat. Acum ptr.HU pare o oportunitate de neratat.
Prea multe comentarii cu avengura globala… Am sa ma rezum la interesul imediat al Romaniei si pericolul unei ungarii revizioniste. Din curiozitate, priviti harta etnica a Romaniei si incercati sa ghiciti punctele sensibile ale vreunei posibile viitoare dezordini mondiale. Daca USA se retrage din postura de jandarm, vin vremuri tulburi marcate doar de dreptul fortei.
Insa nu imi fac griji nici trump nici vance nu sunt prosti si stiu ca USA nu poate supravietui fara hegemonie.
„Dacă Kievul refuză, ajutorul militar și umanitar al Washingtonului, mult, puțin cât este, încetează. Dacă Moscova refuză, atunci Washingtonul va livra ajutor Ucrainei fără limite, ca să aducă Rusia la realitate. Vor fi multe victime umane? Posibil, dar nu are a face cu Casa Albă.” Unde este problema in aceasta abordare? Mi se pare foarte logica abordarea. Deocamdata, ma indoiesc ca Kievul va face pace cu Rusia si va ceda teritorii fara „unda verde” de la Washington, adica inainte de alegerile din noiembrie. Kievul va lupta in continuare cu Rusia si va accepta armele NATO sau cel putin va da impresia ca lupta. Desigur, arme mai sofisticate si mai grele pentru Ucraina, inseamna si un risc mai mare de escaladare, insa acest lucru depinde de mai multi factori si nu stim daca Rusia va escalada neaparat sau va trece la negocieri. Insa, daca tu, Kyleba (cu acordul lui Zelensky), mergi in China si discuti cu liderii chinezi despre pace la indemnul lui Orban, in conditiile in care intreg Occidentul te-a sprijinit pana acum cu miliarde si cu arme, inseamna ca meriti sa-ti pierzi intreg teritoriul Ucrainei si sa fii alungat de rusi de la conducere. Inseamna ca liderii Ucrainei sunt la stadiul de rame care refuza sa mai lupte si care cauta pacea si ploconirea in fata lui Putin. Kyleba nici macar cu gandul n-ar fi trebuit sa ajunga in China, daramite sa mai stea de vorba cu un comunist ca Wang Yi. Daca a ajuns Orban sa domine relatiile externe europene si sa faca el „pace”, atunci este grav. Adevarul este ca, Orban a acceptat bugetul pentru Ucraina, Orban a primit derogari pentru a nu mai ajuta Ucraina cu arme si bani, Ungaria a refuzat luni de zile accesul Suediei in NATO, de votul Ungariei a depins investirea lui Rutte ca sef al NATO, Ungaria a facut parteneriate economice cu China, investind in infrastructura feroviara si rutiera care va fi folosita ca noua ruta comerciala din Asia („Drumul Matasii”) si, atat timp cat Ungaria va avea un cuvant de spus si un vot de dat in Consiliul UE (cu majoritate calificata), va face regulile in politica europeana interna si externa. Pentru ca poate.
Un articol cu dusuri si intorsuri menit mai degraba sa confuzioneze decat sa clarifice lucruri,din care ramai cu cu cateva impresii clare :
1 ) Trump si JD Vance sunt doi „tampiti” ,adepti convinsi ai totalitarismului si ai populismului desantat care desigur au ” intenția de a provoca apusul republicanismului democratic în Statele Unite în favoarea unei guvernări autoritariste, dacă nu de-a dreptul dictatorială a Uniunii, sub pretextul că „actualul sistem federal” nu mai este adecvat și trebuie înlocuit cu un „sistem partizan și autoritar”. La Trump sistem partizan înseamnă să-și planteze membrii de familie și amicii în diverse poziții publice, la Vance înseamnă că administrația trebuie făcută de membri și simpatizanți de partid aliniați ideologic !”
Un exemplu evident de propaganda partizana ( anti Trump – Vance ) care se vede chiar si de pe luna !!
2 ) Nu ne lamurim prea bine ce se vrea de fapt de la razboiul din Ucraina,continuarea lui pana la ultimul ucrainean ? Asta este evident ca se va intampla datorita superioritatii rusilor iar daca se implica NATO cu trupe la sol vom avea un Al-3-lea Razboi Mondial de toata frumusetea. Solutia rationala este negocierea unei paci care in mod absolut va presupune cedari teritoriale din partea Ucrainei. Doar lunaticii sau atatatorii la razboi pot crede ca rusii se vor retrage din teritoriile ocupate cu pierderea a sute de mii de victime din randurile lor si cu pierderile materiale aferente. Oportunitatea pastrarii integritatii teritoriale a Ucrainei s-a evaporat odata cu incalcarea Acordurilor Minsk 1 si 2 si a Intelegerii de la Istanbul… cine le-a incalcat se stie …n-a fost sa fie !!
3 ) Romanii au ,in general, o atitudine rezervata fata de unguri din motive istorice cunoscute. Asta nu inseamna ca tot ce provine din acea directie trebuie infierat cu manie proletara. Concret, initiativa de pace a lui Orban trebuie privita si dinspre partea ei buna,incetarea distrugerilor materiale si a pierderilor de vieti omenesti datorate faptului ca unii stau prost cu hubrisul !
4 ) Spaima ca America nu va mai apara Europa. Trump a spus doar ca tarile europene trebuie sa contribuie si ele la propria lor aparare prin cresterea cheltuielilor lor militare avand in vedere ca America are nevoie de bani in interior pentru a reface ,infrastructura,sistemul de sanatate,educatie etc,etc. Asta nu inseamna in mod automat izolationism ci pragmatism ! Unele tari europene au trait bine mersi sub umbrela americana iar Trump vrea sa le aduca la realitate !
Pentru ca s-au atins subiecte diferite in legatura cu care ar mai fi multe de spus s-ar putea scrie un comentariu chiar mai mare decat textul autorului.Ma opresc totusi aici . Am sa inchei cu un citat :
Ignore the haters. Always remember the famous words of George Carlin: Think of how stupid the average person is, and realize half of them are stupider than that.
IL doare pe ORBAN undeva de vietzile ucrainenilor…, distrugerile materiale… si PACEA lumii, in general!
Stie perfect ca NU are cum fi nicio PACE cu rusia putinista si se baga in sema, cum se baga ceaushul in perioada de glorie a sa. EL l-a trimis pe Kuleba in China vanzadu-i un pont/ facadu-i lipeala…
@Sile 2
Punctul 1:NU e nevoie de ceea ce ati numit propaganda domnului Felea pt. ca multi americani de rind,votanti republicani si simpatizanti sa se sature de trump si de trumpism si sa declare ca NU il vor vota in nioembrie, am mai scris asta mai sus.
Punctul 4: o fi avind geniul Americii un program genial in privinta politicii externe si a NATO dar in materie de politica interna se pare ca geniul a luat-o…Jenial de jenant pe aratura si tot mai multi republicani/simpatizanti care au declarat ca l-au votat in 2016 si in 2020 (youtube.com republicans against D Trump sau cum se numeste grupul) afirma raspicat ca s-au cam saturat de el.Average stupidity?!Ramine valabila pt sustinatorii MAGA gen gorila care-si zice Hulk Hogan (spectacolul dezgustator de la Conventia Rep e reprezentativ pt. profilul de personalitate al adoratorilor tipici) si nivelul lor intelectual cam scazut.Se pare ca MULTI si tot mai multi votanti republicani NU prea se incadreaza in profilul descris de Carlin din moment ce afirma raspicat ca s-au saturat de individ,de pornirile lui dictatoriale,de narcisismul lui patologic concluzionind ca o revenire a acestuia la CA ar fi toxica.”ignore the haters”?! Hmmm, cind atitia oameni de calitate, republicani si nu comunistii si stingistii democrati mult blamati se pronunta impotriva revenirii acestuia, atunci inseamna ca e O PROBLEMA SERIOASA NU cu haterii, ci cu subiectul in cauza….Oameni de rind care au renuntat la dihotomiile stupide de tipul alb negru,republicani vs democrati; republicani care au in vedere INTERESELE GENERALE ale tarii.PROBLEMA la care ar trebui sa reflectati e DE CE elita republicana insista sa-i sprijine candidatura acestui bolnav psihic, narcisist si megaloman….?!?!MAGA sau altceva ce NU prea are de-a face cu MAGA? Sa duci intentionat o tara ca SUA cit mai aproape de prapastia razboiului civil?!?Macar ca senilul Biden s-a retras desi Kamal nu-i nici pe departe inlocuitorul ideal.>. Ce sa-i faci, la o pop. de peste 300 de miioane de loc. de la „farul calauzitor al democratiei” ma asteptam la altceva…
Cit despre Orban….No comment;”vrabia malai viseaza”(in cazul celor care-l cred) da’ mai e si vorba aia „umbla cu cioara vopsita”.
Pardon, ma adresam domnului Sile1.
Istoria nu se repetă, pentru că ea, Istoria, este un vârtej de evenimente, dar fără legătură între ele. Istoria însă ne repetă mereu că natura dă, ciclic, naștere unor specimene funeste, decăzute, schizoide. Deși istoria fiecăruia dintre acești dedpoti, rosi de maladii incurabile, cariați de molii și de vicii, pare alta, îi unește cruzimea. Barbarul, criminalul, sângerosul Putin – cel mai pervers și mai medieval din sec. XXI-lea – este un derivat al naturii inumane al Colosului cu picioare de lut și are toate trăsăturile și defectele care caracterizează pe un individ tocit la colțul roșu de partid autocrat. Cruzimea rușilor nu are sfârșit. Putin a moștenit păcate grele si lasă păcate grele și nedreptăți mari de mostenire. Căci cruzimea ancestrală moștenită de fiecare stăpân diabolic al „Sfintei” Rușii este înmânata intre generații, de la mamă la fiică, de la tată la fiu și așa mai departe. In plin sec.XXI, rușii, de la mic la mare, bogat sau sărac, refuza să urmeze preceptul care spune: „Să traiesti și să lași pe altul să trăiască”, pretinzând monstruos de c(l)inic, ca in sec.al XV-ea, moștenirea temporală a vechiului imperiu mongol. Or, tradițiile tataro-mongole dainuie încă la MoscaUlus. Bolnavul n-a pierit din ea, dar nici nu s-a înzdrăvenit niciodată. Nici Petru I n-a reușit să facă dintr-un stat tataro-feudalo-politienesc un imperiu european. Nici urmașilor urmașilor nu le-a reușit operația de a altoi păgâna Rusie cu Europa modernă. Le-a reușit „Operațiunea teroristă criminală specială”. Într-un cuvânt, moaștele lui Genghis-Han, cuceritorul Chinei și al Bucharei, al Taskentului, al Turkestanului și al Moscai au fost puse la loc de cinste. De aceea, pacea cu o dictatura fascistă înclinată spre expansiune teritorială și genocid este imposibilă, sau de scurtă durată. Acest lucru nu-l îngrijorează însă pe cernitul porumb el VOrban. Și nu-i pasă de „doctrina” imperialistului autocratic care legalizează folosirea forței brute pentru a păstra Europa de Est in țarcul FSB-ist. Să fi uitat oare corbul păcii de modul sângeros in care KGB-ul a înăbușit revolutia din Ungaria? VOrban nu propune nimic. VOrban se propune pe sine, ca un pion dirijat de Gruparea Criminală „V.V.Putin”. Istoria nu se repetă. Istoria Rusiei confirmă, iar astăzi destul de explicit, că actele de teroare vor crește, originea lor gasindu-se în însăși obârșia colonialismului moscovit. Toxica mass-media rusă confirmă că Hoarda Roșie are sarcina să nimicească totul in cale; totul trebuie pârjolit; „după cum cu o 1000 de ani în urmă, Hunii de sub conducerea lui Atila, sau Hoarda de Aur, și-au făcut un renume”. In concluzie, Rusia și aliatele ei, China, Coreea de Nord, poate și cu Ungaria, dar fără Mongolia, matca lor, vor sa restabilească Hoarda Nepereche. Istoria ne va spune multe. Și totuși, ce si-au șoptit unul altuia Xi, Putin și VOrban? Bineînțeles, despre vrute și nevrute, numai despre pace nu.
Am impresia ca unii au cam uitat spusele lui Macron insusi: “France loves Russia” and “Russia loves France”; the countries should come together sooner or later on world affairs, from Lisbon to Vladivostok, to prevent Russia from forging an alliance with China.” Ei bine, astazi, Putin nu face decat sa-i indeplineasca visul lui Macron, acela de a se uni cu Europa occidentala. „Independenta strategica europeana”, „armata europeana” va suna cunoscut? Este ceea ce-si doreste tarul Rusiei astazi, o decuplare de SUA, acest „dusman” care s-a intins pana la granitele Rusiei (sic!), adica pana la granita cu Ucraina, Statele Baltice si Polonia, adica state considerate de Putin ca facand parte din Federatia Rusa, nicidecum independente. Uite ca n-a iesit pasenta franco-rusa, iar astazi Rusia a facut o mare alianta cu China, cel mai grav lucru care se putea intampla pe Terra.
Repet, fără sprijinul american, Europa s-ar întoarce în Evul Mediu și ar fi dominată de ideologiile totalitare.
Rău îl mai doare pe rumân propria nimicnicie. Când vede cum defilează vecinul pe la teveu ca o vedetă i se înverzerște părul făcut deja măciucă de uluire și invidie și îl trec toate nădușelile până reușește să articuleze un urlet de ciudă cu capitole pe care apoi îl repetă seară de seară la cârciumă, amplificîndu-l cu alți consăteni înciudați, complexați și insignifianți în imaginar răcnet național. Dar nu-i aude nimeni. Nimeni nu-i bagă in seamă pe bieții anonimi ce suferă de bovarism genetic. Ar vrea să fie tartori planetari, visează cu ardoare să pună lumea la cale pe băncuța obosită din parc dar nu reușesc niciodată să iasă din linia trasată și receptată abia la mâna a treia (și nici nu pricep că la ei sarcinile de a mesteca anumite idei vin după trecerea prin cel puțin șapte ierarhii politice și alte șapte trâmbițe cu rang).
Așa că nu se poate opri rumânul din lătrat, prea îl îmboldește oftica. Latră la lună, la stelele altora, la dictatorii blonzi. Ar vrea să iasă pe uliță, urlă că e nerăbdător să participe la măcel, dar pe gât are lanț și de el atârnă o tăbliță pe care scrie „aliat credincios, dar pensionar”. La cum se răstește la dictatorul blond ai zice că o dată scos din lanț ar fi capabil să-l sfârtece pe totalitarist, dar până una alta s-ar mulțumi și cu asasinarea lui de către altcineva, căci ura lui nu e atât de puternică încât să producă și altceva decât zbierete virtuale, emise in șoaptă prin ungherele irelevante ale netului. Dacă îi deschizi poarta și-l asmuți către celălalt dictator o să-ți răspundă că el nu iese cu mâna goală, că e neechipat și prin stepe e cam frig, și ar fi bine ca Europa să se înarmeze in prealabil și să-și trimită tinerii, iară nu bătrânii înțelepți, la lupta cea mare. Mai bine decât să pună el mâna pe pușcă ar fi să le mai dăm niște praștii ‘fraților’ ucraineni, ca să avem noi spectacol in continuare și să putem întreține sentimente nobile de europeni uniți de (diverse) cauze și mai ales de dușmanul comun, satana de la răsărit. Dacă i se spune că s-ar putea ca astfel o națiune să dispară efectiv (de la secătuirea ei economică și de la dispariția prin deces sau migrație a milioane de tineri), probabil va acuza imediat de putinism emițătorul unei astfel de idei reacționare, tipic conservatoare. Dar, cum ziceam, din fericire nimeni nu-i bagă in seamă.
@euNuke _ „Așa că nu se poate opri rumânul din lătrat…”
Inamicii democrației prevestesc de decenii dezmembrarea SUA și a Uniunii Europene. Iar „satana de la răsărit” spune că nu cu Ucraina pe care a invadat-o se luptă, ci Occidentul.
Parteneriatul strategic pe care România îl are cu SUA este în acest moment mai puternic decât armata europeană, iar un atac al „satanei de la răsărit” asupra României ar ucide militari americani care se află în misiune pe teritoriul nostru. Așadar, în prezent, scenariul este puțin probabil.
Dar, indiferenți la problemele reale, pe care le folosesc drept pretexte, propovăduitorii extremismului conservator
uzează violența de limbaj și intoleranța.
Românii au avut o relație bună cu D Trump în primul său mandat, însă americanii înșiși au avut o problemă atunci când a fost atacat Capitoliul. …Și nu spun asta neapărat dintr-o perspectivă globală (deși lumea este tot mai mică și mai „interconectată”), ci din perspectiva intereselor naționale ale României și implicit ale mele.
Nu prea înțeleg ce legătură ar fi intre replicile noastre, domnule. Eu le văd complet paralele.
Și nici legătura dintre Trump și atacul asupra Capitoliului. Dumneavoastră credeți sau insinuați că Trump ar fi ordonat acel atac? Dacă da, atunci cum explicați prezența agenților FBI in rândul gloatei ce a ‘invadat’ clădirea cu ușile vraiște și absența oricărei mărturii valide asupra rolului conducător al lui Trump in acțiunea oarecum violentă ce a urmat deși mișcările extremiste ce au declanșat protestul și mobilizarea erau puternic infiltrate?
Dacă ar fi să speculăm, nu cumva stânga globalistă, aripa antiamericană de sub patronajul lui Xi, ar fi avut tot interesul de a-l distruge cel puțin mediatic pe Trump prin asocierea cu o insurecție imaginară pentru a preîntâmpina noi surprize de dreapta la Casa Albă?
Vedeți ce alergie au acești numeroși corifei ai progresului de tip nou față de orice element vag conservator și cum încearcă să-l asocieze extremismului? Asta in timp ce uzul extremismului verbal și chiar a violenței fizice de către stânga este ignorat cu grație…sau minimalizat…De altfel tot mai frecvent in ultima vreme mulți intelectuali contaminați de progresismul (climatic, identitar, corporatist) consideră că extremismul ar fi devenit cumva apanajul conservatorilor, asta deși aceiași intelectuali, dacă și-ar citi textele de acum douj’ de ani ar descoperi cu stupoare că ar putea fi catalogați cu ușurință…ca naționaliști și conservatori. Luați doar atitudinea față de redefinirea instituției căsătoriei – ce gândeați asupra chestiunii in urmă cu 20 de ani și cum vedeți lucrurile acum. Deci o micro-revoluție s-a petrecut in mentalitatea oamenilor de bine, a formatorilor de opinie, wannabe sau veritabili, căci de cele mai multe ori opinia nu le aparține, ci le-a fost re-formată pe nesimțite, in centrele virtuale de re-educare globală (ce activează in special prin scenaristică de holiud și retorică de feisbuc).
Referitor la ceea ce spune dl Bakk Miklós, pe puncte, mai sus: 1. Cred ca este o grava greseala de perceptie in a nu vedea realitatea ca Rusia si China sunt aliati naturali. Aceasta relatie speciala este data de apartenenta lor la o entitate geografica comuna, Eurasia, care in acelasi timp e cunoscuta geopolitic drept Orient, si e normal ca acestea sa aiba puncte tari (SWOT) sau natiuni nucleu (Huntington), cum are Occidentul, lucru pe care nimeni nu-l pune la indoiala. 2. Razboiul din Ucraina are cauze originare si profunde, cum sunt recuperarea teritoriilor ruse cedate Ucrainei de catre Lenin in 1922 (Novorussia, având ca principale orașe Sumi, Harkov, Lugansk, Donețk, Zaporojie, Herson, Odesa) si Crimeea de catre Hrusciov in 1954. Sigur, acum Putin si Rusia primesc numai critici si sanctiuni, dar lucrurile se pot schimba, istoria este o doamna capricioasa, cum spunea cu intelepciune si vizionarism Mihail Gorbaciov. 3. E posibil sa aveti dreptate in privinta „nationalismului chinez”, dar as fi atent la doua lucruri, la autorii chinezi care scriu din si poentru Occident despre China, cat si la mandria nationala in crestere a chinezilor pentru tara lor ajunsa in clasamentul superputerilor mondiale, iar acest nationalism a fost vizibil cel mai recent si este la JO 2024 de la Paris. 4. Asia nu este o unitate organica?Cred ca mai corect este ca nu a fost, avand in vedere punerea intre paranteze a Indiei de catre colonialismul britanic, imperialismul japonez si scindarea Koreei, dar si aceste lucruri sunt in schimbare, iar numarul tarilor asitice aderente la visul „Secolul Asiatic” este in crestere. Si aici, atentie la autorii occidentali! 5. SUE nu e o solutie fezabila pentru o Europa a natiunilor, dar asa cum in varful unui munte se poate ajunge pe mai multe cai, va fi gasita si o cale pentru a substitui sui generis federalizarea, si deja mare parte din noile surse de putere ale Europei a fost data de UE, cred ca problema e de a o pefectiona, poate ca pe doua viteze nu este o idee rea, cu conditia ca cei de pe inelul doi sa fie compensati cu dreptul de a avea relatii economice cu Orientul (ceea ce nu ne poate da Occidentul, pentru a nu exista riscul de a se slabi pe sine insusi, putem lua din Orient, care este o mega piata de resurse si desfacere, o relationare economica si comerciala din care putem castiga si noi si ei).