duminică, februarie 28, 2021

Povești despre o viață petrecută în lumea poveștilor

Atunci când nu au ce face sau când vor, pur și simplu, să se afle în treabă criticii de teatru și teatrologii pun de câte un colocviu în care vor să afle răspunsuri, altminteri demult știute, la o seamă de întrebări-cheie. Ca, de pildă, există oare teatru fără poveste și dacă, da cum se manifestă, mai au oare oamenii nevoie de povești spuse în sălile de spectacole îndeosebi în zilele noastre în care nimeni nu mai au prea are vreme să se aplece asupra propriului sine. Sunt stimulați, pesemne, și de neghiobia care se tot repetă prin tot felul de manuale inepte că în teatrul absurdului, așa cum i-a spus Martin Esslin, în Noul teatru, cum l-a botezat Geneviève Serreau, în anti-teatru, cum l-au denumit alții povestea ar fi fost abolită cu totul. Lucrurile nestând, în realitate, defel așa fiindcă și în Lecția, și în Cântăreața cheală, și în Călătorie la cei morți ale lui Ionesco, și  în Așteptându-l pe Godot, în O, ce zile frumoase! sau în Sfârșit de partidă, magistralele scrieri ale lui Samuel Beckett, și în Aniversarea  lui Harold Pinter povestea există. Trăiește. La fel cum supraviețuiește, într-o formulă poate ușor mai alambicată, mai greu de deslușit, însă nu imposibil și în teatrul post-dramatic și post-post dramatic.

Din fericire, există un fel de teatru scutit de astfel de dileme. Ceea ce nu înseamnă nicidecum că el nu ar fi bântuit de alt soi de probleme. Un teatru care, în primul rând, trebuie să știe cui se adresează și care trebuie „apoi să fie sincer, adevărat, bogat în imagini, limpede în sensuri, lipsit de vanități, generos și moral”. E vorba, firește, despre teatrul de și pentru copiii, excelent definit în citatul de mai sus de marea actriță Alexandrina Halic. Cea care și-a dedicat aproape toți cei mai bine de 55 de carieră acestui  fel de teatru. Ce altă dovadă mai bună de altruism? De dragoste de semeni.  A făcut-o pe scena de scândură, la radio , la televiziune. A făcut-o îndeosebi la Teatrul Ion Creangă,  creat în urmă cu 55 de ani grație eforturilor, ambiției, încăpățânării superbe a marelui actor și om de cultură Ion Lucian. E cum nu se poate mai lăudabil faptul că actualul director, mă rog, manager, Gabriel Coveseanu, a avut excelenta idee de a pune la loc de frunte, în seria manifestărilor sărbătorești, și inițierea unei serii editoriale care începe cu o carte dedicată tocmai Alexandrinei Halic. Actrița-simbol, actrița emblemă  a acestei instituții de spectacol.  Cartea are forma unui album, conține pe lângă mărturii scrise o ilustrație bogată. Așa cum au toate cărțile de povești.  Iar după ce atâția zeci de ani de spus povești  este de domeniul evidenței că și protagonista cărții a devenit ea însăși o poveste. Justificată, așadar, ideea de a numi această carte-mărturie, carte –document Alexandrina Halic- actrița poveste.

Volumul a apărut în anul 2020 la editura Didactica Publishing House. Poate nu întâmplător aleasă fiindcă în cuprinsul celor aproape 300 de pagini, povestind despre sine și despre alții, despre cei care au învățat-o meserie dar și lecția respectului față de un public aparte, care simte mai repede și îi pedepsește mai  repede, mai sincer, mai frust, chiar mai brutal pe cei ce nu știu să îi țină atenția trează, vie, Alexandrina Halic împărtășește o serie de învățăminte prețioase. O face simplu, firesc, la modul nedidactic, omenește fiind stimulată de întrebările pertinente ale jurnalistului și prozatorului Ion Moldovan. Care s-a dus la întâlnirile cu protagonista cărții nu doar cu gândul de a bea o cafea bună ( a băut-o și Alexandrina Halic i-a împărtășit secretul rețetei) și de a sta la taclale. Ci de a face un lucru serios și temeinic.

Da, citim o poveste, povestea unei vieți începute undeva la Borșa, continuată în Bucureștiul studenției, mai apoi în Botoșaniul anului de stagiu și pe urmă iar la București, acolo unde Alexandrina Halic a revenit chemată fiind de Ion Lucian. Au fost și turnee pe multe meridiane și paralele (e legendar turneul de aproape patru luni întreprins în Japonia), au fost spectacole montate de Ion Lucian, de Cornel Todea, de Valeriu Moisescu, de Victor Ioan Frunză. Au fost mari roluri, roluri iubite (preferatul fiind cel din David Copperfield) , au fost și roluri mai mici. Numai că și ele au însemnat borne în carieră, borne pe calea învățării secretelor unei arte niciodată știută total sau definitiv. Nu, Alexandrina Halic nu lasă impresia că ar regreta că nu a jucat-o pe Ofelia, pe Julieta, pe Maria Stuart, ea a avut știința și înțelepciunea, dar și bogăția și dăruirea sufletească de a se dedica celor care au aplaudat-o în David Copperfield, Pinocchio, Nota zero la purtare, Mușchetarii Măgăriei Sale, Micul Prinț, Tinerețe fără bătrânețe. Dar și în Arsenic și dantelă verde sau în Efectul razelor gamma asupra crăițelor lunatice, Noii infractori și multe altele. A fost încurajată de faptul că directorii succesivi ai Teatrului (sunt evocați cu mare tandrețe, dar și admirabilă acuitate și Ion Lucian, și Cornel Todea, e amintit cu vorbe bune și Lucian Ghimiși) au avut grijă să aducă regizori, să împrospăteze trupa, să îi aprecieze pe ea, pe Ion Gheorghe Arcudeanu, pe Genoveva Preda, pe Magda Popovici, pe Tudorel Popa,  pe Anca Zamfirescu, pe Cornelia Pavlovici, pe Marina Procopie (nume în absența cărora istoria de 55 de ani a Teatrului Ion Creangă nu ar fi fost posibilă). A mai avut șansa Alexandrina Halic unei căsnicii binecuvântate cu actorul Lucian Dinu.

Povestea asta cu talent spusă de Alexandrina Halic și cu devotament paginată de Ion Moldovan dispune și de o foarte utilă Teatrografie, dar și de o prefață inspirată, caldă, scrisă de Doina Modola.

Ion Moldovan –ALEXANDRINA HALIC- ACTRIȚA POVESTE, Didactica Publishing House, București, 2020    

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Alexandrina Halic a fost intotdeauna o prezență luminoasă
    pe scenă, la radio și la televizor (chiar si in reclame este performantă).
    Merita pe deplin omagiul adus prin articol.
    Cititorilor Contributors care nu o stiu sau au uitat-o
    le recomand sa o caute pe doamna Halic pe Google
    si pe You tube. Suntem contemporani cu o multime de
    oameni valorosi care stau discret in penumbră pentru ca
    nu se asortează cu circul generalizat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Una dintre cele mai bune carti de știință apărute în 2020, în Romania. Cititorul este pus la punct cu ultimele teorii din fizică și neuroștiințe printr-un discurs accesibil și personal. Sunt explicate noțiuni destul de dificile prin care se poate defini conștiința, ceea ce îi este propriu,  precum qualia, pe înțelesul oricărui om educat. Cumpara cartea de pe GiftBooks.

Citeste cateva pagini. 

Top articole

„Noua ordine” a lui Macron, o capcană pentru Europa Centrală și de Est

Discursurile recente de politică externă ale președintelui Macron, după alegerea lui Joe Biden la Casa Albă, ne arată că, de fapt, nu...

Calculator cuantic personal pentru 5000$

Bine, calculatorul acesta cuantic are doi qubiţi. Este sau nu primul calculator cuantic personal? 1. Ce este un calculator...

Criza Covid-19 și criza demografică. „O nenorocire nu vine niciodată singură”

Vaccinarea împotriva coronavirusului este în expansiune spectaculoasă ca număr de doze administrate populației în toate țările europene și rezultatele vor fi și mai impresionate după depășirea sincopelor în producerea/furnizarea vaccinurilor. Luând în considerare clasamentul țărilor după numărul dozelor la 100 de locuitori publicat de platforma Our World in Data, România se plasează pe o remarcabilă poziție, a 7-a

Trist, mizer sfârșit de domnie în TVR

Urât, penibil, în cel mai jalnic și mizer chip își trăiește ultimele zile actuala conducere a Televiziunii Române. O instituție ce nu...

După alegeri. Sau cu ce gânduri mi-am dat demisia din USR

După alegerile parlamentare, au fost câteva demisii notabile din USR. În contextul ăsta, poate fi derizoriu să menționez faptul că și eu...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.