Puciul berlusconizării voiculesciene de urgenţă!

Societatea civilă s-a relaxat în luarea de poziţie faţă de proiectul de ordonanţă de urgenţă ce viza modificarea Legii audiovizualului de îndată ce guvernul a declarat, pe 14 noiembrie, că proiectul „nu mai este de actualitate”. Cîtă naivitate, pe care guvernanţii o asimilează cu prostia. După ce chiar nu s-a mai auzit nimic despre acest proiect, în ziua de 27 noiembrie, ordonanţa a căzut ca o lovitură de trăsnet:

1. Ministerul comunicaţiilor şi-a asumat brusc proiectul ca iniţiator.
2. Dezbaterea publică obligatorie a fost sublimă dar a lipsit cu desăvîrşire, proiectul nefiind afişat pe site-ul nici unei instituţii publice implicate.
3. Toate ministerele au răspuns la ordin şi au avizat proiectul, inclusiv Ministerul Justitiei, care astfel patronează o crasă încălcare a legii privind elaborarea actelor normative.
4. Consiliul Naţional al Audiovizualului nu a fost consultat (conform prevederilor art. 17 alin (3) din chiar legea în discuţie) deşi acesta îşi exprimase oficial intenţia de a o face.
5. Art. 115 alin. (5) din Constituţie: “Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă numai ăn situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amînată, avînd obligaţia de a motiva urgenţa în cuprinsul acestora”, a fost respectat în stilul cu care suntem deja obişnuiţi.
6. Urgenţa a fost descoperită în stimularea dezvoltării economiei şi stîrpirea corupţiei din achiziţia spaţiului publicitar, identificîndu-se audiovizualul ca zonă prioritară în aceste direcţii.
7. S-a renunţat la demiterea membrilor CNA de către parlament, noua componenţă a Consiliului ne mai avînd nevoie să fie periclitată de o eventuală modificare a majorităţii, dar trebuie avută o grijă specială ca membrii săi să nu fie soţi, rude sau afini cu președintele României, președinţii camerelor sau membrii guvernului…. în rest pot fi oricine….
8. Directiva europeană care protejează publicul de excesul de publicitate pote fi eludată atunci cînd interesele partidului o cer.
9. Intervenţia prin lege în relaţiile comerciale este posibilă atunci cînd este nevoie ca intermediarii să fie numai cei agreaţi, iar clienţii să fie direcţionaţi preferenţial.
10. Proiectul nu pune problema golirii de conţinut a sintagmei “programele cu pondere semnificativă în formarea opiniei publice”, din care exclude programele generaliste, adică cele la care se uită toată lumea, dar le menţine pe cele de nişă, cu alte cuvinte opinia publică nu este formată de Antena 1 sau ProTV, ci de Realitatea sau Money channel.
11. Dacă totuşi CNA aplică vreo amendă cui nu trebuie, lucrurile se rezolvă simplu: se atacă în justiţie şi efectele ei devin ca prin farmec nule; rolul de supraveghetor şi sancţionator al Consiliului nu mai există.
12. Cabliştii nu mai sunt liberi să oferteze publicul în mod divers, toţi sunt obligaţi să oefere pachete standard în ordinea audienţelor.
13. Antieuropenismul principiului “must carry” se menţine, dar cu discriminarea cabliştilor faţă de ofertanţii de servicii prin satelit.
14. Nu contează dacă unele posturi oferă semnal cu parametri tehnici slabi, distribuitorii sunt obligaţi să-i înlocuiască la nivelul celor mai buni; dacă nu fac asta în 5 zile primesc amenzi mult mai mari decît cele obişnuite, iar după cîteva zile dispar de pe piaţă, acestea fiind singurele sancţiuni care nu pot fi suspendate prin contestarea în justiţie.

O harababură legislativă mai mare, într-o lege atît de restrînsă, este greu de imaginat. Orice sistem legislativ se poate simţi adînc slăbit atunci cînd i se introduce cu forţa o asemenea verigă slabă, a cărei misiune este ruperea lanţului la cea mai mică mişcare de sprînceană.

Adoptarea pe nevăzute a acestei ordonanţe de urgenţă confirmă nerăbdarea cu care magnatul Intactului vrea să-şi îndepărteze orice concurenţă reală sau imaginară şi să rămînă singurul medium cu pondere semnificativă în formarea opiniei publice. Fiecare articol respiră profund din haznaua intereselor individuale; nu este timpul şi spaţiul intrării în amănuinte; o vor face cu siguranţă cei afectaţi, în zilele următoare, venind cu dovezile de care este nevoie. Acum am tras numai un semnal de alarmă. Sper ca la capătul firului să fie cineva care să-l preia.

Desfiinţarea televiziunii publice, începută deja printr-un proces de restructurare sistematică, îşi va găsi desăvîrşirea atunci cînd această lege va începe să fie aplicată; cu asta mai scăpăm de o grijă, nu mai avem de ce pune problema modificării legii de organizare şi funcţionare a ei, lege care aproape rămîne fără obiect.

CNA-ul deja se poate considera prima autoritate publică decorativă, un pionier în modelarea celorlalte instituţii ale statului cărora li se pregăteşte un viitor asemănător, toate acestea sub umbrela atotcuprinzătoare a unui parlament a cărui singură raţiune de a exista urmează să fie dăruirea de imunităţi şi impunităţi; nici funcţia asta însă nu va mai fi atît de vizibilă pentru oamenii de rînd, căci ea va fi cu grijă camuflată de un sistem de justiţie demn de o asemenea construcţie.

Din dorinţa ca toate acestea să rămînă numai simple plăsmuiri ale unei minţi pesimiste, cred că a sosit ceasul al doisprezecelea (fără 5, ca să fiu optimist) pentru ca societatea civilă reală, separîndu-se energic de ONG-urile fantomă “agăţate politic”, să se exprime ferm şi să împiedice efectele iminente ale unor asemnea iniţiative şi ale recentelor măsuri populiste, recîştigîndu-şi dreptul de a reprezenta o contrapondere semnificativă la toate derapajele unei clase politice care şi-a pierdut de mult busola.