Podișul Anatoliei și teritoriul Turciei de astăzi dintotdeauna au fost fie zone de unde au migrat oameni, zone de tranzit sau destinații finale pentru migranți. Fluxul continuu și permanent de oameni nu este un fenomen nou pentru Turcia, însă amploarea și intensitatea acestui flux din ultimii ani reprezintă o mare provocare pentru guvernul de la Ankara. În 2011, cînd a început războiul civil din Siria, mulți sirieni au înțeles că vor avea o șansă la viață doar pe teritoriul Turciei. Fluxul masiv de refugiați sirieni au transformat Turcia în țara care găzduiește cei mai mulți refugiați. Conform datelor oficiale în Turcia se află aproximativ 3,35 milioane de sirieni sub protecție temporară, în jur de 1,3 milioane străini cu permis de ședere de scurtă durată și mai mult de 300 mii solicitanți de azil internațional. În 12 ani de zile, 224 mii sirieni au obținut cetățenia turcească. Aproximativ 7 la sută din populația Turciei o constituie migranții și refugiații.
Mai mulți comentatori turci și lideri de opinie publică afirmă că datele Ministerului de Interne turcesc sunt mult prea „optimiste”, afirmînd că numărul străinilor a depășit cifra de 7 milioane. Unele surse operează cu cifra de chiar 13 miloane de oameni. Dacă nu vor fi luate măsurile necesare, avînd în vedere rata natalității înalte în rîndurile refugiaților sirieni, pînă în 2035, doar numărul acestora ar putea crește pînă la 35 milioane. Chiar dacă în spațiul public mediatic este utilizat termenul de „refugiat”, trebuie să menționez că, conform Convenției de la Geneva semnată în 1951 și conform Statului Juridic al Refugiaților în Turcia refugiații din Siria au statut de „persoane aflate sub protecție temporară”, ceea ce înseamnă că mai devreme sau mai tîrziu aceștia ar trebui să se întoarcă în țara lor de origine.
Teritoriul Turciei este înconjurat de conflicte armate în desfășurare. Refugiații sirieni au început să migreze masiv după 2011, au urmat refugiații iranieni, irakieni, afgani, pakistanezi (o parte din aceştia s-au refugiat înainte de 2011) etc. Războiul din Ucraina a contribuit la declanșarea unui val de refugiați ucraineni și migranți ruși. Războiul dintre Israel și Palestina a determinat lumea să fugă din calea obuzelor și rachetelor, iar mulți dintre aceștia au găsit refugiu tot pe teritoriul Turciei. Migranții din țările africane folosesc Turcia, ca țară de tranzit de cele mai multe ori, dar și ca destinație finală.
Avînd în vedere numărul enorm de refugiați sirieni din Turcia, în acest articol voi analiza problemele ce țin de refugiații de etnie arabă. Un alt articol va fi dedicat refugiaților ucraineni și migranților ruși.
Criza refugiaților – un subiect politic și electoral
Președintele turc vorbește cu mîndrie despre reușitele Turciei în gestionarea crizei refugiaților și adesea vine cu critici la adresa țărilor europene, care au închis granițele pentru refugiați și care promovează politici anti-migraționiste destul de dure. Criticii guvernului turc afirmă că statul nu duce o politică migraționistă consecventă, deoarece de multe ori președintele turc a amenințat UE că va deschide porțile pentru milioanele de refugiați, pentru ca mai apoi să declare că: „Nu există limită pentru fraternitatea islamică universală. Nimeni nu poate semăna semințe de diviziune între noi.” Președintele Erdoğan deseori invocă motive ce țin de religia islamică. „Nu îi vom arunca pe slujitorii lui Allah, care caută refugiu la noi, în brațele ucigașilor” spunea acesta despre valul de refugiați sirieni, dorind să facă o paralelă între exodul sirienilor din Siria în Turcia și persecuția musulmanilor de la Mecca, care s-au refugiat la Medina în 622 în timpul domniei profetului Mahomed, eveniment cunoscut cub numele de Hegira, considerat a fi începutul erei musulmane. Criticii regimului susțin că această politică de deschidere față de refugiații sirieni sau de altă naționalitate este în deplină congruență cu ideologia neo-otomană promovată de Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP). Prezența diferitor popoare, etnii sau comunități ar compune exact tabloul socio-cultural de altădată al Imperiului Otoman, iar prin retorica de ospitalitate intens promovată, președintele turc ar încerca să cîștige simpatia potențialilor refugiați. Sondajele de opinie arată că cea mai mare parte dintre refugiații, care au obținut cetățenia turcească își dau votul pentru Partidul Justiției și Dezvoltării (AKP), partid condus de Recep Tayyip Erdoğan.
