joi, octombrie 1, 2020

Procurorul-Şef European. Pentru ce atâta luptă?

Vedem de când Laura Codruţa Kovesi, fost Procuror Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA) şi fost Procuror General al României înainte de asta, şi-a anunţat intenţia apoi s-a înscris în cursa pentru numirea în fruntea structurii de parchet a Uniunii Europene- EPPO- ce urmează să devină funcţională anul viitor, o obstinaţie probabil surprinzătoare la Bruxelles, din partea autorităţilor române şi, în special, a Ministrului Justiţiei, Tudorel Toader, de a împiedica această candidatură.

Situaţia seamănă întrucâtva cu tentativa Poloniei de a împiedica acordarea unui nou mandat de Preşedinte al Consiliului European compatriotului Donald Tusk. Atât doar că, spre deosebire de semiprecedentul polonez, cazul românesc a început să cunoască evoluţii de-a dreptul îngrijorătoare, cu recenta punere sub acuzare a Laurei Codruţa Kovesi pentru presupuse fapte penale comise în perioada în care aceasta se afla la şefia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României (PICCJ)[1]. Care punere sub acuzare a fost efectuată de către secţia specială pentru magistraţi, recent şi deloc întâmplător creată din iniţiativa actualei puteri PSD+ALDE+UDMR, prin adoptarea unor modificări extrem de controversate la legile justiţiei.

Totuşi, de unde atâta obstinaţie pentru împiedicarea numirii Laurei Codruţa Kovesi la conducerea EPPO şi de ce atâta panică din momentul în care s-a aflat că scrisorile ministrului Toader către omologii săi nu au convins pe nimeni şi că fostul şef al DNA este un candidat apreciat şi cu şanse reale? Desigur, între doamna Kovesi şi liderii coaliţiei de guvernământ a curs, metaforic vorbind, mult sânge. Cutumele formate în trei decenii de corupţie nestăvilită, averile astfel acumulate şi libertatea unei întregi clase de profitori ai revoluţiei din 1989 erau serios ameninţate în perioada în care Laura Codruţa Kovesi conducea DNA. Este evident că resentimentele sunt mari, dar e vorba doar de atât?

Pentru a da un răspuns, ne-am întors din nou către Regulamentul (UE) 2017/1939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce priveşte instituirea Parchetului European (EPPO)[2], pe care mai departe îl vom numi pe scurt „Regulamentul EPPO”. Ca act normativ în baza căruia se constituie şi va funcţiona Parchetul European, acesta ne poate lămuri exact care este, cel mai probabil, miza concretă a campaniei anti-Kovesi a guvernului Dăncilă, ce anume din prerogativele acestei instituţii şi, mai ales, ale procurorului din vârful ierahiei sale ar fi de natură să încurce socotelile puternicilor zilei de la Bucureşti, de ce aceştia sub nicio formă nu-şi doresc în această poziţie o persoană cu care au un istoric atât de încărcat.

Înainte de a începe analiza bazată pe Regulamentul EPPO, mai trebuie să adăugăm că nu toate ţările Uniunii Europene s-au asociat acestei forme de cooperare consolidată, dar România nu doar că a făcut-o, ci este parte a grupului iniţiator[3]. Prin urmare, România nu se mai poate disocia, oricât şi-ar dori asta liderii politici ai coaliţiei de guvernământ. Bucureştiul poate în schimb încerca un joc ipocrit, similar ţărilor socialiste după semnarea Actului Final de la Helsinki din 1975, când acestea şi-au asumat că vor respecta un întreg pachet privind drepturile omului, cu intenţia clară ca, sub diverse pretexte şi subterfugii, să facă aceste clauze inaplicabile sau ineficiente în ce le privea[4]. Este însă evident că, dacă în fruntea EPPO se va afla un procuror român, bun cunoscător al realităţilor din ţară şi aflat într-un antagonism direct cu Puterea de la Bucureşti, un astfel de joc ipocrit ar fi dejucat din start.

