Au trecut trei decenii. Trecutul nu s-a repetat, dar nici nu s-a evaporat. Pentru țarul kaghebist Vladimir Vladimirovici, năruirea URSS pe 26 decembrie 1991 a fost cea mai gravă catastrofă geopolitică a secolului al XX-lea. De fapt, așa cum a scris Boris Souvarine, unul dintre primii mari apostați ai comunismului, chiar acronimul URSS conținea, prin cele patru litere, patru minciuni: Uniunea Sovietică nu a fost una reală, republicile nu erau republici în sensul de res publica, sovietele (consiliile) fuseseră de multă vreme golite de orice conținut democratic, iar socialismul proclamat oficial era unul al celei mai rigide stratificări sociale. Niciodată și nicăieri nu a fost clasa muncitoare mai exploatată ca în regimurile în care se afla, pasămite, la putere. Dreptul la grevă, câștigat prin lupte lungi si grele de social-democratia internatională, a fost abolit in regimurile care se proclamau ale proletariatului. Formula socialismului leninist era de o inspaimantatoare simplitate: Puterea Sovietelor (adică a elitei bolsevice) plus electrificare. Statul de drept? Un moft burghez. Morala? O legendă a popilor. Care pe care?
Sistemul bolsevic s-a întemeiat pe dominația nomenclaturii de partid și de stat. Existau grupuri și sub-grupuri nomenclaturiste, și toate acestea beneficiau de un formidabil angrenaj al privilegiilor. Regimul nu putea oferi bunuri de larg consum, se întemeia pe producția mereu crescândă de arme. Totalitarismul sovietic a fost unul stratocratic, de la grecescul stratos (στρατός), cum au demonstrat filosofii politici Cornelius Castoriadis și Claude Lefort. Era militarist prin însăși esența sa, nu putea fi altfel. Simbolul tancului este proba continuitatii dintre regimul care a strivit Revolutia Maghiară in 1956 si Primăvara de la Praga, pe de o parte, si actuala democratie totalitară analizata in cartea scrisă impreună cu Kate C. Langdon si apărută in 2020 la editura Palgrave Macmillan.
Să ne amintim apoi că URSS exportase modelul birocratic hiper-centralizat si fundamental anti-democratic în statele numite, pleonastic si antifrastic, „democrații populare”. Evident, acest pleonasm era doar un camuflaj retoric pentru a justifica impunerea terorismului ideologic și colonizarea țărilor din Europa de Est și Centrală. Moscova, cu ale ei școli de partid, a devenit Mecca educațională a comunismului global. Activiștii din țările satelizate absorbeau acolo dogmele leniniste, deveneau militanți ai proiectului revoluționar planetar. Din România au plecat să învețe doctrina leninistă personaje precum Nicolae Ceaușescu, Constantin Dăscălescu, Ilie Verdeț, Ion Iliescu și atâția alții. Vorbim de sute, chiar mii de activiști pentru care Rusia Sovietică a devenit a doua, ori chiar prima patrie. Nu conta la ce facultate studiau, educația sovietică era una complet impregnată ideologic. Nu e de mirare că și azi există foști studenți la universitățile sovietice care suspină după timpurile „romantice” ale juneții lor moscovite ori leningrădene. Paseismul, în toate formele lui, este de altfel și preocuparea preferată a lui Vladimir Putin: pentru el, problema de astăzi a Rusiei nu este faptul că oamenilor le lipsește o viziune despre viitor, ci că ei nu mai sunt într-atât de mândri de propriul lor trecut (sau cel puțin este indusă această idee). Prin urmare, tot ceea ce generează Putin ca mesaj oficial este doar despre acest trecut așa-zis glorios.
Nu neg că unii dintre cei care au urmat studiile în URSS vor fi descoperit acolo ceea ce a fost marea înșelătorie a comunismului de tip leninist. De pildă, un Alexander Dubček, liderul reformist din perioada Primăverii de la Praga. Dar acestea au fost excepțiile de la regula devotamentului necondiționat pentru linia moscovită. Antisovietismul lui Dej, apoi al luiCeausescu, unul instrumental și oportunist. În fapt, Dej și Ceaușescu erau anti-hrușcioviști, repudiau ideea demolării cultului lui Stalin și efectele liberalizante ale acestei ofensive. Chiar și manualele de istorie apărute sub regimul Putin îl privesc pe Stalin ca pe un „manager rațional”, iar teroarea din anii ’30, ca pe un fenomen care a făcut posibil marele salt industrial (justificând astfel, în cheie etatistă, și colectivizarea, Gulagul și Holodomorul).
Sovietismul a fost o formă mentală, iar formele mentale nu dispar spontan. E nevoie de o pedagogie a memoriei. Una care sa destrame legendele propagandistice. Nu a avut loc procesul PCUS, acel demers promis si rapid abandonat de Boris Eltin. Un asemenea proces ar fi fost unul al instituțiilor vitale ale sistemului, în primul rând PCUS și poliția secretă (KGB). Eșecul decomunizării a fost cauza principală a resurecției sovietismului în versiunea putinistă. Istoria este din nou falsificată, memoria este cauterizată, s-a revenit la temele celei mai obscene propagande belicoase.
A ignora acest lucru, a-i atribui lui Putin intenții onorabile, a denigra lupta democraților din Ucraina pentru suveranitate politică și națională, sunt tot atâtea invitații la capitulare. Vladimir Putin mizează pe două lucruri: abulia și amnezia Vestului. La trei decenii de la colapsul URSS, trebuie să i se reamintească lui Putin, dar si lui Mihail Gorbaciov, ca Occidentul nu s-a mobilizat impotriva lui Hitler si in marea competitie care a fost Razboiul Rece doar pentru a-i îngădui lui Stalin și urmașilor săi să-și îndeplinească planurile imperiale. Valorile antifascismului democratic coincid cu acelea ale anticomunismului civic-liberal, deci ale anti-totalitarismului. „URSS, bastion al păcii e!” se scanda la „demonstratiile oamenilor muncii” din anii stalinismului. Nu a fost bastionul păcii, ci al războiului social, al sociocidului,al represiunii, al minciunii, al samavolniciei.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Decomunizarea Rusiei nu a fost un esec ci un success total (in Rusia de azi Partidul Comunist este o umbra a ceea ce a fost si total anti Putin).
Trecutul pe care il ridica in slavi Putin este cel al Imperiului Rus ca mostenitor al Romei si Bizantului, sub egida Bisericii Ortodoxe.
Steagul si stema noii Rusii imperiale sant cele ale tzarilor ( vulturul bicefal) si sigur nu sant inspirate de scrierile lui Marx, Engels, Lenin sau Stalin.
De aici si revizionizmul teritorial al actualei conduceri de la Moscova – nu se cauta „ïnternationalismul proletar” ci intoarcerea tuturor teritorilor Imperiului Rus din 1914 in granitele sau in sfera de influenta a actualului stat Rus, fara nici un fel de deghizare ideologica.
Satul rus este condus de FSB, continuatorul KGB, NKVD, CEKA. N-are nici o legatura cu Rusia Imperiala. A adoptat narativele imperiale pentru cz trebuie sa insufli niste idealuri populatiei iar cele cu statul muncitorilor si taranilor s-au fasait.
Este un articol extrem de interesant și util !!!!
De fapt, place sau nu, istoria URSS, de fapt a Rusiei, este esențial legată de o formă de imperialism. În secolele 18 și 19, una dintre hainele ideologice ale acestei forme de imperialism era panslavismul. Ca o ironie amară a istoriei, se poate formula o întrebare pe care mulți o vor cataloga ca tendențioasă/răuvoitoare: de unde vine numele de rus? Cum a apărut poporul pe care toți îl cunoaștem ca fiind rus? În acest punct începe un oarecare balamuc: istoricii prezintă mai multe teorii dintre care ultima de care am aflat, este chiar interesantă, fiind legată de asaltul Constantinopolului din 800-900. Autorii atacului, varegii, erau de fapt o uniune formată din vikingi (logic, trebuiau să fie prepoderent orinari din Suedia de azi), slavi, ceva maghiari, ceva finlandezi + alte seminții. Bine că nu este folosită denumirea de unguri, pentru că atunci ar trebui să se precizeze cam care a fost rolul tribului turcic al honogurilor care au luat tribut greu triburilor de maghiari cam un secol. Etimologia cuvântului rus este, 95%, păstrată: vine de roes, cuvânt din gotică, însemnând războinic și vâslaș. De fapt, oricum s-ar suci și învârti istoricii, se ajunge la un vechi proverb a cărui origine nu mi-o amin-tesc: zgreaptănă-l pe rus și iese la iveală mongolul. Oricum, opricina, întemeiată de Ivan cel Groaznic (a cărui mamă se pare că era cam mongolă sau de origini mongole, instituția care avea să devină, peste secole, FSB-ul + SVR-ul + GRU-ul de azi, avea ca model serviciul de curieri ai lui Temugin. În opinia mea, noțiunile de ideologie, conștiință poli-tică, justiție și altele asemenea își cam pierd sensul atunci când afli despre istoria comitetului editorial de nouă membri al ziarului bolșevic ilegal Pravda, care au asigurat apariția acestuia în bune condiții: atunci când au fost epurați de Stalin, prin 1930-1935, 7 din 9 au recunoscut ceea ce era scris în dosarele NKVD/Ceka, continua-rea Ohranei țariste, și anume că au fost informatorii pătiți ai Ohranei care au primit ordinul să contribuie la înființarea cotidianului bolșevic Pravda. Vladimir Vladimirovici Putin poate să se dea cu burta de pământ ca să facă zguduiri ale lumii: nu poate să rescrie istoria așa cum i se scoală la un moment dat.
Şi totuşi:
1. Experimentul comunist a fost dorit cu intensitate de marea finanţă mondială şi intelectualitatea de stânga din Occident, existând încercări de a fi implementat mai întîi în Occident: Comuna din Paris, apoi în Germania. În final teatrul experimental a fost în Rusia, cu varianta „leninismului”(NB. „Electrificarea ţării” şi „lampa lui Ilici” s-a făcut cu banii finanţei mondiale…)
2. După WW2, „marile democraţii” numite SUA+UK au cedat Europa Centrală şi de Est comunismului lui Stalin, ceea ce a fost nu numai o trădare dar şi „cea mai mare catastrofă” din istoria Europei ale cărei efecte se văd şi astăzi. Pentru 50 de ani, ţările din Estul Europei au fost scoase din istoria lumii.
3. Finalul „războiului rece” a dus la implozia „lagărului socialist” şi a URSS. Asta nu a fost o „catastrofă”( cum zice Putin) ci o revenire la normal.
4. În România însă comunismul a intrat în genetica naţională. Nici azi, după 32 de ani, nu am scăpat de urmările şi urmaşii lui. România este singura ţară fost comunistă care mai păstrează ca partid principal pe urmaşii PCR-FSN-PSD.
„Părinţii fondatori” ai comunismului românesc( aici intră şi ai domnului Tismăneanu…) au făcut treabă bună în România….
@Lucifer Rusia, nu, absolut nu! USA, UK, nu! Occident? Nu! România? (rîsete…). O sugestie unde am putea sa ne stabilim?
Aveti ceva dreptate.
Lenin a venit in Rusia cu sprijin german istorie care a fost ascunsă în URSS și Romania zeci de ani.
Troțki s-a întors din America cu o mare sumă de bani a carei proveniență a rămas neclară psna azi. In plus i s-a oferit si un pașaport care i-a înlesnit trecerea prin Canada. Acolo britanicii (independența Canadei era inca o gluma) au incercat sa-l opreasca dar omul avea acte in regula!!
In plus banii nu au miros. Centralele hidroelectrice facute in timpul lui Stalin au fost inzestrate cu turbine General Electrics (unul din specialiștii de la GE a luat un mare premiu al URSS).
Totusi britanicii și francezii au intervenit activ împotriva bolsevicilor debarcand trupe la Odesa și Murmansk furnizând arme lui Denikin, Kolceak și Vranghel. Un mare scriitor francez, Joseph Kessel, a făcut parte din aceste trupe și a scris o carte memorabilă despre aventura sa in timpul războiului civil.
Din capul locului trebuie aratata diferenta , etapizata ,a ceea ce unii numesc , generic , Comunism .Sa nu uitam URSS inseamna Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste . RSR inseamna Republica Socialista Romania . Doar partidele conducatoare din acele timpuri , erau sau purtau denumirea de Partide Comuniste ca si cel din Romania numit PCR . Teoria filozofica , Comunista , ce se afla la baza ideologiei acestor Partide era o teorie generoasa , o teorie ce a atras, la inceputuri , multa intelectualitate , mai peste tot in intreaga lume .Exemplele sunt multiple .Ceea ce s-a intimplat ,o data cu aparitia acestor regimuri politice numite socialiste ,iar la noi in tara numit socialism multilateral dezvoltat a fost o inselatorie totala si sub masca numita „ bunurile intregului popor ” totul s-a transformat intr-o dictatura feroce ce avea si ea favoritii ei .Ultimii ani ai dictaturii au fost cei mai nocivi , moment in care sistemul se prabuseste , costurile de productie ale majoritatii bunurilor produse in tara devin mai mari decit veniturile obtinute din vinzarea lor si hotia generalizata din toate sectoarele , asa numitele intreprinderi de Stat socialiste , devin cauzele prabusirii asa zisului sistem Comunist .Dupa Revolutie se intimpla un alt fenomen ,ce la nivel declarativ permite aparitia unui nou concept , mult visat , de mai toti cetatenii tarilor foste socialiste si apare aceasta noua formula numita de noi toti Democratie la baza careia se afla decizia luata de catre popor in momentul votului adaptat principiului aparitiei de alegeri libere si pluraliste . Aparitia Uniunii Europene si afilierea benevola a fostelor state socialiste la acest nou concept politico – social – administrativ , a avut si ea costurile ei . Este evident ca nu se putea face totul deodata si ca este nevoie de o perioada de timp de adaptare si de acceptare a planului de constructie UE ce are in componenta si schimbarea de generatii .Imediat dupa revolta din 1989 fostele, cadre ,ale sistemului socialist , si-au reconfigurat rapid (mult mai repede decit cetatenii de rind ) structurile si au trecut in forta la configurarea posibilitatii creierii unei burghezii romanesti cuplata la fostele intreprinderi sau active statale ce au mai ramas parte a proprietatii Statului si unde Statul a avut grija sa ofere mereu si mereu sume uriase de bani (din fonduri publice) in salarii , reduceri de preturi la energie etc ,etc , prin oferirea productiei unor asa zisi capitalisti ce speculau pretul mic de achizitie , dar care isi ofereau sprijinul , prin forta lor economica si politicului din tara .La nivelul a ceea ce noi numim Invatamintul Romanesc putem zice cum ca aici este punctul de -plecare a tuturor inarvertentelor,de tot felul , ce au produs separarea si plecarea unui numar urias de cetateni din tara .Ultimii ani ai dictaturii comuniste au produs o casta favorizata in Invatamint ai carei membrii practic isi vindeau stiinta si forta data de accesului la viitorul oricarui elev (indiferent la ce nivel)tuturor doritorilor agreati de aceste structuri .
.Dupa revolutie lucrurile au trecut intr-o faza mult mai concreta perioada in care diplomele erau obtinue prin ceea ce noi numim acum plagiat (plagiatul are multiple forme de reprezentare ) plagiat ce au oferit, unora dintre noi diplome ce le-au permis accesul in mai toate formele de conducere Statala si unde multi detinatori de astfel de diplome au fost si ei parte a ceea ce acum vedem ca se intimpla (si aici aparmereu multiple exemple ) .Pentru cei care tin minte sau care doresc ,acum, sa stie putem readuce in fata, tuturor ,imaginea rambursarii acelor asa numite ,parti sociale ” cu toate efectele negative , vinzarea pe mai nimic a multor active ce apartineau Statului , accesul la obtinerea , fara competente ,de diplome de tot felul (plagiat ), obtinerea de posturi , platite regeste, fara concursuri adevarate , obtinerea de pensii (asa numitele speciale ) fara ca acestea sa fie parte a contributivitatii ,oferirea de lucrari de amploare unor firme alese preferential (multe dintre ele fiind oferte trucate ),toate acestea fiind doar o particica din ceea ce vedem sau nu vedem ca s-a intimplat .Este evident ca trebuia sa trecem si prin aceasta formula ,de sa ii zicem : VEST SALBATIC. Momentul ,de fata , este insa inceputul unei noi etape in constructia definitiva a ceea ce reprezinta Uniunea Europeana . Un cumul de obligatii ,noi ,fac deja parte din cererea adresata de catre Uniunea Europeana statelor membre .Controlul modalitatii de cheltuire a banilor europeni si nu numai , eliberarea Instantelor de Judecata de ceea ce numim decizia Curtilor Constitutioanale Nationale (de multe ori decizia fiind politica si cadrul de functionare a acestor Curti depasind prerogativele lor de functionare ) prin nonobligatia de a accepta (fara a putea fi pedepsiti de nimeni ) deciziile contrare Dreptului European , un cumul de alte numeroase cerinte de ordin administrativ si politic restring deja forta unui aparat,national de Stat si politic ,ce dorea a instala , de multe ori ,un singur reprezentant , la cirma unei tari , vesnic ,pe model iliberalist ce in fapt este o forma mascata de comunism dictatorial .Incercarile unora de a distruge acest model European ,ce tinde spre ideal ,de functionare sunt vizibile la tot pasul .Din fericire ,pentru noi toti , deja nu se mai poate face asta .Ultimile zvicniri asa numitele ,mincinos, nationaliste ca si unele zvicniri antivacciniste sunt si ele la capat de drum .Lipsa confruntarilor intre statele membre UE ca si bunastarea evidenta in care traim (niciodata aceste popoare nu au avut un nivel de trai asimilat celui actual ) exclud reintoarcerea la confruntarile (atit de dorite de unii ce se vor vesnic la putere si care pacalesc populatiile) intre state si exclud in acelasi timp si miscari de amploare(pe ici pe colo, putini la numar , unii nostalgici sau direct interesati mai fac valuri ) impotriva binelui absolut numit UE .
