Luni, 7 Aprilie, in Bucuresti la Palatul Parlamentului va avea loc Eurosfatul 2014, impartitit in doua sesiuni plenare si mai multe ateliere. Cele două sesiuni de ateliere vor avea invitați la fel de importanți și vor dezbate problemele cu care se confruntă România: agricultură, aderarea la Schengen, protejarea democrației și statului de drept, ieșirea din periferia economică a UE , mobilitatea forței de muncă la nivel european: drepturile şi protecția socială a lucrătorilor români.
Ca expert afiliat Europuls, voi face parte din workshopul Regionalizare şi fonduri structurale unde alături de alți experți și politicieni vom dezbate despre viitorul fondurilor europene, despre modelul polonez de succes, despre regionalizare și descentralizare, despre importanța lobbyului la Bruxelles, despre reforma administrativă.
Regionalizare/Descentralizare
Sunt unul dintre promotorii ideii de regionalizare și descentralizare și consider că un asemenea proces bine realizat poate duce la o reformă a administrației, la o eficientizare a funcționării acesteia, la o dezvoltare regională, la reducerea disparităților economice, la o implicare activă a cetățenilor (nivelul decizional fiind adus mai aproape de nevoile lor), pentru promovarea principiului subsidiarității (unul din principiile de bază ale UE) și nu în ultimul rând la o absorbție mai bună a fondurilor europene. Regionalizarea trebuie realizată pentru a trece de la guvernare la guvernanța pe mai multe niveluri. Guvernanța reprezintă un altfel de guvernare, modernă, ce corespunde dinamicii si complexității lumii globalizate, care vizează (re)distribuirea puterii in spațiul public printr-o (re)negociere a autorității și o decizie a politicilor publice făcute în parteneriate sociale (guvern – patronat – sindicate), parteneriate public – private (structuri de stat – mediul de afaceri) sau parteneriate civice (autoritati publice – societate civila). Guvernanța pe mai multe niveluri se bazează pe un set de principii politice postmoderne: gestionarea acțiunii colective fără intervenția obligatorie a statului, implicarea instituțiilor și a actorilor care nu aparțin sferei guvernului, implicarea rețelelor de actori autohtoni, mai ales a societății civile, a mediului de afaceri și a beneficiarilor (“stakeholders”), precum si acțiunea comunicativă a acestora. Guvernanța implică o decizie politică de jos în sus conform intereselor comunității locale sau regionale.
Din păcate procesul de regionalizare demarat de guvernanți în toamna lui 2012, nu aducea nimic cu guvernanța pe mai multe nivele. În ianuarie 2014, Curtea Constitutionala a decis în unanimitate de voturi că legea descentralizării este neconstituțională, pentru că încălcă principiul autonomiei locale și regimul constituțional al proprietății. Pentru moment, marele proiect al regionalizării rămâne blocat.
Regionalizarea si descentralizarea, așa cum au fost creionate aratau ca o formă fără fond. Se vorbea despre descentralizare însă nu se spunea nimic despre descentralizare fiscală și redistribuție, se vorbea despre absorbție de fonduri europene, dar nu nimeni nu spunea despre slaba capacitatea administrativă, se vorbea despre reducerea disparităților economice, dar nu se aduceau argumente și planificări de dezvoltare regională. În plus, resursele urmau sa fie gestionate tot la centru, iar acesta va controla în continuare județele sau regiunile financiar și politic. Gestiunea banilor urma să fie de 50 local și 50 central, fără nici o schimbare față de trecutul centralizat. Iar procesul de regionalizare care urma sa fie făcut nu vorbea deloc despre reforma unităților administrativ-teritoriale neperformante (sate, comune, orașe): 1.000 de unităţi administrative din totalul celor 2.861 de comune din România se află în pragul falimentului. Cei de la ExpertForum explică clar acest lucru aici:
Regionalizarea, așa cum a fost propusă nu aducea nimic nou; ba mai mult conform CCR legea încălca principiul autonomiei locale, regimul consituțional al proprietății, exigențele de claritate (de exemplu Agentiile pentru Protecția Mediului apartinand Ministerului, aveau rol de supervizare a CJ-urilor, trecand in subordinea acestora se ajungea la conflict de interese) și principiul legalității. De asemenea nu au existat măsuri pregătitoare ale procesului de descentralizare, studii de impact, standarde de cost și sisteme de indicatori de monitorizare.
Deci ce vom face cu regionalizarea pe viitor?
Fondurile europene
2007-2013 a reprezentat un fiasco pentru fondurile europene, România clasându-se încă pe ultimul loc, cu un procent conform Ministerului Fondurilor Europene de 34.25%. Cauzele sunt multiple și am vorbit despre ele. Mai multe analize puteți găsi aici. Printre cei mai importanți factori care au dus la dezastul amintim lipsa unor indicatori reali de dezvoltare și stabilirea unor obiective incoerente în documentele strategice, înainte de 2007, coroborată cu lipsa strategiilor de dezvoltare locală și regională, birocrația excesivă și lipsa de comunicare între ministere și organismele regionale, lipsa co-finanțării, lipsa de resurse umane calificate din partea beneficiarilor dar și a autorităților de management, (slaba documentare a aplicațiilor, volumul prea mare de evaluare al proiectelor, lipsa practicilor de management de proiect din sectorul public și privat, eșecul de a menține specialiști în administrația publică. etc). Alți factori au fost legați de gestionarea incorectă a fondurilor de pre-aderare (peste 90% din fondurile de pre-aderare au fost afectate de nereguli), lipsa de transparență a banilor europeni, nepotismele și clientelismul din administrație (achiziții publice “aranjate”, proiecte “cu dedicație”), instabilitatea politică (în România s-au schimbat ministerele şi miniştrii responsabili pentru gestionarea politicii regionale în perioada 2008-2012 au fost implicaţi patru miniştri: László Borbély, Vasile Blaga, Elena Udrea și Leonard Orban), lipsa înțelegerii fenomenului afaceri europene, lipsa de lobby la Bruxelles și lista poate continua.
În prezent România a definitivat Acordul de Parteneriat în cadrul Comitetului Interinstituțional pentru 2014-2020 și așteaptă unda verde din partea Comisiei. Cu toate acestea probabil beneficiarii români vor putea accesa fondurile pentru această perioada, abia la începutul lui 2015. Asta în cazul în care Comisia va fi de acord cu obiectivele propuse de Guvernul României. Precizez acest lucru, deoarece cu puțin timp în urmă, Shirin Wheeler, purtatorul de cuvant al lui Johannes Hahn, comisarul european pentru politică regională a declarat: “Nu vom aproba programele operationale 2014-2020 legate de transport fara sa vedem un progres clar si relevant al Romaniei in realizarea Masterplanului”.
S-a vorbit despre modelul polonez, fiind dat ca model pozitiv și de urmat. Polonezii au urmărit consolidarea cooperării la toate nivelurile guvernamentale, ale municipiilor şi ale actorilor publici şi privaţi; consolidarea capacităţilor guvernelor sub-naţionale; sprijinirea responsabilităţii, la toate nivelurile de guvernare şi de monitorizare a performanţelor politicilor regionale şi sectoriale. Utilizarea de parteneriate publice-private (PPP), crearea unui sistem eficient de angajaţi în sectorul public, eliminarea riscurilor de politizare a serviciului public şi clarificarea distribuţiei competenţelor între regiuni, districte şi municipii au fost măsuri care s-au luat cu scopul de a îmbunătăţi eficienţa cadrului de guvernare multi-nivel şi a politicii de dezvoltare regională. Plus lobbyul puternic de la Bruxelles. Iar pe lângă aceste acțiuni macro, politicile si programele din Polonia s-au realizat de către regiuni și specific nevoilor regiunilor: regiunile poloneze au administrat pentru 2007-2013 25% din fondul de coeziune. Sub cele 16 Programe Operaţionale (PO) Regionale (unul special pentru fiecare regiune în parte), PO Polonia de Est şi o componentă regională a PO de resurse umane, aproape 24,8 miliarde de euro au fost alocaţi pentru investiţii în voievodate. (voievodatele sunt regiunile lor de dezvoltare similare celor opt regiuni ale noastre). Dezvoltarea celor 16 PO este justificată de procesul descentralizat de dezvoltare regională.
Din păcate noi nu avem nimic în comun cu modelul polonez, pentru perioada 2014-2020, banii fiind gestionați tot la București, având un singur POR, pentru toate cele 8 regiuni, nu avem axe prioritare din cadrul unor PO-uri care să fie gestionate regional (resurse umane sau IMM-uri), nu prea înțelegem cu ce se mănâncă PPP-urile, la Bruxelles nu suntem prea vizibili în materie de parteneriate și proiecte, iar guvernanța multi-nivel lispsește cu desăvârșire.
În prisma acestor probleme, workshopul de la Eurosfat 2014, moderat de Dan Cărbunaru, își propune să răspundă la următoarele întrebări:
- Cum poate contribui regionalizarea/descentralizarea la o absorbție mai bună a fondurilor europene?
- Ce trebuie făcut pentru o mai bună absorbție în viitoarea perioadă, la nivel instituțional, însă și din partea beneficiarilor?
- Cum putem folosi lobby-ul la Bruxelles pentru o mai bună absorbție?
- Care este viziunea candidaţilor români la PE asupra regionalizării?
În caz că sunteți interesați de această dezbatere, sau de celelalte dezbateri legate de democrație, agricultură, Schengen, mobilitatea forței de muncă, vă puteți înscrie aici. Ne vedem pe 7 Aprilie, la Eurosfat, da?
EUROSFAT este forumul anual dedicat dezbaterilor pe teme europene și este organizat de Europuls şi Centrul Român de Politici Europene sub înaltul patronaj al Parlamentului European, Preşedinţiei elene a Consiliului UE şi a Camerei Deputaţilor și numeroși parteneri (Fundaţia Friedrich Ebert, Ambasadele Olandei, Greciei, Germaniei, Austriei şi Irlandei la Bucureşti, Fundaţia Konrad Adenauer-Programul Statul de Drept Europa de Sud Est, Institutul Aspen România, Centrul de Resurse pentru Participare Publică, Institutul Qvorum, RFI România, Money Channel, Adevărul, Contributors.ro, Dilema Veche, ASSP-UB.)
Scopul evenimentului este de a reuni societatea civilă, politicieni, mediul de afaceri și cetățeni, pentru a contura pozițiile dar şi așteptările pe care aceștia le au față de Uniunea Europeană. Evenimentul se va desfășura, luni, 7 Aprilie, la Palatul Parlamentului, în București şi va fi intitulat „Europa, încotro?”. EUROSFAT 2014 va consta din două reuniuni plenare și din şase ateliere. Cele două reuniuni plenare vor fi moderate de Luca Niculescu și Emil Hurezeanu, invitati fiind europarlamentari români (Cristian Preda, Ioan Mircea Pașcu, Corina Crețu), reprezentanți ai unor think-tankuri (Ciprian Ciucu, CRPE, Yves Bertoncini, Notre Europe-Institutul Jacques Delors) și politicieni europeni (Guy Verhofstadt, Preşedinte ALDE, Jean-Claude Juncker, Candidatul desemnat de PPE pentru Preşedinţia Comisiei Europene).