Peste cateva zile se va implini un deceniu de la inceputul evenimentelor care au declansat ceea ce numim astazi “Razboiul impotriva terorismului” (War on Terror). Formal vorbind, razboiul a fost declansat la aproape o luna (7 octombrie 2001) dupa actele teroriste care au avut loc la New York pe 11 septembrie 2001.
Ziarele sunt deja pline cu povesti mai mult sau mai putin interesante despre oameni care au stiut ca se va intampla si despre oameni care nu au stiut si trebuiau sa stie, despre conspiratii mondiale sau locale si multe alte povesti bazate pe mitologii care se infiripeaza intotdeauna dupa asemenea evenimente. Articolul de fata si cele doua care vor urma se ocupa de date probate cat se poate de academic si obiectiv. Toate sursele sunt publice si arhivate in diverse locuri. Bibliografia include si linkurile (unde au existat), dar este bazata si pe documente aparute in lucrari de specialitate, care nu se afla pe internet. In orice caz citatele si sursele sunt la dispozitia cititorilor pentru a completa cele mentionate in aceste articole.
Moto: “Acei care nu studiaza istoria ii vor repeta greselile. Acei care o studiaza vor gasi alte cai de a gresi”.(Amendament anonim la legea lui Murphy)
“Razboiul impotriva terorismului” a fost declansat la data de 7 octombrie 2001 si continua pana astazi in majoritatea teatrelor de actiune initiale si cele care s-au dezvoltat in acest deceniu. Desi razboiul din Irak nu a avut nimic comun cu terorismul la inceputurile lui, el face parte din acest conflict, in special avand in vedere ceea ce a urmat dupa demolarea regimului lui Saddam Husein. Daca Irakul nu a fost un element terorist la inceputul conflictului, el a devenit dupa caderea lui Saddam si este pana astazi.
Tactic, “Razboiul impotriva terorismului” poate fi impartit in etape si teatre de operatiuni care poarta nume codificate pe care le voi reda in original, fara a incerca o traducere (care ar iesi probabil jalnic).
Operatiunea Active Endeavour – inceputa la 4 octombrie 2001 si continuand pana astazi. Aceasta operatiune se ocupa cu inchiderea cailor de acces maritim si controlarea traficului maritim in lume, in special dintre Asia (Orientiul Mijlociu) si Africa spre Europa si Statele Unite. Punctul de forta al acestei operatiuni este Gibraltarul, intr-o masura sau alta si Bab-el-Mandeb, partial Dardanele si Sharm el-Sheikh. Pana la 31 decembrie 2010 au fost monitorizate 100 de mii de nave, abordate 100 si escortate aproape 500. [1]
Operatiunea Enduring Freedom (Afganistan / OEF-A) – inceputa pe 7 octombrie 2001, continua pana astazi. Succese – demolarea regimului taliban, instaurarea unui regim cvasi ales de afgani, construirea si antrenarea unei forte afgane, distrugerea masiva a structurilor al-Qaeda, inclusiv a unor lideri centrali si a liderului “suprem”. Insuccese – reinnoirea si intensificarea regionala a unor conflicte cu ramasitele talibane, de fapt o noua insurgenta talibana, deschiderea unui nou front in Nord-Estul Pakistanului. [2]
Operatiunea Enduring Freedom (Filipine / OEF-P) – inceputa la 15 inuarie 2002, continua pana astazi. Operatiunea era menita sa distruga cadrele locale ale teroristilor al-Qaeda si afiliatilor din organizatia islamist-terorista Abu Sayyaf. Operatiunea a avut un succes major, avand in vedere ca din 2009 nu s-au mai inregistrat nici un fel de actiuni teroriste in acest spatiu. Inainte de 2009 ultimul incident terorist a avut loc in 2007. [3]
Operatiunea Enduring Freedom (Cornul Africei – Somalia / CJTF-HOA) – La un an de la inceputul ostilitatilor in Afganistan, ramasitele teroriste din aceasta tara au inceput sa se regrupeze pe axa Yemen – Cornul Africii (Somalia – Eritreia). Toate statele mentionate sunt de fapte state fara o conducere centrala puternica, de fapt societati tribale, poate mai accentuate. Dupa 2009 exista o prezenta continua a unor forte occidentale (si australiene) in apele regiunii. Activitatile terestre sunt punctuale si nu prea mediatizate. Nu pare sa aiba un succes nici macar partial. [4]
Operatiunea Enduring Freedom (Pankisi Gorge) – Operatiunea a durat un an si jumatate si trebuia sa “inchida” posibilitatile de penetrare a trupelor islamiste aflate in Cecenia. Aceasta operatiune trebuia sa instruiasca si sa construiasca capabilitati militare superioare pentru fortele armate ale Georgiei. Operatiunea a inceput in 2002 si s-a terminat in 2004, dupa proteste repetate ale Rusiei. Rezultatul l-am vazut in 2008 (Razboiul Osetiei), cand rusii au ocupat cam jumatate din Georgia, retragandu-se dupa ce au aratat cine sunt stapanii regiunii. [5]
Operatiunea Enduring Freedom (Trans Sahara / OEF-TS) – Operatiunea a inceput la 6 februarie 2007 si trebuia sa curete regiunea de celule teroriste al-Qaeda. Operatiunea continua (si primeste si alte “obiective” – vezi conflictul libian) cam 500 de americani si inca 500 de localnici. Sunt raportate succese. [6]
Operatiunea Enduring Freedom (Kîrgîzstan) – Operatiune inceputa in 2001 si terminata in 2004. Operatiunea consta in construirea unor baze logistice pentru Statele Unite si aliatii NATO, inclusiv modernizarea aeroportului international de la Bishkek (capitala tarii). Baza de la Manas este inca operationala, conform informatiilor existente, desi a fost subiectul unor discutii aprinse cu Rusia si China. Conform unor informatii publicate de The Washington Times, China a incercat sa mituiasca oficialii kîrgîzi cu suma modica de trei miliarde de dolari pentru a desfiinta aceasta baza. Deoarece baza este inca functionala probabil ca americanii au gasit argumente mai convingatoare.
Razboiul din Irak, inclusiv toate etapele lui, este considerat de americani si de o parte dintre analistii militari ca parte integrala din numitul “Razboi împotriva terorismului”. Personal il consider o alta tarasenie, cel putin pana la momentul ocuparii Irakului de catre americani. Avand in vedere ca operatiunea de excludere aeriana (NFZ) numita Operatiunea “Desert Fox” a fost inceputa de Clinton in 1998, la fel ca pregatirea legala pentru invazia in Irak (Public Law 105 – 338 – Iraq Liberation Act of 1998). Lucru pe care multi l-au facut uitat pentru a-l atribui lui Bush (care la randul lui are suficiente greseli, dar nu pe asta!). Operatiunea “Iraqi Freedom” nu are nici o legatura cu razboiul american impotriva terorismului si in nici un caz nu este de considerat ca parte din acest razboi. Tot ceea ce s-a intamplat dupa rasturnarea lui Saddam poate fi sau poate nu fi considerat parte din acest razboi.
Costurile financiare ale “Razboiul impotriva terorismului”, conform datelor formale ale Congresului American, au fost pana la data respectivului raport, 29 martie 2011: Irak – 806 miliarde USD; Afganistan – 444 miliarde USD; alte operatiuni si cheltuieli pentru conolidarea securitatii – 29 de miliarde USD, alte 6 miliarde USD nu au fost alocate. [7] Cat au platit ceilalti aliati, inclusiv NATO, sunt numai prezumptii, fara cifre clare. Cred ca aproximativ inca 20-25% peste ceea ce au platit americanii. Despre costurile umane voi discuta in articolul urmator.
Referitor la doctrina geopolitica si militara americana si la transformarile care au avut loc referitor la aceasta doctrina dupa 2005, cand Generalul Powell a demisionat sau dupa 2009, cand Barak Obama a devenit Presedintele Statelor Unite, nu prea am ce sa va povestesc, in primul rand pentru ca Doctrina “Reset” a Presedintelui Obama nu-mi este prea clara. In orice caz aveti un link despre aceasta noua doctrina. Vechea Doctrina “American Century”, probabil modificata dupa Powell, a fost bazata pe principiile urmatoare:
1. Interventie numai daca interesul vital al SUA este amenintat;
2. Este necesara fezabilitatea si succesul obiectivelor interventiei;
3. Analizarea riscurilor si verificarea adevarata a acestora;
4. Toate mijloacele non-violente trebuie epuizate anterior;
5. Existenta unei strategii plauzibile de iesire din conflict inainte de declansarea lui;
6. Toate consecintele posibile trebuie luate in considerare;
7. Trebuie sa existe o sustinere a majoritatii poporului American;
8. Interventia trebuie sa fie conform normelor constitutionale Americane si legilor internationale;
Puteti citi mai multe despre asta intr-un articol publicat de mine pe Contributors sau aici). Pentru a incheia acest articol absolut tehnic (atat cat a fost posibil) va atrag atentia asupra unei analize publicate ieri de STRATFOR, care are trage concluzii acceptate de mine foarte partial (puteti citi analiza, aici). Un lucru il pot insa accepta 100% – Now it is time to resume history.
Bibliografie, note si citate:
[[1] Operation Active Endeavour
[2] Christopher N. Koontz, ed (2008). Enduring Voices: Oral Histories of the U.S. Army Experience in Afghanistan.
United States Army Center of Military History (USACMH)
[3] Operation Enduring Freedom – Philippines [OEF-PI]
[4] BBC: US denies Somali terror landing
DoD Establishing U.S. Africa Command
NYT: In Somali Civil War, Both Sides Embrace Pirates
[5] DOD Georgia „Train And Equip” Program Begins
Patterns of Global Terrorism – 2003
[6] Pan Sahel Initiative (PSI)
[7] Congressional Research Service: The Cost of Iraq, Afghanistan, and
Other Global War on Terror Operations Since 9/11
a existat o alta doctrina – neoconservatorismul – pe care Bush a adoptat-o bucuros, si care contrazice cam toate „principiile” pe care le-ati enumerat…
cred ca titlul e prea pompos si nu are legatura cu ce ati rezumat in articol – actiunile militare ale SUA post 11 septembrie.
ha, ha :)
Dumneavoastra chiar credeti in povestile cu Bush a fost „neo-conservator.” Nici macar nu cred ca a auzit de Leo Strauss si daca ar fi auzit l-ar fi pus pe Colin Powell la externe? Am impresia ca ati citit prea multa publicistica tabloidizata, sau cine stie poate nu ati inteles ce ati citit. :)
nu e vorba numai de Bush, evident. „numai Bush” nici nu ar fi fost presedinte…
hai sa luam „principiile” pe care le enumerati si sa vedem cate dintre ele sunt complet anulate de fapte:
1. Interventie numai daca interesul vital al SUA este amenintat;
– chestia asta a fost argumentata poporului american tocmai prin doctrina neoconservatoare.
2. Este necesara fezabilitatea si succesul obiectivelor interventiei;
s-a vazut care a fost succesul
3. Analizarea riscurilor si verificarea adevarata a acestora;
– complet redundant. orice parte se implica intr-un razboi isi analizeaza riscurile, unii mai bine, altii mai prost. Din ce se vede in Irak (care, orice-ati spune, este ulterior momentului septembrie 2001, si a fost „supported” de americani in baza discursului „war on terror”), Afghanistan, au existat o groaza de erori de planificare.
4. Toate mijloacele non-violente trebuie epuizate anterior;
– o ineptie totala daca stam sa comparam cu ce s-a intamplat in realitate
5. Existenta unei strategii plauzibile de iesire din conflict inainte de declansarea lui;
6. Toate consecintele posibile trebuie luate in considerare;
– such as… prelungirea razboaielor un deceniu?
7. Trebuie sa existe o sustinere a majoritatii poporului American;
– asta da. si s-a reusit prin discursuri de tipul „hai sa-i democratizam pe aia” (vezi Irak) si „anihilarea adversarilor POTENTIALI”
8. Interventia trebuie sa fie conform normelor constitutionale Americane si legilor internationale;
– la cate legi au fost schimbate ulterior „war on terror”… – vezi tot Patriot Act etc.
nu poti vorbi de War on terror fara sa vorbesti de neo-conservatori. pentru ca intotdeauna cheia este convingerea poporului. ma lasa rece sa cunosc convingerile personale ale lui Bush, intr-un razboi de asemenea anvergura e vorba de intentii si interese, nu de convingeri.
btw, cam barbar argumentul cu „nu intelegeti ce cititi”, „presa tabloidizata”…
eu inteleg ca-i plina Romania de analisti de politica internationala, doar Stiintele Politice sunt facultati la mare cautare. DAR daca iti arogi, mai mult sau mai putin intemeiat, pretentii academice, atunci e cazul sa pastrezi un ton academic. in cazul articolului dvs, titlul suna complet exagerat si nerealist in raport cu continutul.
iar daca nu va place cuvantul „neoconservatorism”, atunci de ce nu ati enuntat cate ceva din „doctrina Bush”?
„Make no distinction between terrorists and the nations that harbor them–and hold both to account.”
„Take the fight to the enemy overseas before they can attack us again here at home.”
„Confront threats before they fully materialize.”
„Advance liberty and hope as an alternative to the enemy’s ideology of repression and fear.”
stimate domn,
Nu am nici o posibilitate sa intretin un dialog cu domnia voastra atata timp cat vorbiti in sloganuri si nu cititi linkurile „din dotare”. Daca doriti o dezbatere serioasa va dau posibilitatea sa o facem dupa cele trei articole pe care le voi posta in aceasta serie. Deocamdata va propun sa cititi fara „pasiune” despre „doctrina Bush” asa cum apare in articolul scris de Charles Kesler de la Claremont Institute.
http://www.claremont.org/publications/crb/article_print.asp?articleid=1218
Claremont Institute (Publius and Lincoln Fellowships) este un institut serios si destul de departe de ceea ce numiti dumneavoastra „neo-conservatori”. Nu ca ar fi ceva rau in neo-conservatorism.
Bine venita seria de articole pe acest subiect (War on terror) – este doar aniversarea unei decade.
Cred ca prin implicatiile strategice (hartia de prins muste) operatiunile din Irak de DUPA infrangerea lui Saddam fac parte din ‘war on terror’ – au produs efecte.
P.S. Au aparut deja trolli … don’t feed them, pls.
Salut CFG :)
Fara grija, vorbesc si ei vorbe. Fiecare cu neuronii din dotare :)
Imi pare rau de moderarea permisiva :(
Excelent! :)
Interesanta provocare, astept celelalte doua articole, mai ales cele legate de costuri. Sunt sigur ca nu va veti rezuma la costurile monetare ci si la implicatiile socio-economice si costuri pe termen lung. Va propun, desi sigur stiti deja, editorialul lui Stiglitz pe aceeasi tema http://www.project-syndicate.org/commentary/stiglitz142/English
O remarca interesanta care poate trece neobservata este costul in subminarea „soft power-ului” american in regiune si in lume. Joseph Nye, jr detaliza in cartea sa Soft Power. The Means to Succes in World Politics. (2004) exact aceste costuri. Desi articolul lui Stiglitz spune ca acestea „ar fi putut fi evitate” – si poate ca are dreptate – pentru mine ar fi interesant sa citesc ceva de genul „incotro mergem de acum incolo?”
o zi frumoasa
Va salut dle Balasescu,
Da, o voi face. Deocamdata va propun sa cititi cateva articole care „acopera” cateva dintre cele mentionate de domnia voastra. Toate sunt concentrate sub titilatura „Lumea in care traim (Ro.)” Sunt traduceri ale unor articole scrise de mine in limba engleza.
Linkul central:
http://politeianet.wordpress.com/main-index-index-principal/lumea-in-care-traim-ro/
Altele de interes sub acelasi capitol.
http://politeianet.wordpress.com/2010/12/03/lumea-in-care-traim-o-europa-post-americana-premise/
http://politeianet.wordpress.com/2010/12/03/lumea-in-care-traim-o-europa-post-americana-perceptii-si-strategii/
„Avand in vedere ca operatiunea de excludere aeriana (NFZ) numita Operatiunea “Desert Fox” a fost inceputa de Clinton in 1998, la fel ca pregatirea legala pentru invazia in Irak (Public Law 105 – 338 – Iraq Liberation Act of 1998). ”
Ar fi de adaugat aici faptul ca aceasta operatiune a fost conceputa ca raspuns al blocarii activitatii inspectorilor ONU de catre Irak , inspectori care se aflau acolo in urma armistitiului care a fost semnat la terminarea primului razboi din golf . Fara acel armistitiu Irak-ul ar fi fost ocupat inca din 1991
Domnule Theophile, Va citesc aproape toate aparitiile dvs. pe acest site. Va admir cunostintele si inteligenta. Vad, acum, ca aveti si un blog, la care m-a dus linkul indicat mai sus.
Ati putea sa-mi dati un cat de mic indiciu din care sa inteleg cine sunteti, de fapt?
Salut,
Va multumesc pentru apreciere. Nu sunt o persoana publica si nici macar nu sunt jurnalist, deci numele meu nu v-ar spune absolut nimic. Sper ca veti citi in continuare contributors si daca timpul va permite si celelalte bloguri in care scriu. Numai bine! :)
Descrierea Contributors este tot timpul prezenta :)
„Teophyle este autorul blogului Politeía (http://theophylepoliteia.wordpress.com).”
`They who can give up essential liberty to obtain a little temporary safety, deserve neither liberty nor safety.` – Benjamin Franklin
Razboiul conbtra terorismului a fost pierdut de mult, si cu cat se lungeste cu atat pierdem toti mai mult.
Intre libertate+amenintare terorista sau „1984” fara amenintare terorista dumneavoastra ce ati alege?