La alegerile generale sau locale problema refugiaților revine în atenția opiniei publice, deoarece ea se află pe lista de priorități sau promisiuni ale candidaților electorali. Spre exemplu, la alegerile prezidențiale din luma mai opozanții lui Erdogan au promis că vor repatria milioane de sirieni, dacă vor cîștiga alegerile. Realegerea lui Erdogan în funcția de președinte a bucurat acești oameni, dar și Uniunea Europeană, pentru că asta înseamnă că acordul semnat între Turcia și UE în 2016, prin care UE plătește Turcia să găzduiască acești refugiați va rămîne neschimbat. „Ce dorește Uniunea Europeană?: „Permiteți-mi să transform Turcia într-un depozit pentru refugiați, să o poziționez ca o zonă tampon în loc să fiu un vecin direct cu aceste geografii problematice. Acest lucru și-l dorește Uniunea Europeană și anume din acest motiv Turcia nu va deveni niciodată membru al UE” afirmă Barıș Doster, profesor la Universitatea Marmara din Istanbul, specialist în relații internaționale. Părerea de mai sus este împărtășită și de turcii de rînd, care înțeleg că greul îl vor duce chiar ei, prin taxele și impozitele plătite de aceștia, care vor fi cheltuite pentru găzduirea milioanelor de refugiați. Prin urmare problema refugiaților afectează atît politica internă, cît și cea externă a statului turc și anume din acest motiv este nevoie de o strategie clar definită pentru a evita agravarea acesteia.
Creșterea resentimentelor față de imigranți
În 2011, cînd a început războiul din Siria, atît autoritățile din Turcia, cît și populația au sperat că acesta va fi de scurtă durată, de aceea la început Turcia, ca țară a deschis larg ușile, dar și turcii au deschis propriile lor uși în încercarea de a ajuta refugiații. Este anul 2023, iar acest conflict nu a fost aplanat. Între timp, numărul refugiaților a crescut vertiginos, iar situația a fost scăpată de sub control. De ce spun asta? Pentru că la nivel de societate sentimentul anti-refugiați este în creștere în Turcia. Cu anii acesta s-a modificat. A început de la milă, compasiune, grijă, pentru a ajunge la nesiguranță și chiar ură față de străini. 54% dintre turci consideră că în cartierul lor există o problemă cu refugiații. După criza economică care a cuprins țara, problema refugiaților este a doua problemă care îngrijorează populația din Turcia. Nu putem afirma totuși că sentimentul anti-refugiați al turcilor unul xenofobic, ci este accentuat mai degrabă de situația economică dificilă în care s-au pomenit turcii în ultimii ani, dar și diferențele culturale, etnice și lingvistice dintre turci și refugiații arabi. Se înregistrează totuși ciocniri sporadice violente între turci și arabi (sirieni, afgani) care amplifică acest sentiment anti-refugiați. Turcii de rînd sunt foarte vocali și pe rețelele de socializare, cerînd guvernului să repatrieze de urgență acești refugiați. Conducerea este conștientă de acest lucru, de aceea președintele Erdogan a venit cu promisiunea de a construi case pentru refugiații sirieni într-o zona sigură la granița dintre Turcia și Siria. Dar deocamdată este doar o promisiune, deoarece nu există o zonă sigură la granița cu Siria, iar conflictul de acolo încă mocnește.
Datele oficiale arată că 33 la sută dintre refugiații sirieni care ajung în Turcia nu știu să citească și să scrie. Dacă țări precum Canada, SUA sau statele europene acceptă doar migranți sau refugiați înalt calificați, Turcia este nevoită să educe mai multe generații de oameni, lucru deloc ușor, avînd în vedere mai ales bariera lingvistică existentă. Refugiații sunt vorbitori de arabă, deci nu cunosc limba turcă. Un sentiment profund anti-refugiați există în școlile de stat din Turcia unde sunt înmatriculați copiii sirieni și care prin numărul destul de mare schimbă tabloul socio-cultural al școlilor. Anume din acest motiv, mulți părinți aleg să își trimită copiii la școli private pentru ca aceștia să se dezvolte într-un mediu socio-cultural turcesc. Angajatorii turci văd în refugiați o forță de muncă ieftină cu care ar putea amenința cetățenii turci cu concedierea sau nemajorarea salariilor, iar acest lucru alimentează și mai mult resentimentele față de migranți. În regiunile de la granița cu Siria, există localități în care numărul sirienilor depășește cu mult numărul turcilor, lucru care poate influența viața socio-politică, mai degrabă în sens negativ, decît pozitiv. Refugiații, la rîndul lor sunt conștienți că nu sunt agreați de populația locală. Un exemplu edificator în acest sens este cazul unei femei siriene, care a fost salvată în urma cutremurelor devastatoare din Turcia, din luna februarie. Cînd jurnaliștii turci au întrebat-o cum a reușit să scape cu viață de sub dărămături, aceasta a declarat următoarele: „Nu am țipat pentru că mă gândeam că dacă țip, salvatorii își vor da seama că sunt siriană și nu mă vor salva. De aceea am lovit doar în pereți.”
Concluzie
Pe lîngă alte probleme cu care se confruntă Turcia, problema refugiaților este una gravă, pentru că este una multidimensională, cu mai multe fațete! Chiar dacă ar putea fi un pic întîrziate, adoptarea unor măsuri demografice viabile este stringentă și primordială. Pe lîngă creșterea resentimentului față de emigranți, ar putea lua amploare sentimentele șovine și xenofobe. Cunoscînd spiritul naționalist puternic dezvoltat pe care îl posedă orice turc, de la mic la mare, nu am putea exclude ciocniri în masă între populația băștinașă și cea „aflată sub protecție temporară”. Prezența a circa 7 milioane de refugiați cu o identitate culturală diferită într-o țară de 85 milioane de oameni, dar cu o economie șubrezită reprezintă o mare provocare pentru Turcia. Totodată, creșterea extremei drepte în multe țări europene este un semnal clar că Turcia va fi nevoită să accepte bani europeni și în continuare, doar pentru a ține după ușile sale milioanele de refugiați.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Chestia asta cu refugiații este valabilă nu numai pentru Turcia ci și pentru Europa și SUA. Sunt popoare care nu știu să se administreze singure sau sunt cuprinse de conflicte interne și atunci pleacă aiurea pentru un trai mai bun sau pentru a se salva. Totuși, de ce ar trebui să-i întrețină alții? De ce trebuie să plătească alții ca să le asigure lor existența. Mie nu mi se pare normal, nici măcar din considerente umanitare. Mai ales când diferențele culturale și religioase sunt total diferite și antagonice.
Revenind la Turcia, DE CE trebuie ca UE să plătească Turciei pentru refugiații arabi, mai ales că și UE este agresată de migranți, inclusiv turci? Toată discuția asta despre migranți mi se pare aiurea. Când s-a încercat modernizarea acestor state prin metode occidentale, aceste popoare au refuzat în mod violent soluțiile occidentale, dar vor să trăiască în Occident. Eu sunt pentru o blocare totală, inclusiv militară, a migrației de orice fel.
nu vrea Erdogan sa reinvie impreriul otoman islamic? imigrantii astia nu sunt musulmani? unde e problema?
Foarte interesant! Sunt curios cum se impaca „minoritatea” kurda cu toti acesti refugiati si cum ar putea ei ajuta la aparitia unui stat kurd daca tot va aparea statul Palestina.
Care conducător de stat întreabă poporul său daca să înceapă război de cotropire asupra altui stat ? Cum poate fi justificat un act de agresiune asupra unui popor independent ? In toate cazurile de conflict de pe lumea asta este vădită acțiunea din exterior ( directă și indirectă ) . Cei care nu doresc pace nu sunt fii ai Luminii . Dumnezeu ne îndeamnă la iubirea , la pace dar oameniisi- au făurit ideologii ,doctrine potrivnice acestui îndemn . Calcam in picioare legile divine și facem altele pentru poftele noastre . Cînd aruncam piatra in apa turbulențele ajung pună la marginea apei . Uneori cuprind și malurile . Asta fac și cei care dispun de putere militară și nu sunt călăuziți de legile dumnezeiești . Consider că mai bine ar fi poporului care are un astfel de conducător să îi ia puterea decit sa se supună poftelor lui .
Unii papi au zis ca Dumnezeu, pe la inceputul mileniului nostru, le-a spus sa atace Levantul. Unii presedinti au spus ca Dumnezeu le-a spus sa atace la inceputul secolului XIX Filipine iar la sfarsitul sec XX Orientul Mijlociu. Iata ca avem deja vinovatul declarat de faptasi…
Sa dam vina pe Dumnezeu, nu?! Noi și sintem iresponsabili….
Nu noi, ci ei !
O imagine completa a fenomenului de migratie peste limitele normale de sustinere. Aceste aspecte pot conduce la razboaie civile. Solutiile sunt temporare si de compromis. Pe termen lung, migrantii fara scoala si loc de munca sigur devin asistati sociali care costa tot mai mult orice tara.
Refugiatii sunt folositi , fara scrupule, pentru a santaja Europa.
Sa nu uitam anchetele cerute de Comunitatea Europeana in legatura cu fluxul de refugiati dirijati catre coastele Greciei si Italiei, comertul cu barci pneumatice reciclate si excrocarea ” clientilor” obligati sa plateasca sume importante de lyre, euro sau dolari fara chitanta si fara certificatde garantie.
Problema cea mai mare pe care o are Turcia este gerarea legitimelor nemultumiri ale importantei minoritati kurde.
19.000.000 de cetateni de origine persana, adepti ai cultului yazidi, zooroastrian, judaic, crestin sau musulman isi revendica drepturi politice negociate adesea la Berlin.
Presedintele Erdogan este un soi de „dictator luminat si jucator” in acelasi timp , cinic , intolerant cu opozitia, hiclean . Sa ne amintim cum a gerat acordarea ajutoarelor pentru sinistratii kurzi afectati de dezastrul apocalipticelor seisme .
Intr-adevar o problema cu multe fatete. Si un singur autor. Razboaiele acelea nu au pornit asa , de la sine. Exista un agresor initial, un infractor , un tilhar .
Situatia migrantilor,una din formele de santaj folosite de sultan pentru a obtine ce vrea,nu ce merita,din partea occidentului.In februarie 2020 a deschis frontierele amenintand UE cu sute de mii de migranti,desi erau doar 13000,daca nu este ajutat sa puna rassia cu botul pe labe in Siria.I s-a cerut sa respecte acordul de la ankara din 2016,in care s-a convenit ca turcia sa nu permita trecerea migrantilor catre UE.Si,ca urmare a acestei intelegeri,UE plateste inaltei porti obisnuitul pesches.
„Se înregistrează totuși ciocniri sporadice violente între turci și arabi (sirieni, afgani) care amplifică acest sentiment anti-refugiați”….. Afganii nu sunt arabi…. E o mare diferenta…. Ca si in cazul iranienilor….
Corect! Mea culpa! Vă mulțumesc!
Sa nu uitam milioanele de KURZI care locuiesc in Turcia ! Sunt peste 15 milioane ! Fara NICI UN DREPT ! Tot timpul urmariti, anchetati si oprimati in Turcia lui Erdogan ! De fapt Turcia, in hotarele ei actuale,a fost o zona de circulatie si temporar, de mai lunga durata sau permanenta asezare a nenumarate populatii de diverse origini sau religii. Erdogan si actuala conducere a Turciei refuza sa recunoasca macelurile si/sau genocidurile – ca cel armean – care s-au produs in decursul anilor/veacurilor. Chiar si intre turci – osmanlii contra celor veniti anterior in peninsula. Asa cum am cunoscut Turcia in 1072 – era o tara pasnica si nu foarte iubitoare de arabi. Dar pasnica si seculara ! Erdogan – in a sa megalomanie a distrus Turcia seculara construita de Ataturk – si a transformat-o, sau e pe cale sa o – intr-o republica muslimica – cu tendinte islamiste – asa cum reiese din sustinerea HAMAS . Sunt indemnat sa cred ca primirea unui mare numar de arabi – sirieni si altii – are ca scop diminuarea procentuala a numarului de etnici kurzi, care constitue fobia lui Erdogan !
Cred ca ceea ce povestiti s-a intamplat de fapt cu exact noua secole mai tarziu -:))
Turcia in frunte cu megalomanul dictator ramane,asa cum a fost de secole, acelasi dusman din umbra al lumii occidentale.
Scosul castanelor din foc cu mâna altuia presupune un cost pe măsură. „Voluntarii” trebuie să deschidă ochii bine.