miercuri, august 12, 2020

Reziliența în Parteneriatul Estic – varianta NATO versus abordarea UE

În perioada post-2020, vecinătatea estică a Uniunii Europene (UE) va fi supusă funcției de generare a rezilienței de stat, extrem de necesară pentru vecinii estici, dar la fel de utilă pentru interesele geopolitice europene. Transformările pe verticală pe care le preconizează instituțiile europene în Parteneriatul Estic vizează arterele politice, economice, ambientale și societale, esențiale pentru funcționalitatea oricărui stat. Aceste aspecte sunt imperative pentru statele care sunt foști subiecți ai colonialismului țarist-sovietic, ale cărui reminiscențe determină influența rusească asupra zonei. Abia după aproape trei decenii de la colapsul URSS, catalogat de Taras Kuzio drept momentul “decolonizării ultimului imperiu din lume”, UE recurge la paradigma rezilienței de stat cu care pune în funcțiune un soi de “Parteneriat Estic 2.0”. În fond, acesta reînnoiește ambițiile conexe determinării de a înfăptui tranziția spre democrații cu guvernare eficientă, deși în bază unui instrumentariu mai mult vechi decât nou. Pe lângă aceasta, dezvoltarea rezilienței interne în regiune oferă perspective mai încurajatoare pentru “decolonizarea” post-sovietică, din care ar face parte, de asemenea, depășirea chestiunilor separatiste și asigurarea unei păci efective (Donbas, Abkhazia și Osetia de Sud și Nagorno-Karabakh).

Datorită ideii de reziliență, UE păstrează la distanță tentațiile intervenționismului liberal privind construcția statului (“statebuilding”). Iar, în schimb, este prioritizată restabilirea și modernizarea statelor din proximitatea estică a UE, combinând capacitățile locale și asistența europeană. În limitele argumentării teoretice propuse de David Chandler în 2013, UE și-ar fi dat seama că “ea” nu poate soluționa problemele “lor”, totodată, “ei nu ar putea rupe cu reproducerea problemelor și a “capcanelor” fără asistența externă”. UE pare să reitereze poziția lui Chandler în privința faptului că “schimbarea sau adaptarea comportamentului trebuie să vină din interior […], deoarece reziliența nu poate fi “oferită” sau “produsă” de actorii externi”.

Nucleul demersului european constă în crearea unei vecinătăți previzibile și cât mai autonome în combaterea riscurilor interne, dar și externe, preponderent de origine estică. UE însă nu ascunde faptul că sporirea rezilienței statelor est-europene servește propriului interes, de ordin geopolitic, de “construire a unei Europe mai puternice în lume”. Altfel spus, în urma transformărilor din regiune, beneficiarii se vor afla pe ambele părți ale inițiativei – investitorul în reziliența est-europeană (UE) și partea receptoare a rețetei de reziliență (statele Parteneriatului Estic). Drept rezultat, oficialii europeni, supranaționali și naționali, percep reziliența nu ca instrument de izolare și retragere din regiune, ci mai degrabă ca modalitate de preluare a rolului de coparticipant și sursă de inspirație pentru consolidarea instituțională și remodelarea afacerilor publice în țările vecine din Est.

Formatul european al rezilienței de stat pentru Europa de Est

În linii mari, UE a stabilit profunzimea conceptului de reziliență în raport cu statele Parteneriatului Estic reieșind din acțiunile aflate în derulare la nivel european, măsurile inițiate în regiune și inițiativele pe care actorii europeni le preconizează pentru sine în următorul ciclu bugetar multianual european (2021-2027). Așadar, viziunea finală a rezilienței, schițată de Bruxelles, imprimă resurse proprii disponibile, precum și doleanțele sale strategice. Totodată, așteptările față de reziliență coincid sau reflectă substanțial opiniile colectate de la actorii locali din regiune, într-un exercițiu masiv de consultare de-a lungului anului 2019. Dar aceste opinii nu constituie nicidecum o agendă dictată UE de către regiune, bazate pe tot șirul de probleme locale. În realitate, se propune materializarea unui “meniu” echilibrat între posibilitățile efective ale UE și respectiv nevoile urgente, uneori existențiale, ale statelor din proximitatea estică.

Prima direcție de acțiune constituie reziliența economică. Investițiile noi din partea UE în acest domeniu sunt extrem de reduse, deoarece relațiile comerciale depind de legitățile comerțului liber, productivitatea locală și cererea de pe piața europeană. UE recunoaște deschis că măsurile din domeniul economic se bazează pe implementarea Acordurilor de Asociere (Georgia, Moldova, Ucraina), aflate în proces de implementare, și eventuala expansiune a cooperării comerciale cu celelalte țări (Armenia, Azerbaidjan, Belarus). Pe lângă aceasta, UE este deschisă pentru ca Pactul Verde European sau Strategia Digitală să fie atrase pentru înverzirea și inovarea economiilor din vecinătate. De asemenea, ca și în trecut, partea europeană promite utilizarea asistenței macro-financiare pentru a veni în ajutor în timpul crizelor economice. Pe lângă aceasta, UE confirmă menținerea in vigoare a instrumentelor de finanțare pentru IMM-uri. Un aspect inedit devine propunerea UE de a facilita aderarea vecinilor estici la Zona Unică de Plăți în Euro (SEPA – 36 de țări, dintre care și cele 27 state UE). Aceasta ar simplifica, accelera și ieftini efectuarea plăților electronice și a tranzacțiilor bancare în euro (credite, facturi, salarii), de valoare mică, către toate statele din cadrul SEPA. Tot din categoria rezilienței economice face parte interconectarea drumurilor, infrastructurii energetice și geospațială. La nivel social, sunt menținute programele de tineret pentru interacțiunea cu rețelele europene educaționale sau de voluntariat (Erasmus+, Corpul European de Solidaritate). O valoarea adăugată o va avea idea de a proteja tinerii pe piața muncii locală și de a-i antrena în schimburi profesionale la nivelul Parteneriatului Estic. În pofida multiplelor beneficii atașate la reziliența economică propusă de UE, acestea vin cu un cost irevocabil legat de întărirea dependențelor și respectiv creșterea iminentă a vulnerabilității regiunii la șocurile din interiorul UE.

A doua dimensiune a pachetului european de reziliență pentru Parteneriatul Estic constă din aducerea în ordine a guvernanței democratice și de securitate. Acestea sunt plasate pe loc secundar, chiar dacă UE recunoaște că aceste elemente – instituțiile democratice, politicile anticorupție, drepturile omului etc. – sunt “precondiții” pentru funcționarea economiei de piață. În subdomeniul juridic, abordarea europeană rezidă în sprijinirea generalizată a transferului de standarde europene (instruiri, experți internaționali), fiind omise careva inițiative concrete. Din perspectiva politicilor anticorupție, UE este pregătită să susțină aplicarea instrumentelor de transparență în sectorul public. Pe partea de securitate, în oferta de reziliență a UE se regăsesc mai multe aspecte concrete – sporirea cooperării cu agențiile de justiție și afaceri interne și Mecanismul European de Protecție Civilă. Un angajament atent pentru soluții pașnice este propus de UE pentru conflictele teritoriale din regiune. De fapt, aspectele de guvernanță și securitate sau “reziliența democratică” se află la latitudinea voinței politice locale, iar UE setează obiective ambițioase, fără să indice modul concret cum le poate atinge.

Cel de-al treilea compartiment al rezilienței europene croite pentru vecinii estici ține de mediul înconjurător. Acest domeniul este al doilea după reziliența economică din punctul de vedere al volumului de propuneri făcute de UE. Așa-numita “reziliență verde” a Parteneriatului Estic ar include materializarea Pactului Verde și îndeplinirea Acordului de la Paris, ambele urmărind reducerea amprentei de cărbune. Anume în acest domeniu, UE arată în mod foarte explicit determinarea de a ajuta vecinii să se “adapteze” la schimbările climatice. Cu alte cuvinte, doar preluarea standardelor europene nu produce reziliență în domeniul ambiental, precum în cazul economiei sau guvernării. În consecință, este necesară o ajustare la realităților externe noi, produse de factorul antropogen. Printre pașii propuși de UE se numără creșterea asistenței financiare (credite și granturi) pentru inițiativele de eficientizare și înverzire a consumului de energie și a transportului. Cooperarea va fi extinsă pe dimensiunea economiei circulare, biodiversității, sustenabilității exploatării resurselor naturale etc. UE consideră vitală includerea țărilor Parteneriatului în monitorizarea europeană ambientală și în schimbul de informație în domeniul nuclear. Deși, mai mult relevantă pentru securitate, în special cea din sfera publică, din motive neindicate, UE plasează soluțiile anti-COVID-19 de consolidare a sectorului medical în “reziliența verde”.

Acțiunile din domeniul digital alcătuiesc a patra categorie de reziliență. În această direcție, acțiunile UE includ asistență legală, dar și o componentă majoră de suport tehnic, inclusiv prin intermediul programului EU4Digital. În contextul „rezilienței digitale”, UE anunță că este pregătită să contribuie la continuarea transformării digitale din regiune. Totuși, sunt indicate domeniile eligibile pentru susținere – infrastructura de internet (broadband), serviciile de roaming, e-servicii, nu și careva instrumente sau platformele concrete aflate la dispoziție. O excepție reprezintă ideea de a extinde posibilitățile de finanțare din cadrul “Inițiativei Digitale și Inițiativei de Extindere” (DISC) către start-up-urile din Parteneriatul Estic, suplinind deficitul de finanțare pentru forța motrică a industriei IT.

Ultima categorie de reziliență, a cincea la număr, pe care UE o dedică vecinătății estice este cea societală. Aceasta face referință la alegeri libere, puterea societății civile, pluralismul mediatic și aplicarea drepturilor omului. Toate împreună, acestea au menirea de crea societăți nu doar juste, dar și incluzive. Din lista instrumentelor specifice pe care UE le sugerează face parte Școala Administrației Publice pentru Parteneriatul Estic, care să profesionalizeze administrația publică. Susținerea societății civile de asemenea rămâne o prioritate, iar Forumul Societății Civile a Parteneriatului Estic – un partener-cheie. Ajutorul se lărgește asupra canalelor de atragere a tinerilor. În mod adițional, este confirmată aderența la liberalizarea regimului de vize și administrarea mobilității. Chiar dacă exodul de creieri și al forței de muncă sunt recunoscute ca probleme, lipsesc soluții pentru contracararea efectelor negative ale migrației și mobilității. Implicarea instituțiilor media est-europene în lupta cu dezinformarea continuă. Totuși, atenția este orientată nu pe combaterea dezinformării interne și externe, în mod uniform și nepolitizat, ci este țintită strict pe războiul informațional purtat de Rusia. Deși UE se declară adeptul agendei non-discriminare, aceasta nu specifică inițiative clare destinate aspectelor de dialog interetnic, nici măcar pe cele coordonate de Consiliul Europei sau OSCE (vizibil în Balcanii de Vest). Parțial, dialogul intercultural este, în mod incoerent, încorporat în reziliența economică. În fine, UE admite deschis că va sprijini comunicarea strategică despre impactul pozitiv al politicilor UE. O propagandă pozitivă în favoarea UE ar trebui să fie echilibrată cu exprimarea interesului deschis pentru promovarea gândirii critice în societate, inclusiv vizavi de UE. Informarea corectă despre UE, ca parte component a “puterii blânde”, nu trebuie în niciun caz confundată cu ideologizarea intenționată a societăților din regiune.

Reziliența euro-atlantică versus reziliența europeană

Demersul UE pentru “Parteneriatul Estic 2.0” articulează reziliența prin prisma reformelor sectoriale existente sau viitoare, iar majoritatea instrumentelor prevăd sporirea integrării europene a vecinătății estice. Varianta rezilienței invocată de NATO are un conținut focusat pe securitatea dură (“hard security”). În Articolul 3 al Tratatului de constituire a NATO se menționează despre acțiunile statelor membre, care în mod “separat sau împreună, prin intermediul autoajutorării și al sprijinului reciproc continue, își vor menține și își vor dezvolta capacitatea individuală și cea colectivă de rezistență în fața unui atac armat.” În prezent, Alianța interpretează acest articol drept predecesorul principiului de reziliență, care reprezintă o responsabilitate națională a fiecărei țări membre.

Totuși, identificarea rezilienței ca obiectiv strategic curent al NATO a avut loc mai recent, în cadrul summit-ului de la Varșovia din 2016. Cu acea ocazie, statele membre au semnat Declarația „privind angajamentul de a spori reziliența”, care stabilește că investirea în reziliență contribuie la descurajarea inamicilor și apărarea propriu-zisă de amenințări. În majoritatea sa, angajamentul Alianței îmbină considerații militare. Sunt incluse 7 tipuri de acțiuni de reziliență euro-atlantică, pe care statele membre trebuie să și le asume plenar. Unele aspecte sunt mai neutre și chiar pot fi întâlnite pe agenda europeană.

Primo, NATO consideră că este importantă asigurarea continuității actului de guvernare și a serviciilor critice de guvernare, pe timp de situație de criză (“reziliența guvernamentală”). Segundo, este solicitată pregătirea unor planuri de rezervă pentru furnizarea de energie, cu implicarea capacităților interne și transfrontaliere („reziliența energetică”). În acest domeniu, reziliența energetică promovată de UE pentru vecinii estici prevede amplificarea interconexiunilor energetice transfrontaliere și eficientizarea producției energetice interne. Tertio, gestionarea eficientă a fluxului necontrolat de persoane reprezintă o altă abilitate de reziliență. Cuarto, altă dimensiune valoroasă este garantarea furnizării necondiționate de apă și produse alimentare („reziliența alimentară”). Quinto, reziliența euro-atlantică mai constă în capacitatea de a gestiona un număr major de victime, prin asigurarea unor stocuri suficiente și sigure de medicamente (“reziliența medicală”). Acest tip de abilitate, în condițiile pandemiei actuale, demonstrează un nivel problematic de pregătirea în practic 1/3 din membrii NATO (în particular, în SUA, Marea Britanie, Spania, Italia, Turcia etc.). Sexto, este convenit rolul pe care îl are accesul populației la rețele de comunicare fiabile, inclusiv de generația 5 G. Septimo,  reziliența se măsoară în termenii sistemelor de transport, care trebuie să ofere posibilitatea unei mișcări rapide atât pentru forțele militare NATO, cât și pentru desfășurarea serviciilor civile.

Patru din cele 7 caracteristici ale rezilienței euro-atlantice corespund existenței unei infrastructuri critice funcționale – în domeniul energetic, alimentar, comunicații și transport. În abordarea UE pentru vecinătatea estică, referința la infrastructura critică este omniprezentă, dar de o manieră indirectă și ocolind domeniul militar. În situația unui Parteneriat Estic divers, din perspectiva orientării geopolitice, neutralitatea conotațiilor rezilienței oferă UE posibilitatea de a interacționa cu toată regiunea. Concomitent, state precum Georgia și Ucraina pot suplimenta integrarea europeană ca mijloc de construcție a rezilienței de stat cu cooperarea pe dimensiunea militară a rezilienței NATO.

În loc de concluzii…

Reziliența de stat pe care UE o propune statelor Parteneriatului Estic rezumă eforturile curente de reformare și obiectivele strategice de transformare eventuale. Efectele lor pe tărâm geopolitic sunt inevitabile. Prin coparticiparea la acțiunile de schimbare internă în vecinătatea estică, actorii europeni neglijează ideologia intervenționismului construcției statului („statebuilding”).

Abordarea europeană a rezilienței exclude gândirea militară, evidențiată în versiunea euro-atlantică a aceluiași obiectiv. Sensibilitățile geopolitice și de securitate ale regiunii impun anumite rețineri în conceptul de reziliență. UE îl tratează cu neutralitate. Comparativ cu aceasta, NATO are o interpretare militarizată, care poate obține sprijin mai larg în țările cu aspirații euro-atlantice, ca Ucraina și Georgia. În cele din urmă, gradul real de reziliență din Parteneriatul Estic, depinde de starea infrastructurii critice și felul cum UE o prioritizează în relațiile cu vecinii estici.

Distribuie acest articol

11 COMENTARII

  1. despre ce (mai) vorbim, când să se mai întâmple și asta, în condițiile în care Occidentul este sub asediul fake-news și al manipulării prin ferme de trolli și idioți utili ghidați strategic cu ajutorul trădătorilor? Propaganda autocrată se face la vedere, cu tupeu, iar organizațiile euro-atlantice dorm ăn bocanci sau se ceartă pe bani. Încrederea în democrație este la un nivel critic. Scapă cine poate.

  2. Interesant şi periculos. Conceptul zis de „rezilienţă” este doar o ideologie care se vrea pus în aplicare prin mijloace economice( bani) dar şi prin politică subordonată. Scopul mie mi se pare expansionist, neo-imperialist. De fapt UE vrea să se extindă teritorial prin acaparare economică. Pe fond este corect din punctul lor de vedere, dar total incorect din punct de vedere al ţărilor vizate. Iar exemplul este imediat: condiţiile prin care actualele state fost comuniste au fost înghiţite în UE, „integrare” care a comportat mari sacrificii şi pierderi din partea popoarelor integrate şi mari câştiguri economice pentru statele „integratoare”.
    Da, se poate riposta că o altă soluţie mai bună n-a existat. Şi, da, pe fond, statele post-comuniste s-au dezvoltat şi modernizat. Totuşi, în Europa Unită animozităţile şi disensiunile politico-economice au crescut, aceasta este evident. Vreau să spun că numai soluţia economică( bani) nu este suficientă, ea nu poate rezolva ansamblul problemelor culturale şi civilizaţionale. Şi, în definitiv, actuala configuraţie statală a Lumii s-a făcut „manu militari”, deci prin forţă şi numai parţial prin forţă economică.
    Dilema Estului este teribilă: Bunăstare economică SAU Pierderea suveranităţii( cu rezilienţă cu tot….)

  3. Din tot articolul este greu de inteles cu cine avem de a face in acest parteneriat estic.
    Granitele UE si NATO sunt clare si sper sa nu-i vina cuiva idea ca aceste granite sa fie schimbate in sensul stramatarii acestora catre este. Belarusul, o dictatura, Ucraina si Moldova state esuate si mai departe ? Caucazul ? a mai visat un nebun sa ocupe acesta zona si a aruncat Europa intr-un razboi cu milioane de morti.
    UE si NATO au destule probleme interne grave nerezolvate si nu vad nici o necesitate de a privi mai departe catre rasarit.
    Comercial, social, cultural daca relatiile bilaterale intre statele respective si UE functioneaza, e in ordine profita toti insa angajamente politice si militare nu pot fi decat niste aventuri cu sfarsit tragic si cum bine spune ” Chandler în privința faptului că “schimbarea sau adaptarea comportamentului trebuie să vină din interior […], deoarece reziliența nu poate fi “oferită” sau “produsă” de actorii externi”.
    Sper ca aceasta pozitie sa ramana principiala si s.o respecte toate statele UE, NATO e alta poveste, apar jucatori grei precum SUA si Marea Britanie insa acestia trebuie sa accepte pozitiile UE si nu invers, NATO nu poate deveni platforma de lansare a UE in aventuri geo-politice din care nu are nimic de castigat.

  4. Va citez: …”jucatori grei precum SUA si Marea Britanie, insa acestia trebuie sa accepte pozitiile UE si nu invers, NATO nu poate deveni platforma de lansare a UE in aventuri geo-politice din care nu are nimic de castigat.”
    Cred ca o explicitare a acestei afirmatii este necesara; macar numai si pentru ca SUA detine cele mai importante calitativ/cantitativ forte armate din lume si este cel mai important contributor al NATO . Mai mult, in ultimele doua mari conflagratii mondiale, NU SUA + UK au „lansat tarile europene ( actuale UE) in aventuri geo- politice”, ci taman ce le-au scos din ele, cu mari sacrificii umane si materiale.

    • Ce a fost, a fost si nu mai poate fi luat ca model pt viitor. Chiar daca SUA mai are inca cea mare armata, intreaga politica a ultimilor ani arata ca nu mai este dispusa la angajamente majore pe plan mondial, din contra, retragerea din toate zonele fierbinti.
      Acest gest in principiu nu este gresit insa este iresponsabil ca aceste retrageri sa nu lase solutii viabile in urma lor, din contra haosul este tot mai mare si de care profita rusii, chinezii si turcii.
      Nu mai exista pozitii clare, Europa este umilita, reactiile statelor europene fiind vizibile, amestecul direct in activitatile economice ale acestora fiind un motiv de ingrijorare.
      SUA si UE au agende economice diferite, SUA este in confruntare directa cu China, UE cauta solutii in aceste relatii idem si pozitiile fata de rusi.
      Pe plan intern vedem o SUA rupta, polarizata la maxim intre pozitii din pacate radicale de ambele parti, personal am mari probleme cu cei doi lideri care se vor confrunta la alegeri, atat Trump si Biden si este incert de ce va urma. Trump pe plan extern este o catastrofa, pe plan intern are rezultate economice. Biden pe plan extern poate eventual puncta, pe plan intern poate deveni insa la fel o catastrofa daca scapa controlul asupra stingii radicale americane, in aceste conditii UE este obligata la pozitii ferme fata de SUA altfel vom fi aruncati precum o minge dintr-o parte in alta iar NATO sa ramana ce fost, un pact de aparare, atat, fara pretentii de expansiune. NATO este intr-o pozitie extrem de nefavorabila datorita Turciei care se comporta ca un „agresor” fata de UE is tari NATO, mai este tolerabila pozitia ei ? semnele SUA in acest sens fiind absolut neconvingatoare, cu un asemenea partener chiar daca el se numeste SUA va fi din ce in ce mai greu.

      • Pentru situatia actuala SUA poarta 75 % din raspundere, s-a”autofaultat” cum s-ar spune so vom vedea daca mai va fi capabila sa-si recapate increderea.
        Jocul politic si militar global are loc in Euroasia, Europa fiind vitala SUA daca nu doreste sa piarda suprematia.
        De la 1.04.20 pana la 30.06.20 contractia economica SUA a fost de ca 33 % , a Germaniei de ca. 10 % sunt cifre alarmante, China in schimb revine in forta.
        „Pedepsirea” Europei de administratia Trump va avea efecte dintre cele mai nedorite, mai ales pentru SUA, pierderea influnentei in jocul politico/militar global.

            • Nici comunistii, in ciuda multelor sloganuri, nu crirticau atit de mult SUA, ca progresistii de azi.
              Si inainte de al doilea Mondial Germania era vazuta la fel ca acum; si da, „schimba doar jocul” :D
              Si intre 1929-33 economia SUA „s-a contractat”, si totusi a fascut fata „incendiilor” din Europa si Asia. Cu care se jucau Germania si Japonia. Si pe care le-a adus pe cxalea democratiei, nu pe calea „lagarului socialist”.
              NB,
              cine s-a nascut mai tirziu sa deschida bine ochii.

  5. Din pacate occidentul e terminat. S-a prabusit pentru ca a fost tradat din interior, de o clasa politica care si-a vandut cetatenii pentru un pumn de arginti. De aici incolo mai sunt 2 cai: integrare intr-o dictatura neomarxista sau faramitare pe criterii tribale/nationaliste/religioase. Altceva nu poti avea pentru ca nu prea mai exista CETATENI, clasa de mijloc, coloana vertebrala a oricarei societati sanatoase, cu valori comune si care sa creasca noua generatie. Occidentul e profund bolnav, demografia e PRAF. Macar estul salbatic are inca de descoperit libertatea si apa calda, mai are ceva potential.
    Foarte multa salata de vorbe bruxeleze in articol. Noul limbaj de lemn, fie el si de santal.

    Istoriei nu i-a pasat niciodata de snowflakes, de pacturile verzi, de freza babelor atunci cand casa arde.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Denis Cenusa
Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau, si cecetător la Universitatea din Giessen.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gâlceavă pe Nil. Cum au ajuns Egiptul, Etiopia și Sudanul în prag de război

Un conflict major, implicând trei țări cu o populație însumată de peste 260 milioane de oameni - ceva mai mult de jumătate...

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Alegerile prezidențiale din Belarus: începutul sfârșitului pentru Lukașenko?

Duminică, 9 august, vor avea loc – într-o atmosferă extrem de tensionată - alegeri...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.