vineri, februarie 7, 2025

Republica Moldova, ocheanul nostru întors. 33 de ani după…

O povară care va apăsa tot mai mult Republica Moldova în anii ce vin este cea a absenței unui sistem de garanții de securitate. Chișinăul are nevoie imperativă de crearea unui sistem de garanții de securitate sofisticat, creativ și eficient, care să protejeze Republica Moldova de amenințările externe repetate ale Estului. Din această perspectivă, este cert că garanția cea mai solidă a securității Republicii Moldova o reprezintă crearea unui sistem extern de alianțe și garanții. Nici o măsură menită a consolida dispozitivul intern de securitate și apărare nu poate crea garanția unui răspuns solid și credibil la amenințările de amploare generate de apetitul imperialist și revanșard al Moscovei. Din această perspectivă, este cert că neutralitatea nu mai răspunde nevoilor/imperativelor actuale și viitoare de securitate ale Republicii Moldova, reprezentând în egală măsură un obstacol la adresa securității Republicii Moldova și totodată un instrument de menținere a Republicii Moldova în sfera de influență rusă, o cămașă (rusească) de forță pentru independența Republicii Moldova.

Recenta adoptare a Strategiei Naționale de Securitate[1] a Republicii Moldova reprezintă, în acest context, o etapă (relevantă) a unui proces complicat, îndelung, dureros și riscant, care cere curaj, voință politică pe termen lung și asumări excepționale, prioritar la Chișinău (dar și la București, precum și în celelalte capitale relevante în care există o sensibilitate manifestă față de nevoia strategică a Republicii Moldova de a fi protejată de turbulențele neo-imperialiste ale Moscovei). În mod explicit, Strategia menționează Federația Rusă “și interpușii săi în Republica Moldova” ca fiind “cea mai periculoasă și mai persistentă sursă de amenințare”; mai mult, de Federația Rusă sunt conexate în mod direct cele mai importante din amenințările externe la adresa securității naționale a Republicii Moldova[2].

Răspunsul identificat prin Strategie implică, în plan extern, nevoia unei “rețele largi și funcționale de parteneriate cu cele mai avansate și prospere democrații ale lumii” – se menționează fără echivoc, în text (în această ordine), Uniunea Europeană[3],   România[4], alți actori statali relevanți[5], Ucraina și NATO[6].

Este clar că modelul ucrainean (crearea unui sistem de parteneriate externe în domeniul securității) exercită, aici, un miraj incontestabil[7]. Un astfel de sistem de parteneriate reprezintă, în mod cert, un instrument oportun și binevenit de multiplicare a angajamentelor externe față de securitatea Ucrainei.

Tentativa de duplicare a unui astfel de sistem pentru Republica Moldova este binevenită. Dar nu suficientă.

Sistemul de parteneriate externe în domeniul securității pe care îl construiește acum Ucraina (cu aspirația enunțată că acest sistem ar putea genera garanții de securitate pentru Ucraina până la aderarea ei la NATO) are implicit rolul de a consolida securitatea țării în toate domeniile și implică atât angajamente bilaterale de sprijin în ceea ce privește războiul de apărare împotriva actualei agresiuni rusești, cât și consultări imediate și reacții multivectoriale de sprijin în cazul unei noi agresiuni a Federației Ruse. Însă nici acest sistem nu conferă, nici de jure și nici de facto, garanțiile de securitate pe care Ucraina le dorește și de care are nevoie. O garanție de securitate credibilă, inclusiv pentru Moscova, prioritar pentru Moscova, o reprezintă angajamentele de apărare colectivă ale Alianței NATO pentru toți membrii săi, cuantificate lapidar în celebrul articol 5 al Tratatului.

Pentru Republica Moldova, există mai multe circumstanțe agravante și obstacole de fond privind șansele de constituire a unui sistem extern de garanții cu privire la securitatea Republicii Moldova.

