joi, iunie 20, 2024

Război

Acei spectatori ce se vor duce la spectacolul intitulat Război și pace și…, de foarte puțină vreme intrat în repertoriul Teatrului Tineretului din Piatra Neamț, sperând că vor vedea pe scenă o transplantare a celebrului roman al lui Lev Nikolaevici Tolstoi, roman scris între1865 și1869, vor avea suficiente motive de dezamăgire. Numai că nu dramatizarea, fie ea și cvasi-completa, a fost intenția semnatarului scenariului și regiei spectacolului, Clemens Bechtel.  Și nici ceilalți contributori la realizarea montării nu cred că și-au dorit acest lucru. Altminteri, nu tocmai la îndemână. Romanul e unul dens, stufos, cu un număr consistent de piste și dezvoltări secundare greu, dacă nu cumva chiar imposibil de rezumat cât de cât satisfăcător scenic. De altminteri, nici filmele prilejuite de el, inclusiv cel mai celebru, turnat între 1965 și 1967 de Serghei Bondarciuk, nu au fost unul tocmai fără cusur.

Scenariul dramatic scris și desăvârșit de Clemens Bechtel în timpul lucrului cu actorii face repetate referiri la carte. Însuși obiectul carte apare relativ frecvent în mâinile mai multor personaje, unele dintre ele citesc din el cu voce tare pasaje atent selecționate. Sunt bine conturate, plasate la antipozi personajele masculine importante, un rol privilegiat revenindu-le lui Pierre Bezuhov,  lui Andrei Bolkonski și lui Nikolai Rostov. Nu este uitat nici generalul Bolkonski. Dacă fermecătoarea Natașa Rostova e, din păcate,  mai puțin prezentă, nu același lucru se poate spune despre Lisa și Helena. Apare și duelul în cursul căruia Pierre aproape că își ucide rivalul, adică bărbatul cu care îl înșelase Helena. Sunt mai degrabă sugerate scenele de bal, eleganța à la française a aristocrației ruse. Sunt bine evocate bătălia de la Austerlitz ca și aceea de la Borodino, se amintește abandonarea intenționată, din ordinul țarului Alexandru, a Moscovei. Refuzul acestuia de a negocia cu Napoleon Un episod, după părerea mea cum nu se poate mai semnificativ pentru mentalitatea rusă ce s-ar cuveni să ne pună și azi pe gânduri.

Numai că dincolo de asta,  nu factologia, nu reținerea a cât mai multor episoade din roman au reprezentat principalele obiective ale lui Clemens Bechtel. Preocuparea lui fundamentală nu a fost nici reprezentarea ca atare, concretă a războiului. Deși cu ajutorul semnificativ al scenografei Vesna Hiltmann, cu cel venit din partea lui Alex Halka (semnatarul muzicii de scenă, al sound design-ului și al video-mapping-ului), ca și cu cel dat de Cristi Baciu (lighting design) se izbutește în bună măsură și asta. Sala este secționată de un planșeu înconjurat din două părți de public. Pe respectivul planșeu, se consumă povestea recunoașterii ca fiu a lui Pierre Bezuhov, tot acolo are loc mai sus amintita secvență a duelului. Pe respectivul planșeul învestit cu funcții de pod se duc și se întorc de la război protagoniștii. Câteva scaune aninate de stăngi, scaune ce coboară și se ridică înspre podul scenei și care uneori par că îi amenință de-a dreptul pe acei spectatori aflați în vecinătatea actorilor, cele câteva inserturi video bine valorate de lighting design și de sound design deopotrivă, pluralitatea perspectivelor (ceea ce vezi e  condiționat de locul din care se exercită privirea) sugerează convingător războiul. Războiul devenit o temă de meditație.

Întoarcerea pe toate fețele a însăși ideii de război, a consecințelor acestuia asupra mentalităților, a felului de a fi și de a gândi al oamenilor în timpul și după mari conflagrații reprezintă, de fapt, obiectul de interes major al spectacolului. Trebuie, cred, ramintit că războiul sau, mai corect spus, starea de război a însemnat una dintre principalele teme de meditație ale marii literaturi ruse. Asupra ei a reflectat Tolstoi în Război și pace, iar reflecțiile lui, așa cum apar ele în vorbele și atitudinile lui Pierre Bezuhov, ale lui Andrei Bolkonski, ale tatălui acestuia, metamorfozele, transformările, mutațiile impuse odată cu confruntarea cu Franța și Napoleon, modificările impuse de acesta în felul de a fi și a gândi al lui Pierre Bezuhov sunt riguros surprinse și transpuse în spectacol. Respectivele reflecții intră în confluență ori în contradicție cu cele din scrierile lui Dostoievski sau cu gândurile de mai târziu ale lui Vladimir Soloviov din Trei dialoguri despre război, progres și sfârșitul istoriei universale. Acestea din urmă însemnând  sursă de bază pentru copleșitorul film Malmkrog al lui Cristi Puiu. De care mi-am reamintit urmărind montarea de la Teatrul Tineretului.  

Readucerea în actualitate a acestor reflecții, mai ales în contextul atât de agitat al zilelor noastre (războiul din Ucraina, atacurile sângeroase ale Hamas asupra Israelului) mi se pare a fi un mare merit al spectacolului. Acesta se așază alături de alte spectacole pe aceeași temă. Precum Băieții de zinc de la Bulandra (regia: Yury Kordonsky), Cyrano de Bergerac de la Teatrul Regina Maria din Oradea (regizor: Horia Suru) sau 1978 de la Teatrul Maghiar de Stat din Timișoara (regia:Tomi Janežič).

Toate aceste idei capătă concretețe și izbutesc să dobândească un considerabil impact asupra conștiințelor celor aflați în sală grație efortului comun al întregii echipe de creație. Un loc de prim rang și de cinste revenindu-le actorilor. Este excelent în rolul Pierre Bezuhov Andrei Merchea Zapotoțki, impresionează felul în care el surprinde zbaterile și prăbușirile personajului. Nu știu dacă Paul Ovidiu Cosovanu chiar seamănă fizic cu Viaceslav Tihonov, interpretul lui Andrei Bolkonski din filmul lui Serghei Bondarciuk, însă sunt cum nu se poate mai sigur că rolul în cauză este cu totul altceva decât a făcut tânărul actor până acum pe scenă. Încă și mai important e că îl face bine. Mi-a plăcut evoluția lui Daniel Beșleagă în rolul tatălui lui Andrei. Un general care, deși aflat la sfârșitul vieții, rămâne pe mai departe rece,  dur, ferm, categoric. Încarnare convingătoare a militarismului ca și a orgoliului rus. Buni Emanuel Becheru, Florin Hrițcu și Dragoș Ionescu. Remarcabil efortul Corinei Grigoraș în rolul personajului-metaforă, bună Mălina Moraru, interpreta Lisei (tot Mălina Moraru o aduce pe scenă și pe Natașa Rostova pe care, repet, aș fi dorit-o mai prezentă în economia scenariului), exact ceea ce trebuiau să fie aparițiile Ecaterinei Hâțu, Mariei Hibovski și Cătălinei Eșanu.      

Teatrul Tineretului din Piatra Neamț

RĂZBOI ȘI PACE ȘI…

Scenariu de Clemens Bechtel după romanul lui Lev Nicolaevici Tolstoi

Traducerea romanului: Nicolae Iliescu

Traducerea scenariului: Lucian Branea

Un spectacol de Clemens Bechtel

Asistent regie: Corina Grigoraș

Scenografia: Vesna Hiltmann

Lighting design: Cristi Baciu

Muzica originală și video: Alex Halka

Cu: Emanuel Becheru, Daniel Beșleagă, Paul Ovidiu-Cosovanu, Corina Grigoraș, Cătălina Eșanu, Ecaterina Hâțu, Maria Hibovski, Florin Hrițcu, Dragoș Ionescu, Andrei Merchea-Zapotoțki, Mălina Moraru

Distribuie acest articol

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro