Conform auto-biografiei sale din 1945, Nicolae Ceaușescu a fost sancționat o singura data, în 1940, în anii de ilegalitate. Nu dăduse dovada de maxima vigilenta. Era intransigent, îndârjit, dar avusese o clipa de slăbiciune. Nu avea să se repete. Viața lui Ceaușescu a constat din a îndeplini si din a da sarcini. A interiorizat regulile bolșevismului, s-a încadrat fără murmur în infrastructură de secta al cărei pattern fusese imaginat de Lenin. Predica si practica, asemeni tovaraselor si tovarasilor din celulele cărora le-a aparținut, deplina subordonare a organelor inferioare celor superioare.
De la sindicatul “Ciocanul” si pana in ultima sa zi, Ceaușescu a fost un zelot, un true believer. A profesat Interzicerea gandirii proprii si obedienta totala in raport cu “linia generala”, sacra, unica si de neclintit. Evident, de neclintit pana la următoarea “cotitura”. Stalinismul a fost știința schimbării “liniei generale” fără necesitatea vreunei discuții sau explicații. Un “bun stalinist” nu mișcă-n front. Togliatti a fost un “bun stalinist”, nu Gramsci. “Bunul stalinist” nu cunoaște dubiul. „Bunul stalinist” nu deviază. Ramane pe linie, oricat de zigzagata ar fi „linia”. De unde si bancul menționat de Arthur Koestler in „The Invisible Writing”: „Ce este un deviator? Un militant care aleargă privind mereu înainte, fără a se uita înapoi sa vadă dacă Partidul a cotit-o la dreapta sau la stanga”.
Înființat în mai 1921, Partidul Comunist din România a fost scos în afara legii în mai 1924. Era răspunsul democrației constituționale la acțiunile subversive ale oamenilor Moscovei. Construct de inspirație leninistă, PCdR s-a stalinizat cu entuziasm si în mare viteza. Bolsevizarea însemna de fapt epurarea permanentă, pedepsirea a celor suspectați de diverse „păcate” politice: oportunism, fractionism, lichidatori sm si câte altele.
PCdR nu a fost “partidul clasei muncitoare”. A fost instrumentul “exportului de revolutie” dinspre Est. Au existat si acțiuni legate de revendicările proletare, dar comuniștii au fost mai degrabă o vioară a doua, după sindicatele socialiste. Cea mai importantă mobilizare comunista a fost recrutarea si trimiterea de voluntari pentru Brigăzile Internaționale din Spania. Dar si acolo prima “vigilenta”. Epurările presupusilor “deviatori” au fost necruțătoare. Forma mentală comunistă era rigidă, exclusivista, intoleranta. Așa a fost forma mentală a lui Ceaușescu. Altfel spus, dictatorul nu a “tradat” mirificele idealuri. Le-a servit așa cum a fost el capabil sa le inteleaga. Rudimentar, primitiv, dar nu duplicitar.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Un articol care lumineaza asupra fenomenului de stalinism in Ro. Din pacate si dupa 1990 in democratia schioapata de la noi, mai coexista formule de atitudini staliniste.
@ Agora: Vai de noi și de vremurile pe care le-am trăit și încă le trăim.
Chiar si in unele cancelarii vestice exista o forma de stalinism, insa foarte, foarte „soft”. In fine, unii ii spun neo-marxism sau socialism, ceea ce este corect, insa am (re)trait oarecum senzatia asta in timpul pandemiei si o traim oarecum constant, cel putin in Europa, mai ales in aceste zile cand Xi Jinping se afla prin Franta. Americanii inca nu simt vantul cu iz marxist, pentru ca America functioneaza altfel decat Europa si prezinta alte „setari” culturale si istorice.
Am spus și o repet: Gheorghe Gheorghiu Dej a fost un stalinist și un criminal mai mare ca Ceaușescu. Fiindcă, vai, există și ierarhii între criminalii comuniști.
Sub forme similare..in toate partidele din Romania..e stalinism..
alagerile interne sunt mascarada..
listele se stabilesc de sefi..locurile eligibile sunt pe bani..dai ca sa iei..samd
Sedinte cu oameni adusi ad-hoc ..din public..si tot restul!
sefii de laprtide..locale..sunt cu partidul proprietate privata!
Da aici..ar trebui un mecanism supervizat de judecatori..de Aut El.Permanenta eventual..cam ca la federatiile ..de handbal ..forbal etc!Ar fi un semn de eliberare de mici dictatori!
Ce surpriza! In toate tarile in care comunistii au luat puterea au comis crime si au instaurat dictatura proletariatului. Incercarea de a diferentia intre regimuri, implicarea ca „ideologia a fost buna numai aplicarea a fost defectuoasa” este odioasa.
Nenorocirea este ca evenimentele din ’89 au adus in prim planul vietii politice alti stalinisti!
Ba mai mult, la nivelul de jos, stalinistii marginalizati de ceausisti au preluat frinele, distrugind ceausistii. Ca asa e la noi. Dintr-o extrema in alta. Din ’38 incoace, in mod continu.
Eram tînăr student (an III la CLUJ-NAPOCA )cînd am vazut întîmplător un dosar cu evenimentele de la TATAR BUNAR din BASARABIA ,dacă nu mă înșel tot din acei ani . Aveam un consătean (comuna SOCODOR,jud ARAD )care lucra la fostul INSTITUT DE STUDIERE A ISTORIEI PCR si pe care l-am întîlnit la BUCURESTI pe stradă. Cunoscîndu-mă de la fratele său mai mic ,m-a invitat la el la birou la o cafea și l-am vazut pe masa la care lucra.Atunci am vazut pt prima data in viața mea un astfel de dosar …secret.M-a mirat si m-a șocat foarte mult.
„Altfel spus, dictatorul nu a “tradat” mirificele idealuri. Le-a servit așa cum a fost el capabil sa le inteleaga. Rudimentar, primitiv, dar nu duplicitar.”
Asa este.
Mai periculosi si mai demni de dispret mi se par cei duplicitari, care pana ieri recitau Internationala iar azi sunt in fruntea sistemului capitalist, sperand in inima lor sa aiba iar ocazia sa recite public Internationala.