luni, decembrie 6, 2021

Pulp Fiction: intre Rupert Murdoch si Quentin Tarantino!

Cred ca singurul cineast din lume care ar putea face un film autentic despre Rupert Murdoch si ultimele evenimente legate de imperiul media pe care il poseda este Quentin Tarantino. Scandalul recent are toate ingredientele pentu un film facut de celebrul Tarantino – bani, lacomie, politica, spionaj, infiltrare si cel mai important – caractere scoase parca din magazinele “pulp” ale anilor ’50.   Pe timpul cand presa era inca atotputernica si principala sursa de informatie a publicului, fascicolele imprimate pe hartie proasta (pulpă de lemn) se vindeau ca painea proaspata la pretul de 20 de centi bucata, povestind povesti alegorice care oglindeau adevaratele scandaluri ale vremii. Pana la urma Rupert Murdoch a fost si va sfarsi ca un personaj Pulp Fiction.

Pentru mine Rupert Murdoch a devenit un personaj interesant acum trei ani, in mijlocul conflictelor dramatice dintre el si Silviu Berlusconi. Conflict care s-a terminat cu infrangerea lui Berlusconi, fara rezultate dramatice pentru Murdoch. Disputa intre cei doi a fost bineinteles pentru bani si influenta politica, pentru “vitrina publica” s-a rezumat insa cu un verdict care permitea lui Murdoch prin Sky Italia sa cumpere publicitate de la firma lui Berlusconi, Gruppo Mediaset – chestie minora de cateva zeci de milioane de euro.

Practicile jurnalistice ale grupului lui Rupert Murdoch, News Corporation, cunoscute de mai mult de un deceniu, au fost grijuliu acoperite cu o fina batista pe tambal de catre zecile de politicieni si demnitari  sustinuti de colosul de presa detinut de Murdoch in lumea anglo saxona, pe ambele maluri ale Atlanticului si pe continentul australian.

News Corporation a devenit in cele trei decenii de la fondarea lui (1979) unul dintre cele mai mari conglomerate media din lume, secund numai lui Walt Disney. Valoarea proprietatilor media a acestui conglomerat a atins in 2010 suma gigantica de 54,384 miliarde de dolari, cu o valoare de piata de 25,113 miliarde, cu un castig in 2010 (net) de 2,35 miliarde de dolari. (Sursa cifrelor). Multi au sa spuna ca este mult prea mare pentru a disparea, eu zic ca nu suficient de mare si cred ca in viitoarele 18 luni News Corporation va ramane o amintire.

Ce s-a intamplat ca gigantul care si-a “pierdut” intr-o singura zi trei dintre cei mai importanti oameni ai organizatiei, toti trei anchetati, unul arestat (Rebeka Brooks, ulterior eliberata pe cautiune)? Aici ar fi trei raspunsuri, toate trei ipotetice, cu o probabilitate mai mult sau mai putin fezabila.

Prima ipoteza ar fi cea “inocenta” – opinia publica s-ar fi scandalizat de ascultarile ilegale ale saptamanalului “The News of The World” in cazul tragic al adolescentei Milly Dowler, rapita si ucisa in luna martie 2002 (corpul ei a fost recuperat in septembrie, din acelasi an),  a carei casuta vocala a telefonului mobil a fost accesata ilegal de catre jurnalisti, pe care au sters-o, dand astfel familiei sperante false la momentul respectiv ca aceasta ar mai fi in viata.

A doua ipoteza ar fi cea “concurentiala” – Concurenta nu a dorit ca News Corporation aka Rupert Murdoch sa preia BskyB. Un concurent sau mai multi concurenti au hotarat ca este  esenţial ca informaţiile legate de “ascultarile ilegale” să devină publice din cauza deciziei surprinzatoare luată de Guvernul de coaliţie britanic,  prin care i se permite lui Murdoch să aibă monopolul asupra presei britanice prin achiziţionarea a 61% din acţiunile companiei de comunicaţii prin satelit BSkyB. Această decizie a stârnit polemici ample şi trebuie anulată. Pana la urma nu a fost nevoie sa fie anulata, Murdoch renuntand la afacerea de aproximativ 9 miliarde de lire sterline.

A treia ipoteza ar fi cea “institutionala” (institutiile statului britanc, aka Mi-5, MI-6, NCIS – National Criminal Intelligence Service, sau poate SOCA – Serious Organised Crime Agency). A treia posibilitate implica bineinteles o doza majora de speculatii, dar pe care as adopta-o cu cea mai mare usurinta.  Asa cum clasicul in viata, S.O. Vintu, a recomandat statului sa se intareasca, in cazul de fata nu prea era nevoie pentru ca Marea Britanica are institutii functionale cu care se poate mandri si noi romanii putem spera. Pur si simplu dosarul pus pe masa Premierului Cameron era mult prea solid pentru o alta alternativa.

În carierele tuturor premierilor vine câte un moment de criza majoră. Toţi fac câte o greşeală pentru care nu prea exista soluţii usoare. În cazul lui Tony Blair a fost imposibilitatea găsirii armelor de distrugere în masă din Irak. Pentru John Major a fost Miercurea Neagră şi excluderea lirei sterline din mecanismul de schimb valutar. Reputaţia lui Harold Wilson a fost afectată de situaţia economica dezastruoasa si devalorizării lirei sterline în 1967. Personal cred ca David Cameron va reusi sa scape, pentru cat timp si care va fi erodarea prestigiului lui, numai timpul si felul in care va reactiona ne va spune.


David Cameron a îngăduit să fie atras într-un tip de anturaj în care nici o persoană publică, cu atât mai puţin un premier britanic, nu ar trebui să fie niciodată. A fost numit grupul Chipping Norton, un cerc de londonezi bogaţi, cu reputaţii pătate, lipsiţi de valori morale şi însetaţi de putere din zona Oxfordshire, unde este circumscripţia electorală a primului-ministru. Rebekah Brooks şi soţul ei, fostul instructor de curse Charlie Brooks, locuiesc într-o casă situată la un kilometru şi jumătate de locuinţa lui David şi Samanthei Cameron din Oxfordshire. Cele două familii se întâlnesc frecvent şi au continuat întâlnirile chiar şi după ce scandalul interceptărilor a devenit de notorietate.

Specialistul în relaţii publice Matthew Freud, căsătorit cu fiica lui Rupert Murdoch, Elisabeth, este un alt membru al grupului Chipping Norton. Atunci când David Cameron s-a întâlnit cu Matthew Freud la nunta Rebekăi Brooks în urmă cu doi ani, el şi Freud s-au salutat într-un mod foarte familiar, ceea ce demonstrează o prietenie exclusivistă.

Premierul britanic nu poate susţine în apărarea sa că a fost atras în mod inconştient în acest cerc. Fusese avertizat de multe ori. Cu puţin timp înainte de ultimul scrutin, lui Cameron i s-a atras atenţia în legătură cu cercul de apropiaţi. Alan Rusbridger – editor la ziarul The Guardian – s-a întâlnit cu unul dintre consilierii lui David Cameron chiar înaintea alegerilor, oferindu-i informaţii detaliate despre Andy Coulson, informaţii care la acea vreme nu puteau fi expuse public.

Alan Rusbridger s-a întâlnit apoi cu Nick Clegg, actualul vicepremier. Prin urmare, David Cameron şi Nick Clegg – premierul şi vicepremierul – ştiau totul despre Andy Coulson înainte de negocierile din mai 2010 pentru formarea coaliţiei de guvernământ. Cu toate acestea, l-au numit în funcţia de director de comunicaţii la biroul primului-ministru. (Vezi sursa)

Se poate intampla si la noi? Nu cred, cel putin nu acum. Presa a fost de mult acaparata si ceea ce a ramas s-a transferat pe internet, ducand un razboi de gherila, care poate fi victorios numai cand institutiile statului vor intelege ca nu apara o persoana numita x sau y, ci apara toti cetatenii acestei tari, daca ei stiu sau nu, o doresc sau nu.

Voi reveni la acesta interesanta poveste dupa aparitia lui Rupert Murdoch programata maine, in fata Parlamentului Britanic.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Pe forma:
    Marea Britanica are institutii functionale cu care se poate mandri si (la care) noi, romanii, putem spera
    …dosarul pus pe masa Premierului Cameron era mult prea solid pentru o (alta) alternativa

    Pe fond:
    E de dorit ca premierul britanic sa-si spele pacatele. Nu vreau sa-mi imaginez ce-ar insemna revenirea laburistilor.
    Iar cat priveste paralela, fara Murdoch macar co-scenarist nici chiar Tarantino nu va realiza un film care sa bata realitatea :-P

  2. „Nasul” lui Coppola totusi e reperul clasic aici.

    Iintrebarea esentiala: se poate si la noi?
    Sincer, cred ca da, dar pentru asta, Statul si institutiile sale trebuie purificate de membrii coruptibili, deja platiti de Vantu si altii ca el. Treaba destul de grea, dar nu imposibila.

    Eu vad totusi in toata tarasenia, un motiv de speranta.

  3. CARACTÉR, caractere, s. n. 1. Ansamblul însușirilor fundamentale psihice-morale ale unei persoane, care se manifestă în modul de comportare, în ideile și în acțiunile sale. ♦ Personalitate morală fermă. ♦ Însușire morală care se manifestă prin perseverență, voință fermă și corectitudine. Om de caracter. 2. Individualitate care prezintă trăsături psihice complexe, zugrăvită într-o operă literară. ♦ Comedie de caracter = comedie în care intriga ia naștere din conflictul dintre caracterele contradictorii ale personajelor. Dans de caracter = formă prelucrată pentru scenă a dansurilor populare. 3. Trăsătură distinctivă care constituie specificul unui lucru, al unui fenomen etc. Însușire, particularitate a unui organism. Caractere moștenite (sau ereditare) și caractere dobândite (sau neereditare). 4. Caracteristică a unui ansamblu de litere, cifre, accente și semne de tipar din aceeași familie și din același corp. – Din fr. caractère, lat. character.

    PERSONÁJ, personaje, s. n. 1. Persoană (1) care deține o funcție importantă în viața politică, socială, culturală; personalitate (3). 2. Fiecare dintre persoanele (1) care figurează într-o operă literară; erou într-o literatură, muzicală, cinematografică sau plastică. ♦ P. anal. Persoană care are un rol în anumite întâmplări. [Var.: (astăzi rar) personágiu s. n.] – Din fr. personnage, it. personaggio.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Dimensiunile teritoriale ale depopulării țării în anul 2020

Populația rezidentă a țării era la începutul anului 2021 de aproape 19,2 milioane locuitori. Declinul din anul 2020 a fost deosebit de...

Egalitatea și economia de piață

Narațiunea obișnuită despre egalitate în România este că acest „vis de aur” al poporului este pe cale să se destrame. Bogații devin...

Neamțu’ Țiganu’ citește Coranu’

Hafsa, Akif, Azra, Suleymen, Neyla, Dzina, Aisha... și multe alte nume. Eu nu știu cine sunt acești copilași, nu-i recunosc după fețe,...

De ce majoritatea modelelor climatice sunt „fierbinți”?

O bună parte din articolele mele publicate pe această platformă discută modele (simulări) ale variațiilor unor parametri climatici precum concentrația de CO2,...

Noi, chinezii

            Cu mulți ani în urmă am fost surprins să aflu că, în limba română (ba chiar în cea veche) există un...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro