marți, octombrie 26, 2021

Povești despre o viață petrecută în lumea poveștilor

Atunci când nu au ce face sau când vor, pur și simplu, să se afle în treabă criticii de teatru și teatrologii pun de câte un colocviu în care vor să afle răspunsuri, altminteri demult știute, la o seamă de întrebări-cheie. Ca, de pildă, există oare teatru fără poveste și dacă, da cum se manifestă, mai au oare oamenii nevoie de povești spuse în sălile de spectacole îndeosebi în zilele noastre în care nimeni nu mai au prea are vreme să se aplece asupra propriului sine. Sunt stimulați, pesemne, și de neghiobia care se tot repetă prin tot felul de manuale inepte că în teatrul absurdului, așa cum i-a spus Martin Esslin, în Noul teatru, cum l-a botezat Geneviève Serreau, în anti-teatru, cum l-au denumit alții povestea ar fi fost abolită cu totul. Lucrurile nestând, în realitate, defel așa fiindcă și în Lecția, și în Cântăreața cheală, și în Călătorie la cei morți ale lui Ionesco, și  în Așteptându-l pe Godot, în O, ce zile frumoase! sau în Sfârșit de partidă, magistralele scrieri ale lui Samuel Beckett, și în Aniversarea  lui Harold Pinter povestea există. Trăiește. La fel cum supraviețuiește, într-o formulă poate ușor mai alambicată, mai greu de deslușit, însă nu imposibil și în teatrul post-dramatic și post-post dramatic.

Din fericire, există un fel de teatru scutit de astfel de dileme. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că el nu ar fi bântuit de alt soi de probleme. Un teatru care, în primul rând, trebuie să știe cui se adresează și care trebuie „apoi să fie sincer, adevărat, bogat în imagini, limpede în sensuri, lipsit de vanități, generos și moral”. E vorba, firește, despre teatrul de și pentru copiii, excelent definit în citatul de mai sus de marea actriță Alexandrina Halic. Cea care și-a dedicat aproape toți cei mai bine de 55 de carieră acestui  fel de teatru. Ce altă dovadă mai bună de altruism? De dragoste de semeni.  A făcut-o pe scena de scândură, la radio , la televiziune. A făcut-o îndeosebi la Teatrul Ion Creangă,  creat în urmă cu 55 de ani grație eforturilor, ambiției, încăpățânării superbe a marelui actor și om de cultură Ion Lucian. E cum nu se poate mai lăudabil faptul că actualul director, mă rog, manager, Gabriel Coveseanu, a avut excelenta idee de a pune la loc de frunte, în seria manifestărilor sărbătorești, și inițierea unei serii editoriale care începe cu o carte dedicată tocmai Alexandrinei Halic. Actrița-simbol, actrița emblemă  a acestei instituții de spectacol.  Cartea are forma unui album, conține pe lângă mărturii scrise o ilustrație bogată. Așa cum au toate cărțile de povești.  Iar după ce atâția zeci de ani de spus povești  este de domeniul evidenței că și protagonista cărții a devenit ea însăși o poveste. Justificată, așadar, ideea de a numi această carte-mărturie, carte –document Alexandrina Halic- actrița poveste.

Volumul a apărut în anul 2020 la editura Didactica Publishing House. Poate nu întâmplător aleasă fiindcă în cuprinsul celor aproape 300 de pagini, povestind despre sine și despre alții, despre cei care au învățat-o meserie dar și lecția respectului față de un public aparte, care simte mai repede și îi pedepsește mai  repede, mai sincer, mai frust, chiar mai brutal pe cei ce nu știu să îi țină atenția trează, vie, Alexandrina Halic împărtășește o serie de învățăminte prețioase. O face simplu, firesc, la modul nedidactic, omenește fiind stimulată de întrebările pertinente ale jurnalistului și prozatorului Ion Moldovan. Care s-a dus la întâlnirile cu protagonista cărții nu doar cu gândul de a bea o cafea bună ( a băut-o și Alexandrina Halic i-a împărtășit secretul rețetei) și de a sta la taclale. Ci de a face un lucru serios și temeinic.

Da, citim o poveste, povestea unei vieți începute undeva la Borșa, continuată în Bucureștiul studenției, mai apoi în Botoșaniul anului de stagiu și pe urmă iar la București, acolo unde Alexandrina Halic a revenit chemată fiind de Ion Lucian. Au fost și turnee pe multe meridiane și paralele (e legendar turneul de aproape patru luni întreprins în Japonia), au fost spectacole montate de Ion Lucian, de Cornel Todea, de Valeriu Moisescu, de Victor Ioan Frunză. Au fost mari roluri, roluri iubite (preferatul fiind cel din David Copperfield) , au fost și roluri mai mici. Numai că și ele au însemnat borne în carieră, borne pe calea învățării secretelor unei arte niciodată știută total sau definitiv. Nu, Alexandrina Halic nu lasă impresia că ar regreta că nu a jucat-o pe Ofelia, pe Julieta, pe Maria Stuart, ea a avut știința și înțelepciunea, dar și bogăția și dăruirea sufletească de a se dedica celor care au aplaudat-o în David Copperfield, Pinocchio, Nota zero la purtare, Mușchetarii Măgăriei Sale, Micul Prinț, Tinerețe fără bătrânețe. Dar și în Arsenic și dantelă verde sau în Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice, Noii infractori și multe altele. A fost încurajată de faptul că directorii succesivi ai Teatrului (sunt evocați cu mare tandrețe, dar și admirabilă acuitate și Ion Lucian, și Cornel Todea, e amintit cu vorbe bune și Lucian Ghimiși) au avut grijă să aducă regizori, să împrospăteze trupa, să îi aprecieze pe ea, pe Ion Gheorghe Arcudeanu, pe Genoveva Preda, pe Magda Popovici, pe Tudorel Popa,  pe Anca Zamfirescu, pe Cornelia Pavlovici, pe Marina Procopie (nume în absența cărora istoria de 55 de ani a Teatrului Ion Creangă nu ar fi fost posibilă). A mai avut șansa Alexandrina Halic unei căsnicii binecuvântate cu actorul Lucian Dinu.

Povestea asta cu talent spusă de Alexandrina Halic și cu devotament paginată de Ion Moldovan dispune și de o foarte utilă Teatrografie, dar și de o prefață inspirată, caldă, scrisă de Doina Modola.

Ion Moldovan –ALEXANDRINA HALIC- ACTRIȚA POVESTE, Didactica Publishing House, București, 2020    

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Alexandrina Halic a fost intotdeauna o prezență luminoasă
    pe scenă, la radio și la televizor (chiar si in reclame este performantă).
    Merita pe deplin omagiul adus prin articol.
    Cititorilor Contributors care nu o stiu sau au uitat-o
    le recomand sa o caute pe doamna Halic pe Google
    si pe You tube. Suntem contemporani cu o multime de
    oameni valorosi care stau discret in penumbră pentru ca
    nu se asortează cu circul generalizat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.