În primul rând, problema neutralității Republicii Moldova. Corul fanilor ruși din Republica Moldova cântă pe tonuri false, dar obsesive, teoria constituționalității caracterului neutru al Republicii Moldova, așa-numita „neutralitate permanentă”[8]. Se invocă astfel ca fiind dificilă și riscantă soluția modificării Constituției, în sensul renunțării la neutralitatea „permanentă”.

Aici ar exista cel puțin două nuanțe majore. Prima o reprezintă încălcarea directă, fragrantă/neechivocă, „permanentă”, de către Federația Rusă, a paragrafului 2 al aceluiași articol constituțional, respectiv “Republica Moldova nu admite dislocarea de trupe militare ale altor state pe teritoriul său”. Trupele rusești dislocate în mod ilegal și fără acordul autorităților din Republica Moldova pe teritorii ale Republicii Moldova încalcă în mod direct, grav și permanent Constituția Republicii Moldova, anulează de facto însăși ideea de neutralitate a Republicii Moldova și au rolul de a funcționa ca trupe de ocupație. Imperativul Declarației de Independență a Republicii Moldova, enunțat fără echivoc la 33 de ani, împliniți astăzi (“încetarea stării ilegale de ocupaţie a acesteia şi retragerea trupelor sovietice de pe teritoriul naţional al Republicii Moldova”), a rămas un simplu deziderat.

Federația Rusă încalcă în mod permanent neutralitatea Republicii Moldova, prin trupele sale staționate ilegal pe teritoriul acesteia, iar recursul ipocrit și interesat (al Moscovei și al agenților săi de influență din Republica Moldova) la neconstituționalitatea demersurilor privind evadarea din neutralitate a Republicii Moldova este cinic și folosește în mod direct intereselor Moscovei.

O a doua nuanță o reprezintă Declarația de Independență a Republicii Moldova[9], care face parte din așa-numitul corp constituțional al Republicii Moldova. Potrivit acesteia, “Republica Moldova este un stat suveran, independent şi democratic, liber să-şi hotărască prezentul şi viitorul, fără nici un amestec din afară, în conformitate cu idealurile şi năzuinţele sfinte ale poporului în spaţiul istoric şi etnic al devenirii sale naţionale”.

Întreaga Declarație de Independență, textul sacrosanct al existenței Republicii Moldova, reprezintă un fundament juridic paradigmatic privind independența Republicii Moldova față de Moscova, iar neutralitatea (inclusă ulterior în Constituție) reprezintă astfel o garanție a vasalității Republicii Moldova față de Moscova, un instrument de coerciție, control, șantaj și vasalitate asupra Republicii Moldova creat, menținut, dezvoltat și exercitat de către Federația Rusă.

Independența față de proiectul imperialist al Moscovei, proclamată în urmă cu exact 33 de ani de către autoritățile Republicii Moldova, este astăzi departe (eufemistic vorbind) de a fi plenară. Pentru realizarea independenței autentice de Moscova este necesar ca autoritățile Republicii Moldova (și deopotrivă partenerii ei externi) să iasă din zona de confort și din punctul geopolitic mort în care respiră Republica Moldova de peste trei decenii.

Denunțarea explicită a apartenenței la Comunitatea Statelor Independente, evadarea din narațiunea toxică și primejdioasă a neutralității, discutarea cinstită, în spațiul public, a oportunităților privind un viitor parcurs euro-atlantic al Republicii Moldova, din perspectiva prioritară a beneficiilor și garanțiilor de securitate pe care le oferă NATO, asumarea plenară a acestui parcurs de către autoritățile din Republica Moldova, indiferent de riscurile electorale implicite, substanțializarea sprijinului României față de nevoile de securitate ale Republicii Moldova, precum și pregătirea și convenirea, la solicitarea și cu acordul autorităților Republicii Moldova, a unor soluții externe de asigurare a securității ei, pregătite și convenite cu aliații strategici, ar putea reprezenta setul minim de exigențe în domeniul creării unui sistem credibil de garanții externe privind securitatea Republicii Moldova.

Mi se va spune că acum nu este timpul optim pentru o construcție de anvergură. Întotdeauna este. Mai ales acum. Pe falsul argument al kairosului amânat s-a construit fatalitatea de astăzi a leneviei geopolitice a Republicii Moldova, menținerea ei în gri-ul geopolitic al unei neutralități primejdioase.

Demersul curajos de asumare a parcursului european al Republicii Moldova este (doar) o parte a soluției. Din perspectiva nevoilor imperative în domeniul securității, apropierea Republicii Moldova de Uniunea Europeană (și, aș spune, chiar aderarea ei la Uniune) nu reprezintă o soluție suficientă și nici o garanție de facto a securității Republicii Moldova.

Vecinătatea geografică primejdioasă a Republicii Moldova, recrudescența vectorului neo-imperialist al Moscovei, vehemența și toxicitatea cu care acesta se exprimă, riscurile extinderii proiectului neo-imperialist rusesc spre vest, turbulențele geopolitice în creștere numerică și de impact, fragilitatea internă a Republicii Moldova, precum și inconsistența viziunii politice românești și europene privind asigurarea securității Republicii Moldova, contruiesc un tablou în care este nevoie, astăzi mai mult decât oricând, de lideri politici cu viziune și respnsabilitate, la Chișinău și la București.

La București, elita responsabilă și viziunea politică autentică privind Republica Moldova întârzie să se construiască.

La Chișinău, acest lider politic există. Este nevoie ca la 20 octombrie a.c. să se creeze un punct de ireversibilitate a opțiunii europene a Republicii Moldova, prin realegerea acestui lider și prin susținerea masivă a proiectului european al Republicii Moldova la referendum.

Dar piatra de moară a Republicii Moldova (garanțiile pe termen lung ale securității ei) va rămâne și după 20 octombrie a.c. Denunțarea neutralității este imperativă. Crearea unui sistem extern de garanții de securitate pentru Republica Moldova, cu România și aliați strategici relevanți în centrul său, este imperativă.

Scenariul apocaliptic (al rostogolirii tancurilor rusești, pe coridorul terestru sudic al Ucrainei, spre Tiraspol, Comrat și Chișinău) cere construirea, cu tenacitate și curaj, a soluțiilor de protecție pe termen lung pentru Republica Moldova. Unele soluții vin din istorie[10] și din lecțiile ei. Altele pot fi construite ex nihilo.

Dacă există lideri. Dacă există voință. Dacă există conștiință. Dacă există responsabilitate. La Chișinău și București.

La 33 de ani de la declararea independenței Republicii Moldova, multe din imperativele proclamate de liderii de la Chișinău la 27 August 1991 rămân simple proiecții utopice. Independența Republicii Moldova este departe de a fi plenară. Trupele (ex/neo) sovietice staționează încă ilegal pe teritoriul Republicii Moldova. Multe dintre deciziile majore se iau încă la Moscova. Neutralitatea ține Republica Moldova vasală Rusiei și în gona geopolitică gri de peste 30 de ani.

Acum este timpul răzbunării geopolitice. Acum se construiește ireversibilitatea evadării Republicii Moldova din proiectul de vasalitate pe care îl propune Moscova. Acum se consolidează independența Republicii Moldova, acum se exprimă consistent. Printr-un proiect european apt să construiască stat de drept, norme și principii, libertate și trai decent pentru populația Republicii Moldova. Printr-un proiect euro-atlantic apt să construiască securitate pentru Republica Moldova.

Dacă există lideri. Dacă există voință. Dacă există conștiință. Dacă există responsabilitate. La Chișinău și București.


[1] Adoptată în Parlamentul Republicii Moldova, prin “Hotărârea nr. 391 din 15.12.2023 privind aprobarea Strategiei securității naționale a Republicii Moldova” și publicată ulterior în Monitorul Oficial nr. 17-19 din 17.01.2024, art. 28,

https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=141253&lang=ro

[2] “agresiunea militară a Federației Ruse împotriva Ucrainei și ambiția guvernului rus de a crea, pe căi militare, un coridor terestru spre Republica Moldova, ceea ce ar duce la condiții pentru schimbarea violentă a ordinii constituționale și lichidarea statalității țării”, „operațiunile de tip hibrid desfășurate de Federația Rusă, cu scopul… dezintegrării statului” și „prezența militară ilegală a Federației Ruse în regiunea transnistreană” – Strategia securității naționale a Republicii Moldova

[3] “pregătirea și integrarea graduală a țării în structurile și inițiativele de apărare ale UE”

[4] “consolidarea parteneriatului privilegiat strategic multidimensional în domeniul securității și apărării cu România”

[5] “dezvoltarea și aprofundarea parteneriatelor în domeniul securității și apărării cu Franța, Germania, Polonia, Italia, Republica Cehă, Lituania, Letonia, Estonia, Țările de Jos, Suedia, Spania”, precum și “dezvoltarea și consolidarea parteneriatelor în domeniul securității și apărării cu Statele Unite ale Americii, cu Marea Britanie și cu Turcia”

[6] “avansarea și consolidarea cooperării cu NATO”

[7] În total, până în momentul de față, Ucraina a semnat deja 25 de acorduri bilaterale de securitate: cu Marea Britanie, Germania, Franța, Danemarca, Canada, Italia, Țările de Jos, Finlanda, Letonia, Spania, Belgia, Portugalia, Suedia, Islanda, Norvegia, Japonia, SUA, UE, Estonia, Lituania, Polonia, Luxemburg, România, Republica Cehă și Slovenia

[8] Articolul 11 al Constituției, “Republica Moldova, stat neutru”: “(1) Republica Moldova proclamă neutralitatea sa permanentă”

[9] Adoptată la 27 August 1991

[10] Declarația de Independență a Republicii Moldova: “dezmembrarea teritoriului naţional de la 1775 şi 1812 a fost în contradicţie cu dreptul istoric şi de neam şi cu statutul juridic al Ţării Moldovei”; “Parlamentele multor state în declaraţiile lor consideră înţelegerea încheiată la 23 august 1939, între Guvernul U.R.S.S. şi Guvernul Germaniei, ca nulă ab initio şi cer lichidarea consecinţelor politico-juridice ale acesteia, fapt relevat şi de Conferinţa internaţională „Pactul Molotov-Ribbentrop şi consecinţele sale pentru Basarabia” prin Declaraţia de la Chişinău, adoptată la 28 iunie 1991…

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Ce să facă Bucureștiul? Soluția (morală, corectă) este una singură: revenirea la situația de dinainte de celebrul pact, atât cât se poate, că de la Ucraina nu se mai întoarce nimic la patria mamă. Securitatea vine apoi la pachet, Kogălniceanu e aproape, Deveselu și Câmpia Turzii ceva mai departe, dar ideea rămâne (prezența americană).

  2. Asupra ”teritoriului” dintre NISTRU – TISA nu exista altă optiune decît una singura. ACEEA A ROMANIEI REÎNTRGITE. Pentru VECII VECILOR O ACCEPTARE A CONSECINTELOR POLITICII ANILOR 1940 este INADMISIBILĂ ! „ROMÂNIA REÎNTREGITĂ ” nu poate avea două capitale. CHISINAUL este UN MARE ORAȘ AL ROMÂNIEI . Atît și nimic altceva.

