miercuri, mai 13, 2026

Putin nu este nebun

 Răul. Un studiu de caz

         Mi-am propus să arăt în rândurile de mai jos de ce, în cazul acestui personaj care, dictând invadarea Ucrainei, a aruncat planeta într-o fază a istoriei considerată astăzi ca revolută, și perfect absurdă, nu e vorba de o boală mintală, diagnosticabilă ca atare într-un cabinet de psihiatrie, ci de un comportament bazat pe o triplă formatare a creierului său. Trei structuri constitutive, formate în trei laboratoare diferite, au colaborat la configurarea minții unui exemplar uman care readuce în atenția noastră problema răului, provocându-ne la o deslușire a ei cât mai realistă posibil. Pentru elucidarea „cazului Putin”, refuz o explicație facilă (mai degrabă o consolare rușinoasă pentru intelectul nostru), satisfăcută cu invocarea repetată a acelei neputințe de principiu pe care o ascunde sintagma „enigma răului”. Răul, după cum sper să rezulte la capătul lecturii, nu este o enigmă, ci lucrul cel mai „natural” din lume. Din păcate, și cel mai mare… rău.

Cele trei laboratoare

         Primul laborator a fost descris amănunțit în ultimele decenii de biologi și privește „natura umană”. Este vorba de un laborator al naturii, de condițiile în care a apărut și s-a format între anii 50.000 și 10.000, pe tiparul strămoșului nostru vânător-culegător, ceea ce antropologii numesc „omul modern”. (S-a spus că dacă unul dintre acești predecesori, să spunem din anul 28.000, ar fi îmbăiat și îmbrăcat potrivit modei zilei și așezat într-un vagon de metrou – eventual butonând un mobil –, nimeni nu l-ar putea deosebi fiziognomic de pasagerii din jur.)
         De-a lungul acestor 40.000 de ani s-a format comportamentul binar-antagonic al lui homo sapiens: pe de o parte, s-au bătătorit, în raporturile dintre triburi, instinctele viscerale ale violenței și crimei – căci „supraviețuirea obligă” –, niciodată evacuate pe deplin în cei cinci-șase mii de ani de istorie „recentă” a „omului  civilizat”; pe de alta, tot atunci au apărut, ca ultime achiziții ale evoluției, limbajul, neuronii-oglindă (altruismul + cooperarea), imaginația și capacitatea de a proiecta. Natura umană este astfel un cocktail de emoții sălbatice și de raționalitate neîmplinită, de vreme ce ea s-a dovedit incapabilă, într-o grămadă de împrejurări, să le țină pe acestea în frâu.
         Al doilea laborator este descris magistral de doi sovietologi din școala franceză: de Alain Besançon în Sfânta Rusie (2012), și de eleva acestuia, Françoise Thom, în Putin și putinismul (2018). Este un laborator al istoriei, al istoriei ruse de-a lungul a zece secole în care un întreg popor s-a format în jurul ortodoxiei adoptate cu o fervoare ieșită din comun, în jurul narcisismului slavofil soldat cu credința în excepționalismul poporului rus (în „sfânta Rusie” și în unicitatea „sufletului slav”) și, în sfârșit, în jurul disprețului și urii întreținute constant – de la Ivan cel Groaznic și până la Lenin și Putin – față de civilizația occidentală. (Iluminismul lui Petru cel Mare sau al Ecaterinei a II-a n-a mers niciodată, dincolo de împrumuturi culturale, până la ieșirea din izolarea trufașă în unicitate, mesianism și în asumarea rolului de mântuitor al speciei umane cu ajutorul unui Crist trăit exemplar, și exclusiv, în varianta rusă.)
         Al treilea laborator, de astă dată comportamental, descris de Thierry Wolton în cartea KGB-ul la putere. Sistemul Putin (2008) este un laborator instituțional, cel al seviciilor secrete postsovietice de origine cekistă, ele însele o prelungire, potențare și enormă amplificare a serviciilor de supraveghere și teroare din secolele țarismului. O instituție represivă unică, devenită cea mai înaltă școală de educare a răului din istorie.

Primul laborator. Așa-zisa „enigmă a răului”

         Dacă ar fi fost adevărat – așa cum aflăm din Biblie – că am „căzut” din rai ca păcătoși iar Cain și-a ucis fratele, pe blândul Abel, n-am fi înțeles în ruptul capului cum a apărut răul înăuntrul Creației unui Dumnezeu infinit bun. În Autobiografia sa, Jung povestește cum, în adolescență,  încercase în mai multe rânduri o discuție lămuritoare pe teme teologice cu tatăl lui, paroh într-un canton  elvețian. Și, de fiecare dată, dialogurile acestea se terminaseră cu remarca iritată a tatălui: „Ah, prostii, obișnuia să spună, tu vrei mereu să gândești. Nu trebuie să gândești, ci să crezi”.
         Atunci, spune Jung, „mi-am dat toată silința să mă forțez să cred fără a înțelege”. Dar nu reușește. Cum se făcea, se întreba el, că oamenii purtau răspunderea păcatului, deși Dumnezeu îi crease în așa fel încât fuseseră nevoiți să păcătuiască? Și Jung scrie:

„Adam și Eva sunt primii oameni; ei n-au avut părinți, ci au fost creați direct de Dumnezeu, au fost creați în mod intenționat astfel. Ei n-au avut de ales, ci au trebuit să fie așa cum îi făcuse Dumnezeu. Nici măcar nu știau cum ar fi putut fi altfel. Erau făpturi desăvârșite ale Domnului, căci El creează numai perfecțiunea, și totuși au comis primul păcat, pentru că au făcut ceea ce Dumnezeu n-a vrut. Cum de a fost posibil? Ei n-ar fi putut să facă așa ceva, dacă Dumnezeu n-ar fi pus în ei această posibilitate. Asta reiese și din prezența șarpelui, pe care Dumnezeu îl crease încă înainte de a-i crea pe ei, evident cu scopul ca el să-i ducă în ispită pe Adam și pe Eva. Dumnezeu în omniștiința Sa a orânduit totul astfel, ca primii părinți să trebuiască să comită păcatul. A fost deci intenția lui Dumnezeu ca ei să păcătuiască.”

         Nici un om cultivat nu mai recurge în zilele noastre la legendele biblice pentru a explica nașterea ființei umane în cea de a șasea zi a Creației survenite în urmă cu vreo 6000 de ani. Apariția, în jurul anului 50.000, a omului sapiens, cu o morfologie și un comportament nedisociabile esențial de cele ale „omului modern”, este documentată în detalii de lucrările biologilor, paleoantropologilor, sociobiologilor, neurologilor, etologilor etc. din ultimele decenii (Konrad Lorenz, Richard Dawkins, Antonio Damasio, Edward O. Wilson, Frans de Waal, Daniel C. Denett, Paul Nurse, William H. Calvin, Gaia Vince etc.) Aceștia au stabilit că e mai aproape de adevăr, și mai fructuos pentru dezlegarea enigmei răului, gândul documentat arheologic că oamenii „au căzut” din junglă, și nu din rai. Și că din jungla și savana africane nu i-a alungat nimeni, ci s-au risipit singuri pe planetă în decursul câtorva zeci de mii de ani.

          La sfârșitul anilor ’60 ai secolului trecut a făcut furori (a fost tradusă în 23 de limbi și a urcat la 20 de milioane de exemplare în câțiva ani) o carte a zoologului Desmond Morris, The Naked Ape („Maimuța goală”), care explica publicului larg în ce măsură purtăm încă în structura noastră emoțional-comportamentală pattern-uri ale strămoșilor noștri hominizi. Într-o carte publicată trei decenii mai târziu (The Human Animal), Morris face această afirmație pe înțelesul tuturor: „Preferăm să ne gândim la noi ca la niște îngeri căzuți, și nu ca la niște maimuțe înălțate”. Suntem „primate înălțate”, dar nu înălțate îndeajuns pentru a fi devenit oameni împliniți. Suntem o haltă către noi înșine, „veriga mult căutată între animale și omul cu adevărat uman” (Konrad Lorenz). Sau, dacă nu vom fi în stare să ne depășim prin educație structura antagonică actuală, vom deveni un prăpăd pentru noi înșine, pentru toate celelalte viețuitoare și pentru întreaga planetă.
         Tot ceea ce se petrece în marginea marilor porniri pătimașe, care par multora drept o formă de nebunie, ar trebui mai degrabă să fie puse în legătură cu un „punct de trecere” pe linia evoluției creierului. Altfel spus, „cu raționalitatea încă necoaptă” a speciei umane. Aceasta este opinia neurologului William H. Calvin[1]. S-ar fi putut, spune el, ca evoluția să se fi pripit cu noi, „lansându-ne nepregătiți pe piață”. Tot ce putem spera este că nu ne vom opri în acest stadiu al evoluției, în care creierul nostru nu s-a „făcut” pe deplin, predispus oricând să derezoneze și să sfârșească prin a face imposibilă conviețuirea.

„Din păcate evoluția biologică nu face lucruri perfecte – doar se mișcă către noi «produse» cu o altă serie de defecte. Odată ce recunoaștem că suntem antropoide recent înălțate, realizăm că pur și simplu nu a trecut suficient de mult timp ca să putem evolua la versiunea 2.0, cu mai puține probleme.”

         Din punctul meu de vedere, consecința cea mai importantă a cercetărilor protoistoriei o reprezintă spulberarea a ceea ce, de-a lungul mileniilor, a trecut drept o enigmă: de unde vine răul? Cum de este cu putință ca în aceeași ființă („creată după chipul și asemănarea lui Dumnezeu”) să coexiste, în proporții variabile de la un individ la altul, un înger și o fiară, splendoarea și abjecția, supremul altruism și supremul egoism, sfințenia și viciul?
         Răspunsul la această întrebare ce nu ne dă pace presupune să lăsăm deoparte imaginea omului perfect, fabricat de bunul Dumnezeu în paradis și suferind la scurt timp după Facere o prăbușire pe verticală în păcat. Dacă atribuim acestei legende o funcție cognitivă reală, atunci răul intrat în lume odată cu căderea rămâne în eternitate o enigmă. Într-adevăr, dacă imaginezi omul în afara istoriei reale, plasat în mit și rupt de pre-istorie și istorie, apărut peste noapte în paradis, ieșit dintr-odată perfect din capul lui Dumnezeu, răul este și rămâne o veșnică enigmă. Dezlegarea acestui „mister” se blochează definitiv dacă rămânem la varianta genezei din textul biblic.
         Așa stând lucrurile, rezultă că nu omul ca produs al Creației este răspunzător pentru rău și păcat, ci singur Demiurgul ca autor al lui. În capitolul dedicat credinței din eseurile sale morale (Luminile și umbrele sufletului), Petru Creția spune:

„Totuși ne vom izbi veșnic de nedumerirea prezenței răului într-o  lume ipotetic stăpânită de un Dumnezeu totodată bun și atotputernic. Orice credință, ca să fie credință, trebuie să trăiască cu acest spin în trupul ei.”

         Și va trăi cu acest spin câtă vreme va pune întrebarea acolo unde nu trebuie și va aștepta răspunsul de-acolo de unde nu-l poate primi. Nu e nevoie, când vorbim de rău și de prezența lui în lume, să recurgem nici la cauze metafizice, nici la explicații teologice. Nu e nevoie de postularea unor diavoli conduși de Satana, care se răspândesc zilnic la răspântiile lumii, fiecare cu răutatea lui, ca să încurce și să urâțească treburile oamenilor. Agenții răului sunt cât se poate de nemetafizici, sunt oamenii „fizici” surprinși pe parcursul genezei lor naturale și apoi al civilizației lor.

         Când coborâm în lungul timp în care s-au format instinctele tribale ale lui homo sapiens și urmărim apoi istoria lui, constatăm că ele nu au fost niciodată evacuate pe deplin în cei cinci-șase mii de ani de istorie recentă a „omului civilizat”. Am văzut că Brutarul Cosmic ne-a scos din cuptorul Evoluției înainte de a ne fi făcut cum trebuie. Comportamentul omului primitiv, prins în logica de cucerire a noi teritorii de vânătoare și înscris ca atare în genele de socializare ale triburilor, era aceea a unui criminal în libertate, apărat de legea nescrisă a omorului perfect justificat de accesul la resursele de hrană sau la bunurile tribului vecin. Așa se face că în actuala configurare a minții noastre coexistă două componente cu timpi de formare diferiți. Ce se întâmplă, se întreabă William H. Calvin,  

„cu instinctele noastre viscerale care evoluează încet și sunt încă puternic ancorate în epoca de gheață? Cu hardul mental încă plin de neajunsurile prototipului brut căruia evoluția n-a mai avut ocazia să-i aducă îmbunătățiri înainte de a se răspândi pe tot globul?” (…)  
Venim pe lume cu „bagajul prototipului «nepregătit pentru lansare», care a scăpat înainte de vreme din leagănul african și a cucerit lumea”.

         În termeni mitici, am fost scoși din cuptorul Creației – sau în termeni științifici din cuptorul Evoluției – înainte de a ne fi copt. Suntem o mașină biologică imperfectă, la butoanele căreia se instalează când îngeri, când draci. Teribila dramă a speciei umane se naște, așadar, din faptul că structura violentă, bătătorită temeinic de homo sapiens în lunga lui istorie de vânător (dotat cu unelte tot mai perfecționate de ucis), este gata oricând să izbucnească în noi când „triburile moderne” decid să se înfrunte. Folosesc aici cuvântul „trib” cu un sens amplificat și esențializat, aplicabil oricărei comunități umane care a conservat o infrastructură visceral-instinctuală ce stă la pândă în membrii comunității și care devine activă când la conducerea „tribului” ajunge un individ sau o putere guvernamentală care activează această infrastructură, excitând „tribalismul”.
         Din acest punct de vedere întreaga istorie a umanității este o istorie tribală, indiferent că triburile care se înfruntă au între 30 și 150 de membrii, ca în epoca vânătorilor-culegători, sau au, ca astăzi, între zeci și sute de milioane. De-a lungul istoriei lungi, infrastructura instinctelor viscerale se manifestă în mod esențial identic, indiferent dacă modul ei de exprimare e bâta și toporul primitivului sau mitraliera, bomba și racheta „omului civilizat”. Asta înseamnă că în orice moment al acestei istorii poate avea loc singura cădere adevărată, căderea vertiginoasă în structura noastră originar violentă. Între triburile minuscule care se înfruntau în junglele și savanele africane în perioada genezei noastre și marile triburi contemporane de astăzi, nu există, la nivelul instinctelor primare – a patimilor, poftelor, violenței și setei de putere –, nici o deosebire de esență. Iar cele două războaie mondiale n-au reprezentat altceva decât o coliziune între toate triburile lumii.
         Răul, așadar, nu e decât manifestarea rapsodică a părții încă nedomesticite din prototipul nostru uman. Toți marii criminali ai lumii – începând cu strămoșul lor legendar, Cain, trecând prin Alexandru cel Mare, Tiberiu, Nero, Gingis Han, Napoleon, Lenin, Stalin, Hitler, Mao, Pol Pot și ajungând la Putin – sunt gheme de sinistre instincte viscerale pe care „raționalitatea încă necoaptă” nu le-a mai putut domoli.

 Al doilea laborator. „Pumnul de fier” și ortodoxia rusă

         „Exceptând Țara Sfântă, nici o altă țară din lume n-a îndrăznit să-și atribuie calificativul de sfântă. Expresia «Sfânta Rusie» așază un nimb de sfințenie deopotrivă asupra pământului rusesc, a poporului și a statului rus.”


         Așa începe capitolul referitor la istoria Rusiei din cartea amintită a lui Alain Besançon. În anul 988, cneazul Kievului, Vladimir cel Sfânt, căsătorindu-se cu Ana de Bizanț, a adoptat creștinismul răsăritean (bizantin) și a botezat întregul popor în apele din preajma cetății Chersonez din sud-vestul Crimeei[2]. O creștinare târzie, dar asumată cu asemenea patimă, încât în scurtă vreme Rusia ajunge să se considere singura reprezentantă adevărată a credinței creștine, țara cea mai iubită de Cristos și cea în care Cristos va adăsta la a doua sa venire pe Pământ. În Conciliul de la Florența din 1439, în care s-a încercat depășirea schismei din 1054 dintre Biserica Răsăriteană și cea Occidentală, Rusia s-a împotrivit reunirii, considerând creștinismul occidental ca eretic, impur și bântuit de diavol. Când mitropolitul Moscovei s-a întors de la Florența și a anunțat că, laolaltă cu ceilalți capi ai Bisericilor, a semnat rezoluția de unificare, a fost destituit pe loc de Marele Cneaz și arestat.     
         Odată cu urcarea pe tron, în 1547, a țarului Ivan al IV-lea („cel Groaznic”), lucrurile se precipită. Rusia se izolează în măreția autoproclamată (vreme de două secole nimeni nu mai poate intra în Rusia și nimeni nu mai poate ieși din ea), frontiera devine o centură de castitate creștină, Ivan cel Groaznic se proclamă nu numai suveran absolut, ci, deopotrivă, cap al Bisericii și, ca reprezentant al lui Dumnezeu pe Pământ, consideră că are misiunea să-și tortureze supușii ca păcătoși, anticipând iadul la care Dumnezeu îi va condamna oricum în viața de apoi. Organizează periodic în piața Kremlinului înspăimântătore spectacole în care cei puși pe rug, trași în țeapă, fierți în cazane (toți ca păcătoși, desigur) mor adorându-și călăul și strigând „Dumnezeu să-i dea sănătate țarului nostru!”. Sfânt și călău, Ivan era convins că întruchipează divinul în ipostaza pedepsitoare, iar cei torturați, umanul în ipostaza căinței. Preluarea atributului divin al atotputerniciei se exprimă în interior ca autocrație absolută prin tehnica de cârmuire a „pumnului de fier” (silnaia ruka), iar în exterior ca expansiune a Imperiului într-o lume care nu cunoaște hotare. Stepa devine simbol și metaforă a întinderii care nu se mai poate conține pe sine și, cu vorba lui Cioran, „infinitul este convertit în categorie politică”.
         Spre deosebire de religia occidentală care iradiază în lume în primul rând pe latura morală, ortodoxia trăită rusește nu evoluează către o etică sau, mai degrabă, o depășește pe aceasta (ca precară) într-o dinamică a credinței care râvnește la o îndumnezeire în extaz. De-aici accentul pus pe cultul icoanelor și pe fastul liturghiei trăite ca rapt divin. Păcatul poate fi făcut atâta vreme cât cultul este respectat, câtă vreme păcătosul, rugându-se, se îneacă în lacrimi și cere, ca favoare supremă, „miluirea”, îndurarea din partea lui Cristos, a Dumnezeului viu și palpabil, întrupat ca funcție a iertării („Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluește-mă pe mine, păcătosul!”). Traversat de acest fior mistic trăit ca certitudine a milostivirii divine, poporul rus se simte ocrotit și etern apărat între zidurile credinței sale:

„Conștiința că a fi rus și a fi ortodox reprezintă unul și același lucru este încă vie, fiind invocată mai mult ca niciodată după șaptezeci de ani de comunism. Soljenițîn nu poate accepta ca un rus să părăsească ortodoxia pentru o altă confesiune creștină fără a fi obligat să renunțe la calitatea lui de rus. Este și poziția de azi a patriarhului Kiril, puternic sprijinită de Putin și de statul rus. Cine merge la altă Biserică este eretic, iar ereticii nu erau tolerați în imperiul răsăritean. Ba e chiar trădător de patrie.” (Alain Besançon)

         Interesant e că, deși crescut în comunism, Putin nu a ezitat zilele trecute să apese pe coarda fervorii credinței, recuperate de ruși după 70 de ani de ateism, evocând în fața unui stadion plin cu două sute de mii de oameni versete din Biblie. Invadarea Ucrainei, care pentru întreaga planetă trece drept un act samavolnic de un sadism  extrem, a fost tălmăcită de Putin ca act de iubire. Discursul său la mitingul prilejuit de sărbătorirea a opt ani de la anexarea Crimeei de către Federația Rusă a început prin afirmația că orice problemă cu care a fost confruntată Rusia în istoria ei a sfârșit în glorie: „Așa a fost mereu, așa este acum, așa va fi mereu!”. După care a adăugat replica cristică: „Nu există iubire mai mare decât atunci când îți dai sufletul pentru aproapele tău” (Ioan 15, 13). Putin și-a anexat propagandistic logica credinței în aceeași măsură în care l-a atras pe patriarhul Bisericii ruse în logica KGB-ului.
         Vom vedea, în subcapitolul care urmează, că toată „epoca lui Putin” este marcată de miraculoasa trans-substanțiere a iubirii în sânge. Ea a început în sânge, cu atentatele înscenate în 1999 și cu războiul din Cecenia, a continuat așa cu uciderea jurnaliștilor nealiniați și a opozanților, și sfârșește în sânge cu războiul din Ucraina. Peste douăzeci de ani de continuitate a crimei.

Al treilea laborator. KGB-ul

         Aici lucrurile devin simple. Prototipul scos din laboratoarele KGB-ului și adus în vârful piramidei puterii în 2000 avea să rafineze la extrem „instinctele viscerale puternic ancorate în epoca de gheață”. Pe acestea a fost grefat noul „stăpân al Kremlinului”, și pe fundalul suveranismului țarilor ruși și a rememorării nostalgice a stalinismului. Putin, scrie Wolton, „ezită în cele din urmă între două întrupări, cea a țarului de drept divin și cea a generalisimului Stalin, care și-a dus țara la apogeul puterii sale”.
         KGB-ul a decis în ultima clipă, în 1999 (nu mai erau decât opt luni până la alegerile prezidențiale din 2000 și sondajele nu-l favorizau), că Putin urma să devină președinte al Federației. N-a făcut decât să pună la cale o „strategie a tensiunii” (Thierry Wolton) care să solidarizeze poporul, amenințat de terorismul islamic inventat ad hoc, în jurul personajului distribuit peste noapte în rolul de protector al națiunii. Nu avea nici o importanță dacă împlinirea acestui scenariu presupunea montarea de atentate în școli, în teatre, în metrouri, în blocuri moscovite de locuințe, trecute toate oficial în seama „teroriștilor ceceni”, dar niciodată revendicate de cineva. Nu avea importanță nici că actul II al scenariului, cel punitiv, a luat forma unui război de o cruzime nemaipomenită cu Cecenia. („Pentru stârpirea terorismului internațional”, a declarat propaganda oficială, în oglindă, așadar, și cot la cot cu lupta anti-benladenistă a americanilor.) Costurile acestei strategii care, potrivit lui Thierry Wolton, l-a adus pe Putin la putere nu s-au calculat nici o clipă în număr de victime umane, pentru că în laboratoarele KGB cinismul, ca desconsiderare totală a vieții umane (viața umană nu costă nimic) și ca ignorare a valorilor morale tradiționale, e valoarea supremă.

„Ofițerii FSB-ului de azi, chiar dacă nu mai sunt cei ai terorii lui Stalin, au păstrat de la kaghebiști starea de spirit a apartenenței la un corp de elită care nu a avut sau nu a simțit niciodată nici cel mai mic regret pentru crimele pe care le-a săvârșit în secolul trecut. De ce ar fi trebuit acești oameni să aibă brusc trăiri sufletești? S-au dispensat întotdeauna de așa ceva. Nu gravitatea imoralității lor este problema când se discută despre teza unei posibile implicări a serviciilor secrete în evenimentele care au însângerat Rusia la începutul guvernării lui Putin. Ea este mentalitatea cekistului, pe care îl putem crede capabil să conceapă și să execute un asemenea scenariu diabolic, fără remușcări.” (Thierry Wolton)

         Reconstruirea „verticalei puterii” în stil sovietic – în care pluripartitismul nu mai există, în care toate resursele țării sunt exploatate prin firmele a nu mai mult de o sută de oligarhi, în care toate formele de mass media sunt aliniate puterii (un studiu comandat în 2009 de „Federația jurnaliștilor independenți” a documentat moartea sau dispariția a 800 de jurnaliști neobedienți între 1993 și 2008), în care opozanții sunt otrăviți sau împușcați, în care sentințele în justiție sunt dictate de la Kremlin, în care, potrivit statisticilor întocmite până în 2008, mafiile autohtone au comandat 35.000 de asasinate – s-a încheiat după un deceniu de la venirea lui Putin la Kremlin. Totul culminând, în zilele noastre, cu un război ale cărui rațiuni ne scapă și care în Rusia, denunțat ca invazie, se soldează cu o condamnare la închisoare de 15 ani.

