luni, iunie 17, 2024

Povestea teroristului Max Goldstein și meandrele istoriei

Odată cu volumul Povestea unui terorist (Editura Omnium, București, 2022), Stelian Tănase revine la o ocupație și la un domeniu de cercetare ce l-au consacrat. Ocupația de istoric specializat pe evoluția comunismului european, pe splendoarea și decăderea acestuia, pe analiza meandrelor vieții și activității unora celor ce l-au servit și care, în marea lor majoritate, s-au manifestat, măcar într-o parte a existenței, ca oameni ai subteranei. O condiție nu doar socială, ci și caracterială ce le-a rămas în specific, în ADN, și după ce hazardul istoriei, i-a făcut pe unii dintre acești marginali vremelnici deținători ai puterii. Ai unor înalte funcții în ceea ce se numea conducerea de partid și de stat.

Autorul masivului volum Clienții lu’ tanti Varvara scrie de data aceasta despre un moment despre care, în ultimele decenii, s-a vorbit foarte puțin. Atentatul din Senat comis de un mic grup de anarhiști (teroriști) în luna decembrie a anului 1920. Grup avându-l în frunte pe Max Goldstein din care mai făceau parte Leon Lichtblau și Saul Ozias. Dar care a mai fost gardat de alte câteva persoane. În marea lor majoritate de etnie evreiască.

Tocmai etnia făptuitorilor a determinat reticența, prudența istoricilor în abordarea și aprofundarea subiectului. Or, unul dintre principalele merite ale cărții scrise de Stelian Tănase este acela că demonstrația este în așa fel condusă încât nimeni, nimeni cu scaun la cap, nu ar putea să-i aducă autorului acuzații de antisemitism.

Semnatarul volumului a cercetat arhive, a întors pe toate fețele documente ale Siguranței. A citit  cu acribie ziare ale vremii, a comparat și comentat critic felul în care felurite publicații au relatat și actul criminal al troicii, și procesul care, măcar la începuturi, s-a confundat/amestecat cu acela al participanților la Congresul de înființare a Partidului Comunist din România. Stelian Tănase examinează și verdictul, și ceea ce a urmat după. Comentează critic felul în care comuniștii români ca și aceia la comanda cărora acționau ei, cei de la Moscova, s-au răsucit. Așa încât  după moartea lui Max Goldstein i-au instrumentalizat sacrificiul, transformându-l peste noapte într-un erou al clasei muncitoare. Asta după ce o bună bucată de vreme, ca urmare a reorientărilor impuse de noul conducător de la Kremlin, I.V. Stalin, l-au ignorat pe Max Goldstein, din dorința de a realiza o disociere clară între comunism și terorism.

De precizat că Stelian Tănase insistă, revine, repetă, și nu o face defel inutil, asupra detaliului că Goldstein nu a fost niciodată membru al Partidului Comunist. Chiar dacă relativ frecvent a făcut vizite la Moscova, a beneficiat direct sau indirect de subvenții, și-a desăvârșit formarea în vecinătatea unora precum  Mihail Gheorghe Bujor, Ghiță Moscu sau Alecu Constantinescu, cu toții cu mii de fire legați de bolșevism și de esența terorist-totalitară a doctrinei.

Atitudinea comuniștilor din țară ca și a celor de la Moscova este simptomatică pentru felul în care roșii și-au scris și rescris istoria în funcție de interesele lor de moment și de ordinele celor aflați în frunte.

Un al doilea mare merit al cărții lui Stelian Tănase este că, fără a-și abandona nici un moment condiția de cercetător, de analist al faptelor istorice, Stelian Tănase realizează asocierea dintre istoricul de profesie și autorul de romane binecunoscut. Nu, Povestea unui terorist  nu este nici pe departe o biografie romanțată, nu este nici ceea ce s-ar numi un roman istoric. Și cu toate astea cartea are dinamism, seamănă pe alocuri cu o investigație de tip detectivist. Reconstituie destinul unui monstru, încercând să deslușească de ce Max Goldstein a ajuns să fie astfel.

Goldstein s-a născut la Bârlad, într-o familie săracă, cu mulți copii. A avut parte de o educație sumară. Era dezavantajat fizic. Nu a avut la maturitate decât 1, 62 metri. Era parcă predestinat anonimatului, dacă nu cumva chiar eșecului. A reușit să termine doar două clase primare, și-a încercat apoi, fără succes, norocul, vrând să urmeze cursurile unei școli comerciale. Nu a izbutit. Viața lui a mers din rău în mai rău. A navetat pe ruta Bârlad, Odessa, București. Moscova și, iarăși, București. S-a înflăcărat în clipa în care a intrat în contact cu ideile anarhiste, la un moment dat în mare vogă și la Odesa, și la Moscova, a sperat că Moscova își va exporta revoluția. A fost fascinat de bandele înarmate, li s-a asociat, a comis el însuși acte teroriste ce au funcționat asemenea unor prefețe ale atentatului din Senat. A fost recrutat de Zacordotul condus de un anume Abraham Grinstein. A dobândit o infirmitate în iulie 1918, a devenit ciung, fapt ce a fost de natură să îi alimenteze imensul lui complex de inferioritate. Și-a căutat patroni sau protectori precum Racovski, Mihail Gheorghe Bujor sau Ioan Dic-Dicescu. A pregătit neglijent atentatul, a realizat el însuși bomba, a ales locul public, de incintă, în care aceasta urma să explodeze. Explozivul s-a dovedit a fi de proastă calitate. De aici și numărul relativ redus de victime.  A fost relativ ușor prins. Nu numai el, ci  și tovarășii lui. Nu a avut nici pe departe adeziunea dorită în opinia publică. A fost încarcerat la Doftana după ce a primit o condamnare la muncă silnică pe viață. A intrat, la un moment dat, în greva foamei. Care i-a fost fatală. Greva nu a avut prea mari efecte ori ecouri. A devenit utilă doar după moartea lui Max Goldstein.

Stelian Tănase detaliază pe îndelete toate aceste fapte. Însă- și astfel cartea dobândește un al treilea mare merit- în asociere cu ceea ce s-a întâmplat la Moscova și nu numai. Cu felul în care Lenin și, mai apoi, Stalin au încercat să răspândească practica de esență comunisto-teroristă în lume.

Stelian Tănase- POVESTEA UNUI TERORIST; Editura Omnium, București, 2022  

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Cum nu prea stim mare lucru despre cazul aratat si cum nu am citit cartea scrisa de istoricul Stelian Tanase nu putem spune „mare brinza” despre subiect .Putem, insa ,sa privim, cu surprindere ,doar o zicere din textul autorului citind din el : „Or, unul dintre principalele merite ale cărții scrise de Stelian Tănase este acela că demonstrația este în așa fel condusă încât nimeni, nimeni cu scaun la cap, nu ar putea să-i aducă autorului acuzații de antisemitism.” Oare asta sa fi fost scopul aparitiei lucrarii prezentate noua pe alocuri ? Mai degraba ,atunci cind vom citi lucrarea ,sa consideram, totul ,doar o particica din incercata noastra istorie a anilor de dupa primul razboi mondial si sa incercam , cel putin asa voi face , sa incadram zicerile, din lucrare, intr-un context mai larg ce tine de istorie si nu de etnia unora sau altora ca si participanti , mai buni sau mai rai ,in istoria noastra .

  2. Goldsteiun isi făcuse antrenamentul in explozibili la Odesa după care a încercat sa-l asasineze pe C Argetoianu, ministru de interne, punând o bomba într-un vagon in care se afla cel din urma. Atentatul n-a resuit iar peste un an Argetoianu a interzis Partidul Comunist din România, asta însa după ce comuniștii romani se afiliaseră la Intenționala Comunista. Peste vreo doua decenii Argetoianu a fost aresta si povestește cu umor scena arestării sale: El iese in pijamale si se adresează grupului de securiști veniți sa-l ridice: Ba, tari mai sunteti voi comuniștii, ati venit 5 zdrahoni sa arestați un moșneag bășinos ca mine.

  3. Hai să facem o paralelă cu zilele noastre.

    Tânărul Ahmed Khaoury născut în Franța dintr-o familie de imigranți marocani, trăiește undeva la marginea societății. Nu are educație, nu are o profesie clară, e mic, urât, nu are o prietenă, perspectivele sale în viață sunt undeva pe la 0. S-a dus în Siria pe vremea ISIS dar nici ăia nu l-au primit în organizație.

    Se întoarce înapoi în Europa și face o bombă artizanală cu azotat și cioburi de sticlă pe care o detonează într-un oficiu poștal. Bomba prost făcută nu omoară nici pe departe numărul de oameni scontat. Face totuși un număr de victime, mai ales răniți., ISIS revendică atentatul.

    Îl transformă toate astea pe Ahmed într-un personaj tragic? Deloc. E doar un criminal hidos și fetid.

    Exact asta e a fost și Max Goldstein. Părinții săi imigrează cel mai probabil din Rusia ca să scape de mizerie și asuprire. Ce face el ca să răsplătească țara care la primit? O pune de un atentat terorist. Ucide oameni nevinovați.

    Poate exista ce mai mică umbră de compasiune pentru astfel de dejecții?

  4. „Or, unul dintre principalele merite ale cărții scrise de Stelian Tănase este acela că demonstrația este în așa fel condusă încât nimeni, nimeni cu scaun la cap, nu ar putea să-i aducă autorului acuzații de antisemitism.”

    Nu oamenii cu scaun la cap arunca cu astfel de acuzatii. Ii pun pe aia mai fara sa se ocupe de.
    Asa ca… nu scapa nici el.

  5. Am inteles ca expresia „cu scaun la cap” este nu argou cum apare in dexonline ci cu totul altceva:
    https://adevarul.ro/stiri-locale/galati/originea-expresiei-a-avea-scaun-la-cap-1857350.html
    Sunt aproape sigur ca formatia de filolog a autorului articolului l-a influentat in alegerea asta a expresiei.
    Las pe alta data, pentru vremuri mai putini tulburi discutia asta reinitiata se pare in 2007 de catre Miruna Munteanu.
    http://bucuresti-strictsecret.blogspot.com/2007/11/confesiunea-unui-terorist-comunist.html
    Las la o parte si neatentia/neglijenta la detalii si lipsa contextului istoric de la crimele politice ale Revolutiei Franceze, trecand prin Spania dar si Romania si pana la bolsevici.
    Pestilenta europeana nu poate fi acoperita de nici un parfum.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro