Prima confirmare

După ce luni a făcut mult-așteptatul, dar și previzibilul anunț legat de refuzul de a o demite din funcție pe d-na Laura Codruța Kὅveși- România este, după cum se vede, printre altele, și țara tuturor oximoroanelor- președintele Klaus Iohannis nu a lăsat să treacă nici măcar o zi fără să formuleze o critică la adresa felului catastrofal în care guvernează țara alianța PSD-ALDE.
Au fost iarăși și pe bună dreptate puse sub lupă, desființate slabele performanțe economice ale guvernării, haosul din administrație, țopăiala bugetar- fiscală care se decontează din ce în ce mai pronunțat negativ în nivelul de trai tot mai precar și în salariile care cresc mai degrabă prin scădere ale românilor, absența asumării răspunderii morale și financiare a Guvernului în fața tot mai evidentelor defecte ale Legii salarizării unitare a cărei principală autoare, doamna Lia Olguța Vasilescu, se cuvenea să fie demult pusă în situația de a-și face bocceluța și de a lua drumul Craiovei. Nu de alta însă acolo tocmai începe Festivalul Shakespeare dedicat autorului care a scris Comedia erorilor, iar d-na ministru se situează ea însăși într-o veșnică eroare. Nu au scăpat neamendate nici posibila intenție a Executivului de a naționaliza Pilonul II de pensii, mania înființării a tot felul de comisii parlamentare care mai degrabă lasă impresia că lucrează și că se află în treabă decât produc ceva cu adevărat util pentrub progresul societății democratice, intențiile deloc curate în ceea ce privește modificarea legilor justiției și ale siguranței naționale. Joi am înregistrat un vârf de sarcină fiindcă președintele nu a ezitat să devoaleze câte interese personale se ascund în spatele modificărilor ce vor fi aduse legilor justiției . Comisia Iordache nu face decât să confirme că are misiunea de a da liber la furt. Să pună bazele legalizării României penale.
Valul acesta de critici, altminteri perfect justificate, ale președintelui Iohannis nu poate să nu fie pus în relație cu amenințările venite dinspre Executiv și dinspre ministrul Justiției, dl. Tudorel Toader, în legătură cu intenția de a fi sesizată CCR în privința unui conflict de natură constituțională între Instituția Președintelui României și Guvern în legătură cu soarta procurorului șef al DNA.
Firește, ieșirea perfect justificată din expectativă a d-lui Klaus Iohannis are la bază un imposibil de negat calcul politic. Președintele are nevoie să recâștige sprijinul acelei părți a electoratului care nu se împacă în nici un chip cu fărădelegile în cascadă ale coaliției PSD-ALDE. Pierdut într-o considerabilă măsură atunci când dl. Klaus Iohannis nu și-a asumat riscul de a nu-i mai acorda PSD o a treia șansă și a desemnat-o pe d-na Viorica Vasilica Dăncilă drept candidat pentru funcția de prim-ministru.
Președintele îi este necesară recâștigarea sprijinului pierdut al electoratului fiindcă nu avem nici o garanție că nu se va recurge la un moment dat și la declanțarea mecanismelor suspendării. Pe de altă parte, o analiză cât de cât atentă a ceea ce face, cum se comportă partidele din Opoziția parlamentară ne indică fără putință de tăgadă faptul că și acea parte a electoratului care refuză să adere la nemerniciile coaliției are nevoie de președinte. Pentru simplul motiv că președintele reprezintă opoziția politică cea mai consistență la această oră de pe plaiurile mioritice.
Calculul acesta politic poate să fie însă unul cu bătaie mult mai lungă. Întrebat tot în această săptămână dacă într-adevăr își dorește ca, după încheierea, la finele anului 2019, a mandatului să ocupe o înaltă funcție în birocrația europeană de la Bruxelles și de la Strasbourg, dl. Iohannis a spus că se simte mult mai bine în postura de președinte. Avem de-a face, poate, cu o primă confirmare a ipotezei că dl. Iohannis va candida în toamna anului 2019 pentru un nou mandat la Cotroceni.