miercuri, septembrie 23, 2020

Proprietatea statului: Despre Svetlana Allilueva (născută Stalina)

Avea opt ani când mama ei, Nadejda Allilueva, soția magnatului suprem al bolșevismului, și-a tras un glonte în inimă. Nadia părăsise sindrofia în cinstea celei de 15-a aniversări a revoluției, era pe 8 noiembrie 1932. Stalin o tratase mizerabil în fața oaspeților. Ultima persoană cu care a vorbit în dormitor a fost Polina Jemciujina, veche bolșevică, prietenă apropiată, soția lui Viaceslav Molotov. Svetlanei i s-a spus că mama ei a murit de moarte naturală. A aflat adevărul peste ani, a trăit un șoc. Tatăl său o trata ca pe o prințesă, la fel și diverșii “unchi”: Kliment Voroșilov, Sergo Ordjonikidze, Andrei Jdanov, Anastas Mikoian. Dar, în egală măsură, Stalin ținea să-i atragă atenția că nu este stăpână pe viața ei. Asemeni oricărui cetățean, Svetlana aparținea statului. Așa a privit-o tatăl ei, așa au privit-o succesorii săi. Autonomia persoanei umane era inexistentă pentru ei. Iar Stalin, cum i-a spus-o fiului său Vasili, nu era Stalin, ci regimul sovietic însuși. Alienare dusă la extrem, nu putem numi altfel această viziune.

Iosif Stalin şi fiica sa Svetlana

Când s-a îndrăgostit, la 16 ani, de un regizor evreu, Alexei Kapler, mai mare ca ea cu peste 20 de ani, acesta a fost deportat în Gulag. Era o idilă inocentă, dar omnipotentul “părinte al popoarelor” veghea asupra vieții private a fiicei sale cu pătimașă gelozie. În plus, antisemitismul, inițial latent, începuse să devină o obsesie pentru el. Pe Grigori Morozov, primul soț, coleg de facultate, tatăl primilor doi copii (Iosif și Katia), Stalin a refuzat să-l întâlnească vreodată. A impus căsătoria cu Iuri Jdanov, belfer ideologic, fiul politrucului suprem, s-a opus divorțului, apoi, în fine, în 1952, l-a aprobat. Le vemea aceea, preocuparea principală a „corifeului stiinței” era „complotul doctorilor”. Isteria antisemită ajunsese la cote paroxistice. Svetlana l-a socotit pe Lavrenti Beria geniul rău al tatalui ei, dar, in 1952, Beria insuși se afla intr-o poziție extrem de vulnerabilă.

Rudele apropiate ale Svetlanei, familia Svanidze (Alioșa era fratele primei soții a lui Djugașvili) au sfârșit în fața plutonului de execuție. La fel, familia Redens. Polina Semionovna Jemciujina a fost arestată si deportată in Kazahstan sub acuzatia de participare la o conspirație sionistă. După moartea lui Stalin, Svetlana a avut o căsătorie scurtă cu Jonnik (Johnreed) Svanidze, supraviețuitor dintr-un orfelinat destinat copiilor “dușmanilor poporului”.

Unchiul ucis, Alioșa Svanidze

Am notat aici, în viteză, câteva elemente care ajută la înțelegerea vieții de familie a lui Stalin, dar mai ales la înțelegerea deciziei Svetlanei de a rupe cu monstruosul sistem creat de falanga bolșevică în care tatăl ei a jucat un rol decisiv. Le-am regăsit, examinate în detaliu, în cartea “Stalin’s Daughter” de Rosemary Sullivan, apărută la Random House anul acesta. Nu întotdeauna foarte profundă, cartea este captivantă și plină de detalii care te obligă să meditezi la destinul subiectivității în totalitarism. În 1956, după „Raportul Secret” al lui Nikita Hrușciov, Svetlana și-a schimbat numele din Stalina în Allilueva. Era clar că fugea de umbra unui părinte ale cărui crime depășeau, cu excepția celor ale lui Hitler, tot ce fusese mai feroce în istorie. În 1967, a decis să nu revină din India în URSS.

Svetlana în braţele lui Lavrenti Beria, 8 septembrie 1935

La începutul anilor ’60 a primit botezul ortodox. Și-a amintit, probabil, că tatăl ei îi spusese cândva, văzând-o citind o viață a lui Iisus, că acesta a fost un personaj real. Acum, ajunsese a crede în realitatea divină. A trăit seismul revelațiilor despre crimele staliniste ca pe un exorcism, a frecventat cercurile disidente, a avut o lungă prietenie cu criticul și eseistul Andrei Siniavski (va fi chiar și o scurtă legătură intimă). După momente de criză, a rămas apropiată de Siniavski și de soția acestuia, Maria Rozanova, l-a apărat pe disident în momentul atacurilor infame din 1965. Își dorea cu disperare să trăiască senin, a găsit această serenitate în relația cu fiul unui rajah. Cum îi prezisese cândva o prietenă, avea să devină soția unui prinț. I s-a interzis căsătoria, i-a fost recunoscută abia în momentul când Brajesh Singh s-a stins din viață. Mohorâtul premier Alexei Kosîghin, acru ca o lămâie, cel care o admonestase cu doar doi ani în urmă pe tema relației conjugale cu un străin, a decis să-i permită să plece pentru a azvârli în apa sacră a Gangelui cenușa soțului.

Svetlana Allilueva, New York, 27 aprilie 1967

E greu de spus dacă Svetlana era decisă să “defecteze”, dacă avea un plan precis, ori totul s-a derulat spontan, asemeni atâtor alte momente din viața ei. Când s-a înfățișat la Ambasada americană, funcționarii au rămas perplecși. Nu era vorba de o fugă de balerin sau balerină, ci de decizia de a nu reveni în “patria socialismului” a fiicei celui al cărui nume fusese vreme de decenii sinonim cu comunismul mondial. În plus, avea cu ea manuscrisul unei cărți (“Douăzeci de scrisori către un prieten”), o relatare discretă și onestă despre ce-a însemnat viața în anturajul lui Stalin, despre Marea Teroare, despre rudele ucise, despre deziluzii, despre rolul lui Stalin în asasinarea marelui actor evreu Solomon Mikhoels și câte altele. Cartea a fost achiziționată de o mare editură americană și de ziarul “New York Times” pentru suma de un milion și jumătate de dolari. Era ceva enorm. În acest timp, copiii ei din Moscova nu știau ce s-a petrecut cu mama lor. Au urmat telefoane, apeluri, KGB-ul a intervenit direct și indirect.

Iosif Grigorievici Alliluev, fiul Svetlanei

Propaganda Kremlinului a intrat în acțiune încercând să o prezinte drept o “dezechilibrată”. În mai 1967, președintele KGB-ului, Vladimir Semiceastnîi, era înlocuit de Iuri Andropov. Întregul arsenal al poliției secrete sovietice era mobilizat pentru compromiterea Svetlanei. În iunie, la o conferință de presă după întâlnirea cu președintele Lyndon Johnson la Glassboro, premierul Kosîghin o numea pe Svetlana „o persoană instabilă psihic”. Toți agenții de influență ai Moscovei erau puși în priză pentru a neutraliza efectul cărții Svetlanei, care era prevăzută să apară în octombrie, exact în momentul semicentenarului revoluției bolșevice. Cartea a apărut și a avut un efect formidabil. Marele critic Edmund Wilson, autorul cărții „To the Finland Stattion” a elogiat-o in „The Atlantic”. La polul opus, Arthur Koestler, enervat de accentul pus pe dramele din Kremlinul acaparat de clica lui Stalin, a desfiintat-o in „The Times”, la Londra. A scris cu simpatie istoricul Arthur Schlesinger.

Svetlana Allilueva, la o conferinţă de presă, 2 februarie 1984

Despre destinul american și tribulațiile ulterioare, mai încolo. Departamentul de Stat nu a fost fericit aflând de decizia Svetlanei de a cere azil politic. Cel care s-a ocupat inițial să o îndrume în Statele Unite a fost marele istoric George Kennan. În plus, cartea spune multe lucruri fascinante despre faimoasa, gigantica House on the Embankment, cu ale ei 500 de apartamente și cu istoriile lor misterioase. La prima ei conferință de presă, la New York, Svetlana a fost intrebată cum vede rolul tatălui ei in istorie. A spus că Stalin s-a facut vinovat de crime oribile, dar nu a făcut-o de unul singur, ci impreună cu cei care au continuat să domnească la Kremlin și după moartea sa. Cu alte cuvinte, sociopatia era o boala sistemică, nu doar una individuală.

http://www.amazon.com/Stalins-Daughter-Extraordinary-Tumultuous-Alliluyeva/dp/0062206109

Text transmis la Radio Europa Libera:

http://www.europalibera.org/content/blog/27125104.html

Articolul poate fi ascultat, in lectura autorului, aici:

http://www.europalibera.org/audio/27125102.html

Recomandare:

http://www.curteaveche.ro/dosar-stalin-vladimir-tismaneanu-marius-stan.html

PS In noiembrie 2011, cand a incetat din viata Svetlana (Lana Peters), am publicat aici, pe „Contributors” un scurt articol:

https://www.contributors.ro/global-europa/nenorocirea-de-a-fi-fiica-lui-stalin-a-incetat-din-viata-svetlana-allilueva-lana-peters/

Distribuie acest articol

8 COMENTARII

  1. Cred ca fraza in sine „părinte ale cărui crime depășeau, cu excepția celor ale lui Hitler” este unfair.
    Pentru ca indiferent daca eu sau dumneavoastra ne taiem, tot sange rosu curge.
    Mao, Hitler, Stalin, Polpol, Castro, Dej, dictatori mai mici sau mai mari au distrus vieti si au mutilat suflete. Nu cred ca e relevant impotriva cui au fost crimele alea, relevant e doar ca au existat suficienti nemernici care sa-i ajute.

    • Nu contest ce scrieti. Probabil ca Pol Pot si Mao se califica pentru a se afla in compania lui Stalin si Hitler ca responsabili pentru cele ingrozitoare omoruri in masa din secolul trecut. Articolul se ocupa de tragedia personala a fiicei unui personaj care a organizat, cu sange rece, metodic si sistematic, msasacre dupa masacre, toate justificate prin fixatii ideologice.O fiica a carei familie apropiata a fost ea insasi decimata.Interesant e ca Svetlana povestea ca Stalin nu suporta sa vada sange…

  2. Distantarea fata de faptele parintilor este normala. In schimb, criticarea acestora din pozitia de „insider” nu este, decat in masura in care nu te-ai bucurat de privilegiile apartenentei la familie.
    E o problema de morala mai mult decat de etica – unii vor intelege iar altii nu!

  3. Excelenta contributie; si mai excelenta, fotografia lui Beria tinand-o pe copile Svetlana pe genunchi, in prezenta lui Stalin.
    Cum permitea Stalin acestui violator psihopat s-o faca? (Nu ca Stalin ar fi fost mai bun).
    Caci, mai tarziu, fiind Svetlana adolescenta, Stalin n-o mai lasa pe Svetlana sa iasa cu Beria, si-i cerea sa se intoarca imediat acasa.
    Alte fotografii demne de publicat: o fotografie de amator a unei sindrofii, cu Stalin, Nadejda si ceilalti sefi ai bandei. Nefiind destinata publicarii, fotografia n-a fost retusata, si poate fi vazuta mana lui Stalin, monstrous estropiata. Stalin era nu numai monstru sociopath, ci si estropiat fizic.
    Inca o fotografie, greu de gasit dar existenta: Stalin in masina lui americana de mare stab, langa sofer, pe cand sotia a fost lasata, singurica, in spate. Daca va uitati bine, vedeti ca Stalin sofeaza, asa incat ar fi trebuit sa-l trimita pe sofer pe banca din spate, si s-o ia pe sotie langa el. Dar, nu! Stalin, si soferul, care arata ca un bandit, impreuna, pe cand sotia e trimisa in spate.
    Alta clarificare: Nadejda nu era mai putin dereglata decat sotul ei; deosebirea e, ca ea n-a ucis pe nimeni, afara de ea insasi.
    Va multumesc ca, prin contributia Dv., miati dat posibilitatea sa adaug aceste observatii.

  4. Va multumim pentru link.. Atunci cand am intrebat ma gandeam la cartea despre care vorbiti in articol
    „În plus, avea cu ea manuscrisul unei cărți (“Douăzeci de scrisori către un prieten”), o relatare discretă și onestă despre ce-a însemnat viața în anturajul lui Stalin, despre Marea Teroare, despre rudele ucise, despre deziluzii, despre rolul lui Stalin în asasinarea marelui actor evreu Solomon Mikhoels și câte altele. Cartea a fost achiziționată de o mare editură americană și de ziarul “New York Times” pentru suma de un milion și jumătate de dolari. Era ceva enorm”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Marele Laser și frauda științifică

Dacă noi vom tăcea, vor striga pietrele. Luca (19, 38-40) *1. Preambul

Cum trebuie să fie un film „Bun de Oscar”?

În noiembrie 1989 situația politică devenise una extrem de tensionată pe plan internațional. În Europa de Est, în Polonia,...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.