  3. Regiunea dintre Prut si Nistru nu ar fi trebuit sa se numeasca Republica Moldova ci ar fi trebuit sa revina la numele pe care l-a avut un secol si mai bine – Basarabia, ori sa isi ia un nume ca Moldova de Est sau Moldova Pruto Nistreana.
    Actul unirii de la 1918 facea referire la „Basarabia” – acesta era numele cu care era cunoscuta, prin extensie, regiunea dintre Prut si Nistru dupa ce a fost anexata de Imperiul Tarist la 1812.
    Denumirea de „Moldova” impreuna cu „moldovenismul” de sorginte sovietica promovat ardent acolo din perioada sovietica si pana azi, sugereaza, intr-un mod foarte perfid, ca regiunea respectiva este continuatoarea Principatului Moldovei in integralitatea sa si nu doar a regiunii dintre Prut si Nistru, desi de la 1866, cand Principatele Unite ale Moldovei și Țării Românești au luat numele de Romania, Romania a devenit succesorul juridic şi administrativ al ambelor principate impreuna cu toata simbolistica, heraldica si mostenirea istorica asociata fiecaruia.
    Din 1991, regiunea Basarabiei, cunoscuta azi ca RMD, a devenit independenta si dintr-o data Moldova si moldovenismul au devenit sinonime cu … Basarabia rusificata si vice-versa, o minciuna si un fals sustinute prin asumarea fatisa a unei identitati istorice diluate de 150 de ani de rusificare… au preluat în mod unilateral stema cu capul de zimbru, figurile eroice și simbolurile istorice și culturale ale Principatului Moldovei, prezentandu-se in fata lumii cu o versiune distorsionată a istoriei, pretinzând dreptul de a perpetua o moștenire care nu le aparține si care contrazice realitățile istorice și este antagonica principiilor statalității României moderne.

    • Vorbești prostii!
      Nu are nimeni niciun drept să le impună oamenilor cum să-și zică, iar țara ta românească e o invenție olteneasca de de vremea lui carol1.
      Daca secuii și ceangăii vor să-și zică maghiari, ce treabă ai tu? Sau romii…
      Ca să ai și tu ceva de spus… ar fi trebuit că România că stat să fi existat înaintea Moldovei ca în cazul Macedoniei.

      • Multi moldoveni, munteni si olteni, care nu sunt nici secui, ceangai sau rromi, dar sunt PSD-isti la alegeri se dau peste cap si devin UDMR-isti. Nu cumva este tot mana Moscovei?

      • Ce sa spun, m-ai dat gata cu verdictul final… Adica, Romania nu are nimic de spus in chestiunea fostei Moldove medievale, nu?
        Suna ca și cum vointa Transilvaniei de a se alipi Regatului Romaniei la 1918, poate fi irelevanta si periculos de flagranta juridic, datorita observatiei tale?
        Mai bine ai incerca sa rationezi, poate descoperi singurel ratiunea existentei neamului romanesc, tocmai intre Nistru si Tisa!

  4. In situatia actuala cand transnistrenii refuza sa intre in componenta R.Moldova si rusii continua sa refuze plecarea din Transnistria singura posibilitate este contrabalansarea cu un schimb de teritorii si populatie liber consimtit.
    Ucraiana sa preia Transnistria care este R.S.S.Moldova rupta din teritoriul ei in 1924. Ucraina ar putea sa faca schimb de prizonieri cu resturile Armatei a 14-a.
    R.Moldova sa preia Buceagul care a fost al Regatului Romaniei. Moldova va putea sa utilizeze porturile Reni si Izmail cu populatie romaneasca.
    Nistrul ar fi o bariera de netrecut pentru tancurile rusesti.
    In acest caz R.Moldova ar putea renunta mai usor la neutralitatea impusa de Moscova.

    • Rep.moldova poate face doar schimburi de teritorii – ajustari necesare, in beneficiul ambelor state – limitate, nu halci/ calupuri la pachet cu populatii de zute de mii de cetatei ai celuilalt stat.
      Par example, dupa negocieri serioase ar putea la un moment dat sa faca schimb de UN teritorii cu Ucraina ca sa capete portul Reni si ceva teritorii din jur…
      Problema trupelor si pop ostile din Cobasna (care e locuita de ucraineni), Tiraspol si din toata asa-zisa transnistrie – care cuprinde Tighina cu cimitirul romanesc profanat de rusi acolo – o poate rezolva tot impreuna cu UCRAINA la un moment dat. Si destul de RAPID, daca primeste putin ajutor de specialitate!

      • Bine ca recunosti ca schimburi de teritorii s-au mai facut intre R.Moldova si Ucraina, chiar daca favorizau doar pe ucraineni pentru ca nu puteau ajunge terestru in Buceag.
        Dar lichidarea problemelor facute de rusi nu iti surade.
        Organizatia romanilor din Buceag se numeste „Valul lui Traian”, dar pe langa ei mai sunt „moldovenii” creati de serviciile rusesti, moldovenesti si mai ales ucrainene.
        Despre colonistii germani din Buceag si nordul Bucovinei vom discuta cu alta ocazie.

    • Asta ar fi solutia ideala dar cine crezi ca ne da Buceagul impreuna cu iesirea la Dunare? Fie ca o sa fie al Ucrainei sau al Rusiei, niciuna nu va renunta la acel teritoriu, e mult prea important strategic. In plus…mai sunt romani in Buceag? Ma indoiesc. Cat despre Transnistria, e un mar otravit, populatia de acolo nu o sa vrea niciodata sa faca parte din UE sau Romania. Daca Moldova chiar vrea unirea cu Romania si o vrea si Romania, impreuna cu tot ce presupune asta, adica acordarea cetateniei unei populatii importante care este filorusa, atunci singura solutie este renuntarea la Transnistria.

    • ”cand transnistrenii refuza sa intre in componenta R.Moldova”

      Tranistrenii se află deja în componența R.Moldova și nu au dreptul la secesiune. Cei cu pașapoarte rusești au și opțiunea relocării în Rusia, împreună cu trupele rusești. În raioanele Camenca și Rîbnița, unde ucrainenii au o pondere semnificativă, se poate organiza referendum și se pot împărți teritoriile din respectivele raioane între Ucraina și R.Moldova, în funcție de preferințele localnicilor. Așa s-a procedat între Cehia și Slovacia, după separarea din 1992.

      Ucraiana sa preia Transnistria care este R.S.S.Moldova rupta din teritoriul ei in 1924

      ”Ucraiana” nu era stat suveran în 1924, statul suveran era Uniunea Sovietică. La destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, fostele republici componente (Ucraina și R.Moldova y compris) au convenit să recunoască granițele dintre ele.

      Propunerile astea își au originea la Moscova și de-obicei le scriai sub nickname-ul @Agora. Cum ajunge un fost cadru didactic din România să posteze și să reposteze ad nauseam ideile Moscovei?

      • Postarile astea la mishto alaturi de reitingul scazut facut de articolele avand ca subiect rep.moldova (Moldova, in general), denota INDIFERENTA fata de subiectele in cauza (nici macar NU empatizeaza cu respectivii) al celor care trec pe aici si ai adm saitului. Atat si nimic mai mult. Problema e ca INDIFERENTA si dispretul lor nu se rezuma doar la rep.moldova pe care (ca si pe ucraina) se fac ca o sustin din toti rarunchii. Deoarece pentru ei POMANIA e doar o activitate lucrativa de pe urma careia au un beneficiu personal si pe care au numit-o in toatala bataie de joc:
        ROMANIA!
        (nu stiu cat e vorba de primitivism aici, cat despre faptul cert ca nu formam deloc un popor si in niciun caz nu facem parte dintr-o natiune europeana cu un stat democratic si prosper, in mod cat se poate de evident! respectivii nu simt romanestie si nici nu au ceva pentru vreo ROMANIA, cert!!

  5. Dacă moldovenii sunt hotărâți să rupă cu această „băltire geopolitică” a Moldovei și optează pentru un parcurs complet pe direcția Vest, dacă o vor sprijini pe Maia Sandu pentru a câștiga al doilea mandat, șansele de a se scutura de perfida vasalitate pe care Moscova o instrumentalizează prin „neutralitatea” constituțională vor crește semnificativ.
    Odată al doilea mandat câștigat și rezultatul referendumului ieșit în favoarea renunțării la neutralitate, Republica Moldova va face un pas uriaș către integrare în UE și în NATO. Abia atunci se va putea pune problema unificării acestor două state românești.
    Și, cine știe, poate că din 2028, aparent fragila Maia Sandu, în fond un politician redutabil, care a îndrăznit și a făcut atât de mult, pentru că și-a asumat idealuri și valori europene dar și naționale, în pofida narativelor denigratoare ale „patrioților” de tip Simion sau Șoșoacă, va deveni primul președinte al noii Românii!
    Să-i ținem pumnii!
    (Oare ne-am putea lua cetățenie moldovenească pentru a merge la vot?)

  6. Si in interbelic exista presă in ROMÂNIA, dar nu era atît de multă manipulare ca si acum mai ales privitor la subiectul BASARABIA. Pe de altă parte INDIFERENȚA din prezent față de subiect este tot o formă de manipulare imprimată de cineva si e promovată chiar cu inteligentă.Nu era zi lasată de la D-zeu in interbelic să nu fie plină de informații , comentarii, opinii legate de BASARABIA si UNGARIA . Din 1925 ele devin ca într-un crescendo, din ce in ce mai acute și mai grave și, iată , nu s-au încheiat nici astazi. Incepînd cu anii 1945,odată cu adîncirea din ce in ce mai pronuntata în comunism ele s-au contaminat voit cu tot de felul de minciuni, falsuri , trunchieri ale adevarului real datorită actorilor politici participanti determinanți.Urmează actul terorist din Parlamentul din 1925 soldat cu 2 deputati morți, fuga lor peste Nistru, așa zisa „răscoală” de la TATAR BUNAR si procesul care a urmat, plin de intervențiile comunistilor europeni ai INTERNATIONALEI a III-a,mai ales francezi,criza economică din 1929 culminînd cu grevele de la LUPENI, episodul reintoarcerii pe tron a lui CAROL al II-lea și de înlăturare a tutelei regelui MIHAI I dintre 1931-1933 cu toată suita celorlalte evenimente.INTERESANT este că TOATE împlinesc una după alta cîte 100 de ani ca intr-un fel de carusel supra amețitor pentru indiferent cine.N=avem ce face si nu ne putem sustrage în niciun fel acestei CASCADE EVENIMENȚIALE. Să ne înarmăm cu răbdare, cu mult calm și cu multă, multă speranță,indeosebi de către generațile mai tinere ce vor fi cele mai solicitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Dorin Popescu
Dorin Popescuhttp://contributors
Președinte fondator și în exercițiu al Asociației “Casa Mării Negre / Black Sea House” (think-tank de politici publice la Marea Neagră), din iulie 2017. Este vicepreședinte al Asociației “Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană” / ICDE, fost diplomat (cu misiuni diplomatice efectuate la Moscova, Cernăuți și Sarajevo), analist politic, eseist, critic literar și cadru universitar (fost lector la Universitatea “Andrei Șaguna” Constanța, Facultatea de Științele Comunicării și Științe Politice). A absolvit cursurile Facultății de Litere și Teologie a Universității “Ovidius” din Constanța și este doctor în filologie, din 2012, cu teza “Paradigma constituirii discursului literar la Constantin Noica”. Este autorul volumelor “Noica. Bătălia continuă” (Editura Ideea Europeană, București, 2013, debut în volum), “Figuri ale textului anteic” (Editura Ideea Europeană, București, 2016), “Răzbunarea barbarilor. 2000 de ani fără Ovidiu la Tomis” (Editura Ideea Europeană, București, 2017) și “Captivi la Pontul Hibrid” (Editura Ideea Europeană, București, 2021). A publicat cca 200 de lucrări, studii, eseuri, recenzii, articole tematice, în diferite reviste culturale și științifice din România şi din străinătate, este coautor de programe tematice şi cursuri universitare în domeniul relaţiilor publice si al istoriei şi discursului presei româneşti și deține premii naţionale de eseu şi critică literară. Principalele preocupări sunt legate de politică externă, studii politice, eseistică, studii culturale, istoria culturii, critică literară etc.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

 

 

Nexus – Scurta istorie a retelelor informationale

Scurtă istorie a rețelelor informaționale din epoca de piatră până la IA
Editura Polirom, 2024, colecția „Historia”, traducere de Ioana Aneci și Adrian Șerban
Ediție cartonată
Disponibil pe www.polirom.ro și în librării din 27 septembrie 2024

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro