Înainte de Primul Război Mondial, Argentina a fost una dintre cele mai bogate țări din lume, cu un venit mediu pe cap de locuitor apropiat de cel al SUA. În ultima jumătate de secol, țara a fost subminată de inflație, recesiune și ineficacitatea instituțiilor statului. Cauza este politica economică dusă de guvernele argentiniene din perioada postbelică.
Argentina are imense suprafețe de teren agricol fertil, multe și importante resurse naturale și o populație numeroasă și bine educată. Cu o economie agrară tradițională, Argentina a exportat până în anii 1950 în principal produse agricole. În 1946, a fost ales președinte „eroul clasei muncitoare” Juan Domingo Perón, care a făcut mari concesii sindicatelor. În perioada următoare, peroniștii, sprijiniți de sindicate, au dus o politică de înlocuire a importurilor de bunuri industriale cu produse autohtone, cheltuieli publice mari, impozite ridicate și protecționism. Încercând să industrializeze țara, ei au înăbușit concurența, ceea ce a împiedicat creșterea productivității, în timp ce cheltuielile publice tot mai mari au provocat inflație la cote înalte.
Această politică economică a rămas în mare parte neschimbată până în 2023, cu excepția unor perioade de liberalizare treptată și parțială sub președinții C. Menem (1989-1999) și M. Macri (2015-2019). Ca urmare, începând cu anii 1960, datoria publică – internă și externă – a crescut, impozitele și taxele s-au majorat, inflația s-a amplificat, moneda națională (peso) s-a depreciat, barierele tarifare s-au mărit și controlul asupra mișcărilor de capital s-a întărit. Toate acestea au avut un puternic impact negativ asupra dezvoltării și prosperității țării. Sarcina suportată de o parte tot mai mare din populație a devenit atât de grea, încât majoritatea a votat în 2023 în favoarea candidatului Javier Milei, care, în timpul campaniei electorale, a militat pentru un program de reforme radical.
Milei este un economist din școala austriacă. Inspirat de F. Hayek, L. Mises, M. Rothbard și W. Eucken, el este adept al economiei de piață: mai puțin stat și mai multă piață. A predat la facultate, a scris numeroase cărți și articole pe această temă și a elaborat un amplu program de reforme orientat spre promovarea libertății individuale, stabilității prețurilor și responsabilității antreprenoriale. Personalitate flamboiantă, el agită simbolic o drujbă, ca și cum ar tăia fără milă birocrația.
Elementul central al politicii de stabilizare a lui Milei este revenirea la echilibrul financiar. După preluarea mandatului, în decembrie 2023, el a anunțat o „terapie de șoc”, adică reforme rapide și cuprinzătoare în loc de o abordare graduală. În concepția sa, ajustarea fiscală prin creșterea impozitelor și taxelor nu este echivalentă cu cea prin reducerea cheltuielilor. Ca urmare, reforma sa fiscală a urmărit mai degrabă să scadă impozitele și taxele decât să le mărească, ceea ce a implicat reducerea puternică a cheltuielilor publice: numărul ministerelor a fost redus la jumătate, iar 40.000 de posturi din aparatul de stat au fost desființate. Subvențiile pentru energie și transport, precum și fondurile pentru lucrări publice au fost eliminate, iar transferurile bugetare către organele locale au fost înghețate. Alocațiile sociale au fost, în general, menținute, însă gestionarea programelor sociale prin intermediari (întreprinderi sociale, organizații nonprofit, asociații etc.) a fost abolită.
Rezultatul a fost că, după ce a avut un deficit bugetar de aproape 9% din PIB în 2020, Argentina a înregistrat în 2024 un excedent de 1,6 miliarde dolari. Această sumă echivalează cu un excedent primar (diferența dintre venituri și cheltuieli, mai puțin plățile pentru sarcina datoriei publice: rate scadente plus dobânzi) de cca. 3% din PIB.
În ultimul deceniu și jumătate, deficitul bugetar a fost principala sursă de inflație. Masa monetară a crescut tot timpul ca urmare a creșterii volumului creditelor acordate de băncile comerciale statului. Reducerea cheltuielilor publice a dus la scăderea ratei inflației de la 290% în aprilie 2024 la 84,5% în ianuarie 2025.
Credibilitatea monedei naționale depinde în mare măsură de structura bilanțului băncii centrale, care, în Argentina, a contribuit în mod semnificativ la finanțarea cheltuielilor publice atât direct, prin achiziționarea de titluri de stat, cât și indirect, prin cumpărarea titlurilor de credit public de la băncile comerciale. În decembrie 2023, când Milei a preluat funcția, Banco Central de la República Argentina (BCRA) deținea obligațiuni de stat (în pesos și dolari) în valoare de peste 110 miliarde dolari americani și avea datorii mari sub formă de obligațiuni cu dobândă de până la 133%, pe care le-a emis în nume propriu pentru absorbirea surplusului de lichiditate de pe piață. Pe de altă parte, BCRA avea rezerve de mijloace de plată internaționale foarte mici. Această situație bilanțieră a implicat cheltuieli mari cu plata ratelor scadente și dobânzilor aferente datoriei publice, ceea ce a provocat imense pierderi băncii centrale, care s-au adăugat la deficitului bugetar al guvernului.
După un an, volumul obligațiunilor de stat aflate în portofoliul băncii centrale a scăzut la 68 miliarde dolari, iar volumul obligațiunilor proprii ale BCRA s-a redus sub 10 miliarde dolari. Datoria publică mascată a fost scoasă la lumină și convertită în obligațiuni de stat ordinare. Credibilitatea băncii centrale a crescut sensibil, baza monetară (cantitatea de monedă creată de banca centrală) s-a redus, iar peso s-a stabilizat.
Un alt element important al programului de reforme al lui Milei este dereglementarea piețelor interne și externe: de bunuri și servicii, de forță de muncă și de capital. Liberalizarea pieței bunurilor și serviciilor a stimulat concurența dintre întreprinderi, cu tot ceea ce implică aceasta: stimularea inovațiilor și a introducerii unor noi tehnologii, creșterea productivității și a eficienței, încetinirea creșterii prețurilor etc. Piața forței de muncă mai puțin încorsetată de reglementări a redus costurile cu mâna de lucru suportate de întreprinderi și de stat. Sistemul bancar, eliberat de obligația de a menține un volum mare de rezerve lichide în cont la banca centrală și mai puțin încorsetat de reglementări cu privire la rata dobânzii, a început să remunereze depozitele clienților cu dobânzi reale pozitive, ajustate în funcție de inflație, ceea ce constituie o condiție prealabilă pentru alocarea eficientă a capitalului. Ca urmare a aplicării așa-numitei „Ley Bases” (după titlul unei cărți publicate în 1852 de către prozatorul, juristul și omul politic argentinian, J. B. Alberdi: Bases y puntos de partida para la organización política de la República Argentina) și la propunerea ministerului dereglementării, au fost abolite și modificate peste 350 de reglementări. Controlul prețurilor și al chiriilor a fost suprimat, ceea ce a avut efecte remarcabile: în Buenos Aires, după o creștere inițială, chiriile au scăzut până la nivelul din 2002 ca urmare a vânzării a peste 200.000 de apartamente neocupate. Întreprinderile publice, cum ar fi, de exemplu, Aerolineas Argentinas și Energía Argentina Sociedad Anónima (ENARSA), au fost privatizate integral sau parțial, dreptul muncii a fost flexibilizat, iar dreptul la grevă a fost revizuit. Sectorul bancar a început, de asemenea, să fie schimbat: banca de stat Banco Nación a fost transformată în societate pe acțiuni și este în curs de privatizare. Lupta împotriva inflației a permis, pentru prima dată după ani și ani de zile, practicarea unor rate reale ale dobânzii corectate cu rata inflației.
Guvernul a redus tarifele vamale aplicate importurilor, a eliminat controlul exporturilor și al mișcărilor de capital transfrontaliere și a uniformizat cursul de schimb. Peso a fost puternic depreciat în decembrie 2023, iar apoi a fost supus unui regim de curs de schimb flotant (crawling peg), cu o marjă de variație de 2%, iar apoi de 1% (februarie 2025). Acest regim valutar și scăderea inflației au determinat aprecierea reală a peso, în pofida deprecierii sale nominale. Piața neagră s-a diminuat, iar schimburile externe au devenit mai facile.
Comerțul exterior a crescut substanțial: exportul s-a mărit în principal ca urmare a reducerii taxelor vamale la exporturile de produse agricole și materii prime. Deficitul balanței comerciale s-a redus. Printr-o lege a investițiilor, Argentina a creat un cadru clar pentru investițiile străine mai mari de 200 milioane de dolari americani, garantându-le un regim fiscal stabil timp de 30 de ani.
La început, unele voci critice au condamnat creșterea ratei sărăciei ca urmare a terapiei de șoc. Însă, în curând a apărut ceea ce în literatura economică se numește „efectul curbei J”: după o perioadă de scădere a PIB de -2,5% în 2023 și de -1,7% în 2024, FMI prevede o creștere economică de +5,5 % în 2025. În consecință, rata sărăciei s-a redus la un nivel inferior celui existent înainte de intrarea în funcție a lui Milei.
Reformele președintelui argentinian arată că principiile economiei de piață pot produce creștere economică sustenabilă chiar și într-un mediu social și politic anchilozat. Efectele indubitabile au fost reechilibrarea bugetului statului, atenuarea inflației, creșterea investițiilor și relansarea creșterii economice. Succesul este încă fragil, însă generează dezbateri cu privire la performanțele economiei de piață și în alte țări, care observă cu atenție modelul argentinian.
La început, ideile reformiste radicale ale lui J. Milei s-au confruntat cu o puternică opoziție internă și acerbe critici externe. Semnele de succes – buget de stat echilibrat, o inflație în scădere și, între timp, o rată a sărăciei mai mică – au contribuit însă la creșterea interesului lumii pentru o agendă reformistă radicală. În pofida unor măsuri dureroase, Milei continuă să fie sprijinit de majoritatea populației. El afirmă că a făcut într-un an de opt ori mai multe reforme decât președintele C. Menem în zece ani și că, spre deosebire de președintele M. Macri, a reușit să echilibreze bugetul și să stopeze inflația. Reformele sale pot fi considerate și ca o încercare de restructurare a economiei în direcția valorificării principalului avantaj comparativ al Argentinei, care este dat de agricultură și de sectorul extractiv.
La Forumul Economic Mondial de la Davos din 2024, Milei a avut o pledoarie pasionantă pentru economia de piață și a avertizat împotriva pericolelor colectivismului. El a subliniat că prosperitatea lumii occidentale se bazează pe libertate și pe individualism, dar că ideile colectiviste și socialiste sunt preluate din ce în ce mai mult în discursul politic din democrațiile occidentale. În țările industrializate cu guverne de stânga, datoria publică a crescut brusc, ceea ce a dus la majorarea impozitelor și taxelor pentru susținerea sarcinii datoriei publice. Suprareglementarea și creșterea semnificativă a numărului angajaților statului au contribuit la consolidarea puterii partidelor conservatoare, însă efectele negative ale recesiunii și ale redistribuirii veniturilor, asociate cu expansiunea monetară și fiscală, au determinat amplificarea polarizării politice.
În trecut, reformele radicale, precum cea din Germania de Vest din anii 1948-1949 și cea din Marea Britanie din timpul guvernului condus de M. Thatcher, au avut succes și au dus la relansarea creșterii economice în țările respective. În prezent, președintele american D. Trump a inițiat reduceri substanțiale ale cheltuielilor publice și un amplu proces de dereglementare, ceea ce ar putea, printre altele, să preseze UE să realizeze reformele preconizate în rapoartele elaborate de către foștii prim-miniștri italieni, M. Draghi și E. Letta, transpuse apoi în documentul oficial adoptat în ianuarie 2025 de Comisia Europeană: Competitiveness compass. În România, guvernul actual a lansat un amplu program de corecție fiscală, de natură să ducă la creșterea veniturilor statului și reducerea cheltuielilor publice. Aceste măsuri, completate cu reforma aparatului de stat, creșterea transparenței și reducerea risipei, ar trebui să reducă deficitul bugetar sub pragul de 3% din PIB în 2031, de la un nivel de peste 8% în 2024.
Prin prisma acestor provocări cu care se confruntă în prezent unele state, Argentina sub președinția lui J. Milei apare ca un model demn de urmat, deși liberalizarea mișcărilor de capital internaționale în care este înserată această țară nu s-a încheiat, iar liberalizarea pieței financiare interne pare că stagnează.
Articol preluat cu acordul conducerii saptamânalului timisorean TIM 7
”În consecință, rata sărăciei s-a redus la un nivel inferior celui existent înainte de intrarea în funcție a lui Milei.”
Asta e partea pe care socialiștii și sindicatele nu vor s-o înțeleagă: rata sărăciei se reduce, în condiții de liberalizare economică. Liberalizarea afectează negativ câteva sute de mii de bugetari care taie frunză la câini în timpul programului, dar milioane de oameni direct productivi (de 5 sau 10 ori mai mulți) ies din sărăcie, în urma liberalizării.
Eu zic ca nu e asa simplu! Ca exemplu , hai sa judecam neo liberalismul scolii de la Chicago si criza din 2007 2008! Piata libera si un stat atent..da! Dar liberalizarea nu e un panaceu. In plus, sunt de parere ca in Romania , orice varianta am alege, introducem factorul om in ecuatie si ne da cu virgula! Asta e!
”in Romania , orice varianta am alege, introducem factorul om in ecuatie si ne da cu virgula! ”
Așa credea și Ceaușescu. Până când Iliescu a demonstrat că oamenii pot primi pașapoarte pe care să le țină acasă, nu la Miliție, că pot exista firme private etc. etc.
Cât privește criza din 2008, în Polonia n-a fost niciun fel de criză, iar în România a fost în 2010, după ce guvernul Tăriceanu angajase sute de mii de bugetari în anii anteriori. Ce treabă are școala de la Chicago cu Tăriceanu și cu Polonia? Era România administrată de școala de la Chicago?
criza financiara din 2007-2010 a a avut efecte economice cu mult peste cele produse de pandemia Covid 19,
la apogeul crizei se faceau comparatii cu criza din 1929-1933,
este posibil ca unele persoane sa nu fi auzit de criza din 2007-2010, si nu au vazut efecte,
criza din 2007-2010 a avut efect si in Polonia (si in mai toate economile occidentale), si chiar la noi – chiar daca la noi , a existat un defazaj de timp,
a insemmat scumpirea creditului,
companiile industriale care lucrau preponderent pe credit (industria auto, etc) au fost cele mai lovite,
statul american a salvat de la faliment banci si mari companii auto,
liberalismul salbatic duce la haos, anarhie,
tot astfel, controlul exagerat este sinomim cu dictatura,
criza din 2007 -2010 este despre cum poti sa faci faliment desi tu stai bine in bilant, dar activele tale sunt de fapt hartie igienica si visuri – visuri fara legatura cu realitatea, comertul cu produse financiare derivate, etc.
https://en.wikipedia.org/wiki/Subprime_mortgage_crisis
este de preferat ca autoritatile publice cu rol de control si supraveghere sa fie in balans, una fata de cealalta pt a preveni abuzurile,
apoi cresterea argetiniana de 5,5 % după nu stiu cate decenii de recesiune este fix pix,
prea putin si nicidecum miraculos,
miraculos ar fi fost o crestere a PIB de peste 10 % – 20 %,
omu sfinteste locu,
sau il poate distruge
”liberalismul salbatic duce la haos, anarhie,”
Da. De asta căile ferate din România sunt ale statului de 150 de ani și au ajuns în halul în care au ajuns, de teama ”liberalismului sălbatic”. În 1921, CFR a mai moștenit și câteva mii de kilometri de căi ferate de la Imperiul Austro-Ungar. La vremea lor, fuseseră construite de companii private, dar CFR-ul statului le-a făcut praf și pe acelea.
România e plină și azi de ceaușiști pentru care Texas e ”anarhie” și Montana e ”anarhie”. De asta ai taxele pentru apa ”consumată” de hidrocentrale la nivelul la care le ai, de teama ”anarhiei”? De asta a ajuns România o țară de securiști, de teama ”anarhiei”?
nu liberalismul e vinovat de credite neperformate atunci cand economia e indopata cu bani ieftini
Liberalismul fără limite poate fi vinovat, prin inventarea de soluții imorale și ilegale de îmbogățire, peste noapte
Dezvoltarea unei afaceri durabile presupune efort și știință
Să știi să conduci afacerea și să știi să vinzi, lucruri distincte
Lucrul cu marje reduse de profit, care să permită continuarea afacerii pe perioade lungi de timp
În capitalismul sălbatic, intrat în vigoare la noi în 2011, este posibila și legală o penalitate/dobândă care în scurt timp să depășească valoarea obligației principale(a datoriei)
Nimeni nu știe câte falimente au adus noile reglementări și nu se dorește a se ști
Nu întâmplător avem atâția îmbogățiți peste noapte și așa cum avem îmbogățiți peste noapte avem și cealaltă fațetă: falimente peste noapte și mai recent plângeri penale făcute de ANAF
Iar cei mai mulți faliți ajung pe drumuri
Falimentu și închiderea celei mai mari părți a fabricilor și uzinelor patriei a fost principala cauză a exodului populației românești – exod la un nivel superior Siriei, Irakului și Ucrainei, țări în care s-au desfășurat sau se desfășoară războaie militare
Și falimentele de la noi nu au vinovați sau pedepsele/sancțiunile în loc să stopeze comportamentul abuziv/deviant, de fapt, încurajează un astfel de comportament
Este și ajutoru dat de autoritatea judecătorească și parchetu jeneral: cu aplauze puternice furtunoase și măriri de salarii, precum și sporuri inventate peste noapte
Sigur ca avem și opinia superficială a șefei ceseme care spune ca daca judecatorii nu au voie sa aiba firme suferă nu stiu ce pierderi incomensurabile; cu toate astea, in ultimi ani nu am auzit ca judecători sau procurori pensionați după 47 de ani să descopere și să conducă afaceri de succes
Așa ca povestea cu pierderea judecătorilor ca n-au firme îi o minciună cu picioare scurte
Tot așa cum cazurile în care foști judecători sunt avocați de prestigiu sunt foarte, foarte rare
Între a fi un bun judecător/procuror și a știi să conduci o firmă este o distanță foarte mare
Țara s-a construit pe altruism
Pe multe jertfe individuale și colective
Mai ferice să dai decât să primești, pt ca dăruind vei dobândi: Nicolae Steinhardt
Să fi mare nu-i mirare
Să fi om îi lucru mare
O inteleg dar ii doare in f..d. iar actualul guvern nu are de gand sa-i irite, nu uitati cine voteaza PSD/PNL in mare masura – bugetarii. Nicio speranta.
Și guvernul Bolojan vrea cam aceleași tipuri de reforme ca în Argentina, dar are o opoziție teribilă din partea PSD, a Instituțiilor de Stat, a Sindicatelor, etc. Pe societatea românească păstorită de PSD, BOR și AUR guvernul Bolojan nu se poate baza. Vreau să spun că șansele guvernului Bolojan sunt mai mici ca cele ale guvernului din Argentina.
Nu, guvernul Bolojan a considerat ca prima masura pe care trebuie s-o ia e cresterea taxelor si impozitelor, un semn clar de incompetenta.
De altfel nu e deloc surprinzator, romanii cu memoria scurta par sa fi uitat deja ca pnl a fost partenerul psd in populismele care au dus la deficitele uriase.
@ Lucifer: subscriu. Absolut toata lumea din Romania stie ce e de facut. Romania e o sita cu sute de mii, daca nu chiar milioane de gauri mai mici sau mai mari de unde se sifoneaza bani. Si nu bani care genereaza plus valoare. Si toata lumea stie care sunt gaurile alea: de la companiile de stat (Tarom, CFR, Romsilva, etc), la bugetarii care freaca menta, la primariile supradimensionate, la pensii speciale… Chiar si aia care profita stiu ca profita. Dar nimeni nu are curajul sa taie. Iar daca ai curaj intrebarea e daca nu te da jos societatea mai intai jos.
Domnule, în România din perioada capitalismului sălbatic, toți care au vrut și au putut să fure, au furat. Marea nemulțumire a poporului este că unii au furat mai mult și alții mai puțin. Cei care au furat mai puțin au devenit adevărați revoluționari ai moralei. Vorba lui Iisus Hristos ” cine nu este păcătos să ridice primul piatra”. Și acolo la evrei nimeni nu a îndrăznit să ridice primul piatra(…). Noi, fiind poporul lui Dracula, foarte credincios și moral(…), ca niște bieti găinari ridicăm piatra contra marilor tâlhari, că de ce să fure mai mult ca noi….
Glumesti? Guvernul Bolojan vrea aceleasi reforme!? Daca vroia asemenea reforme trebuia se le anunte, pana acum singura „reforma” este cresterea TVA si dati afara 3 ospatari de la guvern…
De ce ne mințim singuri?
Guvernul Bolovan a făcut exact pe dos, a mărit tva, accize, taxe și impozite! Sunt fapte, nu bla bla nla…
Imi place la nebunie discutia despre concedierile facute de Milei. A dat afara 50.000 de bugetari din totalul de 3.300.000. Adica vreo 1,5%. Daca dam afara si noi 1,5%, adica 18.000 de oameni din aparatul de stat, o sa ne imbogatim de o sa dam pe-afara.
Pai vreo 60.000 o sa iasa la pensie anul asta, nu trebuie sa mai dai nimic afara, o sa reducem aparatul bugetar cu 4,5% numai din pensionare. Suntem deja de 3 ori mai tari decat Milei.
Liberalismul argentinian a cam insemnat scaparea boilor in lucerna. Au distrus si lucerna, si boii. Cam ca reformele de la noi, in anii ’90. Dar cand spuneai ca gresesc, erai blocat la mantinela (fara sanctionarea faultului), pentur ca ai fi nostalgic, ceausist sau nationalist. Acum se pare ca i-a lovit blestemul Trabantului galben, daca nu au vrut sa tina cont de avertizari.
Nu stiu ce regim politic are Argentina, dar, dupa cum spuneti, miroase a regim prezidential. La noi…
In plus, Presedintele si/sau Premierul nostru nu au nici o pirghie de presiune impotriva celor care se opun la reforme. Si avem o „mostruoasa coalitie” alcatuita din magistrati si bugetari, lideri de sindicate si partide de opozitie. (Uneori chiar la guvernare-?!!!-) Plus idiotii utili ai Moscovei, care se agita la ordin. Noi nu suntem peste ocean, suntem in coasta lor. Si avem tara full de agenti secreti platiti in ruble,
Dar prezentarea este excelenta, multumiri!
Gradul de intelegere al romanilor este cu mult mai mic decat al argentinienilor. La noi, recent, o magistrata a spus ca pensia de 11.000 lei nu este de ajuns, la fel gandesc si procurorii. Dar omul simplu, care a muncit 35- 40 de ani, cu o pensie de 2550 cum se descurca!!! La noi, lipsa de empatie, cinismul si rautatea, lacomia, nesimtirea fac parte din ADN national.
Pentru un magistrat, pensia de 11.000 lei (cam 2.000E) e mica!
Problema nu e ca trebuie sa micsoram pensiile lor.
Trebuie sa marim pensiile „normale”.
Si, daca nu ma insel, „specialii” nu sunt doar magistratii. Ia mai vedeti cine se ascunde dupa magistrati, si nu merita aceiasi bani! DAr nimeni nu zice nimic de ei.
Reforma trebuia inceputa si dusa in principal pe restructurarea gaurilor negre din economie, reprezentate de firmele de stat parazite. Si marirea bazei de impozitare fara a afecta cetatenii (Legea prostitutiei si taxarea forfetara a lucratoarelor si HORECA, marirea taxelor si redeventelor pentru exploatarea bogatiilor naturale la nivel european… numai 2 exemple). In plus, ANAF trebuie obligat sa recupereze datoriile firmelor ce nu-si platesc angaralele la stat. Eventual si alte legi adoptate, in acesat sens.
Unii isi imagineaza ca 53% dintre romani, abia, abia au votat sa scape de ´suveranisti´ doar pt. ca voiau sa-i vada la lucru pe Milei si Musk ! De fapt, nu conteaza ce crede prostimea. N-a primit nimeni mandat pt. doctrina drujbei ! Tea-party a fost precursorul imediat al populismului trumpist.
Solutia la suveranismul pro-rus ar fi ceva in genul Tea-Party, anarhocapitalismul. Rothbard ? Pai asta nu era cam rasist ? , cu separarea ´raselor´? Asteptam cu interes un viitor articol si despre Peter Thiel.
Pai si Simion zicea ca da afara 500 000 ?, nu mai stiu cati, de bugetari. Cel mai potrivit moment pt. aplicarea ´terapiei socului´ ! Updatata ca terapie a drujbei ! A produs pe undeva rezultate aceasta ´terapie´ ? Pai a mai produs, la inceputul domniei sale neonaziste Pinochet, ala cu pelerina, consiliat de Chicago-boys neoliberali. E nevoie si de un pic de autoritarism pt. implementarea neoliberalismului. Dar, ce sa vezi ? Terapia socului e aplicata acum tocmai impotriva neoliberalismului. Ca si cum globalizarea si monopolurile supercorporatiilor nu ar fi chiar ´marea societate´ a pietei libere produsa de neoliberalismul hayekian pus in aplicare de Thatcher si Reagan ! Deh, cand s-au prins si altii de smecherie, chinezii, nu ne mai place, vrem sa ne luam jucariile inapoi. Corporatiile sunt nitel ´colectiviste´, intodeauna e nevoie de o reforma inca si mai fundamentalista, cam asa, cum a facut Mao in revolutia culturala impotriva fostilor lui tovarasi sedentarizati. Ce Milei, ochelaristul, cu drujba ? L-ati vazut pe batranul mereu tanar Mao, carmaciul, inotand in fluviul nu mai stiu ce culare ? I-a ras pe toti, puritatea doctrinei, cursul scurt, una, doua. Cam asa cum a incercat si Musk cu DOGE.
Intre timp, cuvantul ´neoliberalism´ si-a schimbat sensul. Ce e ´terapia socului´ ? Ea spune ca pt. a produce omleta unei mari societati ´deschise´ foarte utopice, la ´sfarsitul istoriei´ care uite-l ca ba e, ba nu e, – e nevoie sa se sparga si cateva oua, mai multe. Evident ca nimeni nu a vazut, nici de aceasta data, omleta, nici nu o va vedea vreodata. Dar incercarea merita, macar de dragul teoriei. Chiar daca pica mereu, ca rachetele lui Musk. Si unde altundeva sa fie experimentata, decat in tarile cele mai devastate, pamanturi pustiite ? Pe teren virgin, unde, oricum nu intereseaza pe nimeni. Saracii aia, muritori de foame, nespalati, puturosi, stirbi, pe cine intereseaza ? Evolutie ! Specimenele neadaptate sunt eliminate. Implementam capitalismul fara clase, niste cincinale turbo, drujba in acceleratie. Si uite asa omul simplu. inclus in reteta de omleta a unor iluminati, ce se cred Stapanii universului, incepe sa devina simpatic fata de ´solutiile´ suveraniste, macar de-al drea…ului, asa ! Sa le arata ca inca e viu si conteaza, ca viata lui e unica si nu vrea experimente pe pielea lui. Tot asa cum multi au ajuns comunisti de foame si de furie. Cum era vorba aceea, cu asemenea prieteni, nici nu mai e nevoie de ´suveranisti´ …
Atita timp cat PNTCD a fost distrus si este mentinut distrus, nu avem o dreapta democrata autentica.
Din cauza asta s-a ridicat AUR,POT,SOS.
Si se va ridica, pentru ca actualul guvern nu vrea sa apuce tauru de coarne. Vine doar cu solutii prin care irita multimea. Normal, aceasta va reactiona. Este jocul la doua capete. Oare cine?
Ia vedeeti: Orban la Bolo, Nicusor la austrieici… Cine o fi in spate?
In plus, Ro este -inca- la cheremul feministelor moscovite, care vor sa impuna dictatura de gen. Trump nu agreeaza asta. Dar ele sunt sustinute de feministele neo-comuniste de peste Garla. Vorbim cu Trump, dar dam mina peste gard cu adversarele lui….
Cum s-ar zice, „Lucru dracu’n casa popii”
Acum doi ani pe o strada din Buenos Aires (Calle Florida, cred) erau zeci de valutisti ca in Romania anilor ’90. De ce? Fiindca daca voiai sa folosesti o carte de credit la o banca comisionul era 50%! Si eu care ma asteptam sa se bucure ca primesc EUR …
Mistoul pe care il faceti fata de terapia de soc e cu totul pe linga subiectul articolului. Sint destul de spus, si bune si rele, despre ce incearca sa faca Milei dar postarea dv e doar o bascalie care nu pomeneste nimic despre deficitul fiscal si inflatia galopanta de dinainte de Milei ori vreo chestie concreta despre economie.
The OECD projects 5,2% growth for Argentina in 2025
@L.A. Simion e un analfabet functional. Arogant, prost crescut, Simion e un individ reprezentativ pentru o buna parte a populatiei Romaniei. De-aia a si primit atat de multe voturi. De la cei asemeni lui.
Am o nedumerire: autorul spune că Argentina a avut un excedent bugetar de 1,6 miliarde de dolari care ar reprezenta un excedent primar de 3% din PIB. Anul trecut Argentina a avut un PIB de 633 de miliarde de dolari. Asta înseamnă că excedentul primar ar fi în jur de 19 miliarde de dolari scăzînd excedentul bugetar de 1,6 miliarde ne dă că serviciul datoriei publice ar fi în jur de 17,4 miliarde de dolari. În condițiile în care anul trecut datoria publică a fost de peste 460 de miliarde de dolari în creștere cu aproape 18 miliarde de dolari ceva nu se leagă. Nu mai vorbesc de faptul că din calcule ar rezulta că Argentina ar plăti dobânzi medii sub 4% adică mai puțin de cât țări cu rating AAA. Când vine vorba de tras spuza pe turta noastră nu numai bolșevicii scot datele din burtă. Zilele astea Trump a concediat-o pe șefa biroului federal de statistica muncii chipurile pentru că ar fi falsificat datele statistice pentru al pune într-o lumină nefavorabilă.
L. A. 02/08/ „A produs pe undeva rezultate aceasta ´terapie´ ? Pai a mai produs, la inceputul domniei sale neonaziste Pinochet, ala cu pelerina, consiliat de Chicago-boys neoliberali.”
Pasi, ia vezi tu unde era – economic- si social- Chile cu Allende si unde e Chile dupa Pinochet! Cea mai prospera tara din Sud-America!
Am inteles, un regim neonazi si terorist ( Condor ) care isi tortureaza si ucide cetatenii e bun daca performeaza economic. Dar toate dictaturile au avut un demaraj bun, dupa care s-a ales praful. Chile sub Pinochet a intrat in criza monetara in 82, refomele au dus la imbogatirea unei clici si la saracirea populatiei, ceea ce a si dus la marile revolte din 2019. Prosperitatea relativa nu datoreaza nimic lui Pinochet, una dintre cele mai sinistre figuri ale sec. 20. Alt ex de succes neoliberal e China lui Deng Xiaoping, tot pe vremea lui Nixon si Kissinger, ´accelerationisti´ ca P. Thiel sau excentricul N. Land ( care locuieste in China ) alegand regimul hibrid chinez drept model, autoritarism (´monarhism´)+ ´libertarianism´ economic. Iar in privinta succesului global al Neoliberalismului ( care e cauza mult detestatei ´globalizari´), multi experti considera ca acesta a dus in cele din urma la criza din 2008 si la faliment. Paradoxul e ca Neoliberalismul nu apare nicaieri ´spontan´, deci e foarte artificial sau nenatural, natura umana fiind sociala, organizarea statala fiind recunoscuta pretutindeni si intotdeauna ca naturala pt. omul ca om – doar un barbar sau un zeu neavand nevoie, dupa Aristotel, de Cetate si, evident, de stat, – ´terapia socului´ fiind impusa ´superinterventionist´ si revolutionar, ceea ce e o contrazicere a propriilor premise si o autoreducere al absurd.
Asta se numeste ´a face din mutilare un ideal de vindecare´, prosperitatea nu se masoara doar prin pib, pe hartie, ca in dictaturi ( care au avut initial succes, si nazismul, si stalinismul, Autoband, industrializarea, etc. ), ci in viata de zi cu zi a oamenilor.
Sebastian Edwards – The Chile Project. The Story of the Chicago Boys and the Downfall of Neoliberalism-Princeton University Press (2023)
Pt. subiectul de fata, v. lucrarile lui Quinn Slobodian, despre aberatiile anarhocapitaliste si extrema-dreapta in special : Quinn Slobodian – Hayek’s Bastards. Race, Gold, IQ, and the Capitalism of the Far Right-Zone Books (2025)
Quinn Slobodian – Hayek’s Bastards. Race, Gold, IQ, and the Capitalism of the Far Right
Conclusion
Rothbard’s Mastiff
Liberty, dammit!
—Javier Milei at Davos
In 2023, one of Hayek’s bastards took power in the second-largest country in Latin America. Javier Milei, a trained economist and newcomer to party politics, described himself as the most extreme form of libertarian, an anarcho-capitalist, who believed that states should be replaced entirely by private service providers. Clad in gold and yellow spandex, he appeared as “General Ancap” at comic conventions, promising to “kick Keynesians and collectivists in the ass.” After coming to power he declared a state of economic emergency and passed an omnibus bill of hundreds of articles. The measures were a chaotic mix: privatizing state-owned companies and lifting congressional approval to do so, deregulating credit cards and private health care, allowing employers to fire workers for participating in protests, limiting maternity leave, pardoning security forces for using violence. This was a mélange of economic shock therapy with social conservatism and authoritarianism.
´premiul ’’Eugeniu Carada’’ al Academiei Române şi Marii Loje Naţionale a României.´
Iai, iai !
Sunt doua sau unul si acelasi ? Interesanta asociere, stiam ca Academia e tot un fel de ´francmasonerie´, dar mai acoperit, asa .
Carada mai mult ca sigur a fost si el francmason, ca toti boierii de pe vremea lui, in frunte cu Cuza ( sa zice ca avea cel mai inalt grad ).
Credeam ca farmazonii astia scortosi scosi de la naftalina se joaca cu triunghiuri, sortulete, embleme si alte zorzoane, nu cu economia, te pomeni, tot un fel de astrologie …
Cu asa ´initiati´ …
in continuare, doua pasaje din lucrarea lui Slobodian.
Urm. pasaj este despre ceea ce poate fi considerat , fara discutii, drept libertarianism tehno-nazi , supra-, post- , trans- umanist, al viciosului C. Yarvin aka Mencius Moldbug :
Perhaps the darkest direction that new fusionist thinking could go was previewed by Yarvin in 2008. Speculating about the transformation of San Francisco into a private entity called “Friscorp,” he wondered what could be done with the unproductive residents of the city that remained. After considering then dismissing the idea of pulping surplus “hominids” into biodiesel for city buses, he suggests that “the best humane alternative to genocide” was “not to liquidate the wards … but to virtualize them.” He envisioned the incarceration of the knowledge economy’s underclass in “permanent solitary confinement, waxed like a bee larva into a cell which is sealed except for emergencies.” Against fears this would seed an insurrection, like that imagined by Michael Young a half-century earlier, he played the card of technology. The captive’s cell would not be bare. It would include “an immersive virtual-reality interface which allows him to experience a rich, fulfilling life in a completely imaginary world.”
–
iar acesta e pasajul de incheiere al concluziei lucrarii, f. revelator :
In his 2024 appearance Milei denounced the “radical feminist agenda,” the “bloody abortion agenda,” and the “Neo-Marxists [who] have managed to coopt the common sense of the Western world.” He listed all the varieties of collectivism he opposed, including communists, fascists, social democrats, nationalists, national socialists, Nazis, Christian democrats, neo-Keynesians, progressives, populists, nationalists, and globalists. He reserved his praise for the wealthy gathered in the room. “You are the true protagonists of this story,” he said, “you are heroes.” Like Jair Bolsonaro, Sebastian Kurz, and Donald Trump, who had spoken from the same stage before him, Milei spoke less as a defector from the global capitalist order than its latest photogenic cheerleader. He posed for selfies with the managing director of the IMF after the show, just as he would pose later with Tim Cook, Mark Zuckerberg, and Elon Musk and take the stage at the Hoover Institution, introduced by its director, Condoleezza Rice. This book is a warning not to be taken in by false prophets, fooled by appearances or lazy media framing. Many supposed disruptors of the status quo are agents less of a backlash against global capitalism than a frontlash within it. Our genealogies of their ideas are X-rays that leave little doubt.
Articol foarte bun, dar il ctesc cei care sunt la conducerea tarii azi? Ma indoiesc.
>numărul ministerelor a fost redus la jumătate, iar 40.000 de posturi din aparatul de stat au fost desființate.
Cam similar cu ceea ce a făcut (cu succes) ín Georgia Mikhail Sakhashvilli. Economia Georgiei a întegistrat creșteri meteorite. Apoi Sakhashvili a fost mazilit (după modelul capul lui Moțoc îl vrem)
dar economia Georgiei încă duduie.
Millei îmi.e personal antipatic (cu vederile sale pro-Trump şi cu coafura sa a la Joe Dassin) dar faptul că
Argentina începe să performeze din nou economic
nu poate decât să ne bucure!
Înainte de a prelua asemenea texte (autorul nici nu se obosește să prezinte o minimă bibliografie, ca să ne facem o idee de sursele folosite – Argentina e departe, totuși), dați-vă un pic de osteneală să aflați ce foaie este tim7 în peisajul presei locale timișorene. E la un click distanță.
Argentinienii sunt disciplinați văd că. Românii nu știu decât gargară. Toți. De la PM la suveraniști.
Șmecheri, golani la costum, habarniști în masâ da cu gura maaaaaare. Puținele vârfuri sunt pe cale de dispariție. Imi vine să râd când mă gândesc ce lecție de virtute, iubire de pământ au dat ukrainienii românilor. Nici în 1000 de ani nu vor replica românii lecția asta. Doar gargară.
Nu e deloc bun, nu stiu de unde le scoateti. Am fost in Chile de citeva ori si nimeni nu e nostalgic dupa Pinochet. Poate mai curind dupa comunism, asa cum era si la demonstratia de la Buenos Aires la care am asistat:)
presupun ca mie voiati sa-mi raspundeti, daca e pt. mine, pt. ca m-ati mai ´criticat´ undeva mai sus, dar macar sa ´cititi´ putin mai atent inainte
´ … un regim neonazi si terorist ( Condor ) care isi tortureaza si ucide cetatenii e bun daca performeaza economic.´
Da´ ce, eu am zis ca e bun ?!
In general ´le scot´ din niste carti, am pus una acolo.
Nostalgia dupa ´comunism´, care in Chile nu prea era comunism, un socialism mai spre comunism , asa ( cu partide , alegeri libere, nu se poate compara cu Cuba ) poate avea mai multe explicatii, resentimentele generale si mai ales ale intelectualilor in America de sud fata de Statele Unite si, desigur, faptul ca au suportat o dictatura militara.
Ca sa fiu un pic mai clar
anumite reforme, ma rog, masuri economice ale lui Milei, in general negative (´taieri´), caci la astea se pricepe, baros, drujba ( din acelasi repertoriu cu secera si ciocanul ! , ca si pumnul ridicat, emblema anarhista ), se intampla sa fie eficiente pt. ca sunt de bun simt si rationale, reducerea birocratiei etc. si sunt binevenite si la noi. Orice program economic-ideologic are si anumite parti pozitive, New deal keynesian a fost un mare succes la vremea lui, chiar si ideologii radicale, industrializarea stalinista a fost un succes, daca se face abstractie de costurile umane. Sau China contemporana, un succes economic incontestabil. Dar ideologia anarhocapitalista a lui Milei, cea mai extremista tulpina de neoliberalism, ´fuzionata´ cu extrema dreapta si cu un rasism ´stiintific´ ( genetic) – v. lucrarea citata a lui Slobodian, luata in ansamblu si dusa pana la capat, e o pura aberatie. Anarhocapitalismul urmareste desfiintarea statului si isi imagineaza ca lucrurile functioneaza ´de la sine´, e un fel de teorie a haosului. Sigur ca liberalizarea pietelor, scoaterea din arbitrariul statelor autoritare ( dar nu orice stat e asa ! ) e un fapt pozitiv si poate, trebuie sa fie combinata cu politici sociale ( germanii aveau Ordoliberalismul, foarte diferit ). Liberalismul laissez faire agresiv, ´salbatic´ si la drept vorbind primitiv, urmarind profitul cu orice pret, mai mereu impletit cu forme de rasism si darwinism social, e catastrofic. Tocmai ca aceasta ideologie radicala nu e doar despre economie, despre deficit etc. !
Voiam sa subliniez ca aceasta ideologie anarhocapitalista e in contradictie cu sine, presupune intotdeauna tocmai ´interventii´ extrem de agresive, asa-numita ´terapie a socului´, e ´superinterventionista´, chiar ´demiurgica´, cum se vede la Musk, ´supraomul´ model tehno. Ex., din nou, China, autoritarismul are initial un anumit succes economic, asa cum poate avea si unul militar, datorita scurtarii lantului de comanda, adica tocmai ´statul minimal´, dictatorial, ca intr-o stare de urgenta ! Cand controlul inceteaza nu mai merge si nu poate avea efect decat un timp, un alergator nu poate alerga foarte mult la turatie maxima, isi epuizeaza resursele, e utopia unui perpetuum mobile. In plus, neoliberalismul a mers in lumea occidentala pt. ca a fost sustinut de puterea politica (si militara) , deci e tot o chestiune, in primul rand, de ´interventie´ politica ! Dolarul n-ar avea puterea pe care o are fara garantia puterii politico-militare-economice a Statelor Unite, nu e vorba de vreo ´reteta´ economica miraculoasa, nu exista asa ceva, fiecare metoda trebuie adaptata la anumite conditii, nu exista metoda universala. Noi ne-am integrat in NATO si UE si de aceea si economia de piata a inceput sa functioneze, asa, cu chiu cu vai.
Libertarianismul, oricum l-am privi, nu este conservator ! Cine a studiat putin istoria Conservatorismului postbelic intelege f. bine acest lucru, Hayek, intr-o celebra prelegere, a explicat ´de ce nu e(ra) conservator´. Ca s-a putut combina cu Conservatorismul, prin ´consensul anticomunist´, e altceva. V. marea lucrare a lui G. Nash. Ideologia radicala a lui M. Rothbard era explicit revolutionara, Rothbard era pozitiv fata de Revolutia franceza. Si in general anarhismul, care e f. divers, chiar haotic, e mai la stanga. Bakunin avea o celebra formula : ´distrugere creatoare´, cand nu mai e nimic de distrus se autodistruge, cum ziceau marxistii-hegelieni ?, negatia negatiei …
„Argentina sub președinția lui J. Milei apare ca un model demn de urmat, deși…..”
„Demnitatea modelului de urmat” al lui Milei se va confirma cand Argentina va fi in stare de o initiativa de succes de ordinul TSMC in Taiwan. Altfel, ce face Milei se cheama a face din rahat bici si a incerca sa pocnesti…