@bunul samaritean, please, puneti va rog frumos semnele de punctuatie (. , ! ? etc) la sfirsitul propozitiei imediat dupa ultimul cuvint, fara spatiu intre cuvint si semn. Nu invers, pentru ca devine mai greu de citit. Punctul face parte din propozitie, o incheie, nu o precede. Sint convins ca vreti sa percepem ce aveti de spus.
Putin are dreptate cind spune ca dezintegrarea URSS a fost cea mai mare catastrofa a secolului, dar pentru nomenclaturismul comunist si ,,noua clasa” a activistilor de partid, pe ruinele careia s-a ridicat!
Pentru populatia ,,republicilor” din URSS a fost calea de izbavire de saracia si foametea care o ameninta ca urmare a colapsului economic in curs.
Gorbaciov a fost confruntat cu aceasta situatie dupa venirea la putere si a constatat ca reformele economice – privatizarea si trecerea la economia de piata sint imposibile – renuntind la orice demers in acest sens.Din ,,cercetarea” personala a situatiei economice si lectura cartii ,,Gorbaciov, viata si epoca lui” (autor William Taubman, 2018), rezulta ca acesta a fost ,,invins” de situatia economica dezastruoasa, imposibil de corectat la nivelul unei tari de 400 de milioane de locuitori.Solutia era dezintegrarea statala, cu efortul punctual al republicilor (independente) de a iesi fiecare din Criza unei economii si industrii blocate in inapoiere generala si nearticulabile cu evolutia economica mondiala.Fara ,,reformatorul” politic Gorbaciov , populatia era amenintata de foamete si dezastru uman, precum China dupa ,,marele salt” al lui Mao!
Asa cum lui Mao nu i-a pasat de moartea a milioane de persoane datorita foametei, nici nomenclatura sovietica nu accepta reformele necesare pentru a evita colapsul economic.,,Fiu” adoptiv al nomenclaturii sovietice, pentru Putin nu conteaza decit catastrofa suferita de nomenclatura prin caderea sistemica a acestui monstru politic: URSS!
Daca orientarea actuala „real-politik” din USA va continua, e foarte probabil „deal-ul” cu Putin. Realistii de la Washington nu considera Rusia o mare amenintare pentru interesele americane din Europa(aka. Germania) . Rusia este considerata o mare putere in declin dar care ar butea balansa semnificativ raporturile de forte China -USA. Ukraina , din pacate, va fi „finlandizata”, in scenariul optim sau vasalizata Rusiei in cel mai prost scenariu. Singurul semn de intrebare e reactia Europei la „deal”: hard sau soft, respingere sau acceptare.
„Uniunea Sovietică nu a fost una reală,” asa cum nici Uniunea Europeană nu este neaparat una care s-a format din credinta statelor ca numai unite ar reuși să-și câștige libertatea si pacea absoluta. UE este alcătuită dintr-un mozaic de state suverane diferite social, religios, politic si economic. „Occidentul” care s-a mobilizat impotriva lui Hitler sau impotriva comunismului nu cuprinde toate statele europene, ci doar câteva. Războiul Rece s-a terminat cam repede, in conditii de pace, lumea având in minte doar imaginea unei Rusii care a pierdut totul, iar asta nu putea fi acceptat la Moscova. Noi nu ne-am născut într-o lume libera, având la dispoziție toate libertățile din lume si toate avantajele acestei lumii, spre deosebire de occidentali, astfel incat am fost privilegiati, in opinia mea, sa traim in doua lumi atat de diferite, una comunista, iar acum alta democratica, astfel încât avem capacitatea sa identificam in actualul mediu liber si democratic, anomaliile care apar uneori la nivel de administrație europeana sau națională. Din pacate, astfel de ideologii si politici ce seamana cu cele socialiste apar din ce in ce mai des in spatiul nostru occidental. Este foarte greu sa păstrezi echilibrul intr-o Uniune, insa unii o fac cu succes se pare, prin echilibristica intre est si vest, ceea ce poate fi deosebit de periculos.
Nici-o societate nu este perfecta. Oricum asa zisul comunism nu se putea impune nici la ei, nici la noi fara sustinerea populara.Si asta pe fondul unor mari nedreptati si unor mari jeguri morale si sociale. Adica mare lucru se alegea de Rusia sau Romania, si, mare democratie era cand au fost impuscati muncitorii in 33, sau cand au fost biciuiti , batjocoriti si omorati taranii de catre boieri. Toata lumea se uita la partea politica, dar uita ca ei au plecat de la Opinca si au ajuns in cosmos. Noi am ajuns de unde am plecat acum 2000 de ani….
Dupa cum lesne se observa, Uniunea nu s-a destrămat cu totul. Nici zona sa de influența .
Spre exemplu, autoritățile romane au periodic întâlniri (ce-i drept, mai ferite de ochii presei) cu reprezentanți ai Federatiei.
..da, fostul smardoi de pe străzile din Sankt Petersburg (unde-a copilărit) a ajuns șef FSB după ce KGB-ul l-a refuzat părintește, atunci când (elev de liceu fiind..) s-a dus să se înscrie voluntar.
I-au spus să aibă răbdare, să-și facă școala, apoi când va veni vremea.. Și a venit.
În 2000, după ce Elțîn l-a uns Țar, s-a întors la Sankt Petersburg (la o ședință FSB) și a făcut cu ochiul către cei din sală zicând : misiune îndeplinită..
Urmarea este excelent analizată de către Masha Gessen în volumul „Omul fără chip. Incredibila ascensiune a lui Vladimir Putin”
https://www.cartea.ro/carti/Omul-fara-chip-Incredibila-ascensiune-a-lui-Vladimir-Putin_18154.html
Cât despre ai noștri și studiile lor la Moscova, ele erau și o trambulină pentru carierele respectivilor, sau dimpotrivă pentru cei care nu le urmau.
Prietenul bunicului meu, om care luptase cu rușii la Cotul Donului, devenit mai apoi istoric militar, a rămas la gradul de colonel, în timp ce colegii care studiaseră la Moscova, au ajuns generali cu câteva stele.. Ba mai rău, a murit în mod suspect, după o banală operație de apendicită, efectuată la Spitalul Militar Central.. Se întâmpla în 1977.
În memoria lui și a tuturor celor care-au pătimit în vecinătatea marelui URS,
o piesă cântată 20 de ani mai târziu pe o scenă, undeva pe malul marelui lac Geneva.
L-o fi vizitat poate și Ceaikovski, înainte să compună celebrul balet..
https://www.youtube.com/watch?v=OPz7n2h2k2I
R.I.P. Greg Lake și Keith Emerson.
Sper să nu vă supere comentariul meu. Vă asigur că nu am nici un fel de gând să îl desconsider pe regretatul dumneavoastră tată !!!! Dar tragicul episod cu banala operație de apendicită terminată cu deces parcă este luată din folclorul urban sovietic, al Armatei Roșii: mareșalul Frunze a murit, în timpul unei operații de apendicită, deoarece nu a putut suporta și operația de extirpare a a unei tumori pe ficat (cam 40-50%).
Din ciclul „citim și înțelegem ce putem”: cel cu apendicita e prietenul bunicului, tatăl nu apare în poveste.
Am o intrebare.
E adevarat ca in Austria in orasul Gratz ,al doilea oras ca marime din tara cu o populatie de vreo 600.000 impreuna ca zonele limitrofe, la alegerile din 26 Septembrie anul acesta a castigat alegerile locale Partidul Comunist ?
Daca e asa poate ca se impune o analiza mai atenta a acestui lucru in sensul ca ar fi foarte interesant de stiut care au fost motivele pentru care alegatorii austrieci au votat comunisti in anul de gratie 2021 dupa toata propaganda anticomunista care e activa in Europa,inclusiv in Romania.