O primă observaţie pe care o putem face e că EPPO are o sferă de competenţă materială destul de limitată: infracţiunile care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, prevăzute în Directiva (UE) 2017/1371[5] şi stabilite în Regulamentul EPPO. Cele mai multe infracţiuni care se comit în fiecare an în ţările UE sunt aşadar în afara oricărei competenţe din partea EPPO. Iar în cazul României, banii europeni, tocmai pentru că sunt mai strict supravegheaţi, au făcut ceva mai rar obiectul unor infracţiuni economice, de serviciu şi de corupţie; de altfel, sunt voci care afirmă că rata slabă de absorbţie a fondurilor europene de către România este cauzată nu doar de ineficienţa birocratică a statului român şi de insuficienta asistenţă acordată antreprenorilor români, ci şi de faptul că aceste finanţe sunt mai greu de furat.

Şi totuşi, este suficient să ne aducem aminte că unul din cele mai importante dosare de corupţie aflate în prezent în urmărire penală, dosarul TelDrum, care este şi dosarul cel mai grav deschis până acum omului forte ale Puterii politice de la Bucureşti, preşedintele PSD şi al Camerei Deputaţilor, Liviu Nicolae Dragnea, este un dosar deschis în urma unei sesizări formulate în anul 2016 de către Oficiul European Antifraudă (OLAF)[6]. Aşadar, vorbim de un dosar de deturnare de fonduri europene care ne arată foarte clar că, la nivelul eşaloanelor superioare ale marilor partide politice din România şi al grupurilor de interese economice ataşate acestora, există motive serioase pentru a nu se dori o consolidare suplimentară a mecanismelor de apărare ale intereselor financiare ale Uniunii Europene şi, în mod special, pentru a nu se dori ca un procuror român cu antecedentele Laurei Codruţa Kovesi să ajungă să aibă putere de decizie sau de influenţă în acest domeniu.

O altă problemă, din perspectiva actualei majorităţi parlamentare de la Bucureşti, apare încă din articolul 6 al Regulamentului EPPO: Parchetul European şi toţi membrii săi, de la Procurorul-Şef European la ultimul funcţionar, sunt independenţi. Nu există niciun text echivoc, care să permită la un moment dat o interpretare care să reducă independenţa EPPO în favoarea politicienilor din sferele executive şi legislative ale Uniunii, cum există în Constituţia României acea dispoziţie privind desfăşurarea activităţii procurorilor sub autoritatea Ministrului Justiţiei, care a permis Curţii Constituţionale să decidă în favoarea acestuia, împotriva Preşedintelui României şi, mai ales, a Consiliului Superior al Magistraturii (ca o paranteză, în legătură cu aceeaşi doamnă Kovesi, la acel moment încă şef al DNA)[7]. Tot ce are EPPO, ca îndatorire faţă structurile legislative, este o obligaţie de raportare anuală faţă de Parlamentul European şi de Consiliu şi la cerere faţă de parlamentele naţionale ale statelor membre UE.

Ca membru al Colegiului EPPO şi al Camerelor Permanente, Procurorul-Şef European are votul decisiv în cazurile de balotaj sau poate cere reexaminarea deciziei de delegare a atribuţiilor de către o Cameră Permanentă (acestea fiind structurile care iau deciziile de trimitere în judecată, închidere sau redeschidere a unor investigaţii, deferire către autorităţile naţionale etc.) către procurorul european care supraveghează cazul. În calitate de şef al EPPO, Procurorul-Şef European reprezintă instituţia faţă de instituţiile Uniunii, statele membre şi orice terţe părţi; ceea ce ar permite unei Laura Codruţa Kovesi confirmată în această poziţie şi stabilirea de relaţii formale şi informale nu neapărat favorabile guvernanţilor de la Bucureşti.