Sinteza Putin

Dacă vrem să spunem că Putin este o „întrupare” a răului, vom avea în vedere tocmai dozarea în proporții ideale a produselor realizate în „cele trei laboratoare” pe care le-am trecut în revistă:
         – aluatul, care dospește din plin, al emoțiilor fixate în epoca de piatră a strămoșilor vânători-culegători; pe linia evoluției creierului, Putin pare să fie prizonierul „instinctelor noastre viscerale (…) puternic ancorate în epoca de gheață”.
         – plămada ortodoxiei ruse cutremurate de sfințenia cauzei ei, care a educat poporul rus vreme de zece secole în cultul „sufletului slav” și în disprețul și ura față de civilizația Occidentului. Izolarea în care trăiește astăzi majoritatea poporul rus, care se simte umilit după destrămarea URSS (premiză excelentă pentru reușita propagandei care întreține psihoza „cetății etern asediate”) ne trimite cu gândul la cele două secole amintite, în care ruperea de lume a Imperiului era totală.
         – ofițerul creat în bucătăria KGB-ului pe o rețetă care decuplează judecățile mature ale intelectului de cele bazate pe emoțiile negative ale distrugerii, urii, cruzimii și înjosirii. Această decuplare operează în mod decisiv și asupra limbajului. Cuvintele, deși expresie a raționalității noastre, odată intrate în malaxorul KGB-ului, își pierd referentul real și încep să funcționeze nu ca sensuri, ci ca vrajă, incantație și propagandă. Din nou, tradiția locului își spune și aici cuvântul. Pesemne că niciodată, de când există limbajul, nu s-a mințit în asemenea hal, nu s-a mințit „rusește”, așa cum descoperea istoricul Jules Michelet spre jumătatea secolului al XIX-lea. („Rusul e numai minciună. /… / Se minte la curtea boierului, minte preotul, minte țarul; fals de la un capăt la altul, minciună supremă care încununează toate minciunile.”).
         Pesemne că niciodată, precum în Rusia, nu s-a înregistrat un asemenea divorț în spațiul public între cuvinte și realități. Comunismul a sistematizat minciuna, transformând-o în propagandă, care e minciună antinomică: unui popor care trăiește în plină mizerie i se spune că este în „epoca de aur” sau că, dacă nu este încă, se îndreaptă în ritm alert către ea. În școala pe care a absolvit-o, Putin a învățat să agațe cuvintele de minciuna barocă infinită, să le pună în slujba manipulării și intoxicării practicate la cea mai înaltă scară a pervertirii din istoria omenirii. După Al Doilea Război Mondial, Stalin ocupa popoarele din Estul Europei și declara că le eliberează. Putin transformă astăzi masacrul unui popor în gest de iubire, iar pe cei pe care-i omoară îi numește „prieteni”, „semeni” și „frați”.
         În sfârșit, și poate că acesta e lucrul cel mai important, există o grilă mentală a celor care, vreme de un secol, au absolvit „academia suspiciunii și a terorii” fondată de Felix Djerzinski, întemeietorul Cekăi, cel care a stabilit odată pentru totdeauna tehnicile de urmărire a „dușmanului” și de exterminare a lui. Ceea ce s-a pus la punct începând cu nașterea Lubiankăi în decembrie 1917 este grila mentală prin care orice ofițer KGB/FSB va înțelege întreaga lume și de care nu va scăpa toată viața. Mintea astfel configurată devine o rețea de chei hermeneutice false, menite să descuie ușile fictive ale unei construcții înălțate pe suspiciune continuă. Nodurile acestei rețele premerg oricărei experiențe și ele sunt, ca atare, moduri apriorice de abordare a realității: conspirația mondială, dușmanul la pândă, amenințarea continuă (complexul „citadelei asediate”), vigilența, cruzimea care trebuie să nu cunoască limite, obsesia puterii care trebuie să fie afirmată continuu de vreme ce totul se rezumă la raportul de forțe, afirmarea planetară a măreței Rusiei ca țel final. Toate acestea sunt conceptele prin care Putin înțelege, interpretează și vrea să  modeleze la ora actuală lumea și care fac imposibil orice dialog cu el și orice negociere.
         Dar aceasta se întâmplă nu pentru că Putin ar fi nebun. El este un „produs istoric sintetic” realizat prin amestecul exploziv dintre latura negativ-preistorică („inumană”) a naturii umane cu câteva dintre datele nefericite acumulate istoric de „tribul rus” și introduse, de o instituție specializată, într-o structură cristalizată a răului în variantă contemporană. Și ce este răul acum, și ce-a fost el dintotdeauna, dacă nu, simplu spus, o răsturnare a tuturor valorilor considerate etern-umane?
         Oricât de aparte este cazul Rusiei, trebuie precizat că aceeași ecuație, cu aceleași efecte sinistre, a funcționat în cazul tuturor grozăviilor omenirii, elementul variabil privind doar personalitatea „tribului” și, uneori, religia lui: fie că a fost grec, latin, mongol, amestecat vest-european, musulman, islamic, francez sau, mai aproape de noi, rus, german, japonez, chinez sau cambodgian, fiecare trib a avut momentul său de glorie prin escaladarea a tot ce este negativ în om. Clasamentele nu-și au rostul. Fiecare trib, la rândul lui, a fost cel mai. Și așa se face că „criminalul în libertate” al epocii de piatră revine în istoria noastră „civilizată” și va reveni de câte ori va fi nevoie, de câte ori instinctele violenței se vor reactiva, ascunse sub o uniformă și apărate de legi menite să justifice crima.
         Nimeni nu poate spune dacă omenirea se va autodevora în timpul ce vine, rămânând la învolburata ei structură tribală până la survenirea extincției finale, sau dacă, dimpotrivă, are vreun sens să privim în zare în așteptarea altei omeniri care va fi găsit formula păcii eterne. Dacă această altă omenire își va da timp să apară, nu cred că va apărea prin acrobație genetică, ci numai printr-un efort planetar inteligent de educație neintruzivă, care va cultiva libertatea ca valoare suverană a ființei umane și va exalta sentimentele pozitive (afecțiunea, rușinea, mândria, cinstea, vrednicia, demnitatea, blândețea, încrederea, curajul etc.), eliminându-le treptat pe cele care fac din noi doar o omenire aproximativă, o omenire de pasaj către nimic.


Note:

[1] O scurtă istorie a minții. De la maimuțele antropoide la intelect și mai departe, Humanitas, București, 2021 (ediția originară 2004).

[2] Vezi și cartea scrisă de Bulgakov la Ialta în 1922, publicată în 1991 în Rusia și la Paris în 1999, sub titlul Sous les remparts de Chersonèse. Ce s-ar fi întâmplat cu Rusia dacă, în loc să aleagă alipirea religioasă la Costantinopol, ar fi ales Roma?

Distribuie acest articol

136 COMENTARII

  1. Putin nu e nebun, e prost ca noaptea.

    A luat o țară disfuncțională și în loc să o repare, a transformat-o într-un iad autoritar absolut, un coșmar zilnic, un calvar din care doar emigrarea, sau moartea indusă de vodcă mai poate salva cetățenii.

    • ” „Exceptând Țara Sfântă, nici o altă țară din lume n-a îndrăznit să-și atribuie calificativul de sfântă.”
      Ba da, a făcut-o Sfântul imperiu roman (Sacrum Imperium Romanum), cum se numea oficial imperiul german din Evul mediu.

    • Bravo, asta mă pregăteam și eu să spun. Putin e incredibil de prost! Un primitiv! În general, nemaivorbind de funcția pe care o are. Ca fost KGB-ist mediocru, semidoct, i s-ar fi potrivit cel mult un post de pază într-o gheretă undeva. De unde să fi ieșit devreme la pensie, să nu facă vreo prostie.

      • Un articol f.bun. Rusia s-a dezvoltat istoric practic ca un continent separat, iar mentalitatea marii majoritati a rusilor e f. indepartata de cea vestica si chiar de a tarilor din Est, Polonia, Romania, Bulgaria, etc. In sec 21, e singura tara din lume care trebuie sa aiba un buffer zone in jurul granitelor, ca acum 800 ani..! E incredibil! Adica Rusia face presiuni ca tari suverane precum Ucraina, Finlanda, Austria, Georgia, etc. sa fie neutre, ca le e un pic frica…frica de cine… de la frica la teroare si alte bazaconii nu e decat un pas. Comunismul nu a putut aparea/supravietui decat in tari mari cu mentalitate auroritara, totalitara veche, Rusia, China. N. Coreea e doar o anexa mai retardata a chinei. Se pare ca nu e niciun „sfarsit al istoriei” precum spunea Fukuyama. De fapt de la bun inceput mi s-a parut aberanta ideea de sfarsit al istoriei si de unic fagas corect. Intotdeauna va exista o lupta, vor exista regimuri tiranice, totalitare. Sau cel putin pt urmatoarekle secole. Putin e un exponent al unei mentalitati si al unui sistem; chiar daca pica, va veni altul, poate nu la fel de rau, dar in timp nu se stie.. Trebuie tinut sub control si indiguit acest sistem .

    • E greu să judecăm niște abstracții ca Maimuța, Creștinul și chiar Cekistul, când rolul hotărâtor al bolșevismului e subestimat, iar primul reflex războinic sovietic e totuși coada la zahăr. Putin însă e un cetățean în carne și oase al planetei, care a pornit-o cu veselie pe drumul lui Miloșevici, pibul Rusiei fiind cam cât al Țărilor de Jos. Nefiind nebun, știa ce riscă, dar precum interlopii sau mogulii noștri, el a socotit că va da șpagă cui trebuie și va scăpa poate chiar cu Ucraina-n gheare. Întrebarea e dacă această șpagă va fi refuzată suficient de multă vreme de către toți beneficiarii, încât Kremlinul să nu repete figura în timpul generației noastre.

    • Ce e prostii? … si ce vrea ei? Fascinant subiect: 100 comentarii, 60 000 cititori, 1 leu pentru eseu si gata Loganul!

      De ce oare prostia are parte doar de eseistica si nu are si ea un statut mai serios printe stiinte, vreo sectie, o catedra? Pentru ca din prostie dai in crima, patologie, … si uite, butonul rosu e gata.
      Intr-un eseu celebru C M Cipolla propune raul ca masura a prostiei si/sau a crimei, atunci cand raufacatorul nu castiga, respectiv castiga din rau; raul abisal, monstruos, cred ca sterge diferenta dintre ele. Nu stiu ce ar descrie un rau patologic: repetarea, placerea, motivatia, …? Dar poate nici nu e relevant 🤔.

      Ce vrea ei? Nick Chater ( https://bigthink.com/neuropsych/mind-is-flat-nick-chater/ ) propune un raspuns simplu: nu stiu nici ei! Foarte actual pare studiul de caz al solutiei finale din Anna Karenina. Stia ea de ce s-a aruncat inaintea trenului? Ori, ar putea sti cineva?

      Si ca veni vorba de literatura rusa: cand esti vecin cu bau-bau ar trebui sa-i inveti obiceiurile. Daca nu in programa de liceu macar filme rusesti la tv ori „Cerere in Casatorie” la vreun teatru, ceva sa te faca sa simti ce usor se apasa pe tragaci. Altfel ne trezim ca traim o piesa de Cehov si nu stim replicile.

      Cum? KGB suna malefic si foarte conspirationist; la fel si oligarh. Dar daca, asa cum propune LJ Peter, promovarea incompetentei este un proces natural in orice ierarhie, nu neaparat autocratie si administratia publica (dar mai ales). Se poate intampla oriunde si oricui, si nimeni din organizatie nu se simte responsabil pentru partea lui de vina la promovarea unui monstru, mai mic sau mai mare: Cum de-a ajuns prostul asta sa ne conduca, ….sa ne hotarasca soarta? Pentru ca este comod asa?

      Monstrul conductor: prost, … criminal, … nebun, de cand e lumea …, oriunde …, produs de noi …, al nostru …? 🤔

  2. Nu putin are vina principala, ci cei care-i executa comenzile.
    Si dragnea ar fi fost un fel de putin daca ar fi fost lasat.
    Credeti ca daca putin ar fi fost presedintele SUA ar fi putut face ce face in Rusia?

    • Poate ca da….In SUA s-au găsit vreo 2000 de “isteți” care sa iasă sa-l aștepte pe Kennedy , când li s-a spus ca se întoarce in nu-știu-care-zi 🤔

  3. Un articol exceptional. Nu, Putin nu e nebun, e asa cum a fost mereu. Cartile aparute la Humanitas confirma , din pacate, acest lucru.
    Personal n-am avut iluzii in privinta lui Putin. Intrebarea este urmatoarea: cum se face ca marii leaderi ai UE , in special ai Germaniei, nu au stiut sau nu au vrut sa stie ce stim noi, cei trecuti prin comunism, si si-au transformat tara intr-un prizonier energetic al Rusiei? Da, s-au castigat bani frumosi de pe urma Rusiei, Angela Merkel ebo fiziciana ratata, dar nu scuza orbirea de decenii a acestor leaderi.
    Fabricile de tancuri, rachete , avioane din Rusia nu mai produc mai nimic , fiindca partea de optica , de electronica, adica partea inteligenta a acestor arme, veneau din UE. Si cu armele modernizate cu ajutorul UE , Rusia ucide oameni nevinovati. Nu este numai Putin vinovat, o vina grea cade pe Vestul Europei.

    • …cum se face ca marii leaderi ai UE , in special ai Germaniei, nu au stiut sau nu au vrut sa stie …
      Au stiut si stiu foarte bine. Dar.. interesul poarta fesul…
      Evaluati cu atentie relatiile germano-ruse din ultimii 100 – 150 de ani.

  4. ,,am fost scoși din cuptorul Creației – sau în termeni științifici din cuptorul Evoluției – înainte de a ne fi copt. Suntem o mașină biologică imperfectă, la butoanele căreia se instalează când îngeri, când draci.” Desigur, pentru ca de fapt ne aflam pe vecie in cuptorul Evolutiei. Sistemele evolutive au majoritatea o dinamica in forma de S: demareaza mai lent, pentru ca informatia continuta e inca putina dupa care accelereaza de ,,duduie” cuptorul, acumulari peste acumulari, progrese vizibile dar si poticniri cind nu te astepti, ca apoi, de la un moment, sa inceapa sa bata pasul pe loc, cel putin in aparenta. Fiecare noua acumulare, din cauza nivelurilor informatice inalte, e greu de alimentat energetic si probabilistic.Se stagneaza, se oscileaza in jurul unui traseu aproape orizontal. Inca nu am ajuns acolo, sau poate ca ne apropiem?
    P.S. Putin este asa cum il descrieti iar felul lui de a fi il face inabordabil. Probabil ca singurul medicament care l-ar vindeca e unul asemanator celui pe care il administreaza el altuia. E prea complex si incorsetat in cele trei laboratoare ca sa se mai poata ajunge la el prin comunicare. Sper sa se volatilizeze cit mai repede, ceva imi spune ca asa va fi, chiar daca nu cu un pret mic.

  5. „Interesant e că, deși crescut în comunism, Putin nu a ezitat zilele trecute să apese pe coarda fervorii credinței, recuperate de ruși după 70 de ani de ateism, evocând în fața unui stadion plin cu două sute de mii de oameni versete din Biblie. Invadarea Ucrainei, care pentru întreaga planetă trece drept un act samavolnic de un sadism extrem, a fost tălmăcită de Putin ca act de iubire.” … Putin transformă astăzi masacrul unui popor în gest de iubire, iar pe cei pe care-i omoară îi numește „prieteni”, „semeni” și „frați”.”
    „Peace of our time” a declarat Premierul britanic Chamberlain 1938 când s-a întors din München cu o hârtie semnată de Führer.
    „Mourir pour Danizg” s-au întrebat francezii în momentul amenințării Poloniei de către Führerul de la Berlin.
    A urmat Winston Churchil care a spus: vă promit numai „lacrimi și sânge”.
    Acum se discută în occident despre un armistițiu între Rusia lui Putin și Ucraina pentru a negocia un nou tratat ruso- ucrainian. E vorba de cuvinte, e vorba de hârtii.
    Frumoasa prezentare a autorului e una. Sunt multe și bune.
    Personalitatea unor criminali de război nu e atât de nouă. Führerul și-a prezentat ideologia în „Mein Kampf”. Mult timp nu a fost luat în serios. Putin își exprimă de peste 20 de ani ideologia țarist-imperială.
    ANDRÉ GLUCKSMANN, VÁCLAV HAVEL au avertizat în ziarul Tagesspiegel Berlin 09.03.2006, „Ein Aufruf gegen das Vergessen” pericolul care vine din partea lui Putin pentru omenire. Nu au fost ascultați. După distrugerea orașului Grosny de către Putin a venit Alepo în Siria, acum Charchiv, Mariupol și Kiew în Ucraina.
    Ce mai trebuie să se întâmple în Ucraina, în Europa pentru ca omenirea să se decidă să stopeze pe criminalul de război Putin?
    „Nie wieder” sloganul pacifismului-ecologist în Westgermany s-a dovedit a fi numai vorbe goale. Bundeswehr nu e în stare azi să apere RFG și partenerii din NATO.
    Marile puteri nucleare Rusiașsi NATO/SUA sunt în fata unui conflict în centrul Europei.
    Cine trage primul moare al doilea a fost logica în „războiul rece” 1949-1989 între URSS/Pactul de la Varșovia și NATO/SUA.
    Rusia de azi nu este URSS, Putin nu este Stalin. Anunțurile și amenințările lui Putin sunt cunoscute și acumulate de 20 de ani.
    Standing ovation al Parlamentarilor din Alianța Atlantică, în SUA, Canda, RFG, UK, Franța, Italia, Israel etc nu salvează copii în Ucraina, nu apără orașele în Ucraina de bombele lui Putin.

    Ce va urma? UE și NATO vor găsi un nou Winston Churchill: „never surrender”? Wolodymyr Selenzkij Președintele Ucrainei luptă în prima linie al lumii libere. Cât timp omenirea îl va admira pe Președintele curajos al Ucrainei fără să ofere un ajutor pentru supraviețuirea și libertatea Ucrainei?

  6. Dumnezeu descris de catre Crestinism nu exista. Daca Dumnezeu exista, ori nu este atotputernic si atotstiutor (deci este si el supus greselii), ori este o entitate egoista si fara compasiune (deci nu este milostiv). Argumentatie:

    Doar Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” are (a avut) „Liber arbitru”, nu si Omul. Chiar daca Omul crede ca are libertatea de a alege intre bine si rau, Dumnezeu („atotputernic si atotstiutor”) stie/stia dinainte ce va alege fiecare om in parte. Stia dinainte ca Adam si Eva vor manca din fructul interzis (pomul cunostintei binelui si a raului). Dumnezeu („atotputernic si atotstiutor”) stia de la bun inceput (din momentul Creatiei) care oameni (cu nume si prenume) vor merge in Iad. Privind problema din perspectiva lui Dumnezeu, nu exista „liber arbitru” pentru Om, exista doar predestinare. Daca actiunile Omului (consumate deja) l-au luat prin surprindere pe Dumnezeu (nu „stia dinainte” ce va face fiecare om „liber”), inseamna ca Dumnezeu nu este „atotputernic si atotstiutor”, contrar preceptelor crestine. Daca Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” atunci „LIBERUL ARBITRU” al Omului este o ILUZIE pusa in scena de catre Dumnezeu.

    Daca „liberul arbitru” al Omului este o iluzie, inseamna ca „raul” (care este o consecinta intrinseca a existentei „liberului arbitru”) nu este imputabil omului, fiind o componenta a destinului predestinat de catre Dumnezeu fiecarui Om in parte. Dumnezeu isi pedepseste „rebutul” pentru „functionare incorecta” – de fapt o „functionare anticipata (programata)” de catre Dumnezeu („atotputernic si atotstiutor”). Un astfel de comportament al lui Dumnezeu este incompatibil cu atributul „milostiv”.

    Deci, crestinii trebuie sa se hotarasca:

    1. Ori Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” si atunci nu exista „liber arbitru” pentru Om, iar Dumnezeu nu este „milostiv”.

    2. Ori exista „liber arbitru” pentru Om si atunci Dumnezeu nu este „atotputernic si atotstiutor”.

    In nici unul dintre cele doua cazuri posibile (conform preceptelor crestine – supuse analizei logice), Dumnezeu descris de doctrina crestina nu exista.

    PRECIZARI:

    I. Ideile („date de intrare” supuse rationamentului logic) de la care am pornit in argumentatia mea sunt preluate din Biblie, eu doar am folosit argumentatia logica pentru a arata ca aceste idei („date de intrare”) formeaza un sistem explicativ eronat. LOGICA data de Dumnezeu Omului trebuie sa fie CORECTA (sistemul logic uman), deoarece ea este indispensabila pentru a putea sa distingem intre bine si rau, sa nu cadem in pacat. Cum negarea existentei unui Dumnezeu atotputernic, atotstiutor si milostiv – sau negarea existentei liberului arbitru dat de Dumnezeu Omului – este tot un pacat, aceasta LOGICA trebuie sa fie SUFICIENTA, pentru a putea sa ne dam seama ca argumentele noastre sunt gresite. Rezulta ca, folosind acelasi sistem logic uman (corect si suficient), crestinii ar trebui sa poata sa demonstreze ca rationamentul meu este gresit, daca intr-adevar acesta este gresit. Avand in vedere aceste aspecte, eventuala negarea a posibilitatii Omului de a face judecati logice corecte asupra ipotezei existentei unui Dumnezeu atotputernic, atotstiutor si milostiv – sau negarea existentei liberului arbitru dat de Dumnezeu Omului – este doar un subterfugiu.

    Aceste „date de intrare” sunt la acelasi nivel de „complexitate” ca si „datele de intrare” ale tuturor religiilor care au aparut in zorii umanitatii. Orice reinterpretare a lor este fortata si perversa. Rationamentul meu era posibil si valabil (poate cu alte cuvinte – de ex., „liber arbitru” = „posibilitatea de a alege calea binelui sau a raului”) si la sfarsitul primului secol al erei noastre, si atunci reprezenta un pacat, asa ca el trebuie sa poata sa fie invalidat cu logica si argumentele care erau disponibile si la acea vreme, iar „datele de intrare” trebuie sa aiba aceeasi semnificatie („complexitate”) ca si atunci (nu rastalmacite de preoti cu doctorate). In caz contrar Dumnezeu nu a „jucat corect” fata de Om, a permis ca oameni de buna credinta din acele vremuri (dar care au crezut ca acest rationament este corect) sa ajunga in Iad. In acest caz, Dumnezeu nu este „milostiv”, deci Dumnezeu descris de doctrina crestina nu exista.

    II. Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” inseamna ca TOATE GANDURILE si ACTIUNILE tuturor oamenilor sunt conforme cu PLANUL CREATIEI conceput de catre Dumnezeu, deci sunt conforme cu ceea ce Dumnezeu si-a propus sa realizeze (chiar si „razgandirile” oamenilor sunt „programate” de catre Dumnezeu – fiind cunoscute inca din momentul Creatiei). Dumnezeu putea sa aleaga alt PLAN al CREATIEI si atunci Universul ar fi arata diferit, insa pentru Dumnezeu ar fi fost tot unul determinist. O entitate „atotputernica si atotstiutoare” nu poate sa creeze entitati care sa aiba evolutii impredictibile deoarece acest lucru ar crea un paradox: poate Dumnezeu atotputernic si ATOTSTIUTOR sa creeze o entitate a carui comportament viitor nu il cunoaste?! Pe cale de consecinta, daca Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” stie din momentul Creatiei ce va gandi si cum va actiona Omul de-a lungul intregii sale vieti, inseamna ca asa doreste Dumnezeu sa gandeasca si sa actioneze Omul, deci asa ii programeaza destinul (in caz contrar ar schimba Planul – neschimband planul, Dumnezeu predestineaza destinul Omului in acea varianta). Exemplu concret: Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” stie (cu o precizie de 100%) inca din momentul Creatiei ca Popescu va comite o crima la varsta de 30 de ani. Cu toate acestea, Dumnezeu NU SCHIMBA PLANUL CREATIEI si astfel Popescu ajunge in Iad. Dumnezeu stie inca din momentul Creatiei ca Popescu nu are optiunea sa renunte la crima (nu are „liber arbitru”) deoarece aceasta optiune ar duce la un alt deznodamant decat cel pe care Dumnezeu il cunoaste deja inca din momentul Creatiei. Singurul caz in care Popescu nu va comite crima este cel in care Dumnezeu SCHIMBA PLANUL CREATIEI. Rezulta ca toate gandurile si actiunile lui Popescu sunt conforme cu PLANUL CREATIEI, deci sunt predestinate de catre Dumnezeu.

    III. In Biblie scrie ca „Dumnezeu a facut lumea din nimic in sase zile” si ca in ziua a sasea „a zis Dumnezeu: Sa facem om dupa chipul si dupa asemanarea Noastra”. Din aceste afirmatii rezulta ca timpul exista si pentru Dumnezeu deoarece Creatia nu s-a facut instantaneu, iar Omul a fost creat doar in ziua a sasea, deci timpul a existat inainte de aparitia Omului. Totusi, chiar daca admitem ca Dumnezeu „e in afara timpului”, deci succesiunea faptelor asa cum o percepem noi nu exista pentru El, acest lucru nu contrazice argumentatia mea. In „puzzle”-ul unui Univers „atemporal”, Dumnezeu cel „atotputernic si atotstiutor” i-a harazit fiecarui om (cu nume si prenume) un „loc”, fie in „zona” numita „Rai” fie in „zona” numita „Iad”, prin procesul Creatiei. In caz contrar, „puzzle”-ul numit Univers nu este doar rodul Creatiei lui Dumnezeu ci si al alegerilor facute de oameni („liberul arbitru”). In acest caz, configuratia acestui „puzzle” (rezultatul Creatiei intr-un Univers „atemporal”) il ia prin surprindere pe Dumnezeu, ceea ce contrazice ipoteza ca Dumnezeu este „atotstiutor” si ca doar El a creat „lumea”.

    IV. Exista o diferenta fundamentala intre credinciosi si oamenii de stiinta, intre invataturile crestine si teoriile stiintifice. Credinciosii stiu dinainte ca niciun argument nu poate sa invalideze o dogma (chiar daca, in mod ipocrit, unii nu recunosc acest lucru). Ei raman blocati in „adevarul” lor, indiferent cate contraargumente valide le sunt prezentate. Crestinii se angajaza in discutii de pe pozitia de propovaduitori, pentru ei nu exista o dorinta reala (constientizata) de a-si verifica validitatea convingerilor, deoarece o infirmare a dogmelor crestine ar insemna infirmarea crestinismului, renuntarea la credinta, renuntarea la sensul pe care il atribuie vietii, fapt inacceptabil pentru orice credincios. Spre deosebire de credinciosi, omenii de stiinta renunta la teorie, atunci cand dovezile teoretice sau experimentale o contrazic. Teoria stiintifica nu este acceptata fara rezerva in orice conditii, ea este supusa constat verificarilor, spre deosebire de credinta, care are fundament dogmatic (deci imuabil).

    • Logica argumentatiei sau argumentatia logicii ? Pina la urma aceste contoverse ,fie ele filozofice ,teologice sau de orisicare fel, nu isi regasesc rostul in intelegerea unui ateu convins . Tot ceea ce ne inconjoara este doar o „ Intimplare” devenita singura explicatie valabila a tot ceea ce ne inconjoara pe planeta Terra . In rest ,tot ceea ce tine in viata, toate conceptele religiose existente pe Terra (si sunt foarte foarte multe de acest fel unele chiar disparute intre timp ) ba chiar si pe cele filozofice, nu au in componenta lor decit Iluzoriul .Nu punem in discutie binele sau raul existent , ce tine de componenta lor filozofica transformata in fapte , aratam doar cum Intimplarea este cea care ne-a decis existenta si asta a facut cu tot ceea ce ne inconjoara . Daca ar fi sa plecam de la premiza ca Dumnezeu (indiferent cum este el prezentat de diferitele religii ) este „ atotstiutorul si atotfauritorul, am realiza ca imaginatia dumnezeiasca este atit de limitata nemairegasind , in jurul a tot ceea ce cunostem azi ca parti din univers , un univers asemanator noua .Nu suntem decit niste „Animale Bolnave ” trecator existente pe aceasta Planeta .

    • Tot esafodajul construit de dvs cu efort se naruie daca analizati mai adanc liberul arbitru dat omului de catre Dumnezeu.Asupra fiecarei actiuni umane exista doua scenarii pe care Dumnezeu le ia in calcul(le stie):1.omul actioneaza conform scenariului alocat(destinat) si merge in rai pt ca Dumnezeu i-a dat un scenariu pe care daca il urmeaza (fiind iubitor al creatie sale),ajunge intr-un rai(,,in casa Tatalui meu multe locasuri sunt,,),sau 2.omul actioneaza contrar destinului sau(Popescu al dvs comite crima-dar nu din cauza programarii lui de catre Dumnezeu ci din cauza alegerii proprii,a liberului arbitru folosit gresit!-aici intervine si ispita de la diavol si necunoasterea sau ignorarea celor zece porunci date de Dumnezeu pt ai fi de folos omului in alegerile pe care le are de facut!- si atunci i se schimba destinul initial adica intra pe alt scenariu ,creat tot de Dumnezeu si deci stiut de El!si ajunge intr-un iad.Cam asta ar fi pe scurt lamurirea(sper!)pt Dvs.

      • “ Oricine crede în El nu este judecat, dar cine nu crede a și fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.”
        Ioan 3:18
        Tocmai ți-am demonstrat ce a spus “cetatean”:
        “ Credinciosii stiu dinainte ca niciun argument nu poate sa invalideze o dogma (chiar daca, in mod ipocrit, unii nu recunosc acest lucru). Ei raman blocati in „adevarul” lor, indiferent cate contraargumente valide le sunt prezentate. Crestinii se angajaza in discutii de pe pozitia de propovaduitori, pentru ei nu exista o dorinta reala (constientizata) de a-si verifica validitatea convingerilor, deoarece o infirmare a dogmelor crestine ar insemna infirmarea crestinismului, renuntarea la credinta, renuntarea la sensul pe care il atribuie vietii, fapt inacceptabil pentru orice credincios.”

      • Vedem cum va asumati existenta unui asa numit RAI (cu toate ingredientele sale pornind de la heruvinii ce plutesc alene la poarta ce atit de bine pazita )si ajungind in Iadul ,pe care nu il pomeneti amintind doar ispita diavolului , cu nemuritoarele sale cazne de zmoala . Ridicolul este mai mult decit evident .Intrebarea este simpla pentru toata lumea . Va asumati si povestea atunci cind ziceti cum existenta lui Dumnezeu nu poate fi pusa la indoiala ?Desigur ,nu voi primi raspuns .

      • @mihai

        Faci urmatoarele afirmatii:

        1. „… analizati mai adanc liberul arbitru dat omului de catre Dumnezeu.”
        2. „omul actioneaza contrar destinului sau … din cauza … liberului arbitru folosit gresit.”

        Eu am demonstrat LOGIC ca DACA Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor”, ATUNCI nu exista „liber arbitru” pentru Om. In loc sa aduci contraargumente care sa invalideze argumentatia mea (deci si concluzia la care am ajuns), tu pornesti de la PREMIZA ca Omul are „liber arbitru”, ignorand argumentatia mea – care iti invalideaza premiza.

        Cu alte cuvinte, folosesti ca PREMIZA tocmai CONCLUZIA la care trebuia sa ajungi LA FINALUL ARGUMENTATIEI prin care iti propui sa imi arati ca argumentatia mea („esafodajul construit”) este gresita, deci si concluzia la care am ajuns (Omul NU are „liber arbitru”) este gresita.

        ***

        P.S. In cazul in care nu ti-ai propus sa imi invalidezi argumentatia, comentariul tau nu reprezinta altceva decat o predica. Totusi, avand in vedere faptul ca iti incepi comentariul cu propozitia: „tot esafodajul construit de dvs cu efort se naruie daca analizati mai adanc liberul arbitru dat omului de catre Dumnezeu” – este de asteptat ca in continuare sa imi „narui” CU ARGUMENTE LOGICE „esafodajul” (pe care il consideri „subred”).

        • Care e logica în care doriți să vedeți o argumentație? Nu e chiar așa de simplu, întrucât criteriile nu sunt absolute.
          Mecanica newtoniană explică foarte bine fenomenele până la un punct. Teoria relativității lărgește aria de aplicare, dar limitează înțelegerea la cutia cu fotoni. Există deja teorii care se doresc a fi ultimative, complete, divine chiar.
          Ne-am obișnuit să postulăm că distanța cea mai scurtă între două puncte este segmentul de dreaptă care le unește. Euclid a imaginat un spațiu lipsit de această axiomă, în care o ecuație oarecare ar descrie acea distanță minimă, în care lumea noastră rămâne doar un caz particular.
          La limită putem reconsidera teoriile heliocentrice și o relua pe cea geocentrica, cu schimbarea doar a ecuațiilor de mișcare astrale. Iar toate astea, chiar dacă nu le pătrundem în detaliu, le putem accepta că posibile. Dar e și ăsta capătul? Nu există nimic dincolo de ceea ce putem doar bănui?
          E foarte probabil ca logică divină să nu ne fie accesibilă. Nu înseamnă că nu există și drept urmare existența sau inexistenta Lui sau nu pot fi demonstrată.

          • @Hantzy

            I. In primul rand, comentariul tau nu are nicio legatura cu comentariul meu la care se presupune ca ai raspuns. In comentariul meu, eu evidentiam o problema grava de logica, spunand:

            Folosesti ca PREMIZA tocmai CONCLUZIA la care trebuia sa ajungi LA FINALUL ARGUMENTATIEI prin care iti propui sa imi arati ca argumentatia mea („esafodajul construit”) este gresita, deci si concluzia la care am ajuns (Omul NU are „liber arbitru”) este gresita.

            Astfel, intrebarea ta:

            «Care e logica în care doriți să vedeți o argumentație?»

            este una fara sens. Nu exista logica in care PREMIZA si CONCLUZIA sunt interschimbabile.

            ***

            II. Comentariul tau nu face altceva decat sa intareasca afirmatiile mele de la sfarsitul primului comentariu, in care spuneam:

            «Exista o diferenta fundamentala intre credinciosi si oamenii de stiinta, intre invataturile crestine si teoriile stiintifice. Credinciosii stiu dinainte ca niciun argument nu poate sa invalideze o dogma (chiar daca, in mod ipocrit, unii nu recunosc acest lucru). Ei raman blocati in „adevarul” lor, indiferent cate contraargumente valide le sunt prezentate. Crestinii se angajaza in discutii de pe pozitia de propovaduitori, pentru ei nu exista o dorinta reala (constientizata) de a-si verifica validitatea convingerilor, deoarece o infirmare a dogmelor crestine ar insemna infirmarea crestinismului, renuntarea la credinta, renuntarea la sensul pe care il atribuie vietii, fapt inacceptabil pentru orice credincios. Spre deosebire de credinciosi, omenii de stiinta renunta la teorie, atunci cand dovezile teoretice sau experimentale o contrazic. Teoria stiintifica nu este acceptata fara rezerva in orice conditii, ea este supusa constant verificarilor, spre deosebire de credinta, care are fundament dogmatic (deci imuabil).»

            Deci, NU putem sa vorbim despre o „logica in care doresc sa vad o argumentatie” – prin care crestinii sa combata argumnentatia mea – din simplul motiv ca dogmele religioase sunt imuabile PRIN DEFINITIE.

            NU EXISTA ARGUMENTATIE LOGICA CU CONCLUZII PRESTABILITE.

            Credinciosii stiu dinainte ca niciun argument nu poate sa invalideze o dogma, ei raman blocati in „adevarul” lor, indiferent cate contraargumente valide le sunt prezentate.

            ***

            III. Spui ca:

            «E foarte probabil ca logică divină să nu ne fie accesibilă. Nu înseamnă că nu există și drept urmare existența sau inexistenta Lui sau nu pot fi demonstrată.»

            Este irelevant daca exista, sau nu, o „logica divina inaccesibila” Omului. Acea logica (daca exista) ii este de folos doar lui Dumnezeu, nu si Omului. Pentru nevoile Omului (INCLUSIV cele de natura spirituala), singura logica NECESARA si SUFICIENTA este cea cu care a fost inzestrat de catre Dumnezeu, asa cum argumentam in primul meu comentariu:

            «Ideile („date de intrare” supuse rationamentului logic) de la care am pornit in argumentatia mea sunt preluate din Biblie, eu doar am folosit argumentatia logica pentru a arata ca aceste idei („date de intrare”) formeaza un sistem explicativ eronat. LOGICA data de Dumnezeu Omului trebuie sa fie CORECTA (sistemul logic uman), deoarece ea este indispensabila pentru a putea sa distingem intre bine si rau, sa nu cadem in pacat. Cum negarea existentei unui Dumnezeu atotputernic, atotstiutor si milostiv – sau negarea existentei liberului arbitru dat de Dumnezeu Omului – este tot un pacat, aceasta LOGICA trebuie sa fie SUFICIENTA, pentru a putea sa ne dam seama ca argumentele noastre sunt gresite. Rezulta ca, folosind acelasi sistem logic uman (corect si suficient), crestinii ar trebui sa poata sa demonstreze ca rationamentul meu este gresit, daca intr-adevar acesta este gresit. Avand in vedere aceste aspecte, eventuala negarea a posibilitatii Omului de a face judecati logice corecte asupra ipotezei existentei unui Dumnezeu atotputernic, atotstiutor si milostiv – sau negarea existentei liberului arbitru dat de Dumnezeu Omului – este doar un subterfugiu.

            Aceste „date de intrare” sunt la acelasi nivel de „complexitate” ca si „datele de intrare” ale tuturor religiilor care au aparut in zorii umanitatii. Orice reinterpretare a lor este fortata si perversa. Rationamentul meu era posibil si valabil (poate cu alte cuvinte – de ex., „liber arbitru” = „posibilitatea de a alege calea binelui sau a raului”) si la sfarsitul primului secol al erei noastre, si atunci reprezenta un pacat, asa ca el trebuie sa poata sa fie invalidat cu logica si argumentele care erau disponibile si la acea vreme, iar „datele de intrare” trebuie sa aiba aceeasi semnificatie („complexitate”) ca si atunci (nu rastalmacite de preoti cu doctorate). In caz contrar Dumnezeu nu a „jucat corect” fata de Om, a permis ca oameni de buna credinta din acele vremuri (dar care au crezut ca acest rationament este corect) sa ajunga in Iad. In acest caz, Dumnezeu nu este „milostiv”, deci Dumnezeu descris de doctrina crestina nu exista.»

            • Nicidecum, Cetățean. Intervenția mea are foarte multă legătură cu ceea ce afirmi. Nu sunt împotriva „logicii” dumitale, pe care eu însumi o înțeleg și accept. Doar că mut dezbaterea mai spre origini, spre confirmarea acesteia logică. Caci Logica nu este unitară și nici absolută. Nu avem nicio dovadă pentru asta.
              Îți ofeream un exemplu din fizică. Mai clar, teoria relativității poate explica foarte bine fenomene la nivelul corpurilor mari, astrale. În schimb, fizica cuantică le explică pe cele de la nivelul particulelor. Dar cele două părți ale fizicii nu se suportă, ci se resping reciproc. Un locuitor al lumii cuantice va încerca să explice „logic” fenomenele astrale. Doar că logica pe care el o consideră fără cusur nu are aplicabilitate în acest caz. Și vice-versa. Cam tot astfel, Închipuiți-vă că ați încerca să explicați fenomenele dintr-o lume în care brusc 2 + 2 refuză să mai dea 4! Tot ce vi se pare a fi logic, devine brusc ilogic.
              Sperând că acum ai înțeles ce urmaream, poate că mai puțin arțag pe viitor ajutor mai mult.

            • @Hantzy

              Dupa ce ti-am invalidat argumentul cu „o logica divina care nu ne este accesibila”, ai trecut la niste IPOTETICE entitati rationale, care ar exista la nivel cuantic, si a caror logica ar fi – DE ASEMENEA – inaccesibila Omului (precum „logica divina” a lui Dumnezeu).

              ***

              I. „Paradoxul gemenilor” (o consecinta a teoriei relativitatii a lui Einstein) ar fi fost considerat o „blasfemie” stiintifica :-) pe timpul lui Newton: o ABERATIE LOGICA. Cu toate ca rationamentele lui Einstein s-au bazat pe aceeasi logica de care s-a folosit si Newton, „paradoxul gemenilor” nu mai este astazi considerat o ABERATIE LOGICA – fiind un fenomen dovedit experimental.

              Atat teoria relativitatii cat si mecanica cuantica sunt teorii stiintifice elaborate de catre OM, deci logica folosita pentru elaborarea acestora nu este una inaccesibila Omului (precum „logica divina”, „logica locuitorilor lumii cuantice”, etc.). Faptul ca exista CONSECINTE ale mecanicii cuantice care NU AU INCA o explicatie logica (sunt „ABERATII LOGICE”) nu reprezinta un argument pentru existenta unor „logici” inaccesibile (inca) Omului.

              «Ideea că timpul ar fi afectat de gravitație a fost propusă pentru prima dată de Albert Einstein în 1915, ca parte a teoriei sale a relativității generale. … Acest fenomen este cunoscut sub numele de DILATARE A TIMPULUI.

              Aici, pe Pământ, dilatarea timpului înseamnă că timpul trece mai repede la altitudini mai mari. Astfel, de exemplu, timpul trece mai repede pe vârful muntelui Everest decât la nivelul mării, dar acest fenomen se aplică și pe distanțe mai mici – cineva care locuiește într-un apartament de la etajul 10 va îmbătrâni mai repede decât cineva de la etajul 1, iar CAPUL ÎMBĂTRÂNEŞTE MAI REPEDE DECÂT PICIOARELE (n.m. o alta „ABERATIE LOGICA” pentru contemporanii lui Newton – si nu numai ;-)).

              Bineînțeles, diferențele în trecerea timpului pe aceste distanțe sunt atât de mici încât nu pot fi observate, dar POT FI MÃSURATE CU AJUTORUL CEASURILOR ATOMICE …

              Într-un nou studiu, cercetătorii de la JILA au măsurat dilatarea timpului pe cea mai mică distanță de până acum – doar un milimetru.

              Echipa spune că această lucrare … ar putea deschide noi instrumente pentru a cerceta misterele fizicii. În prezent, forța de gravitație nu poate fi explicată în termeni de fizică cuantică, dar posibilitatea de a măsura efectele sale la scări din ce în ce mai mici ar putea dezvălui secretele sale și, poate, ar putea dezvălui veriga lipsă dintre fizica cuantică și cea clasică.

              „Cel mai important și interesant rezultat este că putem conecta potențial fizica cuantică cu gravitația, de exemplu, sondând fizica complexă atunci când particulele sunt distribuite în locații diferite în spațiul-timp curbat”, a declarat Jun Ye, autorul principal al studiului. „Faptul că putem măsura diferența de timp la o scară atât de mică ne-ar putea permite să descoperim, de exemplu, că gravitația perturbă coerența cuantică, ceea ce ar putea sta la baza motivului pentru care lumea noastră la scară macroscopică este clasică.”

              Cercetarea a fost publicată în revista Nature. Echipa explică activitatea în videoclipul de mai jos.»

              Deci, pentru a ajunge la a accepta „ABERATIA LOGICA” conform careia „capul îmbătrânește mai repede decât picioarele” NU a fost nevoie de o noua logica ci de o noua teorie stiintifica si de tehnologii mult mai performante decat pe vremea lui Newton.

              REPET: faptul ca exista CONSECINTE ale mecanicii cuantice care NU AU INCA o explicatie logica (sunt „ABERATII LOGICE”) nu reprezinta un argument pentru existenta unor „logici” inaccesibile (inca) Omului. Intr-un viitor nu foarte indepartat, „ABERATIILE LOGICE” ale mecanicii cuantice ne vor parea la fel de logice precum ideea conform careia „capul îmbătrânește mai repede decât picioarele” (nu si pentru cei indoctrinati religios) .

              ***

              II. Dupa cum spuneam si in comentariul meu anterior:

              «Comentariul tau nu are nicio legatura cu comentariul meu. In comentariul meu (la care ai raspuns ) eu evidentiam o problema grava de logica, spunand:

              Folosesti ca PREMIZA tocmai CONCLUZIA la care trebuia sa ajungi LA FINALUL ARGUMENTATIEI prin care iti propui sa imi arati ca argumentatia mea („esafodajul construit”) este gresita, deci si concluzia la care am ajuns (Omul NU are „liber arbitru” – daca Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor”) este gresita

              Faptul ca in prima parte a comentariului meu ti-am raspuns la obiectiile legate de cunoasterea stiintifica, NU schimba realitatea faptica: comentariului meu (la care ai raspuns) NU era despre stiinta ci despre dogmatica crestina. Deci, sa revenim la legatura dintre „dogmatica crestina” si „logica data Omului de catre Dumnezeu”.

              Tu spui ca: «Logica nu este unitară și nici absolută. Nu avem nicio dovadă pentru asta.»

              Crestinii pretind ca doctrina lor reprezinta „Cuvantul Domnului”, care este facut cunoscut Omului prin intermediul „Cartii Sfinte” (Biblia). Pentru ca Biblia („Cuvantul Domnului”) SA FIE INTELEASA (INTERPRETATA CORECT) DE CATRE OM, logica prin care Dumnezeu ii face cunoscut Omului „adevarul” despre Lume (logica folosita in Biblie) NU POATE SA FIE DECAT logica cu care Dumnezeu l-a inzestrat pe Om. Dupa cum spuneam si in primul comentariu:

              «Ideile („date de intrare” supuse rationamentului logic) de la care am pornit in argumentatia mea sunt preluate din Biblie, eu doar am folosit argumentatia logica pentru a arata ca aceste idei („date de intrare”) formeaza un sistem explicativ eronat. LOGICA data de Dumnezeu Omului trebuie sa fie CORECTA (sistemul logic uman), deoarece ea este indispensabila pentru a putea sa distingem intre bine si rau, sa nu cadem in pacat. Cum negarea existentei unui Dumnezeu atotputernic, atotstiutor si milostiv – sau negarea existentei liberului arbitru dat de Dumnezeu Omului – este tot un pacat, aceasta LOGICA trebuie sa fie SUFICIENTA, pentru a putea sa ne dam seama ca argumentele noastre sunt gresite. Rezulta ca, folosind acelasi sistem logic uman (corect si suficient), crestinii ar trebui sa poata sa demonstreze ca rationamentul meu este gresit, daca intr-adevar acesta este gresit. Avand in vedere aceste aspecte, eventuala negarea a posibilitatii Omului de a face judecati logice corecte asupra ipotezei existentei unui Dumnezeu atotputernic, atotstiutor si milostiv – sau negarea existentei liberului arbitru dat de Dumnezeu Omului – este doar un subterfugiu.

              Aceste „date de intrare” sunt la acelasi nivel de „complexitate” ca si „datele de intrare” ale tuturor religiilor care au aparut in zorii umanitatii. Orice reinterpretare a lor este fortata si perversa. Rationamentul meu era posibil si valabil (poate cu alte cuvinte – de ex., „liber arbitru” = „posibilitatea de a alege calea binelui sau a raului”) si la sfarsitul primului secol al erei noastre, si atunci reprezenta un pacat, asa ca el trebuie sa poata sa fie invalidat cu logica si argumentele care erau disponibile si la acea vreme, iar „datele de intrare” trebuie sa aiba aceeasi semnificatie („complexitate”) ca si atunci (nu rastalmacite de preoti cu doctorate – SAU DE CATRE COMENTATORUL @Hantzy). In caz contrar Dumnezeu nu a „jucat corect” fata de Om, a permis ca oameni de buna credinta din acele vremuri (dar care au crezut ca acest rationament este corect) sa ajunga in Iad. In acest caz, Dumnezeu nu este „milostiv”, deci Dumnezeu descris de doctrina crestina nu exista.»

              Rezulta ca afirmatia ta:

              «Logica nu este unitară și nici absolută. Nu avem nicio dovadă pentru asta.»

              nu are nicio relevanta atunci cand analizam coerenta logica a sistemului dogmatic crestin.

        • 1. argumentele logice nu au nevoie de strigaturi (majuscule), intimidari/atacuri la persoana; una exclude pe cealalta
          2. defineste „liberul arbitru” in relatia cu Dumnezeu; tu spui ca se exclud reciproc si astfel faci o confuzie care te duce la concluzii gresite
          3. daca de exemplu eu stiu ca o sa sari ca ars dupa acest comentariu si o sa ataci persoana in locul ideii asta nu inseamna ca ti-am luat liberul arbitru sau te provoc sa faci o greseala, sau ca sunt sau nu atotputernic in relatia cu tine, stiu doar „ce-ti poate pielea” insa te las sa alegi

          • @cetatean (1)

            I. Primul punct din comentariul tau reprezinta o manipulare. Eu am folosit majusculele pentru a accentua anumite idei, EVITAND astfel sa folosesc explicatii suplimentare (cu acelasi scop)

            ***

            II. Faci urmatoarele afirmatii:

            «defineste „liberul arbitru” in relatia cu Dumnezeu; tu spui ca se exclud reciproc si astfel faci o confuzie care te duce la concluzii gresite»

            „Liberul arbitru” are o semnificatie „definita” deja, asa ca nu mai era nevoie sa o „definesc” si eu. DOCTRINA CRESTINA (ORTODOXA) „defineste” „liberul arbitru” („in relatia cu Dumnezeu”?!) astfel:

            «Omul este o creaţie a lui Dumnezeu … Omul a fost înzestrat de la început cu LIBERTATE (LIBER-ARBITRU)

            https://ro.orthodoxwiki.org/Omul

            Daca citeai cu atentie primul meu comentariu, nu imi mai cereai sa „definesc liberul arbitru”:

            «Aceste „date de intrare” (DOGMELE crestine) sunt la acelasi nivel de „complexitate” ca si „datele de intrare” ale tuturor religiilor care au aparut in zorii umanitatii. Orice reinterpretare a lor este fortata si perversa. Rationamentul meu era posibil si valabil (poate cu alte cuvinte – de ex., „liber arbitru” = „posibilitatea – LIBERTATEA – de a alege calea binelui sau a raului”) si la sfarsitul primului secol al erei noastre, si atunci reprezenta un pacat, asa ca el trebuie sa poata sa fie invalidat cu logica si argumentele care erau disponibile si la acea vreme, iar „datele de intrare” trebuie sa aiba aceeasi semnificatie („complexitate”) ca si atunci (nu rastalmacite de preoti cu doctorate).»

            Deci, NU am facut nicio „confuzie care sa ma duca la concluzii gresite” (astept de la tine ARGUMENTE LOGICE care sa sustina aceasta opinie). Eu am ARGUMENTAT LOGIC urmatoarea afirmatie:

            «daca Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” atunci „LIBERUL ARBITRU” al Omului este o ILUZIE pusa in scena de catre Dumnezeu»

            Ideile („date de intrare” supuse rationamentului logic) de la care am pornit in argumentatia mea apartin doctrinei crestine, eu doar am folosit argumentatia logica pentru a arata ca aceste idei („date de intrare”) formeaza un sistem explicativ eronat, deci unul in care nu se poate avea incredere.

            Citeste (in primul meu comentariu) restul argumentatiei – unde fac precizari SI despre LOGICA data de Dumnezeu Omului.

            ***

            III. Mai spui ca:

            «daca de exemplu eu stiu ca o sa sari ca ars dupa acest comentariu si o sa ataci persoana in locul ideii asta nu inseamna ca ti-am luat liberul arbitru sau te provoc sa faci o greseala, sau ca sunt sau nu atotputernic in relatia cu tine, stiu doar „ce-ti poate pielea” insa te las sa alegi»

            1. Acest „argument” («stiu doar „ce-ti poate pielea”») imi arata nivelul la care intelegi tu sa porti o conversarie ARGUMENTATA. Spuneai ca „argumentele logice nu au nevoie de strigaturi”. Se pare, insa, ca tu consideri ca argumentele logice au nevoie de impertinente.

            2. In ceea ce priveste logica din „argumentatia” de mai sus, aceasta „este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipsește cu desăvârșire” (vorba lui Catavencu). ARGUMENTATIE:

            Orice comparatie dintre tine („un om supus greselii”) si Dumnezeu („atotputernic si atotstiutor”) este eronata din start. Nefiind ATOTSTIUTOR, tu NU „stii ca eu o sa sari ca ars dupa acest comentariu”, tu doar PRESUPUI acest lucru. S-ar putea sa ai dreptate SAU s-ar putea sa te inseli. Pe de alta parte, Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” STIE ce voi face eu (cu o precizie de 100%), Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” nu poate sa fie luat prin surprindere de comportamentul meu, asa cum argumentam in primul meu comentariu:

            «Doar Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” are (a avut) „Liber arbitru”, nu si Omul. Chiar daca Omul crede ca are libertatea de a alege intre bine si rau, Dumnezeu („atotputernic si atotstiutor”) stie/stia dinainte ce va alege fiecare om in parte. Stia dinainte ca Adam si Eva vor manca din fructul interzis (pomul cunostintei binelui si a raului). Dumnezeu („atotputernic si atotstiutor”) stia de la bun inceput (din momentul Creatiei) care oameni (cu nume si prenume) vor merge in Iad. Privind problema din perspectiva lui Dumnezeu, nu exista „liber arbitru” pentru Om, exista doar predestinare. Daca actiunile Omului (consumate deja) l-au luat prin surprindere pe Dumnezeu (nu „stia dinainte” ce va face fiecare om „liber”), inseamna ca Dumnezeu nu este „atotputernic si atotstiutor”, contrar preceptelor crestine. Daca Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” atunci „LIBERUL ARBITRU” al Omului este o ILUZIE pusa in scena de catre Dumnezeu.

            Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” inseamna ca TOATE GANDURILE si ACTIUNILE tuturor oamenilor sunt conforme cu PLANUL CREATIEI conceput de catre Dumnezeu, deci sunt conforme cu ceea ce Dumnezeu si-a propus sa realizeze (chiar si „razgandirile” oamenilor sunt „programate” de catre Dumnezeu – fiind cunoscute inca din momentul Creatiei).

            Exemplu concret: Dumnezeu „atotputernic si atotstiutor” stie (cu o precizie de 100%) inca din momentul Creatiei ca Popescu va comite o crima la varsta de 30 de ani. Cu toate acestea, Dumnezeu NU SCHIMBA PLANUL CREATIEI si astfel Popescu ajunge in Iad. Dumnezeu stie inca din momentul Creatiei ca Popescu nu are optiunea sa renunte la crima (nu are „liber arbitru”) deoarece aceasta optiune ar duce la un alt deznodamant decat cel pe care Dumnezeu il cunoaste deja inca din momentul Creatiei. Singurul caz in care Popescu nu va comite crima este cel in care Dumnezeu SCHIMBA PLANUL CREATIEI. Rezulta ca toate gandurile si actiunile lui Popescu sunt conforme cu PLANUL CREATIEI, deci sunt predestinate de catre Dumnezeu

            Rezulta ca Dumnezeu NU „a luat” „liberul arbitru” Omului, din simplul motiv ca Dumnezeu a creat Omul FARA „liber-arbitru” – asa ca nu putea sa ia de la Om ceva ce Omul nu are si nu a avut niciodata (DACA Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” – vezi argumentatia COMPLETA in primul meu comentariu).

            • „liberul arbitru” – dreptul de a alege – vine musai la pachet cu responsabilitatea consecintelor alegerilor respective.
              Nu poti sa dai vina pe altcineva („Dumnezeu e de vina pentru alegerile mele proaste pentru ca trebuia sa ma faca mai bun”), iar creatia nu poate invinui Creatorul dupa dobandirea liberului arbitru (daca Noul Testament nu e o lectura usoara, vezi Pinochio). Liberul arbitru traseaza o linie clara intre creatie si Creator. Atunci la ce bun liberul arbitru? doar ca sa exonereze Creatorul de prezenta raului?
              Lipsa liberului arbitru (ex starea de „sclav al pacatului”) e o caracteristica a dictaturilor, regimurilor totalitare si sedintelor de partid desfasurate in consens unanim cu liderul zilei (exceptie facand contrazicerea de dragul contrazicerii, nihilismul, cusurgeala, etc). Starea de analfabetism functional este propice regimurilor totalitare.

            • @cetatean (minuscul)

              Am impresia ca folosesti acelasi pseudonim ca mine pentru a induce in eroare cititorii. Avand in vedere faptul ca tu raspunzi la comentariul postat de mine sub pseudonimul „Cetatean”, decent ar fi sa imi raspuns sub un alt pseudonim.

              ***

              In comentariul tau, faci aceeasi eroare logica facuta si de catre @mihai: folosesti ca PREMIZA tocmai CONCLUZIA la care trebuia sa ajungi LA FINALUL ARGUMENTATIEI prin care iti propui sa imi arati ca argumentatia mea este gresita, deci si concluzia la care am ajuns (Omul NU are „liber arbitru”) este gresita.

              Deci, INAINTE de a folosi afirmatii precum:

              • «„liberul arbitru” – dreptul de a alege – vine musai la pachet cu responsabilitatea consecintelor alegerilor respective»

              • «liberul arbitru traseaza o linie clara intre creatie si Creator»

              trebuie sa demonstrezi LOGIC ca Omul are „liber arbitru” SI in ipoteza (dogma crestina) in care Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” – adica, PRIMA DATA trebuie sa imi invalidezi argumentatia prin care AM DEMONSTRAT LOGIC faptul ca Omul nu poate sa aiba „liber arbitru” DACA Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor”. Doar ulterior poti sa folosesti atributul „liber arbitru” al Omului ca PREMIZA intr-o argumentatie. In caz contrar, comentariul tau nu are nicio legatura cu comentariul meu – pe care se presupune ca vrei sa il invalidezi – deci comentariul tau face parte din categoria „predica”.

        • Dvs sunteti chiar ,,imbatat,,de propriul ego,de ,,infailibilitatea ,,sistemului dvs de gandire si de stapanire a logicii…La faptul ca ,,Dumnezeu este atotstiitor ,,poate fi priceput cu totul altfel ,in contextul existentei Liberului Arbitru,va-ti gandit?El este atotstiitor pt ca are doua variante de raspuns pt ambele feluri in care omul poate actiona functie de felul in care foloseste liberul arbitru.Mai pe intelesul logicii dvs,El stie cum sa actioneze in ambele situatii.

          • @mihai

            Se pare ca ai grave probleme la capitolul gandire logica. Spui ca:

            «La faptul ca „Dumnezeu este atotstiitor” poate fi priceput cu totul altfel, in contextul existentei Liberului Arbitru, va-ti gandit? El este atotstiitor pt ca are doua variante de raspuns pt ambele feluri in care omul poate actiona, functie de felul in care foloseste liberul arbitru. Mai pe intelesul logicii dvs, El stie cum sa actioneze in ambele situatii.»

            „Mai pe intelesul logicii tale”, perseverezi in eroare, repeti eroarea logica din precedentul comentariu, cu toate ca ti-am explicat ca tu folosesti ca PREMIZA tocmai CONCLUZIA la care trebuia sa ajungi LA FINALUL ARGUMENTATIEI prin care iti propui sa imi arati ca argumentatia mea este gresita, deci si concluzia la care am ajuns (Omul NU are „liber arbitru”) este gresita.

            Nu exista logica in care PREMIZA si CONCLUZIA sunt interschimbabile.

            Deci, INAINTE de a imi explica ce „variante de raspuns” are Dumnezeu, in functie de „felul in care Omul foloseste liberul arbitru”, trebuie sa demonstrezi LOGIC ca Omul are „liber arbitru” SI in ipoteza (dogma crestina) in care Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” – adica, PRIMA DATA trebuie sa imi invalidezi argumentatia prin care AM DEMONSTRAT LOGIC faptul ca Omul nu poate sa aiba „liber arbitru” DACA Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor”. Doar ulterior poti sa folosesti atributul „liber arbitru” al Omului ca PREMIZA intr-o argumentatie. In caz contrar, comentariul tau nu are nicio legatura cu comentariul meu – pe care se presupune ca vrei sa il invalidezi – deci comentariul tau face parte din categoria „predica”.

      • Putin este pedeapsa lui Dumnezeu data Omenirii asa zis civilizate pentru nesfarsita ei lasitate si complacere in rau. Restul decurge.

      • Dar dacă există mai mult de două variante? De exemplu, Popescu îl pune pe Mihai să-l omoare pe Abel. Păcatul este al agentului (cel care încalcă porunca divină, Mihai) sau a celui care comandă? Lumea lui Dzeu e simplă (”Fericiți cei săraci cu duhul”), realitatea e complicată.

    • 1 Corinteni 3:19 NTR
      „Ințelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Fiindcă este scris: „El îi prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.“

    • Diferenta dintre un crestin si un ateu este aceea ca primul alege intai sa creada pentru a cunoaste lumea din jurul lui. E un fel de cunoastere prin credinta, un fel de salt ontologic. Primul pas trebuie sa vina de la tine, trebuie sa alegi sa crezi si atunci toate ti se vor releva. Ateismul e doar o etapa (daca ai noroc), in timp, daca iti doresti sa crezi si reusesti sa o faci, vei avea acces la un alt tip de cunoastere (cunoasterea prin credinta). Citeste Toma D’Aquino, Francisc de Assisi si chiar Arsenie Boca, pentru mai multe lamuriri. Cel din urma are o carte chiar foarte frumoasa „Comoara Imparatiei” in care vorbeste si despre lume si despre spiritualitate .De asta rationalitatea in sensul clasic nu functioneaza aici. Este ceva ce transcende ratiunea noastra, ceva ce nu putem cuprinde cu mintea. De asemenea, iti recomand cu caldura sa citesti Psalmul 21. E o scriere atestata istoric cu circa 1000-1500 de ani inainte de Hristos, care iti spune cum va avea lor Rastignirea. La asa dovada, cum sa nu crezi? :) Dar primul pas spre drumul credintei trebuie sa vina intotdeauna de la tine. De aceea, unele persoane chiar se roaga „Doamne, ajuta-ma sa cred”.

      • @Daria

        Problema cu „un crestin” este acea ca:

        1. „Alege intai sa creada …”
        2. Alege apoi sa creada …
        3. Alege sa continue sa creada …

        x. Moare ramanand blocat in etapa „alege sa creada”.

        Problema cu doctrinele religioase este aceea ca acestea NU au fost supuse NICIODATA unui proces OBIECTIV de validare – si nici nu vor fi supuse vreodata: acestea au un caracter imuabil. Crestinii de astazi cred in aceleasi dogme ca si crestinii de la sfarsitul secolului I. Daca vor mai exista crestini peste 2000 de ani, acestia vor sustine aceleasi dogme ca si crestinii de astazi.

        Daca, la un moment dat, „un crestin” alege sa nu mai creada orbeste si incepe sa caute raspunsuri rationale, pateste ce a patit si Jung: nu mai poate sa creada deoarece descopera faptul ca sistemul dogmatic crestin este unul contradictoriu, deci unul in care nu se poate avea incredere.

        Citat din articolul domnului Liiceanu:

        În Autobiografia sa, Jung povestește cum, în adolescență, încercase în mai multe rânduri o discuție lămuritoare pe teme teologice cu tatăl lui, PAROH într-un canton elvețian. Și, de fiecare dată, dialogurile acestea se terminaseră cu remarca iritată a tatălui: „Ah, prostii, obișnuia să spună, tu vrei mereu să gândești. Nu trebuie să gândești, ci să crezi”.

        Atunci, spune Jung, „mi-am dat toată silința să mă forțez să cred FĂRĂ A ÎNŢELEGE”. Dar nu reușește. Cum se făcea, se întreba el, că oamenii purtau răspunderea păcatului, deși Dumnezeu îi crease în așa fel încât fuseseră nevoiți să păcătuiască? Și Jung scrie:

        Adam și Eva sunt primii oameni; ei n-au avut părinți, ci au fost creați direct de Dumnezeu, au fost creați în mod intenționat astfel. Ei n-au avut de ales, ci au trebuit să fie așa cum îi făcuse Dumnezeu. Nici măcar nu știau cum ar fi putut fi altfel. Erau făpturi desăvârșite ale Domnului, căci El creează numai perfecțiunea, și totuși au comis primul păcat, pentru că au făcut ceea ce Dumnezeu n-a vrut. Cum de a fost posibil? Ei n-ar fi putut să facă așa ceva, dacă Dumnezeu n-ar fi pus în ei această posibilitate. Asta reiese și din prezența șarpelui, pe care Dumnezeu îl crease încă înainte de a-i crea pe ei, evident cu scopul ca el să-i ducă în ispită pe Adam și pe Eva. Dumnezeu în omniștiința Sa a orânduit totul astfel, ca primii părinți să trebuiască să comită păcatul. A fost deci intenția lui Dumnezeu ca ei să păcătuiască.”

        Cu alte cuvinte, Jung a formulat aceeasi concluzie la care am ajuns si eu:

        Jung: «Adam și Eva n-au avut de ales, ci au trebuit să fie așa cum îi făcuse Dumnezeu. Ei n-ar fi putut să facă așa ceva, dacă Dumnezeu n-ar fi pus în ei această posibilitate. A fost deci intenția lui Dumnezeu ca ei să păcătuiască.»

        Eu: «Daca Dumnezeu este „atotputernic si atotstiutor” atunci „LIBERUL ARBITRU” al Omului este o ILUZIE pusa in scena de catre Dumnezeu. Daca „liberul arbitru” al Omului este o iluzie, inseamna ca „raul” (care este o consecinta intrinseca a existentei „liberului arbitru”) nu este imputabil omului, fiind o componenta a destinului predestinat de catre Dumnezeu fiecarui Om in parte

        (Vezi argumentatia din primul meu comentariu.)

      • @ex nihilo

        Spui ca: „Este foarte ușor să fii ateu atunci când ai succes în viață, dar este atât de dificil să fii ateu atunci când te afli pe patul de moarte…”

        Unul dintre „INSTINCTELE PRIMARE” ale omului este „instinctul de conservare”, care asigura supravietuirea individului:

        «Instinctul de conservare este, în esență, procesul prin care un organism evita să fie rănit sau UCIS și este considerat un instinct de bază la majoritatea organismelor.

        … durerea și frica sunt părți integrante ale acestui mecanism. … Frica determină organismul să caute siguranța și poate provoca o eliberare de adrenalină, care are ca efect creșterea forței și intensificarea simțurilor, cum ar fi auzul, mirosul și vederea. Instinctul de conservare poate fi interpretat și în sens figurat, în legătura cu mecanismele de adaptare de care are nevoie cineva pentru a împiedica traumele emoționale să distorsioneze mintea (a se vedea Mecanisme de apărare).»

        https://en.wikipedia.org/wiki/Self-preservation

        Deci, instinctul de conservare duce la eliberarea de adrenalina, care este mecanismul prin care orgnismul isi sporeste sansele de a evita un pericol mortal. Totusi, acest mecanism nu ajuta deloc in cazul in care moartea are cauze naturale (nu violente). Oamenii sunt constienti de faptul ca moartea este inevitabila, si atunci, in fata unei disparitii totale si definitive („când te afli pe patul de moarte”), singurul mecanism care poate sa tempereze frica (declansata de instinctul de conservare) este AUTOAMAGIREA TRANSFORMATA IN CREDINTA FERMA („viscerala”) prin indoctrinare religioasa de la varste fragede. Prin rastalmacirea sensului mortii conform dogmelor religioase, aceasta va fi internalizata in mentalul celui indoctrinat ca inceputul unei existente feerice, fara de sfarsit, si nu ca un pas in neant (ceea ce de fapt este). Acest mecanism reprezinta antidotul terorii declansate de instinctul de conservare al omului confruntat cu spectrul mortii. Prin indoctrinare religioasa, se creaza un fel de „instinct primar” dobandit, nu innascut (nu este un „instinct primar” veritabil, dar se manifesta similar cu acesta – vezi si reactiile viscerale ale celor indoctrinati religios, atunci cand este pusa in discutie existenta lui Dumnezeu).

        Exista oameni care detesta sa se autoamageasca cu povesti crestine despre „nemurirea sufletului”, oameni pentru care gandirea rationala (critica) reprezinta o „a doua natura”. Astfel de oameni raman atei si pe patul de moarte (oricat de mari ar fi beneficiile psihologice ale recurgerii la o autoamagire de tip religios – cu efect „narcotic”). Un exemplu (semnificativ) il reprezinta Christopher Hitchens:

        «Christopher Eric Hitchens (13 aprilie 1949 – 15 decembrie 2011) a fost un autor, jurnalist, orator și editorialist britanic-american. A scris, editat sau co-editat peste 30 de cărți, inclusiv cinci de eseuri despre cultură, politică și literatură.

        Hitchens s-a descris ca fiind un anti-teist, care considera toate religiile false, dăunătoare și autoritare. El a pledat pentru libertatea de exprimare și pentru descoperirea științifică și a afirmat că acestea sunt superioare religiei ca și cod etic de conduită pentru civilizația umană. De asemenea, a pledat pentru separarea bisericii de stat. Dictonul „Ceea ce poate fi afirmat fără dovezi poate fi și respins fără dovezi” a devenit cunoscut sub numele de briciul (lama) lui Hitchens.

        Hitchens a fost un anti-teist și a spus că o persoană „ar putea fi ateu și să își dorească ca credința în Dumnezeu să fie corectă”, dar că „un anti-teist, un termen pe care încerc să îl pun în circulație, este cineva care este ușurat de faptul că nu există dovezi pentru o astfel de afirmație”.»

        https://en.wikipedia.org/wiki/Christopher_Hitchens

        «”Mortalitate” este o carte publicată postum, în 2012, de scriitorul anglo-american Christopher Hitchens. Ea cuprinde șapte eseuri apărute pentru prima dată în Vanity Fair, referitoare la lupta sa cu cancerul esofagian, cu care a fost diagnosticat în timpul turneului său de promovare a cărții din 2010 și care l-a ucis în decembrie 2011.

        Într-o recenzie elogioasă a Mortalității în The New York Times, Christopher Buckley a descris cele șapte eseuri ale lui Hitchens ca fiind „dure ca diamantul și strălucitoare” și „perfecte în cuvinte”. El a scris că a fost „sobru și provocator de durere să citești această relatare curajoasă și sfâșietoare a „anului său de viață muribundă” în ghearele bolii care a reușit acolo unde niciunul dintre adversarii săi de dezbatere nu a reușit să-l doboare”.

        Colm Tóibín a scris cu drag în The Guardian despre experiențele sale cu Hitchens, opinând că „a fost cea mai bună companie din lume” și a oferit laude pentru „Mortalitate”, scriind că „în această carte face totul pentru a se asigura că vocea sa rămâne civilizată, scrutătoare și gata să învingă toți dușmanii săi, mai ales, în acest caz, caracterul mohorit al morții și tăcerea ei.”

        În The Observer Alexander Linklater a fost, de asemenea, elogios. Referindu-se la descrierea lui Hitchens de către John Gray ca fiind „unul dintre cei mai mari scriitori în viață de proză engleză”, Linklater a răspuns că „singurul cuvânt din acesta care este cu siguranță neadevărat este că Hitchens nu mai trăiește acum”. De asemenea, el a mai precizat: „Adevărata luptă din „Mortalitate” nu este cu mortalitatea. Hitchens se agață de concluzia logică a materialismului său. El face aluzie, mai degrabă, la teama de a se pierde pe sine însuși, de a deveni un imbecil, cineva care ar putea, în teroare și durere, să spună ceva prostesc sau (Doamne ferește) religios aproape de sfârșit, pentru a le da satisfacție dușmanilor săi. Adevărata luptă a ultimelor sale scrieri este aceea de a rămâne el însuși, adânc înfipt în țara bolnavilor, cât de mult timp poate.”»

        https://en.wikipedia.org/wiki/Mortality_(book)

  7. Si cand te gandesti ca un serviciu secret ar trebui sa accepte doar oameni cu o moralitate impecabila sau IQ peste „media tribala”, adica un om apropiat de versiunea 2.0. Dar nu, se pare ca in KGB majoritatea ofiterilor sunt cam „neterminati”, iar acest lucru se observa astazi in vecinatatea noastra.
    Totusi, exista un „trib” care din dorinta de a pastra libertatea ca valoarea cea mai mare a fiintei umane, a declansat niste conflicte incercand sa distruga „raul”. Este lumea noua americana, „gardianul” libertatii natiunilor occidentale. Este posibil ca aceasta natiune sa fie tocmai veriga de legatura dintre „vanator-culegatorul” modern si versiunea sa superioara 2.0. Aceeasi natiune care astazi ne apara de tribul barbar de la rasarit.
    Multumim pentru aceste randuri care reprezinta un fel de „balsam” spiritual pentru mine!

    • Serviciile secrete nu au fost niciodata, nici macar in forma lor mai primitiva din Evul Mediu, o organizatie in care moralitatea si IQ-ul peste medie sa fi fost criterii de baza.
      Desigur, o preconditie de viclenie si de adaptabilitate care poate fi asimilata unei forme de inteligenta frusta, amorala dar incisiva, era si, din pacate, este necesara unor astfel de activitati.
      Putin nu e nici nebun, nici prost iar articolul dlui Liiceanu este, in cazul de fata, edificator.

      • Era un sarcasm la adresa KGB, dar v-ati grabit sa comentati. Cred ca nimeni pe Glob nu-si imagineaza ca acest serviciu rus are legatura cu moralitatea. Legat de IQ-ul lui Putin, un fost coleg de-al sau din scoala KGB afirma acum mai multe zile la postul francez de stiri LCI, ca acesta nu era prea inteligent si ca era destul de prost in gestionarea sentimentelor si in luare unor decizii importante. Drept urmare, Putin a fost trimis intr-un orasel din RFG unde culegea doar niste informatii.
        Daca „Putain” nu este un prost, in sensul militar, strategic, atunci tot ce s-a intamplat pana acum cu armata rusa si distrugerile suferite nu au fost decat pretexte pentru a justifica distrugerile oraselor si atacurile cu armamentul greu din „dotare” (rachete, arme chimice, biologice, nucleare) si de a negocia cu Occidentul de pe pozitii de forta. Atunci cand ameninti cu arma nucleara, orice negociere si discutie nu-si mai are rostul.

  8. Am pus cateva coment. la un articol anterior ( Ce-i de făcut cu Soljenițîn? Nicolae Coande ) despre Alain Besancon, redau cateva fragm, fiind mult mai potrivite aici, in focul acestor zile toata lumea simte nevoia sa simplifice moralist.
    ´Exceptionalimul rus´ nu era deloc exceptional, un ex. de mesianism romantic chiar mai delirant e acela al Poloniei, care se credea Hristos intre natiuni, Franta, care a dat tonul nationalismului civilizator ( insusit de Napoleon, un model istoric de condotier pt. Putin, machiavellianul ) si, bineinteles, Germania lui Fichte, slavofilismul nu e decat un ex. intre altele de etno-nationalism romantic, de altfel in mare masura de imprumut ( german).

    Un ex. de anti-comunism ideologizat este acela al lui Alain Besancon. Lucrarile acestuia au fost foarte utile in climatul incins al Cold War, insa sunt foarte teziste . Besancon se opune, desigur, ´ideologiei´, ´gnozei´ , cum spune el, prin aceeasi salbatica generalizare voegeliniana, dar este o intelegere foarte limitata a ´ideologiei´, tipic conservatoare, si care nu poate sa vada in ´ideologii´ decat un produs exclusiv iluminist si ´stangist´, deci isi ignora propria ideologie contra-iluminista.
    Besancon a fost si el comunist ardent in junete, apoi s-a convertit la Catolicism, devenind un cold-warrior sovietolog, apoi, ca alti colegi de-ai lui, ´islamolog´, de pe pozitiile unui Catolicism dogmatic si exclusivist ( calificarile lui la adresa religiei islamice, ce nu se confunda cu ´islamismul´ cum nu se confunda ortodoxia cu ´ortodoxismul´, sunt pur si simplu descalificante pt. un savant – dar foarte obisnuite si foarte interesate la neo-conservatori -, Besancon e in primul rand un teolog improvizat, amintind de delirul apocaliptic-conspirationist al neo-teologilor rusi si greci ). Acest lucru ar fi trebuit de fapt sa-l vada, ca ideologiile nu isi au originile in pretinse ´gnoze´ subterane ubicue, existente doar in imaginatia inchizitoriala, ci chiar in dogmele religioase, in speta crestine ( nomenclatura e o prelungire secularizata a mieroasei limbi de lemn pravoslavnic ) .
    Cea ce s-a spus despre Soljenitin e valabil si pt. Besancon si despre multi alti anti-comunisti fanatizati ( nu pt. ca anti-comunismul in sine ar fi blamabil, dar fanatismul este indiferent de nobletea cauzei – pe care nu reuseste decat sa o compromita) : ei au inversat zelul revolutionar comunist din tinerete, ceea ce s-a numit chiar anti-comunismul comunist, amestecandu-l cu o religiozitate intransigenta si regasind cumva chiar radacinile religioase ale utopiilor salvationiste. Ca multi alti fost comunisti pocaiti, au renuntat la comunism, dar nu si la revolutie, au dat revolutiei o intorsatura religioasa sau, mai bine zis, teopolitica. Asemenea abordari pot fi mobilizatoare si utile dar mai mult dauneaza decat servesc cercetarii unor fenomene complexe ce au nevoie sa fie intelese.
    Besancon urmeaza distinctia voegeliniana dintre religia autentica si ´gnoza´, ca un fel de falsificare a religiei in interiorul si in marginea religiei, ca o crusta. Mai multi sovietologi sunt de acord cu aceasta schema, istoriozofica ( si paradoxal tot gnostica, dupa propriile criterii, ceea ce e o perfecta autoreducere la absurd ). Ceea ce avem aici e de fapt o reformulare existentialista ( si ´personalista´) a Crestinismului, caracteristica inc. sec. 20, cu reactia anti-pozitivista, anti-individualista si, in definitiv, anti-liberala. O religie sau noua ´ortodoxie´ existentialista, generationala si transconfesionala, Zeitgeistul modernist, virilist si revolutionar-militant impotriva religiei liberale burgheze, degenerate, ´efeminate´ , ba chiar si ´iudaizate´ ( v, de ex. von Harnack , dar si Barth, apostolul noii ortodoxii ).
    ´Personalismul´ se opune individualismului liberal (´atomic´) – putem recunoaste usor marca anti-individualismului maurrasian -, e o utopie spiritualista, de rezonante nietzscheene ( un om nou, Ubermensch, spiritualizat).
    Primele lucrari ale lui Voegelin erau hotarat reactionare ( despre rasa si despre statul autoritar, netraduse mult timp in engleza ), apropiate de austrofascism – ostil nazismului pe considerente confesionale. In mod similar, ecuatiile lui Besancon trimit inapoi la traditia maurrasiana si demaistriana, contra-iluminista. Naratiunea lui Voegelin nu e foarte diferita de aceea conspirationista a colegului sau austriac, E. v. Kuehnelt-Leddihn , dar chiar si Hayek, cu existentialismul sau spontaneismul lui economic si darwinist ( ´lupta pt. viata´ , unii zic chiar ´nazism economist´), cu libertarianismul lui prometeic, iesise din aceleasi medii vieneze ´modernist-reactionare´.
    Lucrarile lui Besancon, Imaginea interzisa, sunt indigeste si cam delirante ( in maniera ´genealogiilor´ interbelicilor, ca de ex. D. de Rougemont cu a sa istorie a Erosului in Occident, tot despre gnoze si erezii inchipuite, ce ar fi stricat casta si totusi prolifica ´iubire conservatoare´ … ), incredibil cum de au putut fi luate drept reper canonic de sovietologi faimosi, daca anti-comunismul ca ideologie Cold war nu ar fi atat de gri si de insipid, ca orice produs militarizat. Schemele istoriozofice ale lui Besancon sunt contorsionate si contradictorii , el face apologetica unui anumit liberalism la moda, liberalismul postbelic de orientare (neo)conservatoare, probabil sub influenta lui Aron, o ideologie ce si-a forjat propria ´istorie´ ( ca orice ideologie, cu nota unei slugarnicii fata de noii stapani ), cu proprii sfinti si ereziarhi. Acest liberalism era imbibat de filosofiile continentale ce emigrasera in America, confluenta a mai multor curenti, in special germane ( s-a vorbit chiar despre germanizarea Americii ), cum era si realismul international ( Morgenthau ), deci nu era vorba nici pe departe de liberalismul clasic, cum nici asa-zisul liberalism ( abuziv numit ´clasic´) al lui Hayek sau neoliberalismul nu erau. Universalismul culturii europene iluministe si liberale, cu tot naturalismul lui, mostenea totusi luminoasa traditie apolinica si platonica, pe care romantismele si modernismele dionisiace, irationaliste si antiplatonice aveau sa o submineze, nu in ratiunea iluminista trebuie cautate cauzele totalitarismelor ( cum le place marxistilor freudo-heideggerieni ), ci in negatiile ei ´elementare´ si anarhice, Comunismul a fost un irationalism cu fata umanista si scientista.
    Si asa ajungem din nou la P. Manent, cel care a developat natura acestui tip nou de (pseudo)liberalism ( un schmittianism secret sau manifest), indesit cu teze reactionare bagate din nou pe fereastra. Asa se explica multe enigme, eroziunea irationalista si relativista a universalismului liberal – in anticiparea deconstructivismului, virarea de la stanga la dreapta a unor sovietologi, inspre liberalismul Cold-war si neo-conservatorism – si, impreuna cu acestia, a unor armate intregi de fosti liberali naivi, abia eclozati de sub Cortina de fier. Si de ce se pot intelege atat de bine spirite aparent contradictorii ideologic, afinitatile elective, pt. ca vorbesc acelasi limbaj, acela al existentialismului politic, pt. care ceea ce conteaza, in ultima instanta, este doar ´autenticitatea´ solipsista ( adaptandu-se cameleonic la diverse medii ideologice, Junger explica foarte bine : nu conteaza ´pt. ce´ lupti, ci ´cum´ lupti ), un elitism nihilist transideologic, ´dincolo de stanga si de dreapta´ si dincolo de bine si de rau, un nietzscheanism de fond, pot fi recunoscuti dupa ´stil´ …
    V. lucrarile lui Richard Wolin, care se ocupa pe larg de aceasta constelatie ´heideggeriana´, Zeev Sternhell ( despre ´traditia contrailuminista´ si protofascisme) si David Ohana, cu al lui ´nihilist-totalitarian syndrome´, intre altii.

    • Ok, multi spun ca tot ceea ce conteaza acum este sa strigi, sa te manifesti febril, e o transa a situatiilor de criza, o exaltare. Acum totul se imparte in alb si negru, in bine si rau, in ´prieten si dusman´, totul pare foarte clar, cine pare neangajat e suspect de tradare. Acesta e un conflict geopolitic, dar exista miscari tectonice de mare adancime. Dusmanii geopolitici pot fi prieteni ideologici (´politici´). Diferentele politice-existentiale sunt mai profunde decat acelea geopolitice si sfarsesc prin a avea castig de cauza, istoria a demonstrat-o. Ceea ce trebuie radiografiat sunt aceste aliante ideologice sau politico-existentiale ( care se vadesc mai degraba prin ´stil´ decat prin discursul constient ), nu foarte usor de deslusit.
      Putina imaginatie : America isi regaseste vocatia imperialista de odinioara – aceste crize favorizand mai mult fervoarea nationalista si belicoasa, republicanii castiga alegerile prin vreun succesor mult mai prizabil (si mai versatil) al lui Trump, cum vor arata atunci aliniamentele ideologice? Sunt speculatii, bineinteles, aceasta e totusi varianta optimista, dar arata cat de miscatoare sunt pamanturile care pana acum pareau sigure.
      Ideea e urm. : America postbelica a fost invadata de filosofii-ideologii continentale radicale, pe dreapta, pe stanga, dar si in centrul liberal traditional ( transformarea liberalismului in Razboiul rece, in principal prin actiunea unor ´conservatori de stanga´ anticomunisti, v. ´intelectualii de la New York ), acelasi Zeitgeist ´deconstructivist´ ii anima, toate aceste peroratii moraliste inflamate sunt de prea putin folos. Rusia nu e un continent strain: daca acceptam ca Dughin a avut o mare influenta asupra putinismului ( si toate datele confirma acest fapt), lucru contestat sau minimalizat de specialistii in rusologii relativizante si hipernuantate ( Marlene Laruelle), ei bine, Dughin e un produs suta la suta occidental, al Nouvelle Droite ( intrebare : cine este intelectualul conservator roman care spunea, intr-o conferinta, ca ´Alain de Benoist – gurul lui Dughin, este printre cei mai mari ganditori ai sec. 20 ?!´ … ) si ´traditionalismului integral´ – acesta prizat intens si de conservatorii romani postrevolutionari ( citati admirativ de un Mutti, de ex., nu am bagat de seama pana acum vreo delimitare ). Si mai este , cum altfel? – un excelent heideggerian, ridiculizat in necunostinta de cauza, in nebunia lui este totusi un intelectual autentic, original, foarte erudit ( vorbeste fluent vreo cinci limbi, engleza si franceza lui sunt desavarsite ), e o institutie, are vreo 14 volume masive numai in seria Noomahia – extrem de interesante, – cum la noi, unde marii intelectuali scriu pamflete patetice, nici in vise nu exista …

      • Singurul lucru mai sublim decat aceasta vivisectie a filozofiei contre-Lumières si a legaturii sale cu neo-fascismul european si cu putinismul este ca o vad la subsolul unui articol semnat de Gabriel Liiceanu.

        • Multumesc pt. raspuns, am exagerat unele aspecte tocmai pt. a le scoate mai bine in evidenta , ca interogatii si provocari, ca ce alt rost poate avea un comentariu ? – cu riscul de a jigni anumite sensibilitati, stiu ca anumite lucruri nu sunt totusi comparabile sau comensurabile – , anumite filiatii mai putin vizibile, contra-iluminismul de stanga sau chiar liberal ( Zeev Sternhell polemizeaza la distanta cu Isaiah Berlin, poate supralicitand ), istoria culturii nu e simpla si nu se inscrie in vreun ´plan´ secret ( relatia lui H. Arendt cu M. Heidegger poate fi vazuta ca un simbol al acestei tragice incurcaturi culturale si existentiale, mai mult inca, aventura americana a filozofului germano-evreu Leo Strauss, acest stupefiant ortodox-ateu si platonist-nietzschean, suspendat intre lumi … ), orice problema poate fi vazuta din diferite unghiuri si trebuie evitate simplificarile, reductionismele etc., ceea ce ramane este insa ideea inovatoare a unei perspective culturaliste – de ex., aceea incercata de Roger Griffin in studiul fascismului : Modernism and Fascism. In definitiv, oaspetele nelinistitor sta in pragul fiecaruia …

      • Cateva note si despre articol, pe care il citesc prin viziunea despre lume pe care autorul o desfasoara in multe alte locuri. Pare un alt prilej pt. rafuiala estetico-romantica a autorului cu ´demiurgul cel rau´, de intonatii karamazoviene, iar la final, drept ´morala´, invitatia reiterata la programul elitist-culturalist nicasian, nu chiar atat de ingenuu, la origini, si de nelipsit de prejudecatile epocii – aproape subintelese prin prologul biologist-determinist sau darwinist de mai sus, pe care nu s-ar poate funda decat o morala tot biologista, behaviorista si epifenomenica sau, daca se prefera, ´tragica´… Un evolutionism inselator totusi, pt. ca ascunde – ca sa arate mai bine -, o anumita Weltanschauung conservatoare ( cum altfel ?) , anume ´pesimismul antropologic´, cum f. bine observa un comentator, hobbesianismul ( care invita la solutiii autoritare, fie si autoritatea unei aristocratii cultivate, pt. a inhama si dresa, nu-i asa, bestia umana, cum acelasi Ivan Karamazov ne invata in parabola lui ), in polemica implicita cu rousseauismul optimist-stangist si atat de prozaic despre care autorul ne-a marturisit repetat ca ´il uraste´. Mai aproape insa, un rousseau-ism si iluminism invers, ´de dreapta´, este primitivismul nietzschean ( iluminismul radical si ´intunecat´ din ´Dincolo de bine si de rau´ ), la care Cioran trimite imediat. Ceea ce tocmai arunca serioase indoieli asupra vinovatiei sau ´pacatului original´ al sarmanului hominid. Ce morala s-ar putea edifica totusi pe acest nihilism manifest ? E o versiune, ´culturalista´ si diluata ambiental, de ´autenticism´ – si stim ca e corelata unui ´europenism´ destul de particularist – obisnuit la neconformistii interbelici ( in randul carora Cioran ar trebui inclus ) – , cunoscand, iarasi, ca autorul acorda privilegiul evolutiei culturale Occidentului, aruncand umbra primitivismul si barbariei asupra ´restului´ neevoluat sau involuat, posibil, si asupra asiatismului rus si, prin logica fatala a acestor asociatii, cu usi larg intredeschide spre perspective ingrijoratoare, pe care le credeam … revolute … Articolul de mai sus nu spune aceste lucruri, ce pot parea mai mult decat fortate, altele le spun insa prea limpede. Acesta e ceea ce numeam un ´stil´ …

      • nota despre pesimismul antropologic,
        pe care conservatorilor le place sa-l reclame de la augustinism, complet fals, e viziunea ´eroic-tragica´ romantica si, mai exact, a reactiei decadente ( pt. care wagnerismul a avut un rol esential ). V. lucrarea fundamentala a lui Richard Griffiths : The Reactionary Revolution – The Catholic Revival in French Literature 1870-1914. Se poate sesiza dispretul elitist ( pseudo-aristocratic, elitismul ca atare e obscen ) fata de ´plebe´, de preaomenesc ( cu intruchiparile sale, burghezul, evreul, ipostaze simbolice ale ´degenerarii´ ), avand drept corolar un ´supraomism´ sui-generis, ´noul om´ al revolutiei antropologice, un cult ´pagan´ al puterii si al autoritatii, atat de contrastant cu ethosul crestin ( pe care conservatorismul nietzschean si nihilist il leapada, ca pe un voal uzat si inutil ). Antropologia medievala nu era nici pesimista, nici tragica, omul era prin fire bun ( chiar daca inclina spre rau), si nu rau, – ceea ce e un anti-umanism ( foarte clar la Heidegger si culminand cu ´moartea subiectului´, consecinta a mortii Dzeu-lui crestin , locul caruia ii va fi luat de ´Zeul´ heideggerian, fara indoiala acelasi cu Dionisos-ul nietzschean – calc transparent al Pan-ului si Satan-ului romantic ). Conservatorismul are o aroma foarte postmoderna ( originile sale reale sunt la Herder, Hamann si Jacobi ). Desigur ca aceasta viziune despre om justifica o anumita ideologie si s-a remarcat ca adesea alternativa la ´totalitarismul´ considerat ´stangist´ e autoritarismul de dreapta, la acelasi Voegelin, dar si la Hayek, care are multe remarci in acest sens, cu sprijinul lui pt. dictatura lui Pinochet, tendintele autoritariste ale neoliberalismului ( de la Mont Pelerin ). Acest tip de conservatorism romantic simpatizeaza cu liderii charismatici, cu dictatorii, in care vad incarnarile tipului uman viril, macho, pe care il admira, desi in genere ei sunt mai degraba oameni de litere, esteti, oratori, supraomul e visul erotic al ganditorului palid si fragil, boem si maladiv, al ´ultimului om´. Logica libertariana duce la autoritarism si la monopol de putere, fiind un fel de ´lege a naturii´ darwinista, ca un drept natural ( interpretat exact pe dos fata de dreptul natural clasic, deci intr-un sens naturalist-biologist ) – asa cum e si la Leo Strauss, in continuarea ´religiilor naturale´ germane ( si platonismului politic, s-a remarcat ca nazismul a fost un fel de ´religie naturala´ ) – ce da castig de cauza ´celui mai bine adaptat´. Culturalismul nu schimba foarte mult datele problemei, fiind mai mult o ´esteticizare´ a naturii, in acelasi sens nietzschean. Doar ca in acest ´iluminism´ romantic inversat ( ´onestitatea´ nihilista )´natura´ nu mai e univoc buna si inocenta, ci salbatica si haotica, dincolo de bine si de rau, sublim -´tragica´, conservatorismul cultural e o derivatie a estetismului ´gotic´ si manierismului decadent, al mal du siecle. Burke insusi, considerat , pe drept sau nu, ca parintele conservatorismului modern, pe langa faimoasele sale consideratii, e si autorul ´sublimului´ Satan-ului miltonian, de altfel tanarul W. Blake era convins ca Burke ar fi fost si el un adept secret al ´partidei diavolului´ ( si aviz conservatorilor de azi : Burke, De Maistre si Herder, arhiconservatorii, erau si ei francmasoni, nu ca ar avea cine stie ce importanta, de curiozitate … ).

  9. D-le Liiceanu…Jung(si poate si dvs)scoate din ecuatie Liberul Arbitru cu care Dumnezeu i-a inzestrat pe Adam si Eva…Asa cum sarpele era creat sa ispiteasca,la fel de bine ,Adam si Eva puteau refuza sa-l asculte folosindu-si Liberul Arbitru.Deci fraza:,, Dumnezeu în omniștiința Sa a orânduit totul astfel, ca primii părinți să trebuiască să comită păcatul. A fost deci intenția lui Dumnezeu ca ei să păcătuiască.”e complet falsa,neadevarata.Adam si Eva puteau alege,cu propria constiinta,cu propriul liber arbitru sa nu-l asculte pe sarpe.A fost la latitudinea lor fara nicio legatura cu vreo intentie ascunsa a lui Dumnezeu.

    • Daca citim cu atentie putem observa ca a fost cumva o competitie de idei/dorinte/actiuni: Eva dorea sa cunoasca, si dupa ce ea s-a servit din marul luat din pomul cunoasterii l-a indemnat si pe Adam sa muste din el, si de indata ce au inceput a patrunde amandoi cunoasterea Dzeu a considerat ca daca Adam si Eva raman nemuritori si cunoscatori cerul se va aglomera cam prea tare deci zvarrr cu ei pe pamant ca fiinte muritoare astfel incat cunoasterea sa ramana doar partial trecuta de la un muritor catre altul, si de fiecare data fiecare muritor sa o ia cam de la zero..

      Este pana la urma o foarte interesanta dilema adresata oamenilor: ce alegi necunoasterea si ramai naiv neprihanit, etern in necunoastere si fericit in Eden – vezi si fericit cel sarac cu duhul – sau alegi cunoasterea si atunci esti un simplu muritor limitat, marcat de o viata plina de zbucium, de o munca neintrerupta?

      Interesant este si destinul sarpelui care ramane sa se tarasca mereu pe pamant, va putea sa o muste pe Eva de glezna dar in acelasi timp va fi supus riscului ca Eva sa ii striveasca capul,,,alte metafore

      Pana la urma ai libertatea de a alege dar intr-un cadru dat – ce depaseste cadrul reglementat este pedepsit. Cum s-ar spune ai drepturi dar si obligatii

  10. Nu cred ca Putin e nebun si nu as crede nici ca e victima propriei propagande. Mai degraba vad un individ lipsit de emotie, care vrea sa conserve regimul politic pe care l-a condus si perfectionat atata vreme in Rusia. Nu spun ca nu e, ca multi alti rusi, influentat de acel mod de gandire potrivit caruia Rusia si rusii sunt supusi unui destin unic. Dar in cazul de fata e condus in principal, cred eu, de pragmatism. Era probabil ultimul moment in care ar fi putut sa pastreze Ucraina in „lumea” rusa. Ucraina democrata si cu succes economic, in afara lumii ruse, ar fi un pericol mortal pentru Rusia de tip Putin, prin puterea exemplului. Problema pe care toti o avem, astazi, este, de fapt, neputinta Rusiei lui Putin. Cum sa facem astfel incat Putin sa poata sa iasa cu blazonul nepatat din aceasta situatie in care si-a judecat eronat sansele.

    • Pai, cum sa faca ? Sa zicem, incepand prin a readuce la viata copiii de tzatza ucisi in bratele mamelor, pe strazile pe care gangurteau inainte c abestia sa hotarasca ca-im iubeste mai mult decat ii iubesc mamele lor.

      Nici inconjurata de toti inamicii posibili, nici cu regele asasinat, armata asiriana nu s-a predat, caci stia foarte bine ce-o asteapta. S-au batut pana la ultimul om intr-un sat in care se profetizase ca-si va afla sfarsitul marea civilizatie asiriana.

      Trist ca rassia a ales asta, dar nu e de ieri alegerea, ci de secole.

      Dumnezeu mai poate rabda, noi nu trebuie. Pe pamant avem alte socoteli. vorba lui putin, ii vom cauta pe teroristi pana in bude. Nici nu si-a dat seama ca si-a prorocit sfarsitul.

  11. Cred că nebunia rusească este pe cale să se desfășoare în vremurile acestea așa cum nebunia germană a făcut prăpăd acum un secol. Vă invit să promovați o altă politică umană cea în care ideologia ”băieții mari” să își capete în sfârșit finalitatea. O omenire fără ”băieți mari” adică popoare speciale este de viitor. Criza unei lumi care are la bază ideologia ”băieților mari” se observă tot mai mult în aceste zvâcniri ale istoriei.

  12. „ Ex nihilo, nihil”
    Sau cum din nimic nu poate aparea nimic tot asa si omul ,animalul numit Om de catre OM , nu s-a schimbat cu nimic . Au trecut secole de-a rindul dar noi toti am ramas aceiasi. .Am ramas aceiasi muritori ale caror simturi nu s-au schimbat .Suntem ca si atunci, cu mii de in urma, tot animale .Am inlocuit doar sageta si palosul cu tancurile si rachetele hipersonice ,ne-am imbracat cu haine , uneori de firma , ne-am rafinat gusturile si ne-am exceptionalizat teoriile filozofice dar in fapt individul nu se schimba dramatic ,el doar foloseste altfel de instrumente (sa le numim modificari tehnologice) ce ii tin treaza gindirea, instrumente de care generatiile trecutului nu au avut parte .Cu toate acestea, in situatiile de exceptie ce ne apar in fata , devinim irationali cu totii .Mari colectivitati umane „ casca gura ” la cuvintele unui singur om si parca vrajiti incep sa distruga totul in jur . Motivele nu mai conteaza. Cind nu poti intelege sensul existentei animalului numit de OM-OM atunci vii si spui : ori faceti ca mine ,ori nu mai existati de loc si spui asta doar fiindca POTI.„Schimbarea domnilor bucuria nebunilor”sau cum din cel ce aveai toate „cartile in mina” la un moment dat, ai pierdut totul si acum nu iti mai pasa, pare a fi realitatea zilelor noastre . Este o vorba romanesca ce ne spune ,cu atita durere : „greu la deal cu boii mici ” .Oare asa sa fie ? O furie , ce nu cunoste limite ,inlatura tot binele ce pina mai ieri parea realitate .Nu avem ce face . Asa suntem facuti .Intimplarea ,ce ne-a permis existenta pe planeta Terra ,asa s-a nimerit a fi .Ratacim de mii de ani pe aceasta „ Planeta Albastra” dar nu vom sti niciodata unde vom ajunge .Minati de instinctele primare, ce nu au disparut nicind ,dorim sa furam femeia altuia sa ne imbogatim pe spinarea altora , sa ii omorim pe cei care nu sunt asemeni noua .Invidia , ura , lasitatea , hotia ,sunt parte din fiinta nostra . Nu putem trai altfel .Nimeni nu isi poate imagina ca omul , animalul , ar putea trai fara sa minta .Realizati ce ar insemna ca „omul ” sa spuna de fiecare data adevarul gindurilor sale . Suntem manipulatori , pradatori si nu in ultimul rind razboinici ce isi doresc puterea absoluta indiferent unde ne-am afla . Asa se intimpla si acum . De ce tu si nu eu ? este singura intrebare ce ne macina existenta .„Cum mângâie dulce, alină uşor Speranţa pe toţi muritorii!” tot asa si noi inca mai speram in judecata omului ce inca poate aduce binele in fata nostra . In situatia de fata(cea cu razboiul) o anume forma de compromis este poate de acceptat asta daca nu cumva „cartile ”din mina unuia dintre cei ce se infrunta sunt atit de puternice incit toti ceilalti vor trebui sa renunte si o noua ordine mondiala ar trebui sa vina peste noi .Infricosator (daca o fi adevarat )este doar posibila existenta (negata dealtfel ) a unor presupuse arme biologice ce ar putea tinti selectiv etnii .Sa speram ca nu e asa .

  13. ” Am văzut că Brutarul Cosmic ne-a scos din cuptorul Evoluției înainte de a ne fi făcut cum trebuie.”
    Se naste intrebarea: dar cine stabileste acest „cum trebuie”?
    Daca „Brutarul Cosmic” tocmai asa ne voia scosi din cuptor?
    Glumind mai serios, un „checks and balances”.
    NB,
    ascensiunea si „desfasurarea” lui Putin nu sint meritul sau personal, ci e si contributia lumii de bine: ani de zile ca om al anului (sau cam asa ceva) pe coperta unei reviste, desi se stia despre ce se intimpla in Cecenia ori comportamentul sau cu adversarii politici si cu ziaristii, discutiile amicale ale Angelei Merkel in rusa cu Putin, letargia „lumii bune” si in special a UE… lume buna care a alimentat cu bani (si cite nu stim?) masina de razboi a lui Putin.

    • Mda! Victima e vinovată că purta minijupa deasupra genunchilor și i-a mai și zâmbit violatorului.
      NB. Londongrad e locul din lume unde se pot ascunde și spăla cel mai ușor banii „aligarhilor”, iar primul protector al apropiaților lui Putin era, până mai ieri, prime-minister Boris Johnson, cel care se mândrea că 72 miliardari trăiesc în apropierea Buckingham Palace. Printre cei mai exotici dintre ei, Usmanov, Abramovici, Sechin și companiile lor cu adrese de cutii poștale, totul transparent și aproape perfect legal.

  14. Interesant eseul si analiza autorului, dar imi pare mult prea complicata. Posibil sa existe o explicatie mai simpla. O sa incerc sa dau una. Dupa opinia mea in lume sunt doua sisteme complet diferite: sistemul LIBERAL si sistemul AUTORITAR. Occidentul si lumea vestica au optat pentru un sistem LIBERAL. Orientul si Rusia merg pe un sistem AUTORITAR. Sistemul liberal descatuseaza ENERGIILE, sistemul autoritat intareste COERENTA. Primul intareste si sustine ECONOMIA, al doilea sustine SOCIALUL. Sistemul liberal a condus la prosperitatea occidentului, sistemul autoritar conduce la pauperitatea celor ce-l aplica. Stabilitatea occidentului e data de atractia de tip MAGNET a prosperitatii, pe cand stabilitatea autoritarilor e de tipul LANTULUI autoritar. In competitia dintre cele doua sisteme, MAGNETUL e superior LANTULUI, si incet, incet, lantul se desface za cu za, atras de catre magnet. Putin a sesizat puterea magnetului UE si NATO pe cazul Ucraina si stie ca daca nu face nimic aceasta putere va desface TOT LANTUL. De aceea s-a hotarat sa actioneze acum, cand Ucraina e inca slaba, ca sa dea un exemplu de ceea ce se intampla cu cei ce se lasa atrasi de MAGNET si vor sa rupa LANTUL. Pentru el actiunea aceasta nu e un razboi, ci o „actiune speciala” de pedepsire a Ucrainei, care era pe cale sa rupa LANTUL si sa intre in sfera MAGNET-ului. FRICA lui cea mare e ca Federatia rusa si CSI-ul sa nu pateasca ca si URSS, adica sa se destrame bucata cu bucata, za cu za si de aceea strange LANTUL cat de tare poate. Numai ca de aici i se poate trage si sfarsitul pentru ca e nevoit sa inaspreasca autoritarismul pana la faza de DICTATURA. Iar dictatura faza ultima a unui sistem inainte de implozia sa. Deci cu cat intareste dictatura cu atat se apropie sfarsitul sau. Din pacate si occidentul cocheteaza cu sistemul autoritar prin neomarxistii ce au pus la lucru CORECT political si ideologiile ciudate/nastrusnice/degen cu care vor sa FORTEZE statele UE sa adere la ele. Asta e punctul slab al occidentului care a cazut sub vraja neo/sexo/marxismului si vor sa-l IMPLEMENTEZE peste tot. Dar sa speram ca se vor trezi sub presiunea cetatenilor.

  15. Cred ca omul e cel care l-a creat pe Dumnezeu, si l-a lansat prea devreme, intr-o faza in care el omul, cu viziuni primitive, imperfecte, marcate de autoritarism si violenta, nu era pregatit pentru asa ceva. Drept care avem un Dumnezeu nascut ca un copil precoce si mofturos. Îsi atribuie atotputerea dar se smiorcaie neputincios de fiecare data cind ceeace crede ca ar fi creatia lui, un individ uman, comite un pacat, mai adevarat sau mai inventat. Si vai, atunci nu e in stare sa-l infrunte pe fata pe pacatos. Asmute asupra lui o haita de preoti sau credinciosi fanatici, care se stie ce grozavii si maceluri au comis de-a lungul istoriei. Pentru ca el e la fel ca Vrajitorul din Oz, o voce de om neputincios, mic, ascuns in spatele unui paravan. Iar noi ne batem capul de secole, ba ca e, ba ca nu e, ba ca nu bate cu ciomagul, ba ca e ca o vinzatoare dintr-o alimentara comunista care se enerva pe cei de la coada si ,,nu mai dadea”. Dumnezeu e un Putin, la fel cum Putin isi atribuie o dumnezeire cu cine-i merge.
    Singurul punct luminos din crestinism e Isus, care a inteles ca Dumnezeu batea cimpii pe pielea bietilor oameni. Sub pretextul ca propaga vechea religie, a introdus propriile idei, mai pline de omenie. In fata prestigiului pe care l-a cistigat in fata oamenilor, preotii, fara mare entuziasm, a trebuit sa salveze aparentele ca sa-si salveze si ei o bucatica de pîine si un pahar de vin, ca altfel oamenii le dadeau pe toate celui mai iubit de ei. Si asa au trecut veacurile, si tot la fel de nelamuriti si necazuti de acord sintem, ignorind realitatea evidenta.

  16. Excelenta prezentare!
    Eu nu sunt sunt sigura ca nu este nebun. Produsul lui nature and nurture, lipsit de empatie, cultivat sa nu dea socoteala nimanui, sa fie mai presus de lege, sa nu cedeze puterea si sa elimine pe toti cei care ii stau in cale; in prezent este si delusional. Imaginea cu masa de zeci de metri este distopica. Discursul lui este mincinos, rupt de realitate. Cum a spus Ben Wallace, Ministrul Britanic al apararii, Putin has gone „full tonto”.
    Sa fie oprit si si judecat cat mai repede pt crimele pe care le-a comis si le comite.
    Polonia, Cehia si Slovenia sunt remarcabile in ajutorul pe care-l dau Ucrainei.
    Cred ca este bine de reamintit conceptia razboiului drept, the just war, bellum iustum.

    • ..este de un egoism feroce, încă din copiărie. Între timp s-a-mbolnăvit de putere.
      Calcă pe cadavre ca să se mențină-n vârf. Peste toate e un mincinos sociopat.

  17. Un text superb.
    Cred ca in descrierea celui de-al doilea laborator lipseste un element cheie, influență lăsată de cele aproape două secole de dominație mongola asupra statului rus in formare. Însusi transferul centrului de greutate al acestui stat de la Kiev la Moscova s-a făcut datorita distrugerii de către mongoli a rusiei kievene. Rusia kieveana avea niste rudimente de democrație (vece), ce n-au existat in cea moscovita. Moscova a colaborat cu mongolii slujindu-le drept colector de biruri de la celelalte state slave, find un fel un fel de fanarioti avant la lettre. Disprețul față de viata umană, cruzimea, aspirația pentru controlul de spatii largi, taxarea abuziva, centralismul exesic al puterii sunt sunt achiziții de origine asiatică, mongola. Mongolii a lăsat urme profunde in societatea rusă medievală, inclusiv în limba (cuvintele pentru bani, cel, vama, etc) si toponimice, gastronomie, etc.

    • PS
      Un cuvânt pe care rusii l-au împrumutat de la mongoli este cel de kazna, pe romanește vistierie. Se pare ca organizarea statala inițiala si sistemul fiscal al imperiului rus moscovit a fost moștenit de la mongoli (ca si organizarea armatei prin recrutarea obligatorie, introdusa in Europa abia de Napoleon). La noi cuvântul cazna a pătruns cu sensul de munca, efort f mare si de tortura. Este posibil ca sensul inițial a fost si la noi de colectare de biruri percepute de populație ca un chin f mare, posibil rezultând si in tortura. La sudul Dunării exista si varianta hazna cu sensul de tezaur, dar la noi si cu sensul de cloaca, WC.

  18. Natura umana + fundamentalismul ortodoxiei rusesti + kgb = Putin

    Las aici doua pasaje din text pe care le consider esentiale si care sper sa mai dilueze din replici de tren de genu;: „era mai bine pe vremea lui Ceausescu avea lumea service”, de asemenea poate ne indepartam de acel patriotism toxic care n-are legatura cu iubirea sincera de tara si aduna in jurul sau toate epavele umane care fac cel mai mare rau tarii pe care pretind ca o iubesc. Din pacate saracia si coruptia din Romania sunt atat de ridicate incat poti usor sa fii manipulat, iar din disperare ajungem sa votam otrava absoluta.

    Va multumesc pentru articol si pentru tot ce-ati facut pentru opera lui Cioran, domnule Liiceanu!

    Las aici cele doua pasaje.

    Comunismul a sistematizat minciuna, transformând-o în propagandă, care e minciună antinomică: unui popor care trăiește în plină mizerie i se spune că este în „epoca de aur” sau că, dacă nu este încă, se îndreaptă în ritm alert către ea. În școala pe care a absolvit-o, Putin a învățat să agațe cuvintele de minciuna barocă infinită, să le pună în slujba manipulării și intoxicării practicate la cea mai înaltă scară a pervertirii din istoria omenirii. După Al Doilea Război Mondial, Stalin ocupa popoarele din Estul Europei și declara că le eliberează. Putin transformă astăzi masacrul unui popor în gest de iubire, iar pe cei pe care-i omoară îi numește „prieteni”, „semeni” și „frați”.

    Nimeni nu poate spune dacă omenirea se va autodevora în timpul ce vine, rămânând la învolburata ei structură tribală până la survenirea extincției finale, sau dacă, dimpotrivă, are vreun sens să privim în zare în așteptarea altei omeniri care va fi găsit formula păcii eterne. Dacă această altă omenire își va da timp să apară, nu cred că va apărea prin acrobație genetică, ci numai printr-un efort planetar inteligent de educație neintruzivă, care va cultiva libertatea ca valoare suverană a ființei umane și va exalta sentimentele pozitive (afecțiunea, rușinea, mândria, cinstea, vrednicia, demnitatea, blândețea, încrederea, curajul etc.), eliminându-le treptat pe cele care fac din noi doar o omenire aproximativă, o omenire de pasaj către nimic.

  19. Putin nu este nebun. De altfel, acest termen e mult prea vag si nu are mai nimic de-a face cu psihologia / psihiatria moderna. Ce inseamna nebunia? Schizofrenie? Dementa? Tulburare bipolara? Altele? Probabil ca nu are nici una din toate astea. Par insa evidente tulburari acute de personalitate, ceea ce stim despre el si ceea ce vedem in ceea ce face / spune indica narcisism si tulburare paranoida. Ambele tulburari de personalitate, ambele grave. Poate insotite si de alte comorbiditati care nu pot fi insa relevate privind subiectul la televizor si urmarindu-i doar punerile in scena.
    Textul domnului Liiceanu il “cadoriseste” pe Putin cu un macrocontext istoric, filosofic si psihanalitic pe care subiectul ma tem ca nu-l merita…Un biet omulet, produsul nefericit al factorilor bio-psiho-sociali, introvert si nevrotic, mitoman si antisocial…un “fehl am Platz”, cum ar spune neamțul. Accederea la putere a unor astfel de oameni vorbeste mai degraba despre incapacitatea omenirii de a trece prin filtrul stiintelor moderne – vorbesc despre psihologie / psihiatrie – persoane care nu ar avea ce cauta in posturi importante. Foarte ciudat, de vreme ce si pentru a conduce masina ai nevoie de un aviz psihologic…
    Si apropos de nemți, a fost comparat cu Hitler; aproape ca ma bucur s-o spun, Putin îi este net inferior aceluia: ca magnetism, charisma, gestica, finalmente ca grad de tulburare. Putin este un epigon. Sunt convins că își admiră în secret marele înaintaș, posibil însă să nu-și conștientizeze admirația, s-o nege chiar.

  20. Raul are doua forme de manifestare: raul pe care ti-l faci singur tie sau raul pe care il faci altora.

    sigur ca raul facut altora se va intoarce pana la urma si impotriva ta, dar este o cale mai lunga si uneori judecatorii, cei care pot pedepsi raul initial, rateaza jaloanele, cu voie sau fata de voie.

    Poti face raul altora si sa nu iti dai seama, sau este un rau accidental/din neglijenta, dar la fel poti sa faci rau altora pentru a obtine ceva care poate sa iti genereze tie o stare de satisfactie, de placere ca urmare a atingerii scopului propus – in acest ultim caz deja aici avem manifestarea raului in forma sa bolnavicioasa, la fel ca in cazul raului pe care ti-l fac tie singur.

    Deci asezarea stramba a tiglelor in capshorul cuiva mi se pare evidenta.
    Unii oameni se nasc cu defecte si daca nu sunt corectate la timp aceste defecte se amplifica spre nesansa celor afectati de cei defectati si irecuperabil pierduti.

    Corelarea cu religia si cu institutiile care sugruma in interes propriu al deraiatului sunt doar anexe ale problemei majore care pre-exista in societatea devenita ea in sine bolnavicioasa, sau, daca ele nu preexista, sunt create si dezvoltate chiar de mintea bolnava. Deci defectul genereaza in timp ale defecte in societate – pestele de la cap se impute.

    Rautatea nu este o caracteristica care sa fie cuprinsa in esenta umanitatii pentru ca nu aduce progres asa cum nici prostia sau ingamfarea, dar, alaturi de cele mentionate anterior, exista

    Anumite pocitanii umane au depasit maimutele prin simplul fapt ca isi folosesc inteligenta pentru a sugruma pe altii cand existenta lor pe pamant nu este amenintata si pot trai si muri mai linistiti si in pace. Mintea omeneasca gaseste mereu cai pasnice de rezolvare a problemelor daca este lasata sa gandeasca si nu este limitata, ingradita sau strivita.

    Razboiul este ultima cale ce poate sa fie aleasa pentru rezolvarea unor conflicte si daca este sa ne intoarcem la religie am face bine sa observam ca acolo intotdeauna razboiul a fost atent cumpanit inainte de a fi declansat – in cazul personajului invocat de autor desi se face trimitere la religie atenta cantarire si justa cumpatare nu au fost facute, deci invocarea religiei este falsa, declarativa si ipocrita. Iaroria trebuie parcursa dar inteleasa in ceea ce este bun si ceea ce nu e tocmai respectabil plecand de la esenta principiilor biblice – nu ucide!, de exemplu.

    Vinovati de cele intamplate sunt si cei care convietuiesc pe langa aceste pocitanii umane si cumva faptul ca au fost macelariti oameni in ww2 a condus la ideea de a crea o instanta, un tribunal, care sa judece criminalii de razboi si crimele indreptate impotriva umanitatii

    Deci eu astept cu vadit interes decizia si punerea in aplicare a pedepsei daca va fi gasit vinovat.
    Eu nu pot sa afirm ca DL. Aurescu ca formularea „Putin este criminal” este doar o declaratie politica atat timp cat RO, chiar prin MAE, a depus o sesizare in acest sens si asta inseamna ca undeva in RO situatia a fost analizata si transata dar inca se asteapta analiza si decizia finala a instantei internationale.

  21. Din perspectiva biblica omul e liber si decăzut in mod simultan. Dacă cel mai negativ aspect al decăderii e violenta, a fi civilizat înseamnă sa ai discernământ in folosirea ei. Violenta e diabolica atunci când distruge libertatea celorlalți si sacra atunci când o protejează. Nu exista vreo forma de organizare socială care sa poată proteja la modul absolut libertatea individuală de unde si necesitatea logica de a NU externaliza capacitatea individului de a se apăra. Părinții fondatori ai Americi au văzut acest principiu fundamental foarte limpede. Frica ideologica si lipsa de încredere din Europa socialista in dreptul individului de a cumpara si deține arme e o problema existențiala majora si invadarea Ucrainei demonstrează asta din plin.
    Presupunând ca armata Ucrainei ar fi in cele din urma învinsă ce ar putea face 200.000 de soldați nemotivați împotriva a zeci de milioane de civili înarmați pătrunși de spiritul apărării Libertatii? Nimic!
    Ar fi rămas ca varianta a ,,victoriei” genocidul însă chiar si cel mai bolnav dictator nu-si dorește eliminarea unui popor, își dorește supunerea lui pentru a-l exploata, pentru a-i fura munca. Dar atâta timp cât populația e înarmată si are experiența folosirii armelor nici un dictator intern sau extern nu-i v-a putea frânge libertatea .
    Al doilea amendament din constituția americană este principiul fundamental de neatârnare al unui popor iar țările fricoase care nu-i înțeleg consecințele vor sfârși intr-o forma de sclavie.
    Spiritul Libertatii este înnăscut dar nu e garantat, el trebuie cultivat si îngrijit in permanenta pentru ca așa cum bine semnala Jordan Peterson, starea naturală a societăților e tirania.

    • Cu 200.000 de soldati nu prea poti face nimic intr-o tara de 40 de milioane . chiar neinamrnati insa sa zicem „indisciplinati”, „neatenti” , „nepasatori” … Nici de „rezistenta” nu au nevoie …. In cati8va ani trebuie sa iti retragi tu soldatii care au ajuns , fara ghilomele, deslasatiri, indiciiplinati si cam prea mari artisti in „arta completarii” (arti comuna tuturor armatelor …)

  22. ..da, e lupta între instinctele și fricile ancestrale, adânc sădite-n amigdalele cerebrale (pe de o parte) și raționalitatea cortexului prefrontal (pe de altă parte) care reușește să le stăpânească (în cazurile fericite..) și să decidă comportamentul adecvat.

    Ori (se știe), cu vârsta și sub influența alcoolului sau (mai ales) a drogurilor, volumul cortexului prefrontal scade, odată cu activitatea neuronală asociată. Ca rezultat, balanța înclină tot mai mult spre amigdalele cerebrale, ajungându-se deseori la demență senilă.

    Suprapunem peste acest dat al ființei umane specificul slav, care combină (de la sublim la catastrofal..) duioșia cu cruzimea asiatică. Au rezultat de-a lungul secolelor oameni geniali, dar și satrapi sângeroși.

    Desigur bomboana pe colivă e școala KGB. De la liceanul (era să scriu Liiceanu..) care s-a dus să se înscrie benevol, la proaspătul președinte care a „raportat” „misiune îndeplinită..” la ședința FSB-ului ținută la Sankt Petersburg.

    Altminteri subscriu, Putin este (încă..) rațional. Își permite să facă ceea ce face, bazându-se tocmai pe raționalitatea lumii occidentale. Știe prea bine că nu va risca nimeni un al treilea război mondial, dus cu toate armele.. Doamne păzește..

    • Intr-adevar, Occidentul e incompatibil cu abordarile teroriste pe care si le permite Putin. Avem tabuuri pe care nu le calcam cu niciun chip. Un al treilea razboi mondial e o nebunie pentru care e nevoie insa, ca intr-o casnicie, de un ,,partener” al agresorului, cel, sau cei, agresati. Atunci incepe tangoul. Desi, un razboi avem deja. Pentru ca noi occidentalii sa nu declansam un carnagiu (intotdeauna, vina e declansarii unui conflict e a celui care se apara) trebuie sa inghitim umilinte dupa umilinte, plus chinul de ca in fata noastra ca pe o scena sa vedem mase de oameni macelarite. Cam asta-i pretul… Si totusi, daca acest castel de carti al lui Putin va pica cum nimeni nu-si inchipuie, in pofida temerilor noastre? Sau daca Putin se infurie si mai tare ca nu vrem sa luptam si ne provoaca cum stie el? Oricum face din noi ce vrea in privinta asta.

      P.S. Poate dau o importanta prea mare, dar o carte magistrala care trateaza natura noastra duala de ticalosi si ingeri si a liberului arbitru e cea a lui Robert Sapolsky, Behave.

      • Am vrut sa spun ca daca va fi vorba de un al treilea razboi mondial, nu e dupa noi, occidentalii. Oricum ne va spune ca noi am fost cei care am destabilizat.

        • .Putin a ales calea pierzaniei și nu pare să-i pese. Se minte cu ideea că va rămâne în istorie drept cel care-a redat străvechea măreție Rusiei.

          Sancțiunile economice fără precedent l-au adus deja la disperare.
          Cât despre imaginea țării în lume.. cenzurează tot, în speranța că rușii nu vor afla. Au mai încercat și alții..

  23. Domnule profesor, nebunia e o desprindere clara de realitatea inconjuratoare.
    Daca in noaptea civilizatiei care a fost Imperiului Rus, Ivan cel Groaznic putea sa para normal (desi in mod clar era bolnav mintal) iar Petru cel Mare extravagant (cel mai probabil bipolar), ei bine Putin nu se incadreaza in realitatea din jurul sau.
    Idei fixe, distantare fata de semeni, discursuri halucinante, fizionomie schimbata, minciuni gogonate, varsta inaintata; toate acestea ne spun ca mintea dictatorului e pe campii.
    Reactia celor din jur, de acceptare resemnata sau ingrozita ne arata ca nebunia conducatorilor rusi e mai tolerata decat in restul lumii. Exists si rusi stupefiati si indignati care nu vor accepta barbaria adusa de nebun si ii vom vedea cat de curand pe scena Kremlinului, cu atat mai mult cu armata e decimata in Ucraina.

  24. “ Pesemne că niciodată, de când există limbajul, nu s-a mințit în asemenea hal, nu s-a mințit „rusește”, așa cum descoperea istoricul Jules Michelet spre jumătatea secolului al XIX-lea. („Rusul e numai minciună. /… / Se minte la curtea boierului, minte preotul, minte țarul; fals de la un capăt la altul, minciună supremă care încununează toate minciunile.”).”
    Asta ne afecteaza si pe noi romanii!

  25. Un articol solid, o analiză care nu putea veni de la un jurnalist român, ci doar de la un gânditor de meserie. (Nu putea veni nici de la „maestrul” Cristoiu, cel care aproape zilnic scrie „Volodîmîr” în loc de „Volodimir”, așa cum șeful lui se adresa în ianuarie 1990 lui Corneliu Coposu cu „domnu’ Căposu”.)
    Analiza nu conține ceea ce găsesc prin toate ziarele, unde zeci de mici sigmunzi practică interpretarea traiectoriei politice a lui Putin în cheie psihanalitică.
    Mergeți pe două paliere, individul și grupul. Pentru explicația evoluției grupului, Pricipiul Lucifer, cartea lui Howard Bloom, mi se pare de luat în seamă.
    Cred că în profilul lui Putin mai încape ceva: raketul (care-i și ucrainian, evident). Unele ieșiri ale individului, comanditarea crimelor, sunt borfășie pură.
    Individul Putin este îndepărtat de realitate (bate câmpii ideologiei) și dintr-un motiv simplu: nu a muncit, cel puțin în anii maturității lui. Este aparatcik, politruc. Are un dispreț uriaș față de mujicii lui și față de oameni, în general. A trimis niște mucoși să moară prăjiți în tancuri mințindu-i că merg în aplicație, nu la război, îmbrăcați în haine de vară (unii au degerături), cu cutii de mâncare expirată. Nu-mi aduc aminte să fi cerut iertare mamelor soldaților lui morți, precum nici mamelor ucrainiene ai căror prunci au fost uciși întru măreția lui găunoasă de văcar supărat pe sat.

    Partea proastă a întregii povești cred că este aceea că individul și acțiunile lui sunt doar un simptom al începutului unor schimbări deloc line. Putin ne spune indirect că ne așteaptă penurii de resurse, că nu ne vom mai întoarce în veci la viața dulce de dinainte de covid19, că India, Iranul, Brazilia și, bineînțeles, China nu prea vor să se occidentalizeze, că dezvoltarea durabilă și mai nou reziliența sunt povești, că lumea și națiunile trec periodic prin momente de cumpănă pentru a se schimba, cu alți oameni, cu aceleași năravuri, instincte și păcate.

    • Am citit 100 de articole in care Putin era comparat cu Hitler. Chiar
      și Zelenski a facut-o enervând puțin Knessetul.
      Abia Dvs reușiți sa-l așezați pe Vladimir Vladimirovici la locul lui
      când ziceți că e un RAKET ! Excelent !
      Foarte interesantă este și observația că ne putem astepta ca India, Brazilia sau China să comită la randul lor chestii de genul celor
      practicate de Putin.
      Insă detaliile poduse de fabricile mediatice RE-DU-TA-BI-LE ale celorlalti – gen uniforme de vara si rații expirate – trebuie insusite in sensul lor metaforic , ca obuzul cazut peste o coadă ”la pâine”.

  26. ..să nu idealizăm al doilea amendament. El provoacă an-de-an tragedii stupide.
    Un populist ca Trump a jurat să nu se atingă de dreptul de port-armă,
    pentru voturile năbădăioșilor, care mai întâi trag și baia după, întreabă cine e acolo..

    Revenind la Ucraina, ce pot face zeci de milioane de oameni contra butonului roșu ..?
    Occidentul de asta se teme, nu de acei „rebiata” cu care se laudă Putin.

    • @mircea gîndu cu butonul lui rosu Putin ne da o ditamai dilema cognitiva, o varianta a luarii de ostatici de catre un terorist. In cazul din urma, scenariul consta din terorist, care pretinde ceva inacceptabil, cei rapiti de el tinuti cu cutitul la git, si asistenta, oamenii ingroziti, cuprinsi de compasiune profunda si din cauza careia nu pot actiona sa-l neutralizeze ca sa nu moara ostaticii. Absolut corect, o drama cu ostatici e o mare loterie, desi de multe ori se termina in defavoarea rapitortului. In cazul de fata, Putin practica o varianta speciala. Ne-a luat pe toti ostatici, cu mina pe butonul rosu. Stam cuminti asa cum stateau sarmanii pasageri din avioanele care au prabusit turnurile din New York. Ca si ei, ne jelim, dam ultimele telefoane la cei dragi. Abordam o fizionomie angelica pentru ca instinctul disperarii ne spune ca daca vom parea nevinovati in fata rapitorului poate se indura si ne lasa. Desi in acelasi timp stim ca nu e asa, stim ca ne-a pregatit ceva rau. Am putea sa actionam in disperare, mor citiva dintre noi dar avem sanse sa-l oprim pe criminal. Dar n-o facem, temporizam din cauza acestui instinct care ne spune ca sintem inca intregi si ca trebuie sa marsam pe aceasta sansa. Cum spune ministra de stat suedeza, ,,E dreptul oricarei tari sa intre in NATO. Dar noi Suedia nu intram, ca ar insemna sa destabilizam Nordul Europei”. Adica tot noi sintem cei care destabilizam.

      • ..da, occidentul e cu mâinile legate, ca-n filmele-n care băiatul bun este somat să arunce arma, de către cel rău, care ține pistolul la tâmpla unui nevinovat.

        Mă tem că singurul care-ar putea să-l oprească pe „cel mai tare din parcare”(cu dictatură cu tot..) ar fi propriul popor. De altfel totul a fost pus la cale pentru consolidarea poziției de președinte pe viață. Mi-e frică de disperarea cu care-și dorește asta..

  27. La baza tuturor relelor sta minciuna. Omenirea nu e evoluată complet cât sa-si asigure propria existenta pana cand si cel mai needucat om se va rușina sa minta.
    Rele vor fi întotdeauna, dar in loc sa fie rezolvate, vor fi agravate prin minciuna.
    Gândiți-va la minciunile in cazul Cernobîl.
    Acum in cazul lui Putin, cei din jurul lor mint ca in Ucraina nu e război ci o operatiune specială. Pentru mulți, minciuna asta nici nu are sens, ce contează cum numești ce se întâmpla in Ucraina, război sau operatiune specială cu mai multe pierderi din partea armatei ruse decat in războiul din Afganistan? Totusi, are! Cand americanii au tras semnalul de alarma ca Rusia intenționează sa declanșeze războiul din Ucraina, rusii au strigat la unison, “minciuna”! Chiar au postat filmulețe cu trenuri transportând tancuri înapoi înspre Rusia cica. Putin si cei din jurul lui au insistat ca nu intenționează sa atace Ucraina, fac doar exerciții.
    Cand au atacat totusi Ucraina, n-au mai avut atâta tupeu sa spună ca au declanșat războiul in Ucraina, pentru ca ar fi de fapt spus ca Putin a mințit! Orice rus care spune ca in Ucraina e război, de fapt îl acuza pe Putin de minciuna. Acuzație pedepsita cu 15 ani de închisoare!

  28. L-as vedea intr-o zi pe actorul de comedie Zelenski parodiindu-l pe Putin, asa cum a facut Charlie Chaplin cu Hitler in filmul Marele Dictator. Ar fi suprema umilinta pentru Putin si moment de savuratie maxima pentru restul lumii. Ce n-as da sa vad asa ceva!

  29. Încep prin a vă spune că sunt mirat. „Spre deosebire de religia occidentală care iradiază în lume în primul rând pe latura morală” – vă referiți la o iradiere dureroasă? Despre ce latură morală vorbiți? Există așa ceva? A creștinismului? Etică? Religia nu este nici etică și nici morală. Așa cum politica nu este nici dreptate, nici adevăr. Acestea sunt instrumente de supunere, de limitare a libertăților, de compromis între indivizi cu interese diferite, sunt simplu, niște puncte de vedere, dacă vreți. Credințe. Și religia și politica sunt niște credințe. Fiecare „crede” că e mai bine așa… nu altfel. Nimic altceva. „Religia occidentală” vs „ortodoxia trăită rusește” adică cum? Nu puteți clarifica la ce „religie” occindetală vă referiți? La creștinism – catolicism, protestantism, neo-protestantism, la islam, la buddism, la consumatorism?
    „Păcatul poate fi făcut atâta vreme cât cultul este respectat, câtă vreme păcătosul, rugându-se, se îneacă în lacrimi și cere, ca favoare supremă, „miluirea”, îndurarea din partea lui Cristos, a Dumnezeului viu și palpabil, întrupat ca funcție a iertării”. La cei ce iradiază în lume „latura morala” (în special în catolicism), dacă plăteai o taxă, monetară, de preferat în bani-aur, scăpai de orice păcat (astăzi cel mai rapid și ușor iartă neo-protestanții, dacă e cineva interesat de iertare). Curat moral.
    Astăzi, în lumea „civilizată”, nimic schimbat. Noua religie ce iradiază morala în/prin lume are un panaceu pentru păcat – banul, interesele, lăcomia fără limite. Asta pentru a ne da nouă, oamenilor de rând, „posibilitatea” de a ne atinge visele, oricare ar fi acelea. Al meu a fost să trăiesc liber, eliberat de propaganda comunistă dar am dat de propaganda care iradiază morala în lume, la ea acasă, așa că am învățat să nu mai am vise în care totul e posibil. E o iluzie? Or fi umbrele realității ce dansează pe pereții peșterii? Pentru că nu totul e posibil. Pentru că totul are limite, pentru că există un alpha și un omega… un început și un sfârșit, că vrem, că nu vrem… Sfârșesc, continuând a fi mirat…

  30. Vă mulțumesc ! Domnule Liiceanu ,pentru excelenta articulare a argumentelor in aceasta demonstrație . Lecturile mele, puține cîte sînt, m-au susținut in urmărirea argumentației .Mă bucur enorm că existați !
    Multă sănătate !

  31. Mie mai important decât starea sănătății mintale a lui Putin mi se pare faptul ca un stat de 140 milioane de locuitori nu are mecanismele prin care sa controleze decizii iresponsabile ale unui lider politic, decizii care nu numai ca distrug o tara vecina, dar pun in pericol si viitorul tarii pe care o conduce. Daca Putin este nebun asta nu schimba cu nimic faptul ca o națiune care a produs o mare cultura n-a putut secreta un sistem politic cu un minim echilibru al puterilor in stat.

  32. SOLUTIA!?
    Schimbati sensul sau hai sa schimbam macazul .Trebuie spus de la bun inceput cum Rusia este una si cum regimul Putin este alta .Ce ar fi daca intreaga conjunctura de razboi (cea actuala ) ar genera o alta formula a intelegerii .Oare nu am putea credea cum tot ceea ce se intimpla este parte chiar a unicei modalitati de inlaturare a unui regim opresiv si dictatorial de sorginte comunista (vezi si intentia de refacere a URSS)? Nu imi ies din minte cuvintele Presedintelui Biden :„nici nu stie ce il asteapta” si cind zice asta este evident ca nici noi nu stim ce va sa vina .Poate ar trebui sa cautam pina si absurdul atunci cind ne gindim la modalitatea de a schimba „din radacini ” Rusia .Evidenta ne arata cum toate drumurile duc catre Putin ca singur respondent fata de ceea ce se intimpla acum in Ucraina .Practic , nimeni nu poate poate spune altceva .Chiar daca vi se va parea usor hilara zicerea urmatoare exista posibilitatea ca actuala Armata a Rusiei (aflata in Ucraina )sa devina , peste noapte , parte a unei noi legaturi cu Armata Ucrainiana si sensul desfasurarii razboiului ca si procedurile de a gasi un unic vinovat , pentru toate ,sa isi schimbe directia spre Moscova .Probabil, nu se va precupeti nici un efort inspre a se face asta .Nu este nevoie decit de primii una mie de soldati rusi (poate chiar mai putin )ce sa doresca a schimba sensul sau macazul .O posibiltate NU ?

  33. Un text excelent ca studiu de caz. Numai că, TOŢI agresorii Lumii, din motive relativ asemănătoare, au procedat exact ca Rusia acum. Întotdeauna s-au găsit motivaţii ale marilor puteri care să constituie cauze de tâlhărire a micilor naţiuni de către marile naţiuni. Numai că adevărata motivaţie a fost TÂLHĂRIREA, nu mesianismul, religia sau structurile instituţionale de o anumită factură. Iar cazul Rusiei este clar: ea a constatat că a pierdut războiul economic şi civilizaţional şi, pentru a se salva, nu mai are decât o soluţie: RĂZBOIUL. Este cumva aiurea să vedem în războaie numai motivaţii culturale, religioase, ideologice, etc., adevăratul motiv a fost ÎNTOTDEAUNA JEFUIREA economică a altora.
    Apropo, ce aţi zice dacă un Putin disperat ar da un Ultimatum Occidentului de felul: îmi daţi 1000 miliarde de USD, dacă nu, vă distrug cu armele nucleare?

  34. Mostenirea lui Putin
    Desi a dat multe varfuri in toate domeniile rusii sunt un popor barbar si pasiv, care a fost guvernat in principal de tirani sangerosi pentru care viata propriilor cetatenilor nu a valorat nimic. Acest popor nu poate avansa decat intr-o dictatura, unde tatucul ordona si mujicii se supun. Intr-o societate libera rusii o iau razna si converg catre anarhie si degradare. E un popor care nu se da in vant dupa munca, unde alcoolismul si indisciplina sunt probleme nationale. Rusia e o tara imensa, faurita prin rapt, santaj si exploatarea a zeci de popoare din componenta sa si din jur, carora rusii le-au adus doar saracie, lacrimi si suferinta (si aici ma gandesc la milioane de oameni („zeki”) trimisi in Gulag pe post de sclavi, genocidul ucrainenilor in ’32-33, sovromuri, tezaure furate, fabrici mutate caramida cu caramida, etc). Practic unde calca bocancul rus nici iarba nu mai creste. Desi e cea mai mare si bogata tara a lumii, exporturile ei sunt bazate in principal pe materii prime, si are un PIB mai mic decat al Italiei respectiv un PIB/locuitor mai mic ca al Romaniei. Efectiv sunt mai saraci ca noi. In provinciile indepartate nerusofone, 60dolari/luna e un salariu bun, in timp ce in marile orase ruse, salariile sunt mai mari ca la noi. Sarmanii aia trudesc pentru ca stapanii lor rusi sa duca un trai bun. Rusia foloseste santajul ca politica de stat (si aici amintesc doar de robinetul de gaze cu care terorizeaza toata Europa in pragul iernii, teroarea atomica, etc), dar Putin a inteles ca odata cu trecerea la energiile verzi si independenta energetica a Occidentului, arma lui energetica nu va mai avea nici o valoare. E posibil ca in cateva decenii fuziunea nucleara sa fie operationala si atunci energia va fi ieftina si la discretie. Nimeni nu va mai vrea gazele si petrolul lor. In conditiile astea el are nevoie de o noua arma de santaj pe care s-o lase mostenire viitorilor dictatori ce-l vor succeda si astfel viziunea lui sa fie elogiata de acestia pentru posteritate, iar numele sau scris cu litere de aur in panteonul rus. Ceasul lui ticaie, populatia rusa e in declin, iar perceptia lui este ca Occidentul e slab si dezbinat, asa ca in propria-i viziune acum este ceasul al doisprezecelea in care poate actiona pentru realizarea maretului sau plan. In plus, ar fi exclus pentru el o Ucraina libera, democrata si prospera in coasta Rusiei. Ar fi un exemplu ce poate da idei si rusilor.
    In contextul actual al cresterii populatiei mondiale, al schimbarilor climatice, al desertificarii si secetelor prelungite, aceasta noua arma de santaj va fi una mai de temut decat cea energetica sau nucleara care poate distruge viata asa cum o cunoastem azi, inclusiv pe rusi. Va fi arma alimentara. La nevoie poti sta o perioada in intuneric, in frig, dar dupa doua saptamani de foame esti in stare sa dai in cap pentru o bucata de paine. Poti controla rezultatul alegerilor si orice decizie politica, controland hrana polulatiei respective. Sau de exemplu poti opri exportul de hrana catre nordul Africii si intr-o luna Europa va avea la poarta sa milioane de oameni flamanzi ca niste roiuri de lacuste ce distrug totul in cale. Nici nu mai ai nevoie de arme nucleare cu asa armata de flamanzi. In felul asta cel care detine papa devine papusarul lumii. Rusia+Belarus+Ucraina prin unirea lor, devin cel mai mare producator agricol din lume. Belarusul e deja in buzunarul lui, iar Lukasenko nu realizeaza ce e doar un pion dispensabil in planul lui Putin. El mai are nevoie doar de Ucraina si in felul asta va inlocui robinetul de gaze cu cel de hrana, astfel Rusia continuand santajarea omenirii pe termen lung. Va putea creea foamete, suferinta si moarte, fara a distruge tot globul. Unirea slavilor ar fi doar un bonus al acestui plan.
    Asta ar putea a fi mostenirea lui Putin pentru viitor in viziunea mea.

  35. Razboiul este cel mai barbar lucru inventat de oameni.
    Cel care-l declanseaza nu poate fi decat barbar, scelerat, ticalos, criminal, terorist, primitiv.
    Ce poate fi mai grav decat uciderea unor copii?
    Oare va uita omenirea vreodata barbaria Rusiei din 2022?
    Cu atat mai grav cu cat agresiunea nu are niciun motiv plauzibil.
    Un stat agresor care flutura ritos si ritmic ameninţarea nucleară, este, indeobste, un pericol al întregii meniri.
    Dupa ce Ucraina, poate nu va mai exista, marele agresor ( mama Rusie) (MAMA LOR).le va cere , rand pe rand, tuturor statelor civilizate, demilitarizarea.
    Pentru ca agresorul etern , nu suporta niciun stat puternic in proximitate, cu mijloace de aparare, ci unul lipsit de orice aparare, pe care-l pot invinge oricand, cu minimm de efort si cheltuiala
    Sub aceasta retorica, fiecare stat mai puternic isi poate ataca brusc, cel mai slab vecin, invocand pretexte absurde , de genul ,,prea multi vorbesc engleza, sau nu poarta cararea pe mijloc sau barba de la 16 ani.”
    Sa speram ca nu vor afla toti cei din Europa sau de aiurea de sintagma lui Camil Petrescu
    ,,ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi”
    Omul se incurajeaza mereu cu speranta sau convingerea ca dracul nu e atat de negru,
    Are dreptate, pana la un punct. Nu este negru deloc, este chiar blond.

  36. Inaintea izbucnirii razboiului politicienii occidentali afirmau ca nu stiu care sunt planurile lui Putin cu Ucraina pe motiv ca nu se pot uita capul sau si nici citi gandurile sale.
    Nu e nebun, e cinic, e foarte amar si plin de ranchiuna , viata pentru el este irelevanta, propria, a soldatilor de ambele parti, ale civililor, a celor neimplicati direct, a reusit sa puna o lume intreaga in stare de alerta si soc pt ca asa a vrut sa fie.
    Se dovedeste inca o data, mintea umana nu poate fi controlata, anticipata 100 % , depinde de individ, de la foarte putin la destul de mult.
    Ca vechi KG-bist ele cunoaste foarte bine spaimele occidentului, una dintre ele fiind imprevizibilitatea, capitalismul, lumea capitalului functionand in parte pe „futures” , tranzactii forward pe bursa, a unor active achiziționate în baza unor angajamente ferme de cumpărare la termen etc.etc.
    Pt. mortii din orasele ucraieniene nu conteaza, ei nu stiu cum functioneaza lumea, ei stiu doar ca viata lor a devenit de azi pe maine un calvar, frica de moarte si distrugere fiind cele care primeaza.
    Pentru ce si cine ? pt o lume tot mai buna ? care sa fie acesta lume de acum inainte ?

  37. Legat de natura umana, blestemul nostru nu este violenta, ci inteligenta. Violenta este calea prin care evolutia l-a facut pe cel mai puternic sa supravietuiasca, fie ca vorbim de putere fizica necesara in lupta, viteza de a fugi de conflict sau cautarea hranei.

    Drama noastra reiese din faptul ca stim ca facem rau, dar nu ne putem controla.

  38. „Nici un om cultivat nu mai recurge în zilele noastre la legendele biblice pentru a explica nașterea ființei umane în cea de a șasea zi a Creației survenite în urmă cu vreo 6000 de ani”!!!

    Domnule Liiceanu, nu ma așteptăm de la dv. sa emiteți o astfel de idee. Deși, ateu fiind, a înțelege nu se poate… Exista și alte trepte, „mecanisme” ale înțelegerii universului, deși nevăzute „cu ochiul liber al rațiunii omenești”

  39. E foarte simplu: raul apare atunci cand intorci spatele lui Dumnezeu, il negi sau vrei sa fii tu dumnezeu. Un barometru pentru prezenta lui Dumnezeu este iubirea.

  40. Factorul comun al oamenilor nu poate fi decât Dumnezeu; numai prin El ne putem reciproc tolera și încerca să ne iubim. In lipsa acestui catalizator, reacțiile rămân de respingere și indiferenta. (N. Steinhardt).

    Iar păcatul împotriva Sfântului Duh este singurul care nu se iartă… Cine are minte sa înțeleagă, dragi comentatori.

  41. Nu inteleg cum poate cineva sa amestece creationismul cu evolutionismul. Cele doua sunt incompatibile pentru orice ganditor adevarat. Ori esti creat, ori adopti evolutia. Noi nu l-am fi putut cunoaste pe Dumnezeu in afara revelatiei Lui. Ori El fie s-a revelat, fie ne-a lasat legende de adormit copiii. Nu putem sa le amestecam. Revelatia Lui depaseste capacitatea omului de studiu. Putem intelege partial, cum spune Pavel in 1 Cor 13, dar nu in totalitate. Deci nu ne putem baza total pe stiinta sa ne dea toate raspunsurile, desi stiinta observa creatia si legile ei. Eu cred ca suntem creati de Dumnezeul care s-a revelat in Scriptura si ca Scriptura spune adevarul pe fiecare pagina a ei.

    • Iti spun eu cum. Dumnezeu, ca si Universul creat de El, sunt in continua evolutie. Mereu se creeaza, mereu se evolueaza.
      Simplu, vezi ?
      Scriptura poate spune ce vrea ea, sunt jde mii de traduceri/interpretari (mai nou fiecare secta interpreteaza cum vrea bossul, dupa cum curge zeciuiala) lumea n-a fost creata in anul 7000 ien, iar adevarul il vedem zi de zi. Numai ca anumiti care isi petrec timpul „studiind” scripturile ajung sa se talibanizeze de-a binelea si sa o ia razna la modul cel mai serios. De aceea suntem 8-9 miliarde, si avem fiecare intelegerea noastra, limitata/vasta. Oare Pavel intelegea tot ? El care ucidea crestini ? Dar cel ce studiaza Biblia, fara studii teologice de baza, acela ce stie ? Fiecare cu intelegerea noastra participam la cunoasterea divinitatii, sau la necunoasterea ei. Doar impreuna putem evolua, si putem fi creati mai departe. Oare faci aluat doar cu faina goala ? Revelatia nu inseamna aruncarea la gunoi a „legendelor” – tu numesti legenda straturile de civilizatii, megalitii, dinozaurii, chestii pomenite si in Biblie, chiar daca partial ca, deh, arealul, si evreii nu cunosteau tot, presupunand ca chiar ei au scris si nu altii dinaintea lor – asta e fanatism neoprotestant si nu ne trebuie.

    • Daca Dumnezeu a creat totul, nu cumva a creat si legile conform carora are loc evolutionismul? Intreb si eu…

      Va limitati sa discutati despre creationism/evolutionism doar la nivel biologic. Zoologic. De ce nu va ginditi ca toata materia se supune unor legi? Legile astea cine le-a creat? Nu Dumnezeu? Porniti de aci, si veti vedea ca se poate sa fii si creationist si evolutionist, in acelasi timp.
      Incepeti analiza logicii (universale) ca prim act al Creatiei! Si insotiti asta de analiza legilor fizice, chimice, matematice, biologice, economice („Mina lui Dumnezeu”….) etc. Asta e creationismul contemporan.

  42. Isus are dreptate: Orice imparatie dezbinata impotriva ei insasi nu va dainui (Mat 12:25). Valabil si pentru Rusia din pacate, o societate care nu va merge spre mai bine ci spre mai rau.

  43. Un articol despre Putin este un articol greu. Subiectul in sine este cunoscut si ca la fotbal toti se pricep. Problema consta in cruzimea razboiului care a atins cote apocaliptice si a dezgolit rani care nu s-au vindecat. In Europa zilelor noastre se moare. Exista vinatoare de oameni nevinovati, cu tunuri, tancuri, rachete de croaziera, rachete supersonice. Tot arsenalul. Aproape trei milioane de refugiati, zece milioane care si-au parasit casele. La o luna de la declansarea razboiului, Europa singereaza si nu are o solutie de a opri catastrofa. D-nul Liiceanu a facut o introducere ampla, sustinuta de experienta intelectuala binecunoscuta si impletita cu rationamente proprii. Eu cred ca binele si raul se afla in noi, in echilibru. Educatia, cultura, viata sociala ne determina sa cultivam binele. In ziua cind fabricam arme si planificam actiuni razboinice scoatem din noi partea rea care o cintarim cu alta masura. In cultura crestina raul cel mai mare este sa iei viata semenului tau. Dar atunci cind constuiesti uneltele ucigatoare, cind planifici, cind ameninti? Putin a declarat ca nu vrea occidentul aproape. Nu vrea occidentul aproape de poporul sau. Popoarele din occident traiesc mai bine, au o viata mai deschisa, au orizonturi mai largi. El se teme ca aceste lucruri nu sunt bune pentru rusi. Are dreptate. Progresul occidentului este uluitor de rapid. Chiar si China a inteles esenta modernizarii. Rusul de rind a fost obligat sa se multumeasca cu putin. Dar in viitorul apropiat in care schimbarile in societatea occidentala vor fi asa de mari, decalajul va fi de nesuportat. Inteligenta artificiala va usura si simplifica viata oamenilor. Acolo unde va fi promovata. Sunt tari care asigura deja un venit minim fiecarui cetatean. Asta in contextul in care locurile de munca vor fi mai putine pentru ca robotii sunt calea progresului si bunastarii. Viitorul inseamna cinci, zece ani. Inteligenta artificiala se sustine singura. Se autoprogameaza. Se autoslefuieste. Este mai inteligenta decit omul. Deja nu poate fi controlata. Ramine in puterea noastra sa o umanizam. Sa nu cunoasca ura, teroarea, razboiul. Daca vrem sa existam pe acest pamint. Putin nu este prost si nu trebuie incoltit. Orice fiara incoltita este periculoasa. Lumea are nevoie de negociatori. Lui Putin ii plac oamenii inteligenti si il poti intelege. Nu poti accepta sub nici o forma crimele din Ucraina, dar omul din el a adresat condoleante prim ministrului israelian (in urma atacului terorist in care au murit patru oameni). In aceasi cheie ce sunt pentru el ucrainienii morti?

    • nu este prost este al naibii de tampit.
      isi inchipuie ce-o sa-i faca mamele care si-au vazut bebelusii gauriti de trasoare pe troturele pe care-i plimbau in zilele de dinaintea operatiunii speciale daca pun manuta pe el ?
      se gandeste cine-o sa-i ofere condoleante familiei lui, daca are vreuna ?
      vii tu in 2022 si distrugi orase de milioane de insi cu artilerie ? si cu rachete de croaziera trase de descreierati yesmen din sfanta mocirla ?

      printre cei ce fug de marinimia rusa sunt de o suta de ori mai inteligenti decat cel mai inteligent rus. nu mai zic de cei ce lupta si arunca armata rusa inapoi. noi cei ce-i ajutam suntem infinit mai inteligenti decat leprele kaghebiste care n-au trait toata viata decat din minciuna, autominciuna, crime, samd. o vom dovedi cu totii punand umarul la anihilarea rusiei, ca deja a durat prea mult.
      n-o sa ramana nici piatra pe piatra care sa aminteasca de ruski mir.

  44. textul este minunat, dar asta nu poate fi o surpriza din partea unui ganditor de talia Domnului Liiceanu, al doilea, dupa Lucian Blaga, intr-o ierahie personala…
    totusi, sa-l treci pe Alexandru cel Mare in randul marilor criminali este cam mult.
    cat despre putin, chiar nu mai e nimic de adaugat, cu exceptia faptului ca ar trebui sa dispara cat mai degraba! ceea ce, din nefericire, nu cred ca se va intampla…
    sa ne auzim sanatosi!

  45. Legat de laboratorul nr 1 e fals că noi suntem instictual-visceral niste hominizi neterminati, alergători în junglă, minți-necoapte cu sete de sânge și violență.
    Asta e doar o teorie alternativă din secolul XVII a lui Thomas Hobbes și ea e contrazisă de descoperirile arheologice și antropologice din ultimii 50 de ani.
    Ultimele descoperiri ne arată că existau peste tot în lume societăți semi-democratice înainte ca… democrația să se instaureze oficial în sua ori vestul europei. Și nu le-a impus nimeni acestor grupuri o democrație forțată, a venit de la sine !!

  46. Explicațiile cu iz savant glazurate cu termeni psihologici nu ajuta cu NIMIC in situația din Ucraina. Nici lamentările sau formulele defetiste proferate de fricoși ,,chibzuiți”.Astea sunt scuzele oamenilor comozi, slabi sau incapabili sa ia decizii realiste si sa găsească soluții practice efective in cazul unor provocări pe măsură.
    Mașinile , prin accidente rutiere, produc de doua ori mai multe victime umane intr-un an decât terorismul, crima organizata si razboaiele locale! Nu am văzut vreo îngrijorare in privința acestor victime nici cereri de interzicere a automobilului. Ar salva zeci de mii de vieți anual! Personal consider ca dreptul de a cumpara arme trebuie sa fie interzis celor cu probleme psihice si celor condamnați pentru anumite crime, dar nicidecum el nu trebuie interzis populației normale.
    Treaba cu bau baul butonului roșu e simpla, exista butoane roșii si in NATO! Dacă se apasă nu mai contează nimic. Important e cum acționăm in toate celelalte situații. Si după cum vedem criminalul de la Kremlin a trimis soldați cu puști si tancuri , nu cu butoane roșii, pentru a supune si subjuga poporul ucrainean. Iar el rezista eroic si pentru ca in ultimul ceas decidenții de la Kiev au înarmat parțial populația civilă.
    O populație înarmată NU poate fi subjugată! Dacă populația Europei de Est era înarmată dictaturile comuniste nu puteau fi instaurate niciodată.
    Nu e ,,idealizare” , sunt fapte, evidente susținute de realitate. Doar lașii, nevolnicii spiritului si inconștienții nu văd necesitate absoluta a Libertatii.

  47. Homo sapiens a aparut cu Lucy. Unii zic si mai devreme. Neandertalianul, denisovanul erau -si ei- Homo Sapiens.(H.S.) Omul nou, aparut acum 50.000 ani (aprox.) este Homo sapiens sapiens. (H.S.S.) Am mai scris asta, dar nu s-a receptat.
    H.S.S. este legat prin procesul de crestere si educatie de familie. De la mica familie a trecut la ginta, apoi la trib. In final, la patrie (prin etnie -comunitate de limba, obiceuri-) ca familie mai mare. Este prima lui datorie si primul lui scut. Nivelul national nu se poate desfiinta, decat cu pericolul pierderii identitatii nationale -si a patriei- si a aparitiei obligatiilor gentilice(decopertind stratul exterior, ajungem la straturile profunde, care se activeaza automat). Mult mai puternice. Este atentatul la existenta lui biologica. Mai meditati la povestile astea.
    „Maimuta cheala” este o incercare de a explica, prin zoologie, transformarile maimutei primitive. Nu cred ca este foarte reusita, desi are multe puncte castigate. Dar chiar daca anatomic poate fi credibil, mental este -inca- departe. Ar trebui un studiu special care sa dovedeasca ce garnitura animala avem in psihicul nostru si cum a evoluat. Si de ce apar bolile psihice la om, cand la animale nu prea exista. (Mai ales la omul contemporan. Primitivii nu prea aveau probleme de acest tip.)
    In ce priveste „triada” de cauze ce au dus la aparitia „putinismului”, cred ca mai trebuie una: teza „revansei”. Cu origini mai vechi (vezi Germania interbelica). Teza creata si sustinuta de aparatul represiv si elita veche(autojustificare pentru esec, obiectiv pentru viitor). Si raspindita prin mass-media si aparatul politic.
    La rusi, aceasta teza a fost imbogatita prin teoria „revenirii”.[ Rusia ar fi fost invinsa in trecut, dar intotdeauna a reusit sa invete din greseli, sa recupereze si sa revina, invingidu-si (in final) adversarul.]
    Putin s-a crezut suficient de puternic pentru a reveni.
    Mare greseala.
    De asemenea, greseala lui strategica a fost ca nu a acordat o atentie suficienta economiei si tehnologie, in conditiile libertatii de piata. Nu a cautat o revansa economico-stiintifica. A cautat o prozaica si dinainte pierzatoare revansa militaro-politica.

  48. Dar dacă dobândirea conștiinței de sine nu este păcatul primordial ?!?
    Dar dacă șarpele are o altă însemnătate : un simbol al timpului cosmic, o reprezentare a legii entropiei?!?
    Dar dacă femeia care prin selectivitatea sa reproductivă l- a făcut pe bărbat conștient de sine a fost în mod eronat identificată cu un agent al râului?!?
    Dar dacă răul primordial este exact această situație prin care este căutat un alibi pentru consecința conștientizării propriei vulnerabilități ( rușinea goliciunii) , genial prezentată în geneză in pasajul în care Adam indică spre Eva ca fiind cauza conștientizării de sine ?!?
    Atunci, nu cumva conștiința de sine este o capacitate de conștientizare neexploatată tocmai pentru că odată cu ea am devenit conștienți de caracterul tragic al propriei existențe?
    Nu cumva tocmai ce este implicit existenței noastre : vulnerabilitatea , intextricabil legată de natura propriei existențe, greșit am determinat ca fiind răul însuși și astfel ne respingem împlinirea potențialul de conștiință: conștientizarea?
    Nu cumva asta este păcatul primordial: neacceptarea a ceea ce conștiința ne revelează : vulnerabilitatea?
    Nu cumva cheia ieșirii din această eroare determină tocmai de o libertate prost înțeleasă ( confundată cu neurobiologia corporalității și astfel anulată ) este conștientizarea propriei realități : cunoașterea de sine?

  49. După o astfel de analiză , mă așteptam ca autorul să ne spună și părerea lui despre cam câți indivizi are ”Sfânta” Rusie preparați în acele odioase și perverse ”laboratoare” pentru a-i lua locul acestui individ, Putin, și a continua deja milenara ”escapadă” împotriva civilizării umanității.
    Sper să aflăm că nu prea mulți, altfel s-ar putea ca Rusia să-și împlinească destinul de evlavios călău al acestei civilizații creștine.

  50. Din pacate frumos scris.

    Si mai mult (am vazut un documetar despre istoria poporului slav) rusii ( slavii ) in care se spunea ca nuisi vor schimba conducatorul pana cand cutitul le ajunge la os. Un popor prea mult rabdator si prea docil.
    Si din pacate acest cumul de factori nu face decat sa se ajunga la situatia actuala
    Probabil va dura destul de mult sa se schimbe in bine …

    Mihai

    PS:
    Sper ca isi vor rezolva problema rusii intre ei si vor sti ce sa aleaga …

    Incerc si Nu inteleg cu o Rusie asa mare poate sa fie asa de tampa astazi ?!?
    Inteleg ca doar 20% din ei au fost in occident … si asa si occidentul l-au vazut si la ei prin diverse lucruri, poate care multe se pot lipsi dar totusi a vorbi liber sa si a scapa de teroare nu a existat la ei sau cel putin nu au sesizat ca este imperativ necesar sa dispara aceasta frica sau daca sunt saraci pe ei nu ii afecteaza doar pe cei din cercurile mari si lasa ca ii bine si asa … candva se spunea ca rusii sunt inteligenti probabil ca la istoria lumii si au lor stau prost si inca invata …
    Sau crema lor si cei destepti si care doresc occident de ce nu fac la fel ca si putinescu aleg xy% din teritoru care sa fie cu occidentul si restul 100-xy% merge in orient
    Bun si chineji si indienii sa nu mai vorbim … de partea cui sunt … ?
    Poate ii invadeaza chineji si indienii ,pamanturile lor vor deveni impracticabile si insuficiente in viitor.
    Pot avea un viitor comun intre ei dar nu cred ca Rusiei ii va convenii acest lucru si un razboi ii iminent acolo , singurul lucru care ii protejeaza sunt muntii …
    Le place raul ii fascineaza inclusiv pe copii , sa ii conduca care doreste sa fie aleas pe viata si sa ii se face statuie … mama voastra de rai …

    Cat despre noi :
    Sper ca noi sa intelegem ca am avut un dictator , acum avem 600 ( care trebuiau sa fie 300 ) care isi schimba partidele sau numele la partide.

    Sper ca din istoria noastra sa intelegem ca trebuie sa fim uniti cand ceva extern ne solicita si nu ne vom trada intre noi indiferent de culoare politica si alte motive … si daca trebuie sa raspundem rapid si ferm.

    Probabil un mandat sau maxim doua pentru toti in lumea asta va limita tirania , coruptia si matematica isi va face efectul indiferent de dorintele fiecaruia si tara sau delimitare administrativa unde suntem, iar cat despre speciali si speciale trebuie sa fie uitate sau limitate la cativa gen raul descris si care nu trebuie sa ajunga sa aibe o asemenea functie sau alta care sa ii dea asa putere si de preferinta ideal sa nu existe…

  51. cui ii pasa daca Putin este nebun sau nu si de ce? tragic este ca niste oameni nevinovati sufera. cine a creeat acest sistem imbecil prin care niste neica nimeni sint investiti cu puteri uriase sa i ghideze pe ceilalti? cum se face ca n administratia statului (oricarui stat) patrund doar lichelele, prostii, pleava inepta a societatii? cum poate un securist c un orizont de intelegere limitat (Putin) sa „administreze” cea mai intinsa suprafata de pamint a Terrei? cum poate un biet profesoras de scoala/liceu de tara (Iohannis) sa faca Romania educata cind el insusi este usuratic si needucat? cum poate un metalurg cu studii in „securitate” (Preda cred ca l cheama) sa reprezinte cultura la Paris? cind se va termina odata cu aceste jagardele – politruci, securisti, apv isti, militieni – sa mai joace pe marile scene si vor fi asezati unde le e locul? (la periferia unei societati meritocratice)

  52. Surprinzător de multe aprecieri pozitive pentru un text banal și inutil de lung. Eram convins de mult că Putin nu este nebun. Gândul că ar putea acționa din nebunie îl pot avea doar cei care caută confortul moral de a nu recunoaște posibilitățile de exprimare ale naturii umane. Prea multe vorbe pentru a explica ceva simplu: că omul este un rezultat al descendenței și mediului în care se dezvoltă. Așa … și? Asta e tot? Putin nu este nebun ci doar rezultatul statistic al unor condiții biologice, sociale și istorice? Sunt unii cărora astfel de concluzii li se par relevante sau mărețe. Mie mi se par banale. Nu există decât o diferență între un huligan care te așteaptă la colțul străzii să te jefuiască și Putin: mijloacele pe care le are la dispoziție. Dacă nu iți pui problema nebuniei tâlharului, de ce ți-ai pune problema nebuniei unui tâlhar cu mai multe posibilități?
    Concluzia mi se pare incalificabil de banală și inutilă: „Dacă această altă omenire își va da timp să apară, nu cred că va apărea prin acrobație genetică, ci numai printr-un efort planetar inteligent de educație neintruzivă, care va cultiva libertatea ca valoare suverană a ființei umane și va exalta sentimentele pozitive (afecțiunea, rușinea, mândria, cinstea, vrednicia, demnitatea, blândețea, încrederea, curajul etc.), eliminându-le treptat pe cele care fac din noi doar o omenire aproximativă, o omenire de pasaj către nimic.” Și „badea Gheorghe” ar fi putut spune același lucru: „E prea mult rău pe lume și ar fi bine dacă toată lumea ar face bine. Da’ să îi învețe cineva să facă bine!”.
    Ca să gândești astfel și să expui o banalitate în atâtea cuvinte, presupun că trebuie să fii recunoscut ca „filosof standup” (https://www.youtube.com/watch?v=tl4VD8uvgec). Să visezi la „un efort planetar inteligent de educație neintruzivă” mi se pare impardonabil pentru un filosof, dar nu și pentru un „filosof standup”.
    Să mai zic ceva despre „rău”? Având în vedere sursele omului (Richard Dawkins), prefer să îl citez direct: „The universe we observe has precisely the properties we should expect if there is, at bottom, no design, no purpose, no evil, no good, nothing but blind, pitiless indifference.” Adică: „Universul pe care îl observăm are exact proprietățile pe care ar trebui să le așteptăm dacă la fundația sa nu este un scop, un rău, un bine, nimic altceva decât o indiferență nemiloasă.”
    Este un motiv un pentru care Liiceanu nu este la fel de relevant precum Nietzsche: este banal și neinteresant și nu înțelege natura umană!

  53. Știți de ce nu au investit americanii în Rusia, după înfrângerea Rusiei în războiul rece, de ce nu au practicat un plan Marshall pentru Rusia?

    Nu din cauza unui specific rusesc ca cel descris în articolul lui Gabriel Liiceanu.

    Pentru că au investit altundeva, mult mai mult decât era necesar să investească în Rusia. Unde au trimis dolarii? În China.

    • Esti in eroare.Au vrut.Dar Stalin s-a opus.Au vrut planul Marshall inclusiv in Est- Europa si Rusia.China este un colos cu picioare de lut.

  54. Riscurile conflictului din Ucraina sunt mari. Poate evolua la situatii dramatice. Vladimir Putin recurge la ameninţarea nucleară pentru a evita intervenţia directă a NATO în Ucraina. Preşedintele rus Vladimir Putin a folosit ameninţarea de a recurge la arsenalul său nuclear pentru a evita ca Occidentul să ia în calcul o intervenţie directă în conflictul din Ucraina, cu toate că simpla menţionare a acestei opţiuni demonstrează disponibilitatea de a ucide numeroşi civili. Obiectivul său a fost să transmită Occidentului: „Nu vă implicaţi direct”. NATO a anunţat deja foarte clar că nu va interveni. Putin şi-a îndeplinit obiectivul. Rusia are circa o mie de arme nucleare aflate permanent în stare de alertă, care ar putea fi folosite în decurs de câteva minute. Doctrina Rusiei privind descurajarea nucleară prevede că armele atomice pot fi utilizate în cazul unei ameninţări existenţiale la adresa acestei ţări. Nu se ştie ce poate considera Putin că ar reprezenta o provocare adusă supravieţuirii ţării sale. Ronald Reagan când a descris logica distrugerii reciproce asigurate, a spus că „un război nuclear nu poate fi câştigat şi nu trebuie purtat niciodată.
    Dacă Putin decide că singurul mod în care poate câştiga împotriva Ucrainei şi Occidentului este folosindu-se într-o anumită formă de avantajul său în armele nucleare tactice, înseamnă că Putin îşi poate conduce războiul fără a-şi face griji cu privire la un răspuns din partea forţelor convenţionale sau nucleare occidentale.
    Poate duce la extinderea conflictului neangajarea NATO ? in aceasta logica, nu.
    Ce ar urma in urma unei lovituri tactice nucleare a Rusiei in Ucraina? Capitularea Ucrainei si crearea zonei tampon dorita de Rusia.
    https://www.theatlantic.com/ideas/archive/2022/03/ukraine-russia-nuclear-weapons-cold-war/627587/

  55. Putin nu este nici prost nici slab. Este foarte FRUSTRAT. Frustrat de esecurile personale ( ca ofiter KGB nerealizat si respins de sistem, ca sot, ca tata), dar cel mai mult frustrat de faptul ca nu a putut sa fie la conducerea URSS-ului in care a crescut si a fost modelat ca element al aparatului totalitar DIN ACEA PERIOADA. Frustrat ca a fost martor la ”DECADEREA MARETULUI STAT URSS SI NU A PUTUT FACE NIMIC IN MOMENTUL ALA 1989-1991″

  56. E citat Alain Besancon cu: „Exceptând Țara Sfântă, nici o altă țară din lume n-a îndrăznit să-și atribuie calificativul de sfântă. Expresia «Sfânta Rusie» așază un nimb de sfințenie deopotrivă asupra pământului rusesc, a poporului și a statului rus.”

    Dl. Besancon nu s-a gindit ca ar mai fi fost odata si „Sacrum Imperium Romanum” …

    Iar Nacked Ape e Naked Ape.

    • Țară Sfântă pentru «Sfânta Rusie» are cu totul alt sens decat „Sacrum Imperium Romanum” Acela era doar o exprimare formalizata a pretentiei mostenirii patrimoniale. Cam trivial dar, conforma dreptului roman.
      Pentru religia rusa, inseamna tara poporului ales (si asta are semnificatie chiar mai inalta decat pentru evreiii habotnici), locul unde s-a nascut si lucreaza adevarata credinta. A treia Roma care va fi de fapt prima si cea advearata. Foarte putin dferit in esenta de al treilea imperu, omie de ani de pace…
      Si a lor va fi imparatia cerurilor. Tot ce nu e ca acolo este erezie.

  57. Cum e posibil ca in secolul XXI soarta omenirii sa depinda de umorile unui singur om (sanatos sau nu).
    Am asteptat un raspuns la aceaasta intrebare dar cele mai inalte foruri care ar trebui sa cunoasca
    raspunsul s-au scarpinat in crestet si au privit in sus.
    ONU s-a scarpinat in Consiliul de Securitate si a privit de asemenea in sus dovedindu-si o data in plus
    ineficienta.
    Acolo sus, Dumnezeul la care ar trebui sa ma rog si sa ma inchin nu poate permite unor criminali precum
    Putin sa omoare copii nevinovati.
    De aceea sau Dumnezeu e plecat in vacanta sau nu exista.
    Cand se intoarce dati-mi de stire. Daca nu aveti nici o veste cu Kirill sa va anunte ca sa mai
    celebreze odata razboiul, poate odata cu Pastele.
    Oricum idolul pamantesc al lui Kirill, adica Vladimir Vladimirovici Putin e deja un om mort si ar trebui s-o
    stie.
    Cred ca NATO e singura forta capabila sa-l opreasca pe nebun (nebun sau sanatos).
    Intrebarea e cate victime este NATO dispusa sa mai accepte inainte de a realiza ca WW3 a inceput
    deja ?

    • NATO este condus de un politician Norvegian socialist, care apare teribil de stresat la TV si care si-a ales ca unul dintre adjuncti pe Mircea Geoana, care, la randul lui, a indemnat Romania sa nu se ia dupa Occident, ci sa adopte modelul grecesc in economie, la numai o luna- doua de falimentul economiei Greciei.
      Cei mai mari sustinatori ai Ucrainei sunt UK in frunte cu Boris Johnson, Polonia, Cehia, Slovenia, tarile Baltice si SUA. Germania s-a vazut limpede unde a stat/sta iar Franta este buna la discursuri. Apele s-au decantat. S-a vazut cine sunt aliatii Rusiei, inclusiv in UK- extrema stanga a semnat un manifest in primele ore ale razboiului in care condamna „agresiunea NATO” asupra Rusiei si admiratorii lui Putin- Farage, Trump, fostul comanadant al marinei militare Germane, Victor Orban al Ungariei – astea-s numele care imi vin in minte acum.
      Nici NATO si nici UE nu s-au remarcat in apararea Ucrainei. Eforturile au fost ale tarilor independente.

  58. Cele de mai sus nu se constituie oare într-o junglă ideatică în care dai de bizarerii antropologice, harmatologice, soteorologice, deologice și multe alte… (i)logice ?!? :(

  59. Felicitări, Domnule Gabriel Liiceanu! Articolul este magistral! Tot ce ați afirmat este absolut adevărat! dacă ar fi s-o citez pe mama mea-fie-i țărâna ușoară- ” Mai pervers ca rusul, nu există!”

  60. Cunosc destui oameni simpli care sunt mai oameni decat unii cu scoala, care se lauda si cu multe carti citite. Unii sunt snobi si superiori, ei stiu ca au dreptate din start pentru ca au citit. Celalalt e prost, nu stie nimic. Citesc deci stiu. Sofisme, nu e ok sa gandesti asa. Si un analfabet poate fi inteligent. Inteligenta nu inseamna cunostinte, atentie. Sa avem proprietatea termenilor.

    Geniile, cei mai dotati nu au fost neaparat si cei mai cititi. Unii au impresia ca o sa ajunga milionari, intelectuali sau intelepti daca citesc. Total fals. Nu orice carte te imbogateste spiritual, exista destule carti proaste care nu iti fac decat rau. Cartile pot fi si ele periculoase. Parerea mea. Sa nu crezi tot ce citesti si nici tot ce vezi. Prin rationament deductiv si matematic ajungem la adevar. Nu senzorial, cu „se vede”. Asta cu „se vede” e o prostie in general si o auzi des. Rusii au atacat deci ei sunt rai. „Se vede”. Ceilalti sunt buni pentru ca nu au atacat pe nimeni si nu „se vede” ca ar fi rai. Nu zic ca Rusii nu sunt rai, atentie. Dar principiul ratiunii suficiente se aplica. Lumea nu intelege ca exista cauze sau ratiuni, NIMIC NU E INTAMPLATOR. Ar fi o contradictie logica sa nu fie asa. Si asta e filozofie serioasa, rationalism. Matematica.

    Sunt rationalist ca Descartes, ma indepartez de lume. Caut in mine… acolo este totul! Imi place sa gandesc mai mult, nu neaparat sa citesc. Citesc in alte limbi dar ma descurc si in romana. Poti gandi si cu mintea ta, nu e gresit… ma gandesc acum la Nebunia de a gandi cu mintea ta. Nu cred ca datorita cartilor sunt ceea ce sunt. Sunt de acord cu Plesu, cartea nu atarna greu asupa vietii. Educatie nu inseamna numai citit. Vrem educatie? Pai atunci avem nevoie de profesori, buni pedagogi. In primul rand. Noi nu vrem nimic, pentru ca nu facem mai nimic de fapt. La trancanit si la scris suntem buni. Sa facem ceva cu adevarat si fizic e mai greu…

  61. Sa incercam sa intelegm mai multe, nu sa punem etichete si sa emitem judecati de valoare.
    E greu, stiu. Asta inseamna sa fii intelectual. From Latin intellectualis „relating to the understanding, dsicernment.”

    Cand lumea va intelege ca e nevoie mai de multa minte, morala, intelepciune atunci poate se va schimba ceva. Unii nu au nevoie de mai multi bani, masini frumoase, mancarica, trancaneala, excursii si alte prostii. Si de aici nu rezulta ca sunt socialist. Poate nu sunt nici capitalist. Nu e capitalismul vinovat ca ei sunt prosti.

  62. Totul porneste de sus si de la conducatori. Nu cred ca se poate altfel. Dar noi ce facem? Noi nu reactionam, nu luam atittudine. Pe Ceausescu l-au suportat atata timp, l-au votat pe Iliescu. Pai ne meritam soarta. E ceva cu poporul asta…

  63. Popper argued that while science cannot be proven, it can be disproven, a practice that leads us closer to the truth. You can’t use science to prove science. And science cannot answer questions of meaning and value.

  64. Încărcând un pic norma , off-topic, lumea modernă are o înțelegere un pic mai aprofundată a răului. Subiectul a fost și este abordat în cărți actuale, The Lucifer Effect de exemplu, autor celebrul psiholog american Philip Zimbardo. Cel care a condus și comisia asupra torturilor de la Abu Grahib, autorul celebrului experiment de la Stanford unde studenți normali au devenit călăi autoritari în câteva zile Explică extrem de bine în cărțile sale , natura răului.
    Apoi sunt alții care explică răul din perspectiva psihosocială și morală .Jonathan Haidt- The Righteous Mind. Concluzia, ne alăturăm celor care gândesc ca și noi, uitând că moralitatea e diversificată.
    Pe mine mă fascinează la peste 20 de ani după ce am părăsit țara un lucru, moralitatea scăzută a oamenilor care iau deciziile colective . Ultimul caz al jurnalistei Emilia Șercan , operațiunea de kompromat care sugerează implicarea unor persoane importante din rândul celor care teoretic ar trebui să protejeze societatea de natura răului e relevantă pentru a ilustra modul de ascensiune , e o școală machiavelică a puterii , transmisă din generație în generație , unde actori etatici individuali acționează fără un pic de remușcare sau noțiune de etică, deontologie normală, dintr-o perspectivă absolut infioriătoare, utilizarea instituțională a răului prin intermediul interpușilor. Responsabilitatea individuală, moralitatea individuală par noțiuni neasumate ba chiar posibile vulnerabilități pentru liderii decizionali. E mai simplă compromiterea unui jurnalist, a unei femei , prin utilizarea unor metode demne de mentalitățile totalitariste… decât în a recunoaște adevărul sau a încerca a explica dacă percepțiile diferă.
    Dezgustător pentru că alternativa care se desenează e una destul de pesimistă, o implozie colectivă spcietală de care alții beneficiază.

  65. Răul nu există nici ca plan al lui Dumnezeu, nici ca formă de toleranță a Creatorului față de imperfecțiune. Răul se produce, dimpotrivă, numai în măsura în care dăm curs apetitului de replicare a creației, ceea ce presupune exercițiul de asumare a divinității, de dublare sau fie și de reprezentare a lui Dumnezeu. Este comuna bicisnicie de a-L cita, chipurile, pe Dumnezeu, de a-I pune mereu cuvinte în gură și de a-I atribui intenții de parcă ar fi o păpușă mânuită pe la spate. Mistica iudaică (și Nietzsche, dar într-un fel mai prozaic) recunoaște acest viol al Ființei ca fiind de fapt rădăcina răului primordial. Heidegger vorbește despre uitarea Ființei și obliterarea sensului acesteia, înțelegând de fapt același lucru. Omul nu se mulțumește cu cunoașterea, ci aspiră la cunoașter totală și la prinderea Adevărului prin des-prinderea lui de necunoscut, fără a realiza că această operațiune nu are cum se sfârși altfel decât prost.

    Nu știu dacă Putin merită analizat. El nu este cu nimic mai răsărit decât rusul de rând. Și nu ar trebui să uităm, în niciun caz, că încercarea de a introduce o antiteză între păcătoșenia rușilor și păcatele noastre, ale occidentalilor nu va duce niciunde. Morala e un lux pe care doar stomacul plin ni-l permite. Dacă noi ne considerăm mai buni, ori mai evoluați, greșim. Sigur, civilizarea noastră (întârziată, aș spune) ne-a făcut mai umani, dar fundamental nu ne-a schimbat cu nimic. Tot ce pretindem este ca și ei să ni se alăture, iar ei chiar nu înțeleg de ce ar face-o. Merită să le-o explicăm? Trebuie pur și simplu să le-o pretindem? Civilizarea s-a făcut întotdeauna cu arcanul. Barbaria a fost cucerită de oglinzi, podoabe și alte dulcegării menite să câștige gustul pentru bunăstare și libertate, dar întreținerea sentimentelor civilizatoare și aducerea rătăciților pe calea cea bună au necesitat întotdeauna o mână forte. Nu trebuie uitat că pedeapsa cu moartea a fost până de curând dragă multor democrații (și încă mai este, pe alocuri).

    Așadar, ce-i trebuie mămăligii rusești ca să explodeze? Sigur, nu de bombe și nici de focoase nucleare are nevoie… Nu înțeleg de ce a renunțat Occidentul la forța sa de persuasiune, la seducătoarea sa poveste de succes și de ce a început să adopte încet-încet rigiditatea asta insipidă de varză bruxelleză, scorțoșenia de care nimic nu se lipește. Bombardați Rusia cu mesaje de iubire, aruncați asupră-i bilețele roz și Putin va fi dezarmat. De ai săi. Pașnic. Inamicii nu oferă flori, ci bombe – după asta sunt recunoscuți ca neprieteni.

    Și ar mai ceva extrem de important. Să fim corecți și să recunoaștem. Nu ne prăpădim de dragul Ucrainei. Nimeni nu o face, dar cu toate astea toată lumea o proclamă. Ucraina nu e departe de Rusia, nici la propriu nici la figurat. Suferă de toate metehnele lor. Noi nu de dragul ucrainienilor îi ajutăm și nici măcar din milă și din respect pentru suferințele lor, pe care le admirăm dar nu le resimțim. Sprijinul uriaș (și sincer) pentru cauza lor este, de fapt, exclusiv expresia dragostei noastre pentru principiile la care am ajuns și care ne țin împreună. Îi ajutăm pentru ca lumea noastră să supraviețuiască. Dacă n-o spunem foarte clar, s-ar putea ca ei să se îmbete pe mai departe cu apă rece și să înțeleagă totul ca pe-o misiune divină ce le-a fost încredințată aproape fără voia lor.

    Cam asta e.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gabriel Liiceanu
Gabriel Liiceanu
Născut la 23 mai 1942, la Râmnicu-Vâlcea. Studii universitare la Bucureşti, Facultatea de Filozofie (1960-1965) şi Facultatea de Limbi Clasice (1968-1973). Doctorat în filozofie la Universitatea din Bucureşti (1976). Cercetător la Institutul de Filozofie (1965-1975) şi Institutul de Istorie a Artei (1975-1989). Bursier al Fundaţiei Humboldt (1982-1984). Director al Editurii Humanitas din 1990. Profesor la Facultatea de Filozofie a Universităţii Bucureşti din 1992. Chevalier de l'Ordre des Arts et des Lettres (Paris, Franţa, 1992). Commendatore dell'Ordine della Stella della Solidarieta italiana (Roma, Italia, 2005), Das Verdienstkreuz I. Klasse des Verdienstordens der Bundesrepublik Deutschland (2006), Ordinul național Steaua României în grad de Ofițer (2012).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

anunt

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Societatea română pentru Istoria Religiilor organizează la București, în perioada 20-25 septembrie 2026, Congresul mondial al disciplinei.

Tema generală a Congresului – Religions 360° – va reuni sute de savanți din șase continente, care vor prezenta cercetările actuale desfășurate în toate centrele semnificative ale discipline la nivel global – vezi mai multe

Carti noi

Despre alegere şi discreţia binelui

Despre alegere şi discreţia binelui

„Vorbim tot mai mult despre viață în termeni de optimizare și eficiență; nu ne mai atrage atenția decât ceea ce ni se pare convenabil. Aderența la un mesaj de credință, imaginat doar ca poliță de asigurare, va mai putea oare să ne sugereze marile întrebări ale ființei și să ne ferească de ratare? Ar mai putea perplexitățile credinciosului de la noi să intre în dialog cu mirările lumii, astfel încât să nu lase impresia negocierii sale cu fatalitatea? Mai putem aspira la luciditate sub influența unui mod contorsionat de a concepe tradiția?“ — MIHAI FRĂŢILĂ - vezi mai mult

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro