joi, octombrie 28, 2021

Pseudodemocraţie locală, iliberalism şi feudalism politic. Raport anual dintr-un fief PSD

Cu puţin mai bine de un an mă hotăram să fac pasul în politică (într-un micuţ partid local, PACT pentru Galaţi) după mulţi ani de ezitări, după ce mestecasem îndeajuns dilemele (deja milenare) ale intelectualului ajuns în cvasiparalizia de dinaintea deciziei de a păşi în for sau a rămâne în afara lui. Am hotărât să încerc din mai multe motive, care bănuiesc că nu sunt dintre cele mai comune între cei ce se decid să contribuie (de cele mai multe ori doar în teorie) la binele public. Am făcut-o din dorinţa de a fi parte dintr-un proiect curajos şi reformist de a transforma Galaţiul, oraşul în care m-am întors să trăiesc după ce am cunoscut meleaguri mai ofertante. Am făcut-o pentru ca educaţia civică pe care am încercat să o livrez mai multor generaţii să nu fie simplă demagogie. Am făcut-o pentru a mă cunoaşte mai bine, pentru că structurarea interioară şi consistenţa spirituală (proiectul meu de o viaţă) nu există în afara luptei adevărate. În fine, am făcut-o dintr-un sentiment al datoriei. Cu un an în urmă, marcând o premieră istorică la Galaţi, pentru prima dată, un partid local reuşea să intre în Consiliul Local cu doi consilieri (unul fiind eu). Aşadar, poate vă întrebaţi poate cum arată viaţa (politică) într-un consiliu local dintr-un mare oraş al României în care social-democraţii au majoritate simplă (15 consilieri din 27)? Ce se alege din suveranitatea legii şi din inviolabilitatea forului? Din înfruntarea argumentelor? Cât fair play politic există şi care este calitatea democraţiei locale? Ce legătură (mai) există între comunitate şi instituţiile care, teoretic, îi aparţin?  De un an mă străduiesc şi ne străduim să ne facem auziţi.

Un an, aşadar. Prilej de bilanţ pentru toţi aleşii locali şi pentru organizaţiile de partid în ansamblu. Este momentul în care consilierii  îşi scriu rapoartele de activitate şi informează cetăţenii cu privire la realizările lor (aproape niciodată cu privire la nerealizări). Îmi veţi permite să fac notă discordantă. La un an de la alegeri, eu nu pot fi decât trist (dar nu descumpănit) de felul în care democraţia este maimuţărită şi descurajată în oraşul meu. Nu vorbesc despre simple şicane. Vorbesc despre opoziţie concertată şi de rea credinţă la încercările noastre de a traduce în proiecte de hotărâre angajamentele luate în campania electorală. Vorbesc despre utilizarea resurselor publice pentru consolidarea unor interese de grup şi de partid. Vorbesc despre abuz şi acţiune dincolo de cadrul legal. Deşi am acordat zeci de ore muncii de consilier, învăţând, recuperând, dobândind competenţele pentru a-i reprezenta pe galăţeni aşa cum trebuie, deşi am petrecut enorm de mult timp alături de colegii mei pentru a scrie şi a propune proiecte de hotarâri, la un an de la alegeri, niciun proiect al PACT pentru Galaţi (sau al vreunui alt partid de opoziţie) nu a ajuns să fie discutat şi votat în plenul Consiliului Local Galaţi. Asta în ciuda faptului că termenele legale au trecut şi paşii procedurali au fost îndepliniţi. Evident, nu este o întâmplare. Scuze neconvingătoare (şi autocontradictorii, mereu altele) şi tergiversări continue ne-au adus în această situaţie, iar astfel de acţiuni cinice sunt comune la cei care ar trebui să fie principalul garant al respectării legii. O situaţie, mai e nevoie să o spun(?), inacceptabilă. Evident, nu am stat cu mâinile în sân. Am făcut nenumărate apeluri, pe căi formale şi informale, la raţiune, echitate şi respect faţă de lege. Am avut mai multe luări de cuvânt pe această temă în şedinţele de consiliu local. Am sperat că opinia publică locală nu ne va lăsa singuri în această luptă cu Goliatul administraţiei locale. Nu pentru că este vorba despre un partid local care nu are decât o praştie de lemn în lupta cu o armată bine pusă la punct, disciplinată şi versată, ci din (naivul?) principiu al protejării democraţiei, din convingerea că regula jocului democratic trebuie respectată în România europeană a anului 2021. Însă, vreme de un an, nu am văzut decât dispreţ. Atât la adresa celor care au votat puterea, pentru că nu cred că cineva primeşte voturi pentru neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, dar şi la adresa celor care au votat alte partide, care se văd acum împiedicate să îşi exercite dreptul la iniţiativă legislativă. Mulţi colegi din opoziţie trăiesc cu sentimentul unor împliniri măreţi, însă, franc vorbind, singurul lucru care îl deosebeşte în mod fundamental pe consilier de simplul cetăţean este capacitatea de a propune proiecte de hotărâri în baza puterii de reprezentare pe care alegătorii o acordă. Şi tocmai de această atribuţie fundamentală sunt lipsiţi cei mici care încearcă să ridice capul în cvasidictaturile locale. Pentru mine şi pentru colegii mei aceasta nu este democraţie,  nu este luptă politică, este doar o atitudine de forţă dincolo de limitele legii şi ale eticii, adică un comportament în mod fundamental inacceptabil. De treizeci de ani, puterea politică are o singură culoare la Galaţi pentru că, într-un fel sau altul, mai mult sau mai puţin justificat, la opinia publică a ajuns ideea că opoziţia nu face mai nimic pentru a-i reprezenta pe oameni. În ceea ce mă priveşte, nu vreau să contribui la doza de plauzibil a acestei afirmaţii. Există la Galaţi şi în alte locuri oameni care încearcă să evolueze pe scena publică principial şi cu bună credinţă, oameni care încearcă să îşi facă datoria cu modestie şi bun simţ. Doar că nu sunt lăsaţi. Sănătatea şi vigoarea unei urbe, a unei comunităţi, depind critic, printre altele, de profunzimea şi calitatea democraţiei locale. Ceea ce avem la Galaţi aduce mai mult cu o formă de feudalism şi nu cu un mediu politic demn de secolul 21. Iar asta nu este în vreun fel în interesul comunităţii noastre. Oraşul este inert, mort din punct de vedere economic, pustiit şi depopulat, nu explotează şi nu valorifică nimic din potenţialul turistic şi economic pe care îl are, şi, poate ceea ce este cel mai dureros şi mai tulburător, nu oferă absolut nimic tinerilor, care pleacă de aici pe capete. Pleacă şi nu se mai întorc vreodată. Mă întreb câţi dintre gălăţenii care citesc aceste rânduri au copii pe alte meleaguri cărora le duc dorul şi pe care i-ar dori aproape. Vă răspund: foarte mulţi, Galaţiul este cel mai depopulat mare oraş al României.  Acesta acesta este rezultatul pasivităţii şi noncombatului moral şi politic în care ne complacem de mai bine de trei decenii.

Scriu aceste rânduri dorindu-mi să nu fi fost nevoit să le scriu, dorindu-mi să simt că poate exista un bine comun care să fie mai important decât interesele de partid şi de conservare cu orice preţ la putere. Scriu aceste rânduri cu speranţă şi exasperare ştiind că avem, la Galaţi, o comunitate şi nu doar o populaţie. Ştiind că Galaţiul are spirit, potenţial cetăţenesc şi fibră morală. În acest moment, la Galaţi, legea este doar un text opţional interpretat cu largheţe de comentator liric. Şi, fără reacţia comunităţii, vocea celui care realmente încearcă să fie altfel e doar un slab murmur în pustiu. Este nevoie de forţa şi atenţia celor care le pasă pentru a-i face pe cei de la putere să înţeleagă că votul este un mandat de respectare a legii şi nu o formă de legitimare a abuzului. Şi mai scriu în speranţa că, măcar în al doisprezecelea ceas, ne vom întoarce la raţiune. Tot ce vă pot spune e că ne vom duce lupta până la capăt, chiar dacă lupta pare (şi chiar este) disproporţionată, chiar dacă pare fără şanse, chiar dacă se găsesc zilnic destui care să ne sfătuiască să acceptăm regulile imorale ale jocului. Şi vom reuşi ceea ce ne-am propus. Pentru că nu ne e teamă şi ştim exact cine suntem. Pentru că respectăm votul care ne-a fost acordat. Pentru că binele comun e mai important pentru noi decât funcţiile, sinecurile şi avantajele nemeritate de tot felul, pentru că rigoarea şi corectitudinea ne sunt mai prietene decât fidelitatea cu orice preţ faţă de un partid. Nu trebuie să vă reamintesc cine a învins în lupta dintre David şi Goliat.

V-aţi putea întreba ce caută un text despre o problemă locală pe o platformă naţională. Opinia mea fermă este că vedem reflectată calitatea politicii naţionale în calitatea politicii locale. La nivel local apar primele filtre politice, sociale şi morale. La nivel local se fac primele selecţii de cadre. La nivel local cad, precum nişte fluturi siliţi să traverseze un mediu toxic, oamenii potenţial frecventabili ai politicii româneşti. La nivel local se învaţă de cele mai multe ori alfabetul servilismului politic şi al noncerebrării recompensate gras. La nivel local se coc frustrările care aduc extremiştii în cele mai înalte foruri ale ţării, spre stupoarea ipocrită a politicienilor de la centru. Localismul este încă tânăr în România, dar reprezintă probabil viitorul. Cu toţii ne dorim o clasă politică de care să nu ne fie ruşine. Dar mă întreb cu toată seriozitatea: dacă am vedea oamenii capabili să schimbe politica României dându-i consistenţă şi detentă, am şti să-i recunoaştem? Iar dacă ne-ar cere ajutorul, am fi în stare să-i auzim?

Distribuie acest articol

24 COMENTARII

  1. Este poveste oricarui oras mic sau mijlociu din Romania.
    Din pacate traiesc si eu in unul si rezonez 100% cu acest text „”Oraşul este inert, mort din punct de vedere economic, pustiit şi depopulat, nu explotează şi nu valorifică nimic din potenţialul turistic şi economic pe care îl are, şi, poate ceea ce este cel mai dureros şi mai tulburător, nu oferă absolut nimic tinerilor, care pleacă de aici pe capete. Pleacă şi nu se mai întorc vreodată””

  2. Romanii nu sunt capabili sa-si conduca tara. De ce e statul roman atat de ticalos? Fiindca e alcatuit din romani. As vrea ca acest popor netrebnic sa-si asume ca nu e bun de nimic si sa angajeze oameni cu experienta, din Occident, pentru a conduce tara. Sunteti inutili, toti.

  3. Nu am ştiut să ne administrăm niciodată, practic întotdeauna s-a pus interesul individual înaintea celui comun. Nu ai viitor în politică decât dacă „pui botu'” şi intri în haita cea mai puternică. Binele comun!? Nu există bine comun, există numai binele individual sau maxim binele haitei. De ce credeţi că nu am avut o mare Istorie? Dar, din nenorocire, continuând ca până acum, nu vom avea nici viitor….

    • Binele comun apare din promovarea binelui individual.
      Invers inseamna comunism.
      Dar democratia este un mecanism, nu o garantie a fericirii si a binelui fara de sfarstit. :-).

  4. Vorbeam odata cu un consilier local la partidul primarului (culoare e irelevanta, dar, daca tot spunem culori, in povestea mea e un partid galben); nu se dezbate nimic; vine propunerea primarului si poti sa o votezi sau nu, cum iti dicteaza constiinta; cu precizarea ca primarul, care e seful organizatiei locale a partidului, le-a spus ca cine nu voteaza ce propune el, e exclus din partid si apoi isi pierde postul de consilier si desigur si indemnizatia de consilier. Imi mai zicea ca facuse o cerere in interes personal catre primarie, trecusera cele 30 de zile si se duce odata sa vorbeasca cu primarul, seful lui de partid, care ii spune, ca daca vrea neaparat raspuns, poate sa ii dea pe loc; si a luat o foaie si a a scris ca nu stie care e raspunul la solictirarea lui; si gata, a „respectat” legea cu 30 de zile.
    Se pare ca asa functioneaza democratia. Nu e o dezbatere de idei, e doar o o negociere de interese. Atunci cand ai ce negocia. La fel pare sa fie si in parlament. Opozitia nu prea poate sa fie constructiva; e obligata sa fie „gica-contra” tot timpul, in speranta ca votantii nemultumiti se vor indrepta catre ei. E un joc oarecum stupid, in care interesele politicienilor si partidelor sunt deasupra intereselor tarii.
    Dar, nu avem o alternativa mai buna. Bine, si aici e o discutie lunga… probabil ca exista alternative de organizare mai eficiente, dar, nu sunt testate sa stim daca functioneaza in lumea reala; reformele se fac greu, fiind multe interese „conservatoare” impotriva.

  5. Ignor primul impuls, de a ma vaita si eu, ca niciodata nu au fost romanii in stare sa se guverneze, etc – nu ca nu as fi de acord – ci pentru ca articolul dvs merita o alta atitudine: va felicit pentru curaj si coerenta morala de a pune in practica ce predicati. Mi-a trecut prin minte sa incerc si eu, nu am fost in stare pana in prezent, de aceea apreciez cu atat mai mult ce faceti. Chiar daca ati fi singur, desi nu cred ca sunteti, tot ar fi important ca incercati, nu conteaza decat ceea ce facem fiecare in parte. Tanguirile ca nu se poate, csf, ncsf, nu numai ca nu duc nicaieri, dar descurajeaza si pe altii. Amintiti-va de cei numai zece drepti, care daca se gaseau, orasul acela ar fi fost mantuit…

  6. Din fericire nu pot fi de acord cu dvs., surprinzator unii mai urmaresc si sedintele locale, transmise transparent de catre cei cu care vreti sa fiti in antiteza, de parca ei nu ar fi reprezentati democratic. Acum vreti sa stoarceti putin capital politic, sa fiti vizibili, e ok. Sunteti un partid mic, local, dar inca necopt, cu foarte multe lacune de cultura organizatorica si administrativa, legislativa si executiva, putin amuzanti in nestiinta, dar cu toate lipsurile va apreciez implicarea si idealismul, si rolul dvs democratic este doar de a fi, iar cu toate ca opiniile voastre nu conteaza la vot, ele sunt auzite si ascultate.

    „Proiect curajos si reformist”, pe bune? asta numiti voi lista aia de dorinte de Craciun? nu aveam eu mari asteptari de la voi dar cu aia, m-ati lovit, nici acum nu va inteleg nepriceperea. Care lupta? Voi frumosi si ei urati? Indiferent ce faceti numai sa se vada ca luptati, nu? Sa se stie cate initiative de hotarari locale ati avut? Ce faceti, le numarati la sfarsitul mandatului? Iote ce frumosi am fost noi :), amuzant dar ma asteptam la altceva de la niste idealisti.

    Orasul nu este inert, terminati cu prostiile astea, e mai viu ca niciodata, nu am date la municipiu dar diferente fata de judet nu pot fi mari, statistic judetul Galati ocupa un onorant loc 9 din 42 la salariul net (depaseste Cta si cateodata Bv), si un loc 11/42 la soldul comertului international, paradoxal prin numarul somerilor ridicat, locul 39/42 http://statisticiromania.ro/clasamente . Un negativism pe care il observ si la dvs, a alimentat trendul si visurile copiilor care au luat calea altor meleaguri. Stiu multi care se intorc, sau care isi doresc intoarcerea.

    Acceptati si faptul ca Galatiul nu poate si nu va fi niciodata oras turistic, si foarte bine ca nu e, e o idee creata, nu stiu de unde a aparut, probabil au mai fost altii care doreau capitalizare politica.

    Depasiti frustrarile, contributi pentru a imbunatati ce se poate imbunatati, ideile intradevar bune vor prinde, chiar daca nu o sa scrie numele vostru pe ele.

    • ….iata insa stimati tovarasi un comentariu, o peroratie un pic mai bine „argumentata” decat a lui Klaus der grosse, dar pe aceeasi tema: „sunteti frustrati, imaturi si va tinem pe tusa atata timp cat nu ne lasati sa furam tot ce se poate, inclusiv viitorul, iar daca nu mai avem ce fura, macar sa controlam ceea ce nu ne apartine”
      Un partid nascut in ilegalitate, ajuns la putere in conditii dubioase, tinut la putere prin dictat si teroare, si care se „reinventeaza” mai intai ucigandu-si tatucul (Ceausescu) si apoi revenind la matca ilegalitatilor (Nastase, Dragnea, Hrebenciuc etc etc)
      Perseverenta in rau este marca inconfundabila a raului: ce parere are biserica despre asta, incepand cu cei 1000 romani ucisi in strada in 89?

  7. Da, am şti să-i recunoaştem şi i-am auzi. Vor fi aceia care vor face, nu cei care se vor plânge că „n-au fost lăsați să facă”, eterna scuză a celor slabi.

  8. Off! Sfanta naivitate a tineretii! Ma mir ca la 40 de ani poti fi atat de candid.

    Dar ca filosof ar fi trebuit sa apeleze la etica care vorbeste despre natura perena si neschimbatoare a constiintei individului uman. Din sociologie (desprinsa tot din filosofie) si-ar fi amintit ca schimbarile sociale sunt generate de (1) o masa critica de indivizi. de jos in sus (imi puteti da un exemplu?) si (2) grupuri de putere adica de sus in jos (sunt exemple nenumarate). Ar fi stiut ca incercarile sale de comportament politic etic, moral, responsabil firesc, natural, in firea lucrurilor, sunt in vant.

    Acum treizeci de ani am crezut ca in tara va fi bine si frumos dar pana in 2000 m-am lamurit. Am asistat la formarea celor 40 de feude. Am privit trist si neputincios cum Romania se prabusea. Mai are un pic.
    Am citit, in timp, o gramada de texte intelighente. Ex cathedra cohorta de destepti mi-au spus ca lucrurile sunt pe cale sa mearga bine in tarisoara, doar un mic branci si la diriguirea trebilor tarii vor veni cei mai mai buni, mai invatati, mai empatici, mai…. mai viteji si mai drepti dintre traci (scrie Herodot).
    Niciunul dintre intelighentii astia nu spune lucrul evident, sunt convins, si pentru postacii din subsolul articolului. Evidenta este ca sistemul politic – democratia a l’americaine – instalat dupa ’89 este defect, putred, bun de aruncat la gunoi. Refuz orice trimitere la zisa atribuita lui Churchill. Un sistem politic si social care da posibilitate nulitatilor si reptilelor jurasice sa acceada la putere, care genereaza incompetenta fudula, coruptie pe fata, manipulare jegoasa, analfabetism functional (jmekerii din aerul rarefiat al politicii ne vor prosti!) trebuie aruncat la gunoi!

    Cine dintre Dvs. isi inchipuie ca manifestand in strada sau intr-o piata pentru o societate mai buna realizati ceva Va inselati. Daca Va inchipuiti ca votul are vreo valoare, inchipuirea Dvs este desarta. Credeti ca prin formele de protest permise „democratic” in societatea romaneasca occidentalizata participati la exercitiul puterii? Influentati decizia politica in aceeasi masura cum este influentata de vrerea poporului in US, in Russia, in China, in orice stat.

    Inca nu V-ati lasat la poarta sperantele? Eu le-am aruncat in 2000.

  9. Vorbe in vant ale unor postari. Pentru ca fac afirmatii din burta. Nu poti sa faci nimic de unul singur daca ceilalti nu fac echipa ci tine si ideile tale. Sa vad si eu pe cei care il critica pe autor cate parale fac daca ar fi in astfel de situatii. Practic nu se plange ci arata situatii reale. La noi, in toate primariile se merge pe principiul, aprob proiectul dar mi ce imi iese ? La noi vor fi intelese ca trebuie sa facem reforme adevarate peste inca 3-4 generatii. Bruucan a fost prea optimist !

  10. Cultura civica.
    ===

    Educatia civica este la pamant in Romania.
    Ea se rezuma la tot felul „proiecte” trase la copiator de tot felul de ONG-uri, car fac mai mult rau decat bine.
    Pentru prezent nu se mai poate face mare lucru, dar pentru viitor, da!

    Domnule Castaian, vorbiti cu copiii si cu tinerii, este sugestia mea. Parintii lor sunt, metaforic spus, morti si ingropati in marea lor majoritate.

    Solutia lor e aruncarea copiilor peste gard in baza militara americana, metaforic spus iarasi. Din moment ce pentru copii au gasit aceasta solutie de fuga, ce va face sa credeti ca ii intereseaza altceva decat umplerea burtii, de azi pe maine?

    ===

    Ce sa faceti? Nu stiu, depinde de proiectele concrete pe care le aveti.

    Veti avea mai mult succes cu copiii si tinerii? Nu stiu, dar macar aveti mai multe sanse.

    Cum sa faceti? Nu stiu, dar poate e suficient sa incepeti cumva, oricum.

      • Da, numai ca in Ro nu prea stiu persoane cu burti goale.
        Dimpotriva. Se cumpara locuinte la preturi ametitoare, medicamente superscumpe in disperare, masini, haine samd,
        Multi inteleg prin „saracie” imposibilitatea de a lua zilnic masa in oras si de a se duce cu masina la paine sau la servici (la doua statii de autobuz).
        ====
        In Romania, tot saracul are contul in banca plin,

  11. Un maladet local, fara scoala si vreo alta calitate alta de maladet ajunge in situatia de a fi casatorit cu cineva. Asta e termenul, a fost lucrat si casatorit :)))) Dupa o vreme proaspata sotie acum mama isi zice: bai, e tatal copilului meu, habar n-are de nimic, ce sa fac cu el? Il bag in politica, acolo merge orice. Se uita ea pe “piata politica” locala si-i gaseste loc la unii. Loc bun nu povesti. Zice “m-a costat atitea miliarde”, lei vechi. Respectivul se alege si este imediat pus sef peste o firma a Primariei. Unde face timpenie peste timpenie: de curiozitate am urmarit presa locala si mai dadeam cite-un telefon vreo 3-4 ani dupa ce orasul acela nu m-a mai interesat.
    Las la o parte ca dind de trai bun pentru prima oara in viata lui nu-i mai ajunge Audi-ul familiei, vrea si un BMW si se imprumuta la camatari. Aia mai sunau la domiciliu ca stiau ca sint bani in casa.
    Nu e cazul sa continui, am scris toate astea (verificabile usor si pe net si in presa locala a vremii) doar ca sa arat un caz concret de idiot care ajunge prin “meandrele concretului” in structurile de conducere locale sau centrale. Ca veni vorba, credeti ca “prostanac” a fost o vorba in vint? N-a fost, doar ca ala a fost si este vizibil, a ajuns atit de vizibil de te-ntrebi daca nu s-a dus dracului si mitul Nato. Putem doar presupune procentele de imbecili care ne conduc, daca insa ma uit la politicile europene nu pot fi decit melancolic. Asta cind nu ma irita: dupa ce au sapat cu sirg la temelia energeticii europene (din care nu inteleg absolut nimic) acum tot ei sint cu gura mare si incearca sa vinda solutii de Ase in locul unora ingineresti.

  12. D-le Castaian, nu aveti idee cat bine mi-a facut articolul asta! Va urmaresc de mult, ati avut articole mai bine scrise (imi cer iertare) dar acest articol m-a miscat cel mai mult. Sunt si eu intr-o situatie foarte asemanatoare cu dvs. si ma intreb adeseori daca merita sa continui ceea ce fac.
    Daca oameni ca dvs. fac asta inseamna ca mai sunt sperante…

  13. „Iliberalismul” , ce e ? Infractiune ? E ceva de rau ? Se da puscarie ? Te ride lumea pe strada ca nu esti liberal ?
    I-liberal = care nu e liberal . E obligatoriu acuma sa fim toti liberali ?! Liberal= membru al Partidului Liberal.

    Inteleg sa acuzi pe cineva ca nu e cinstit , ca nu e punctual, ca nu e serios . Dar sa-l acuzi ca nu e liberal ?! Bun, nu e liberal, si ce daca ?

    Nu stiu cata spaga ai dat pentru diplomele alea dar esti varza . Adica prost. Umbli cu glumite de-astea de tantalau. Si apropo maninca mai putini carnati ca te-ai facut cat un porc. Te risti la covid, paduche.

  14. Scopul principal al partidelor care s-au tot rotit la putere, nu a fost,
    sau nu este sa rezolve problemele comunitatii, sau ale cetatenilor.
    Scopul principal este sa ocupe posturi, functii in institutii de stat,
    posturi-sinecuri, sa ajunga sa decida de la putere..
    circuitul banilor si comisionul, sau avantajele pentru deciziile si aprobarile pe care le dau.
    De cate ori ati auzit in consiliu, sau la guvern, sau in media punandu-se astfel problema:
    -trebuie sa rezolvam problema x
    -sa discutam cu totii, putere, opozitie, specialisti.. care sunt cele mai bune solutii
    – sa vedem cine si cum se poate rezolva problema cel mai bine..
    In institutiile statului anumiti oameni care decid si interesele lor, sau a grupului
    sunt mai presus de problemele care trebuiesc rezolvate.
    Iar cruda realitate este ca votantii dau votul pe criterii, ce nu au nici o legatura
    cu competenta, cu cinstea, cu disponibilitatea celor carora le dau votul,
    de a rezolva problemele comunitatii, sau ale orasului, sau ale tarii,
    sau cu faptul ca „oraşul este inert, mort din punct de vedere economic, pustiit şi depopulat,
    nu explotează şi nu valorifică nimic din potenţialul turistic şi economic pe care îl are..”
    Cum vor fi convinsi votantii, sa-si schimbe criteriile de vot,
    sa fie interesati cu adevarat si de ce se intampla dincolo de usa casei fiecaruia,
    in localitatea de unde este, sau in tara?
    Sa le pese de ce se intampla in comunitate, in tara.
    O solutie poate ca ar fi ca dupa fiecare sedinta sa iesiti in media si sa spuneti locuitorilor orasului
    ce probleme trebuiau rezolvate, care s-au rezolvat si cum au fost rezolvate..
    Asa poate mai multi locuitori vor deveni mai interesati, cu adevarat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Doru Valentin Căstăian
Profesor, publicist, traducator, doctor in filosofie (Universitatea de Vest Timisoara), realizator de scenarii pentru softuri educationale.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Cine sunt adevaratii „crizatori”?

Din toata aceasta costisitoare, frustranta, murdara, dar, vai, pilduitoare tevatura, remarc cateva lucuri precise: 1. Criza a avut...

Democrație, decizie colectivă, raționalitate, știință, medicină

Mă tem că numele Nongqawuse nu e prea cunoscut. Era o fetiță din tribul Xhosa, din Africa de...

Criza de carburanţi din S.U.A. şi România din anul 1979 şi limuzinele utilizate de politicienii comunişti de la Bucureşti în perioada 1957-1979

În cursul şedinţei din 25 iulie 1979, Nicolae Ceauşescu a propus şi membrii Comitetului Executiv al C.C. al P.C.R. au aprobat majorarea...

Agenda ,,verde”, Europa și gazul rusesc: cronica unei crize energetice anunțate

            Dacă la sfârșitul verii s-a vorbit despre o situație tensionată, acum se vorbește deschis despre o criză energetică. Prețurile la petrol,...

Preşedintele unui stat eşuat

Preşedintele Iohannis a trecut de la plimbările cu bicicleta şi recomandările practicării terapeutice a golfului la gestionarea crizei sanitare. Ca de atâtea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.