Lucrurile devin şi mai interesante când vedem dispoziţii care îi dau dreptul Procurorului-Şef European să decidă realocarea cauzelor către alţi procurori europeni, când cel iniţial competent este în conflict de interese (articolul 12 alineatul (2) din Regulamentul EPPO), sau să aprobe, după consultarea statului membru UE, numărul procurorilor europeni delegaţi din respectivul stat, precum şi diviziunea funcţională şi teritorială a competenţelor acestora. Să nu uităm, procurorii europeni delegaţi sunt cei care realizează efectiv activităţile de investigare şi urmărire penală din statele membre, pentru faptele avute în vedere de Regulamentul EPPO.

O miză foarte importantă pentru autorităţile de la Bucureşti priveşte procedura de numire a procurorilor europeni şi a procurorilor europeni delegaţi. Aşa cum arătam într-un articol anterior, Ministerul Justiţiei condus de Tudorel Toader a pus cu mai multă vreme în urmă în dezbatere publică un proiect de lege care i-ar acorda acestuia poziţia dominantă şi decisivă în procesul de selecţie dintre magistraţii români a candidaţilor la posturile de procuror european  şi procuror european delegat din partea României[8]. Este evident că, dacă în procesul de selecţie România ar fi propulsat numai oameni aleşi de actualul Ministru al Justiţiei, amicii politici ai acestuia nu prea ar fi avut de ce să-şi facă mari griji cu privire la investigarea lor de către EPPO. De fapt, s-ar fi infiltrat structura de parchet a Uniunii Europene cu genul de personaje descrise în butada neaoş strămoşească „lupul paznic la oi”.

Or, articolul 17 alineatul (1) din Regulamentul EPPO spune textual: „La propunerea procurorului-şef european, colegiul numeşte procurorii europeni delegaţi desemnaţi de statele membre.(…)” Şi, să nu uităm, Procurorul-Şef European nu doar propune, dintre candidaţii statelor, dar este şi membru al colegiului iar votul său e decisiv în caz de balotaj. Dacă dramatizăm puţin scena, cum ar fi ca fişele acelor candidaţi selectaţi de Tudorel Toader, după o procedură creată de el în avantajul său, să ajungă pe biroul Laurei Codruţa Kovesi şi să depindă de pixul ei dacă aceste propuneri merg mai departe către Colegiul EPPO sau României i se cere desemnarea altor candidaţi? Dacă mai adăugăm şi că exact aceşti procurori europeni delegaţi ai României vor fi cei care vor efectua investigaţiile EPPO în România, devine deja destul de clar de ce, în optica unora, Laura Codruţa Kovesi trebuie împiedicată cu orice preţ să devină Procuror-Şef European.

Mai mult, de când cu amintita decizie a CCR, când un procuror devine prea incomod, Ministrul Justiţiei are ac de cojocul lui: îi poate face o „ievaluare” şi, în baza acesteia, poate cere revocarea lui, pe care Preşedintele României o mai poate refuza doar strict pe criterii de legalitate, cu avizul CSM devenit pur simbolic, deşi acest organism este, potrivit aceleiaşi Constituţii din 1991, revizuită în 2003, „garantul independenţei justiţiei”. În schimb, legislaţia europeană este superioară legislaţiei interne, aşa că dacă procurorul devenit incomod va fi un procuror european delegat, potrivit alineatului (4) de la acelaşi articol 17 din Regulamentul EPPO, autorităţile naţionale nu pot lua măsuri impotriva lui fără informarea Procurorului-Şef European. Iar dacă abaterile care i se reproşează procurorului european delegat nu privesc chestiuni care ţin de activitatea lui din structura de parchet sau instanţa judecătorească naţională, ci fapte comise chiar în calitatea lui de procuror european delegat, atunci pentru orice sancţionare a sa de către autorităţile naţionale e nevoie de consimţământul Procurorului-Şef European. Refuzul acordării acestuia poate fi atacat doar cu o cerere de reexaminare la Colegiul EPPO.

O altă atribuţie foarte importantă a Procurorului-Şef European, consacrată în articolul 21 din Regulamentul EPPO, va fi redactarea proiectului de regulament intern de procedură al Parchetului European, care se adoptă cu votul minim a două treimi dintre membrii Colegiului. În mod special această prerogativă va reveni primului Procuror-Şef European, care ar putea fi Laura Codruţa Kovesi. Poate mai aridă, plicticoasă şi chiar pe alocuri cu o logică nu atât de evidentă pentru publicul larg, procedura este cartea de căpătâi a oricărui organ judiciar. Diavolul se ascunde în detalii, iar eficienţa EPPO va depinde în mare măsură de procedura potrivit căreia îşi vor îndeplini atribuţiile procurorii europeni şi procurorii europeni delegaţi.

Regulamentul EPPO conţine, chiar în absenţa regulamentului intern de procedură, o serie de norme cu acest caracter, din care unele îl privesc în mod direct pe Procurorul-Şef European, iar una este de natură să-i îngrijoreze în mod special pe politicienii la putere în România, dacă titularul respectivei funcţii va fi Laura Codruţa Kovesi: „Articolul 29 Ridicarea privilegiilor sau imunităților (1) În cazul în care investigațiile EPPO implică persoane protejate de un privilegiu sau o imunitate în conformitate cu dreptul intern, iar acest privilegiu (această imunitate) reprezintă un obstacol în calea unei anumite investigații în curs, procurorul-șef european înaintează o cerere scrisă și motivată pentru ridicarea privilegiului sau imunității, în conformitate cu procedurile stabilite de dreptul intern. (2) În cazul în care investigațiile EPPO implică persoane protejate de privilegii sau imunități în conformitate cu dreptul Uniunii, în special în conformitate cu Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, iar acestea reprezintăun obstacol în calea unei anumite investigații în curs, procurorul-șef european înaintează o cerere scrisăși motivatăpentru ridicarea privilegiului sau imunității, în conformitate cu procedurile stabilite de dreptul Uniunii.

Spre finalul Regulamentului EPPO, putem vedea cum rolul Procurorului-Şef European este esenţial în funcţionarea constelaţiei instituţionale comunitare pe care Parchetul European urmează să o completeze. Astfel, potrivit articolului 100 alineatul (1) teza finală Procurorul-Şef European se va întâlni periodic cu Preşedintele Agenției Uniunii Europene pentru Cooperare în Materie de Justiție Penală (Eurojust) pentru a discuta aspecte de interes comun, cele două instituţii putând inclusiv instrumenta diferite speţe penale împreună. Relaţii similare vor exista între EPPO şi OLAF, amintit mai devreme, sau cu Oficiul European de Poliţie (Europol) ori Comisia Europeană sau alte structuri ale Uniunii Europene.

Printre alte documente pe care Colegiul EPPO le adoptă la propunerea Procurorului-Şef European în virtutea articolului 114 din Regulamentul EPPO, putem vedea o strategie antifraudă, proporțională cu riscurile de fraudă, având în vedere raportul cost/beneficii al măsurilor ce urmează a fi puse în aplicare, precum şi norme privind condițiile de încadrare în muncă, criteriile de performanță, insuficiența profesională, drepturile și obligațiile procurorilor europeni delegați, inclusiv norme privind prevenirea și gestionarea conflictelor de interese. Ambele sunt interesante pentru responsabilii politici care ar putea avea un interes ca strategia antifraudă a EPPO să nu fie foarte coerentă sau eficace, sau ca procurorii europeni delegaţi să nu fie prea feriţi de eventualele conflicte de interese care să-i facă mai „înţelegători”. Mai ales din perspectiva românească este de preferat ca Procurorul-Şef European să nu fie cineva care să fie intim familiarizat cu conceptul mioritic al şmecheriei şi care să ştie deja la ce să se aştepte de la înalţii demnitari şi funcţionari ai statului român.

Mai putem observa parcurgând Regulamentul EPPO o diferenţă de cultură organizatorică faţă de cea valabilă în Parchetele din România. Majoritatea deciziilor importante, fie că e vorba de strategii, regulamente şi de cooperarea cu alte entităţi, fie că e vorba de anchetele înseşi, sunt luate în formule colective: Colegiul, Camerele Permanente sau minimum de tandemul procuror european şi procuror european delegat. Nu face excepţie nici Procurorul-Şef European care, aşa cum am arătat mai sus, deşi are un rol foarte important, când vine vorba de decizii de magnitudine mare propune organismului colegial şi acela decide prin vot. Prin urmare, în acest sistem, destul de diferit de cel de la noi, dacă va fi confirmată, Laura Codruţa Kovesi va avea mai puţină putere decât a avut ca Procuror Şef al DNA sau ca Procuror General al PICCJ. Însă prerogativele pe care le-ar putea avea, aşa cum rezultă ele din Regulamentul EPPO, sunt suficiente ca să poată continua munca anticorupţie întreruptă brutal de revocarea intempestivă, chiar dacă şi sfera faptelor penale care ar atrage competenţa structurii de parchet conduse de ea ar fi ceva mai restrânsă.

NOTE_________________


[1] http://cursdeguvernare.ro/kovesi.html

[2] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32017R1939&from=RO

[3] https://www.consilium.europa.eu/ro/policies/eppo/

[4] https://www.istorie-romaneasca.ro/nicolae-ceausescu-si-actul-final-de-la-helsinki-1975-chestiunea-drepturilor-omului/

[5] https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32017L1371&from=RO

[6] https://adevarul.ro/news/eveniment/de-s-a-luat-dragnea-tranta-olaf-1_5c339488df52022f755a62d2/index.html

[7] https://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/decizia-ccr-privind-revocarea-lui-kovesi-citita-azi-la-curte-cand-apare-motivarea.html

[8] https://www.contributors.ro/editorial/cum-vrea-tudorel-toader-sa-fie-selecta%c8%9bi-procurorii-romani-la-parchetul-european-prin-controlul-absolut-al-ministerului-justi%c8%9biei/

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. DNA si OLAF sa verifice lucrarile cu fonduri europene facute in judetele baronilor rosii mai ales a celor vechi….sa se verifice calitatea lor cu experti in constructii….

  2. Excelenta analiza.Acum vom vedea cine e mai tare, Uniunea Europeana sau Dragnea cu ai lui. In acest ultim caz s-a terminat cu Romania.

    • Nu cred ca a aborda „cu cine-I mai tare” este foarte democratic. Trebui sa asculti si opinii care nu coincid cu ale tale.

      Altfel cadem dintr-o extrema in alta, apropo de istorica recenta (ultimii 30 de ani).

      Sigur, opinia mea este diferita si este bazata pe o experienta (ca adult si contribuabil) de perioade egale de 20 de ani in communism si capitalism.

    • Dragnea e doar un gainar si 100% „expendable”, chiar si pentru Rusia.

      Lupta nu e intre romanii normali si PSD, ci intre romanii normali si romanii ticalosi, sociopati, indiferent de ce hram poarta.

    • Pe mine ma ingrijoreaza unele aspecte pe care le-am aflat din articol.
      Se spune spre final ca Procurorul – sef european nu poate lua singur Deciziile ,
      cum este reglementata treaba asta in cazul Parchetelor romanesti.
      Evident ca si in activitatea trecuta doamna Kovesi nu a actionat dictatorial , dar aici la UE va trebui ca fiecare masura decisiva sa fie supusa unui vot colectiv.
      Mi se pare exagerat si de rau augur.
      Caci un una este sa te consulti cu una- doua persoane care sa te ajute sa iei decizia corecta (cu Coldea, cu Basescu…) si alta e sa depinzi de votul la lumina a unei intregi grupari de oameni imprevizibili.
      De aceea estimez ca primul an de mandat al doamnei Kovesi va fi extrem de greu si doar ulterior, pe masura ce ii va inregistra ambiental pe cei de al caror vot depinde , lucrurile vor intra in matca cu care ne-am obisnuit in anii cei mai buni ai DNA.

  3. Acuzatiile extrem de incisive care i se aduc public Laurei Codruta Kovesi, pe baza „probelor furnizate” de infractori dovediti (ca Sebastian Ghita) amintesc de „demascarile” epocii staliniste. Infractoarea Elena Udrea „s-a autodenuntat” ca i-a dat cadouri Laurei Codruta Kovesi.

  4. Felicitari pentru acest articol , unul dintre cele clare si mai bune aparute pe marginea acestui subiect. Ar fi fost totusi de dorit dincolo de chestiunile tehnice si generale si o evaluare critica a modului absolut revoltator chiar si pentru nespecialisti in care justitia politizata de la noi o ataca pe Laura Codruta Kovesi , pe procurorul general Augustin Lazar,etc. pentru ca daca persoane cu acest statut abia pot face asaltului arbitrar al masinariei juridice care poate fi activata gratuit si la comanda politica, cetatenii obisnuiti nu au aceasta sansa.
    De fapt , statul de drept tinde sa se transforme intr-un stat penal/ al penalilor ceea ce inseamna ca administratorii lui si justitia incep sa aplice un cod deontologic inversat si in acest mod dau tonul si pentru alte profesii sensibile. Masinaria juridica a ajuns sa protejeaze in primul rand infractorii care pot primi daune morale in penitenciar (https://adevarul.ro/locale/hunedoara/recidivistul-primeste-daune-morale-uriase-politie-s-a-plans-fost-muscat-sobolan-arest-am-slabit-aproape-15-kilograme-1_5c652e55445219c57e2245f2/index.html ) in timp ce cetatenii onesti au alt regim. La simpla internare intr-un spital pentru chestiuni banale , ei se pot alege cu boli grave, sau chiar pot muri, si nu primesc nici daune morale , nici despagubiri uriase.

    • ” daca persoane cu acest statut abia pot face asaltului arbitrar al masinariei juridice care poate fi activata gratuit si la comanda politica, cetatenii obisnuiti nu au aceasta sansa.”

      Bine punctat. Sa ne imaginam procese intentate, justificat, de catre cetateni impotriva Statului Roman. Ce sanse au acesti cetateni intr-o Justitie controata de Stat? Nici una!

  5. Înțeleg că prin sintagma „România nu se mai poate disocia” vrei să spui că ar exista un cost politic, de imagine etc. Dar oare ne putem facem iluzii că actuala guvernare dă doi bani pe asemenea chestiuni, că nu e dispusă să terfelescă și mai departe imaginea țării în UE, cu orice cost pentru salvarea personlă?

    Legal vorbind, e foarte discutabil România e constrânsă să continue participarea în EPPO. Există precedent legal care sugerează că statele se pot retrage după autorizare dar înainte de implementare [1]. Vă las pe voi avocații să ne lămuriți dacă prin implementare se înțelege momentul 12 Octombrie 2017 în care Regulamentul 1939 a fost adoptat, sau termenul de minim de 3 ani prevăzut la articolul 120 privind asumarea efectivă a prerogativelor legale, deci 2020.

    Ce e cert e că nimeni din conducerea actuală a PSD nu are vreo mustrare de conștiință să facă orice demersuri pentru blocarea participării României la acest mecanism. Punerea sub urmărire a lui Kovesi e pretextul perfect. În cel mai fericit caz, va dura încă 3 ani până ce EPPO va trimite primele cazuri în instanță, încă 5-8 ani până la condamnări definitve ale unor corupți de calibru național. Salvarea României rămâne tot în sarcina noastră deocamdată.

    [1] https://publications.parliament.uk/pa/cm201012/cmselect/cmeuleg/1341/134102.htm

  6. Recenta „punere sub acuzare” a dnei Kövesi nu este, dle avocat, nicio punere sub acuzare, căci ea are, deocamdată, calitatea de suspect, nu de inculpat.

    • „Secția pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a transmis, vineri seară, un comunicat de presă prin care anunță că Laura Codruța Kovesi este urmărită penal pentru luare de mită, abuz în serviciu și mărturie mincinoasă.”

  7. Toata conducerea psd a facut din asta o lupta personala. Si daca va pierde postul de Procuror Sef, Codruta va prinde macar un post printe adjuncti, sau intr-una din Camerele permanente ale EPPO sau, si mai rau, sa fie reprezentantul INDEPENDENT al EPPO in Romania…. Acesta ancheteaza TOT ce considera ca aduce atingere intereselor si finantelor europene in tara respectiva.

    https://eur-lex.europa.eu/eli/reg/2017/1939/oj

    In plus au reusit sa atraga atentia asupra disperariicu care incearca sa ascunda ce au furat. Indiferent cine va fi noul procuror va cauta imediat la finante! Ati reusit sa enervati pe toata lumea.
    Rai de atita prostie!

  8. Daca tot ati citit legislatia europeana … care sunt masurile de protejare a procurorului sef ? Are acesta imunitate ? In cazul LCK s-ar suspenda actiunea penala aferenta acuzatiilor recente ?

    • Doamna LCK are un caracter de granit si nu se va ascunde niciodata pe dupa o
      eventuala imunitate. Daca nu ati inteles acesta DEOSEBIRE dintre Kovesi si toata liota de vozganieni.

  9. In primul rand, tot respectul pentru doamna Kovesi care merita din plin un job unde poate sa-si faca meseria si sa fie apreciata si repectata pentru asta.
    Apoi, multumiri autorului pentru analiza dar nu pot sa fiu de acord ci ii dau dreptate domnului Stelian Ene.

    Romania lui Deragnea nu poate fi afectata de EPPO pentru ca vor evita participarea. Motive destule:
    – ca nu toate tarile participa
    – ca sunt probleme de functionare sau procedura, fiind un organism nou
    – daca procurorii numiti de Romania trebuie faca dosarele despe Romania atunci numirea lor va evolua dupa tiparul „Olguta si Iohannis”, propuneri si respingeri
    O combinatie de astfel de motive, daca nu va bloca participarea, o va impinge peste 4-5 ani. Iar daca peste 5 ani tot Dragnea conduce Romania nici Kovesi, nici EU nu mai pot sa ajute.

    Concluzie: este o pseudo-problema transformata de PSD „spin-doctors”, cu un efort minim, intr-o mare agitatie. Pentru ca:
    – distrage atentia de la alte lucruri cum ar fi bugetul si afacerile lor
    – canalizeaza energia strazii si daca totul se incheie cu numirea lui Kovesi asta va fi perceputa ca o victorie anti-PSD, care pe ei nu ii costa nimic
    – creeaza speranta desarta ca o sa vina cineva sa ajute Romania, candva, in viitor. Mai asteptam un pic si o sa fie bine.

  10. Adevaratii vinovati sunt romanii care la alegeri au votat persoane cu stranse legaturi cu fosta nomenclatura comunista si astazi sunt grupati in PSD&ALDE si posibil si in UDMR la fel de vinovati sunt toti romanii care nu s-au dus la vot. Ofensiva impotriva lui Kovesi nu este altceva decat incercari disperate de a-si proteja averile provenite din delapidarea Romaniei si a romanilor si de a nu ajunge la inchisoare.Aceasta este mostenirea pe care ne-a lasato comunistii si Iliescu.

    • @Dora – mai există și alte obiective ale României, nu doar protejarea melcilor și broaștelor.

      Frontiera dintre România și Ucraina este pe mijlocul cursului principal al Tisei, iar dacă malul ucrainean e amenajat și consolidat, iar malul românesc rămâne la mila Domnului, apa rupe mereu din malul românesc și o dată la câteva zeci de ani ne trezim cu rectificări de frontieră.

      Să pierzi câteva zeci de hectare într-un loc nu pare mare lucru, dar să le pierzi în vreo 10 locuri, la fiecare câteva zeci de ani, iar asta de dragul melcilor și broaștelor protejate, nu e cea mai bună soluție.

  11. Aceasta lupta este nu numai inutila dar si inegala.
    MICROSOFT, EADS & Co stiu sa rssplateasca cum se cuvine si au si mijloacele politice necesare.

  12. Ce nu stiu multi este ca banii europeni sunt acordati astfel incat sa ajunga pentru toata lumea. Adica si pentru infrastructura, agricultura si pentru furat. Chiar credeti ca UE nu stie cum sta treaba in Est? Numai ca trebuie sa „inchida ochii” deoarece „coeziunea” este mai importanta decat niste bani acolo… Plus ca prin aducerea unui procuror dur precum Kovesi, statele estice ar putea fi sanctionate mai usor si astfel banii europeni s-ar diminua considerabil, fiind redirectionati spre Vest mai mult. Kovesi ar trebui sa inceapa cu fondurile de preaderare, daca ar fi sa investigheze temeinic ceva.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Alexandru Cristian Surcel
Alexandru Cristian Surcel
Alexandru Cristian Surcel este avocat şi cetăţean implicat. Reţinut la mineriada din februarie 1990, a participat la Fenomenul Piaţa Universităţii 1990, şi a practicat jurnalismul de opoziţie în anii studenţiei, în 1994-1996. Intrat în avocatură în 1999 şi definitiv din decembrie 2001, după un an 1998 petrecut în domeniul protecţiei copilului, Alexandru Cristian Surcel a avut o strânsă colaborare în anii 2004-2006 cu Asociaţia Pentru Dezvoltarea Practicilor Alternative de Reintegrare şi Educaţie (ADPARE), partener al Oficiului Român pentru Imigraţie (ORI) şi al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT). În următorii câţiva ani (2007-2011) a fost martor participant al boom-ului imobiliar şi al crizei ulterioare ca legal services manager al grupului Blackpearl Property/Alchemy Development Management. Din anul 2012 s-a implicat constant în activismul civic, participând la principalele mişcări de protest- SMURD, Roşia Montană, votul din diaspora, #Colectiv, OUG 13-, dar şi la campanii precum oprirea proiectelor de exploatare a gazelor de şist prin fracturarea hidraulică de mare volum, Politica Fără Bariere, Stop TTIP&CETA România, Forumul Pădurilor, campania pentru reunificarea României şi a Republicii Moldova şi, în prezent, Fără Penali În Funcţii Publice. Este membru fondator şi preşedinte al Asociaţiei România Vie (din anul 2012), membru fondator al Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei (ANRM), căreia i-a fost şi vicepreşedinte în ianuarie 2013-februarie 2015, şi voluntar al Asociaţiei Platforma Iniţiativa România (din ianuarie 2016). La 1 septembrie 2016 a devenit membru al Uniunii Salvaţi România (USR), unde deţine, de la 12 octombrie 2017, calitatea de vicepreşedinte al Filialei Sectorului 5. De asemenea, Alexandru Cristian Surcel participă la grupul tematic EUSR, think tank al USR dedicat problematicii Uniunii Europene şi conexe.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De ce e Bucureştiul altfel

Capitala României e cea mai mică (spaţial) metropolă importantă din regiune: oraşul se termină imediat după blocuri. Limitarea extremă crează probleme importante...

Ce-i de înţeles când se votează în municipiu USR-Plus iar în sat un primar PSD mort. Lecţii pentru 6 decembrie

Dincolo de anecdotică, alegerile locale aveau de răspuns la două mari întrebări, decisive şi pentru parlamentarele din 6 decembrie. Prima: mai persistă...

What is next sau cum să citim rezultatul alegerilor locale prin ceața declarațiilor politicienilor?

Votul e adesea pasiune, rareori rațiune. Cel de ieri a fost un amestec destul de echilibrat de rațiune și pasiune.

Cum se stinge un sat în România

Satul Șirnea din comuna Fundata, județul Brașov este deja bine cunoscut de publicul românesc. Imagini feerice din acest sat de munte circulă...

Ce scot din tomberon Realitatea Plus și Antena 3

O dată cu toamna sosesc și grile noi la televiziunile românești. Totodată campania electorală e în toi, iar televiziunile de știri au...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.