luni, iunie 17, 2024

România Educată sau România înlănțuită?

Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!…
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănţuit.
George Coșbuc  “Decebal către popor”

Vom analiza în acest articol cele două proiecte de legi, ale  Învățământului preuniversitar și Învățământului Superior, cu numele  “România Educată”, lansate în consultare publică în perioada 13 iulie- 24 august 2022 de către Ministerul Educației –  din punctul de vedere al motivației lor.

Puțină istorie  a Uniunii Europene

Preocupaţi  de problemele din politica  românească,  uităm că,  o dată cu aderarea României la Uniunea Europeană (UE) la 1 ianuarie 2007, deciziile importante nu se mai iau la Bucureşti, ci la Bruxelles (Consiliul, Comisia),  Strasbourg (Parlamentul European), Luxembourg (Curtea de Justiţie a UE, Curtea de Conturi, Banca Europeană de Investiţii), Haga (Europol)  sau Frankfurt (Banca  Centrală Europeană)  şi că deci ar trebui să fim preocupaţi şi de politica europeană.  Şi că deci  trebuie să cunoaştem atât Constituţia României, cât şi “constituţia” UE, adică  tratatele UE. Şi dacă ultima variantă  (din 2003)  a Constituţiei României  are doar 156 de articole, ultima variantă a tratatelor UE  (adică Tratatul privind Uniunea  Europeană  şi  Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene)  are   413 articole, la care se adaugă cele 54 de articole ale Cartei Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

UE  a fost formal înfiinţată  la 1 noiembrie 1993 din Comunitatea Europeană, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht, care a introdus şi moneda unică Euro (intrată  în circulație la 1 ianuarie 2002). Înainte ca  un tratat al UE semnat  de toate statele  membre să intre în vigoare,   el trebuie să fie ratificat de toate statele membre, şi acest lucru durează.  Ratificarea are diferite forme în statele membre, funcţie de tradiţie, de  constituţie şi de procesul politic.      

Toate tratatele semnate din 1958 până acum au fost ratificate, mai uşor sau  mai greu,  de toate statele membre, cu o singură excepţie: Tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa (Constituția), respins în 2005.

Constituţia propunea să dea UE forma constituţională a unui Stat. Constituţia propunea de asemenea schimbări importante în regulile de funcţionare  ale UE: alte circa 60 de domenii ale politicii naţionale erau transferate Bruxelles-ului. Ea  determina  paşi decisivi către militarizarea UE. Constituţia  a fost semnată la Roma, pe 29 octombrie 2004,  de cele 25 state membre ale UE la acel monent.  La 12 ianuarie 2005, Parlamentul European a votat o rezoluţie care sprijinea Constituţia, cu 500 voturi pentru şi 137 împotrivă, cu 40 absenţi.  Zece  state  membre au anunţat că vor ţine referendum pentru ratificarea ConstituţieiSpania a fost prima ţară care a  organizat referendum pentru Constituţie, pe 20 februarie 2005, aprobând Constituţia cu 76,73% voturi  pentru, 17,24% împotrivă,  6,03% voturi albe, prezenţa la urne  fiind de 42,32%.  Franţa a organizat referendum pe 29 mai 2005, rejetând  Constituţiacu 54,68% din voturi,  contra 45,32%, prezenţa la urne fiind de 69,34%!  Olanda  a organizat referendum pe   1 iunie  2005, rejetând  Constituţia cu 61,54%  din voturi, contra 38,46%, cu o prezenţă  la urne de 63,3%! Luxembourg a organizat referendum pe 10 iulie  2005, aprobând Constituţia cu 56,52% din voturi,  contra 43,48%, prezenţa la urne fiind de 87,77%. A fost ultimul referendum organizat, celelalte nemaiavând loc.

Constituția  României din 1991 a fost  modificată în 2003 (este varianta valabilă astăzi) în vederea aderării la NATO și  la UE. Ea   menționează alinierea la nivel european în mai multe articole, astfel  cuvântul   european apare de 2 ori, europeană de 5 ori, Uniunea Europeană de 5 ori și Uniunii Europene de 6 ori.

În contrast, cine a citit Constituția noastrădin 1866 a observat probabil că, deși România era sub dominația Imperiului Otoman, nu se pomenește nimic despre acesta.  Aceasta pentru că autoritățile române  de atunci  aveau mândrie, visau la independența României, câștigată în 1877.

România a  semnat aderaraea  la UE, “la pachet” cu Bulgaria,  oficial la  25 aprilie 2005Tratatul de aderare  (care face referiri numeroase la Constituţia Europeană) intrând în vigoare  la 1 ianuarie 2007.  În  Avizul Comisiei Comunităţilor Europene  din 22 februarie 2005 privind cererile de aderare la UE prezentate de Republica Bulgaria şi România se precizează că: “prin aderarea la Uniunea Europeană, Republica Bulgaria şi România acceptă, fără rezerve, tratatul de instituire a unei Constituţii pentru Europa ...”.

După ce francezii şi olandezii  (amintim că Franţa şi Olanda sunt printre cele şase state fondatoare ale UE) au respins Constituţia, atât statele membre care au susţinut Constituţia, cât şi cele care au contestat-o, s-au înţeles cu privire la “decizia de a adopta rapid, tăcut şi fără dezbateri” un tratat similar. Lucrările au  fost terminate la sfârşitul lui 2007. Noul tratat, numit iniţial Tratatul pentru Reformă,  devenit Tratatul de la Lisabona,  a fost semnat la Lisabona, pe 13 Decembrie 2007. Tratatul de la Lisabona, valabil şi astăzi,  a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Competențele UE  în domeniul educației și formării profesionale

UE nu are competențe exclusive sau partajate cu statele membre în domeniul educației și formării profesionale, acesta fiind de competența țărilor membre. În domeniul educației și formării profesionale: „Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre”, „respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul învățământului și de organizarea sistemului educațional” „Parlamentul European și Consiliul adoptă acțiuni de încurajare, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre” (A se vedea, în Anexă,  Articolele 2, 3, 4, 6, 165, 166 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (adoptat la 1 decembrie 2009 !))

Procesul Bologna în România – prima etapă a alinierii educației la cerințele europene

În 1999 România  (reprezentată de domnul  ministru Andrei Marga) a aderat la Declarația de la Bologna și astfel a început  implementarea în România a Procesului Bologna. De atunci și până în prezent, a fost adoptat un cadru legislativ complex pentru ca sistemul de educație să se alinieze la cerințele diverselor inițiative la nivel european, adică sprijinirea, coordonarea și completarea au devenit, în fapt, inițiative care ne-au cerut, din interes european, iar noi am acceptat, din slugărnicie,  să ne aliniem, deși nu eram obligați.

Astfel, în anul 2004,  s-a adoptat Legea nr. 288 cu privire la organizarea învățământului superior pe 3 cicluri:  I (licență),  II (masterat), III (doctorat), anume 3 + 2 + 3  ani la matematică, științe, economie  și altele (adică licență, de 3 ani, în loc de 4 ani, masterat, de 1-2 ani, doctorat 3 ani). Începând cu anul universitar 2005-2006, a demarat efectiv organizarea învățământului superior pe cele 3 cicluri de studii.  În anul 2008, a absolvit prima promoție de studenți ai ciclului de studii de licență în conformitate cu principiile Procesului Bologna, iar începând cu anul universitar 2008-2009, au dat admitere primii candidați la ciclul de studii de masterat ca studii universitare. Temelia  studiilor universitare – ciclul I (licența) –  a  devenit   astfel mult  mai slabă, coborând la nivelul colegiului (care avea 3 ani); iar  fostele colegii au fost desființate.

Ciclul II, de masterat de cercetare, urmat  de circa 10% din absolvenții ciclului 1, slăbit deja de temelia slabă pusă la licență, a fost slăbit  suplimentar de faptul că practic toți cursanții   au serviciu cu norma întreagă (în multe țări se interzice norma întreagă, se permit 4 ore); ei impun facultăților ca orele de curs/seminar să se desfășoare  după ora 16,  sau la sfârșitul săptămânii, când ei sunt liberi,  deci masteratul este practic un învățământ “la seral” – cum se zicea înainte, cu consecințe dezastroase  pentru calitate.

Ciclul I (licența) + ciclul II (masterat de cercetare),  împreună, fac  mult mai puțin decât fosta facultate (care avea 4 ani; mai înainte, 5 ani).

Ciclul III, de doctorat, slăbit deja de temelia slabă pusă de studiile de licență, și de precaritatea studiilor de masterat de cercetare, este  slăbit suplimentar de cei 3 ani impuși.  Este practic imposibil să faci o teză bună în trei ani, mai ales dacă la master ai făcut altceva.  De aceea – sau și de aceea –  avem tezele de doctorat pe care le avem, și situația se va înrăutăți în timp.

Aderarea României la Declarația de la Bologna și implementarea în România a Procesului Bologna nu au fost dezbătute public, au fost impuse românilor în vederea aderării la o UE federală. Probabil că implementarea procesului Bologna a implicat și economii la buget, fapt ce a favorizat acceptarea lui.

S-a spus că Procesul Bologna armonizează, nu uniformizează,  învațământul superior din statele membre. Fals!  Procesul Bologna trebuie privit în contextul procesului mai general  (mascat) de federalizare, de uniformizare, de diluare  a statelor naționale  într-un stat (republică) federal european, după modelul  SUA. Atunci se poate înțege scopul său, crearea  Spaţiului European al Învăţământului Superior, adică uniformizarea învățământului superior al statelor membre, prezente sau viitoare.

Procesul Bologna, în România,  a uniformizat de fapt învățământul superior,  introducând (pe sistem anglo-saxon)  ciclurile undergraduate și graduate. Spargerea  facultății în licență + masterat a fost   motivată/acceptată pentru  ca  cei care sunt mai puțin capabili să se poată  opri după trei ani,  căpătând o diplomă (diploma de licență), să-i zicem intermediară, care le dă  însă mai puține drepturi.  În învățământ,  de exemplu, numai cu licența nu poți preda la liceu, ci numai la clasele gimnaziale. Dar acest lucru se făcea și înainte, cei mai puțin capabili urmau  institutul  pedagogic de 3 ani (pentru învățământ) sau colegiile.      Apărând licența de doar trei ani,  au putut să dispară atât colegiile, cât și institutele de 3 ani (adică a murit  (și) capra vecinilor).  Dacă era să armonizeze, atunci se echivala fosta facultate cu licența + masterat și, pentru cei mai puțin capabili, se echivalau colegiile și institutele de trei ani cu licența. Iar doctoratul nu ar fi fost afectat.

Procesul Bologna a lucrat în detrimentul nostru ca națiune și în interes european

(e vorba de interesul statelor membre bogate, nu interes general european). Ciclul I (licența) plus ciclul II (masterat),  împreună, fac mult mai puțin decât fosta facultate (licență), pentru că licența este slabă, iar masteratul, continuatorul licenței slabe,  este făcut practic la seral. Astfel, ne-am distrus  învățământul superior pe fond – și acest lucru se va propaga în viitor și spre învățământul preuniversitar și spre  întreaga societate –  așa cum ne-am distrus  și industria.

Este în interesul  (statelor membre bogate ale) Europei ca absolvenții noștri să nu fie buni, pentru că sunt concurenții absolvenților lor.  Și este în interesul (statelor membre bogate ale) Europei  ca  studenții și profesorii – adică  creierele țării – să circule liber, pentru că, datorită diferenței de finanțare a învățământului  și de nivel de trai în general, ei  vor migra către vest, în absența unui spirit patriotic, și acesta combătut cu fervoare ca fiind ceva negativ. Iar pierederea capitalului uman – a creierelor în special –   este catastrofală pentru o țară (cum este hemoragia pentru oamenii ei). “… trebuie să admitem realitatea că o parte esenţială a inegalităţii dintre ţările bogate şi ţările sărace şi, de altfel, inegalitatea în general nu sunt cauzate de repartizarea   inegală a mijloacelor de producţie, ci de repartizarea inegală a capitalului uman” – spune celebrul economist francez  Thomas Piketty în cartea sa   (tradusă în românește) Economia inegalităţilor, Editura Polirom, 2014 (p. 74) .

În proiectul de Lege a Învățământului superior  “România Educată”, se recunoaște implicit eșecul aplicării Proiectului Bologna prin faptul că,

  • la Art. 56, alin. (1), se precizează:

Pentru profesii reglementate prin norme, recomandări sau bune practici europene, ciclul I şi ciclul II de studii universitare pot fi oferite comasat, într-un program unitar de studii universitare cu o durată cuprinsă între 5 şi 6 ani, la învăţământul cu frecvenţă, în condiţiile prezenței legi, diplomele obţinute fiind echivalente diplomei de master.”

  • iar la  Art. 64, alin. (3), se precizează:

Durata programului de studii universitare de doctorat este, de regulă, de 4 ani. …”

Și, contrar tuturor valorilor și principiilor, la Art. 73, alin. (7), se spune:

Titularul titlului ştiinţific de doctor poate renunța la titlul obținut prin act unilateral de voință. …” (adică, dacă ai plagiat teza, renunți la titlu  și scapi).

Și alinierea servilă  la cerințele (recomandările) diverselor inițiative în educație  la nivel european a continuat și continuă. Menționăm câteva în continuare.

Legea Educației Naționale nr.1/2011 – etapa a doua a alinierii la cerințele europene

Legea educației naționale nr.1/2011 a înlocuit, în teorie, învățarea bazată pe livrarea de cunoștințe și a statuat dezvoltarea competențelor cheie, recomandate la nivel european.” (Conform   expunerii de motive la proiectul de Lege a Învățământului preuniversitar, p. 5)

Profesorul a devenit  “facilitator al învățării”! 

În Legea Educației Naționale din 2011, actuală,  cuvântul european apare de 22 ori, europeană de 6 ori, Uniunea Europeană de 2 ori și Uniunii Europene de 14 ori.

În contrast, în Legea învățământului nr. 84 din 1995,  cuvântul european apare o singură dată.

Consolidarea identității europene prin educație și cultură

Conform  documentului (Strasbourg, 14.11.2017     COM(2017) 673 final)

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Consolidarea identității europene prin educație și cultură

Contribuția Comisiei Europene la reuniunea liderilor din 17 noiembrie de la Göteborg:

După 60 de ani de la semnarea tratatelor de la Roma, consolidarea identității noastre europene rămâne esențială, educația și cultura fiind cei mai buni vectori în acest sens.” (p.2)

Educația și cultura sunt, în primul rând, politici care țin de competența statelor membre și a autorităților regionale și locale ale acestora. Nivelul european joacă un rol complementar important, în special în cazul activităților transfrontaliere (exemplul cel mai proeminent al acțiunii UE fiind programul Erasmus+ și programul Media). Este în interesul comun al tuturor statelor membre să se valorifice pe deplin potențialul educației și culturii. Un efort comun ar permite Europei în ansamblu să gestioneze mai bine provocările cu care se confruntă.

O viziune pentru 2025 ar fi o Europă în care învățarea, studiul și cercetarea nu ar fi îngrădite de frontiere. Un continent, în care rămânerea în alt stat membru pentru a studia, a învăța sau a munci, a devenit o normalitate, și în care, pe lângă limba maternă, cunoașterea a încă două limbi străine a devenit normă. Un continent în care oamenii au un puternic sentiment al identității lor de europeni, al patrimoniului cultural european și a diversității sale.

Această viziune trebuie să se realizeze printr-un efort comun. Acest lucru va însemna colaborarea pentru punerea în aplicare a unei agende comune, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității.

În centrul acestei agende comune ar fi depunerea unor eforturi comune pentru crearea unui Spațiu european al educației, întemeiat pe încredere, recunoaștere reciprocă, cooperare și schimbul de cele mai bune practici, mobilitate și creștere, care va fi instituit până în 2025, … .” (p. 12)

Noile proiecte  de lege – a treia etapă a alinierii educației la cerințele europene

  • În proiectul de Lege a Învățământului preuniversitar “România Educată”,   cuvântul

european apare de 4 ori, europeană  o dată, Uniunea Europeană de 0 ori și Uniunii Europene de 15 ori.

  • În proiectul de Lege a Învățământului superior  “România Educată”,  cuvântul

european apare de 28 ori, europeană de 3 ori, Uniunea Europeană  o dată și Uniunii Europene de 20 ori.

Conform Raportului (de 136 pagini)  la Proiectul „România Educată” (proiect inițiat la  15 februarie 2016  și finalizat la 14 iulie 2021): 

„Proiectul „România Educată” a fost inițiat  de către Președintele României, Klaus Iohannis, cu scopul de a oferi un răspuns onest provocărilor actuale și viitoare din sistemul de educație. (p. 124)

… Astfel, dezideratele, prioritățile, obiectivele și măsurile din Proiectul „România Educată” sunt aliniate atât nevoilor naționale, cât și agendei europene și internaționale. Educația nu este doar o prioritate pentru țara noastră, ci și o prioritate europeană. În această notă, în elaborarea documentului final, am avut în vedere inclusiv inițiativa Comisiei Europene pentru crearea unui Spațiu European al Educației până în 2025, care vizează consolidarea contribuției pe care o au educația și formarea la redresarea UE în contextul crizei provocate de coronavirus și construirea unei Europe verzi și digitale. (p. 124)

Țintele sunt aliniate cu angajamentele internaționale ale României. În acest sens, au fost luate în considerare angajamentele României în cadrul Procesului Bolognași al Spațiului European al Învățământului Superior și Rezoluția Consiliului Uniunii Europene privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării, în perspectiva realizării și dezvoltării în continuare a Spațiului european al educației (2021-2030). (p. 23)

„ … Administrația Prezidențială a coordonat un proiect finanțat prin Programul Uniunii Europene de Sprijin pentru Reformele Structurale (SRSS), în cadrul căruia au fost elaborate, în cooperare cu Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), patru documente de politici publice (policy briefs) pe următoarele teme: (1) carieră didactică, (2) management educațional, (3) echitate, (4) educație timpurie. Tot în această etapă, operaționalizarea Proiectului a fost inclusă ca angajament în Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024. (p. 8)

Din păcate, numărul studenților mobili este încă mic, iar România nu și-a atins ținta de mobilitate asumată ca membră a Spațiului European al Învățământului Superior (SEIS): minimum 20% studenți mobili. (p. 50)”

După cum se precizează în expunerea de motive la cele două proiecte de acte normative care ar trebui să înlocuiască actuala Lege a Educației Naționale din 2011:

Conținutul Raportului la Proiectul „România Educată”  stă la baza celor două proiecte de legi. Măsurile de reformă din  Raport sunt rezultatul celei mai ample consultări naționale din zona educației de până acum. De asemenea, prezentul proiect de lege este conceptualizat astfel încât România să aibă un cadru legal care să susțină procesul de aderare al României la Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) .”

În concluzie, după cum se poate vedea, motivația principală a proiectelor noilor legi ale educației este alinierea (care nu este obligatorie!) la cerințele europene: cele vechi, legate de Procesul Bolognași deSpațiul European al Învățământului Superior, și cele noi, legate de Spațiul european al educației  pe perioada 2021-2030 (din Rezoluția Consiliului privind un cadru strategic pentru cooperarea europeană în domeniul educației și formării în perspectiva realizării și dezvoltării în continuare a spațiului european al educației (2021-2030) – din26.2.2021)

În contrast, domnul Sorin-Mihai CÎMPEANU, Ministrul Educației Naționale, în declarația de presă “De ce schimbăm legea educației?” din 18 iulie 2022, afirmă că   noile legi pornesc exact de la nevoile elevului, identificate pe parcursul a peste 6 ani de consultări în proiectul România Educată.”  Este de râs sau este de plâns să vezi motivația domnului Ministru?

Este revoltător! Mergem într-o direcție greșită!  Alinierea la cerințele europene (care nu sunt obligatorii!) este în mare parte în detrimentul interesului național!

Cerem demisia Ministrului Cîmpeanu, renunțarea la Proiectul Bologna,  la curriculum și evaluare bazate pe competențe  etc.  și  la cele două proiecte de legi ale Învățământului,   și trecerea urgentă la reconstrucțiaînvățământului românesc  instructiv, clasic, în spirit haretian.

Afrodita Iorgulescu,

              matematician, Profesor Emerit, Academia de Studii Economice  din  București

Mircea-Nicolae Sularia,

              matematician, Profesor Emerit, Universitatea POLITEHNICA din  București

Ecaterina Angela Vasilescu,

              matematician, profesor gr. I pensionar,  Colegiul Național „I.L. Caragiale”  București

18 august  2022

Anexă

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene

Articolul 2

(5) „În anumite domenii și în condițiile prevăzute în tratate, Uniunea este competenta să întreprindă acțiuni de sprijinire, coordonare sau completare a acțiunii statelor membre, fără a înlocui însă prin aceasta competența lor în aceste domenii.

Actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic, adoptate pe baza dispozițiilor tratatelor referitoare la aceste domenii, nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre.”

Articolul 3

(1) „Competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:

(a) uniunea vamală;

(b) stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;

(c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;

(d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;

(e) politica comercială comună.

(2) De asemenea, competența Uniunii este exclusivă în ceea ce privește încheierea unui acord internațional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este necesară pentru a permite Uniunii să își exercite competența internă, sau în măsura în care aceasta ar putea aduce atingere normelor comune sau ar putea modifica domeniul de aplicare a acestora.”

Articolul 4

(1) „Competența Uniunii este partajată cu statele membre în cazul în care tratatele îi atribuie o competență care nu se referă la domeniile menționate la articolele 3 și 6.

(2) Competențele partajate între Uniune și statele membre se aplică în următoarele domenii principale:

(a) piața internă; (b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;

(c) coeziunea economică, socială și teritorială;

(d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării;

(e) mediul; (f) protecția consumatorului; (g) transporturile; (h) rețelele transeuropene;

(i) energia; (j) spațiul de libertate, securitate și justiție;

(k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în prezentul tratat.

(3) În domeniile cercetării, dezvoltării tehnologice și spațiului, Uniunea dispune de competență pentru a desfășura acțiuni și, în special, pentru definirea și punerea în aplicare a programelor, fără ca exercitarea acestei competențe să poată avea ca efect împiedicarea statelor membre de a-și exercita propria competență.

(4) În domeniile cooperării pentru dezvoltare și ajutorului umanitar, ….

Articolul 6

Uniunea este competentă să desfășoare acțiuni de sprijinire, de coordonare sau completare a acțiunii statelor membre. Prin finalitatea lor europeană, aceste acțiuni au următoarele domenii:

(a) protecția și îmbunătățirea sănătății umane; (b) industria; (c) cultura; (d) turismul;

(e) educația, formarea profesională, tineretul și sportul;

(f) protecția civilă; (g) cooperarea administrativă.”

Articolul 165

(1) „Uniunea contribuie la dezvoltarea unei educații de calitate, prin încurajarea cooperării dintre statele membre și, în cazul în care este necesar, prin sprijinirea și completarea acțiunii acestora, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul învățământului și de organizarea sistemului educațional, precum și diversitatea lor culturală și lingvistică. …

(2) Acțiunea Uniunii urmărește:

— să dezvolte dimensiunea europeană a educației și, în special, prin învățarea și răspândirea limbilor statelor membre;

— să favorizeze mobilitatea studenților și a profesorilor, inclusiv prin încurajarea recunoașterii universitare a diplomelor și a perioadelor de studiu;

— să promoveze cooperarea dintre instituțiile de învățământ;

— să dezvolte schimbul de informații și de experiență privind problemele comune sistemelor educaționale din statele membre;

— să favorizeze dezvoltarea schimburilor de tineri și de formatori socio-educativi și să sprijine participarea tinerilor la viața democratică a Europei;

— să încurajeze dezvoltarea educației la distanță,

— …..

(3) Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale care au competențe în domeniul educației și sportului și, în special, cu Consiliul Europei.

(4) Pentru a contribui la realizarea obiectivelor menționate de prezentul articol:

— Parlamentul European și Consiliul adoptă acțiuni de încurajare, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor;

— Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.”

Articolul 166

(1) „Uniunea pune în aplicare o politică de formare profesională care sprijină și completează acțiunile statelor membre, respectând pe deplin responsabilitatea statelor membre față de conținutul și organizarea formării profesionale.

(2) Acțiunea Uniunii urmărește:

— să faciliteze adaptarea la transformările industriale, în special prin formarea și reconversia profesională;

— să îmbunătățească formarea profesională inițială și formarea continuă, pentru a facilita inserția și reinserția profesională pe piața forței de muncă;

— să faciliteze accesul la formarea profesională și să favorizeze mobilitatea formatorilor și a persoanelor care urmează un program de formare și, în special, a tinerilor;

— să stimuleze cooperarea în domeniul formării dintre instituțiile de învățământ sau de formare profesională și întreprinderi;

— să dezvolte schimbul de informații și de experiență privind problemele comune sistemelor de formare ale statelor membre.

(3) Uniunea și statele membre favorizează cooperarea cu țările terțe și cu organizațiile internaționale care au competențe în domeniul formării profesionale.

(4) Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor, adoptă măsuri pentru a contribui la realizarea obiectivelor menționate de prezentul articol, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre și Consiliul adoptă recomandări, la propunerea Comisiei.”

Distribuie acest articol

54 COMENTARII

  1. Doamnă profesor, noi aici suntem de dreapta, pe Contributors! Cum puteți face referiri la Thomas Piketty (nume odios)? Ne simțim jigniți și tot ce nu ne convine e de stânga și iliberal!
    Mă duc la bibliotecă să caut kilogramele de rapoarte elaborate în cei „peste 6 ani” de consultări pentru proiectul România Educată. Chiar titlul așa-zisului proiect (RE) se pretează la comentarii moromețiene: Da’ ce, băi neamțule, când ai venit tu România era chiar așa proastă? (El ar putea răspunde, dacă ar eșua în poiana lui Iocan: Da, din moment ce m-ați pus pe mine președinte.)

    În concluzie, e ca la dans: dacă nu știm pașii, ne uităm și noi la alții și facem ca ei! De-aia avem nemții noștri, mai proști și mai slabi în spirit național decât armânii luminați care ne-au ridicat acum un secol și jumătate-două! Și de-aia Iohannis n-o să iasă niciodată din curtea palatului cu plugul să meargă să are loturile realității! Fonciirea istoriei o să vină mai târziu și la el, deși se vede de pe-acum că n-are, chiar dacă și-a luat general pe post de ordonanță.

  2. Sincer? N-am Înțeles nimic.
    Ce aveam noi de valoare în sistemul educațional post-comunism și ante-Bologna și este acum uniformizat și anihilat de o Comisie Europeană abuzivă? În două – trei – hai patru puncte, liniuțe?
    Mă tem că ne-am obișnuit să dăm vina pe alții pentru neputințele și incompetența noastră, pentru lipsa noastră cronică de viziune.
    Dacă sistemul Bologna este atât de păcătos, cum se face că tot mai mulți copii pleacă să-și facă studiile, inclusiv liceale – dacă părinții au posibilitatea să-i susțină – în alte state europene, care și ele au adoptat sistemul Bologna?
    Nu cumva pentru că în respectivele state există o viziune la nivel de sistem, o coerență în societate și profesori dedicați?
    Zic și eu…

    • Problema inv superior este dificila si extrem de importanta. D-na Iorgulescu a sesizat bine ca procesul Bologna a reprezentat o scadere drastica a calitatii inv de la noi. Sa faci facultatea sa fie in general de doar 3 ANI, e o pro-stie uriasa. Se vede ca ideea a nascut in capul unor birocrati cu studii foarte modeste. POate merge la drept si contabilitate (poate nici acolo), dar la fizica, matematica, chimie, si alte facultati e ridicol. Primul an e de adaptare, iar din ultimul an, jumate (sem 2) e in principal pt a face teza diploma; ramane doar un an „full”. In SUA orice facultate e de 4 ani (nu stiu la medicina). Apoi vine Master-ul vreo 2 ani si doctoratul care in general e 5 ANI (nu 3 ani cum au hotarat birocratii de la bruxelles…). Universitatile din SUA in general asigura bursa doctoranzilor pt 5 ani (dupa cei 5 ani doctorandul poate continua, dar fara bursa in general). E imposibil sa faci o teza doctorat serioasa in 3 ani. Cum pot gandi birocratii bruxelezi fara studii ca poti face cercetare si sa faci ceva original si sa si publici in doar 3 ani??! Tembelism.. La noi s-au adoptat mecanic recomandarile bruxelleze fara o gandire clara. Ar fi trebuit sa fie facultatea de 4 ani (Universitartea, ASE, POlitehnica, etc), 5 ani la Medicina, apoi Master-ul 2 ani si doctoratul 5 ani. Iar la doctorat sa fie teze serioase. Nu cum sunt acum (de exp la matematica) niste bazaconii sau teze facute de fapt de adviseri ca sa se laude ca au doctoranzi, sau mai rau in alte domenii multiple cazuri de plagiat (copiere mot-a-mot)…. Deci trebuiau luate unele lucruri bune din sistemul UE, dar si ce era bun in sistemul „comunist”, cand frankly, calitatea inv superior era mai buna decat acum.

    • „N-am Înțeles nimic.”
      Nu-i nicio rușine să recunoașteți asta. Jenant e că deși nu înțelegeți nimic, in loc să solocitați politicos niște explicații suplimentare (ca pentru licențiat de tip Bologna) ați trecut la atac:
      „Mă tem că ne-am obișnuit să dăm vina pe alții pentru neputințele și incompetența noastră, pentru lipsa noastră cronică de viziune.”
      …politichios, nu politicos. Chit că ne băgați pe toți in aceeași oală: „noi”, „noastră”. Dar din sulița asta îndreptată către autori rezultă că-i considerați incompetenți, asta deși nu înțelegeți nimic. Ce anume vă îndrituiește să dați certificate de (ne)bună purtare românilor in general și profesorilor universitari in particular? Dacă nu aveți nicio viziune și nicio înțelegere a fenomenelor din sfera educației, nu-i nicio problemă, dar vorbiți vă rog in nume personal. Altfel va persista senzația că stăm de vorbă cu un bizar românofob care probabil își închipuie că își cizelează identitatea europeană înjurînd și înfierînd românii (așa se lucrează la moțul european, de pus in frunte pe la sindrofii cu pretenții intelectuale).

      „Dacă sistemul Bologna este atât de păcătos, cum se face că tot mai mulți copii pleacă să-și facă studiile?”
      Clar nu înțelegeți nimic. Păi tocmai asta subliniau, printre altele, autorii: că așa-zisul sistem Bologna este o invitație sofisticată a unor domni europeni, adresată celor tineri și capabili, de a abandona propria școală -subfinanțată, haotică, marginalizată, că deh- pentru a îmbrățișa un sistem occidental ce permite totuși specializări și evoluții spectaculoase in carieră. Sistemul e același, finanțările sunt diferite, de unde și atractivitatea universităților occidentale (care, pe lângă prestigiu și finanțări oferă și o recuzită net superioară, in orice domeniu). In plus, specializările se mai fac și direct la locul de muncă, oferit și el tot de Occidentul…generos. Clar, acum?

    • Ca sa functioneze sistemul Bologna la noi lipseste baza. Adica examinare, se merge pe dosare si referate copiate, rigoarea, disciplina interioara si mentala, corectitudinea, obiectivitatatea. Ori daca in 30 de ani nu schimbi nimic nu are cum sa fie functional di util acest sistem. Apoi lipseste acel fir coerent intre facultate, masterat, doctorat.

    • Am început să studiez inginerie în 1986. Când am absolvit – cu un „examen de diplomă” – după cinci ani de studii, am primit o diplomă de inginer. După sistemul ante-’89, cu acea diplomă treaba era gata. Puteam să mă înscriu la un colocviu de admitere la doctorat cu ea.
      Înainte de ’89, sistemul de educație nu avea ultimul cuvânt în admiterea la doctorat, ci dosarul de cadre. Adică acordul activiștilor partidului comunist.
      În ’89, numărai pe degete deținătorii de doctorate din România care nu fuseseră membri ai partidului comunist.
      Școala doctorală românească post-’89 a fost (și încă este, în nefericit de mare măsură) creată de acei deținători de titluri de doctorat cu voie de la partidul comunist. Este evident, logic.
      După Bologna, studiile inginerești înseamnă 3 ani licență, 2 ani masterat. 3+2=5. Ups, tot 5 ani!
      Deci, revin, ce aveam noi bun, minunat, perfect, înainte de ’89 și a stricat Bologna?
      Ca să nu insist pe ideea că probabil avem răspunsul sub ochii noștri, dar îl refuzăm. Este mai ușor (din nou, probabil) să ridicăm un deget acuzator spre Bruxelles. Doar că așa ne refuzăm și ocazia de a găsi soluțiile reale la problemele învățământului românesc.
      Căci este clar că avem probleme. Simptomul sigur este numărul mare de tineri care își doresc să studieze în străinătate, pentru că ei și părinții lor nu (mai) cred în calitatea sistemului autohton.

  3. Tara duce lipsa de personal calificat, MUNCITORI si MESERIASI de tot felul si se discuta a nu stiu cata oara de invatamantul preuniversitar si universitar.
    „Intelighentia” romanesca nu intelege care sunt cerintele momentului, n-a avut nici o data considerentele necesare pt. mediul economic.
    Romania in ultimii 30 de ani s-a schimbat si se schimba profund, fara muncitori si meseriasi de tot felul aceste schimbari neputand fi indeplinite in sens pozitiv.
    Rezultatul, oamenii pleaca si muncesc in Europa locul lor fiind luat de personal din Asia.
    Este Romania pregatita pt asimilarea acestor noi locuitori care provin din culturi diferite ? sau se prefigureaza conflicte cu care romanii pana acum n-au fost obisnuiti ?
    Romania nu se poate dezvolta fara muncitori si meseriasi pregatiti in tara , carpelile care se numesc reforme ale invatamantului nu vor avea nici un efect asupra mediului economic atata timp cat nu vor avea loc reforme serioase in acest sens totul va ramane la nivel de discutie inutila iar UE , ce treaba avem cu ea ?

    • Intr-o fabrica ai nevoie de doi ingineri, si 100 de muncitori. Daca nu gasesti ingineri buni in tara, nicio problema, poti sa-i aduci din alta parte (asa procedeaza americanii, si nu de ieri, de azi). Daca nu gasesti cei 100 de muncitori, ce faci? Muti fabrica in alta tara, ca n-ai ce face.
      Asta se intampla cand „reformele” din invatamant vin de la „elita” universitara, care nu are alt scop decat sa-si protejeze interesele. Si va continua asa atata timp cat invatamantul universitar va fi gratuit. E un cerc vicios in care cei dornici de diplome si universitatile se sustin reciproc pe banii altora. Intr-o tara normala nimeni nu-si permite sa faca facultate doar ca sa aiba o diploma (pentru ca-l costa o gramada de bani, pe langa timpul pierdut), prefera o scoala profesionala, care sa-l ajute sa-si gaseasca de lucru.
      Cat timp nu se va intelege acest lucru nu vom avea nici invatamant profesional, nici superior de calitate, oricate „reforme” si „modele” am implementa.

      • Atunci nu merita sa avem cateva universitati de top care pregatesc inginerii si multe scoli profesionale si mai de top care pregatesc maistrii si muncitori cu calificare ?

        • Cum sa nu. Dar cine sa-i convinga pe mai-marii invatamantului? Daca am renunta la sistemul de invatamant universitar gratuit multe s-ar rezolva de la sine, fara „reforme” interminabile. Daca ar trebui sa dai bani ca sa faci faculate n-ai mai vedea absolventi de chimie lucrand in vanzari. Ar intelege repede ca e mai rentabil un curs profesional. Si daca ar exista cerere, ar veni si ofertele. E nevoie doar de vointa politica. Aici e mai greu…

  4. Din cite stim legea Invatamintului aparuta ca urmare a nevoii existentei unei „ Romanii Educate ”(proiectul de suflet al Presedintelui Iohannis ) este de aproximativ 4 ani pe masa unor decidenti ,profesori de marca si nu numai, din Invatamintul romanesc, ea fiind ,acum ,supusa si dezbaterii publice ,in urma careia va rezulta varianta finala .Din cite vedem exista , ca si mod al aparitiei , un intreg set de modificari ce par a multumi „ in integrum ”intreaga societate .Iaca citeva modificari :Se constata aparitia liceelor teoretice, liceelor vocaționale și profesionale, ministerul fiind cel care stabilește criteriile de încadrare într-o filieră sau alta, printr-o metodologie aprobată prin ordin de ministru.Limba și literatura română si gramatica – vor constitui o probă scrisă distinctă la Bacalaureat.Proba E – actuala probă scrisă , specifică profilului și specializării ,devine opțională, cu un nivel de dificultate ridicat , putând fi luată în considerare atât la admiterea în învățământul superior, cât și pe piața muncii. Absolvenții clasei a VIII-a vor sustine admiterea la Colegiile Naționale la o săptămână de la Examenul Național, subiectele vor fi redactate în afara unității de învățământ. Colegiile naționale vor avea posibilitatea să-și organizeze propria admitere din iunie 2024. Examenul va fi susținut după cel de Evaluare Națională .
    Este vizibila implicarea societatii civile si factorilor de raspundere la nivel ministerial. Legea , astfel modificata , capata contur .

  5. Pe vremuri existau, in Ro, subingineri si ing. In Ge existau ing. (absolventi de Fachhochschule), care uneori nu aveau bacalaureat si dipl. ing, absolventi de universitate tehnica. Mie mi s-a echivalat diploma in Ge ca Dipl.-ing. Sunt obligat sa adaug in cartea de vizita Ro, adica dipl.-ing (Ro). Unor colegi de facultate, plecati in USA, li s-a echivalat drept „bachelor”. De regula cei cu Fachhochschule nu aveau dreptul la doctorat.
    Cind s-a introdus sistemul bachelor-master in Ge, s-a argumentat cu faptul ca exista extrem de multi care nu reusesc sa duca facultatea (Universitatea tehnica) pina la capat si se trezesc, dupa citiva ani de studii, fara nici o diploma.
    Nu stiu ca doctoratul sa fie considerat un „ciclu” de invatamint. Cel mai des doctoratul se face in cadrul institutelor, mai rar in firme. Nu e nici o limita de durata, poate dura trei, sau poate dura zece ani. Conditia de baza a unui docorat e, in principiu, sa aduca ceva nou domeniului, temei. Spun in principiu, pt ca in practica nici in Ge nu se intimpla asa.

    • Ba in sistemul Bologna exact asta e doctoratul: ciclul III de studii, doctorandul e numit „doctoral student”. Si de facut se face in Universitati, iar conducatorul trebuie sa-i asigure doctorandului salariul. Profesorul umbla dupa bani si cercetarea e la nivelul doctorandului. Conditia de baza a unii doctorat a ajuns realizarea contractului. In ce masura aduce ceva nou – de la caz la caz.

      • In Ro exista si institute de cercetare ale Academiei care ofera doctorate, de care ministru actual nu pomeneste nimic. Apoi la examenul de doctorat fara taxe au fost acceptati sute functionari publici, multi peste 50 de ani care nu platit nici un leu in trei an. Au mers zi de zi la munca si au facut doctorate doar pentru bani si functii.

  6. Doamna Iorgulescu, rezonez cu dumneavoastră doar în privința duratei mici a studiilor Bologna (3+2+3 ani). Așa cum foarte bine ați aratat, este foarte toxică aceasta implementare in cazul disciplinelor „tari”, matematica, fizica, chimie. Mă bucură faptul că Politehnica și-a păstrat bufferul de 4 ani, 5 ani ar fi fost cel mai corect.

    In rest, pledez pentru internaționalizare. Cat mai mare și cât mai multă. Da, să apară cuvintele „european”, „UE” și „globalizare” de 1000 de ori daca este nevoie. Sa apară în lege și Asia, și Taiwan, și Singapore, și Australia și America de Sud. Învățământul trebuie să aibă conexiuni, sa fie legat organic de învățământul global în ceea ce privește temele de cercetare, trendurile, focusul.

    Va înțeleg perfect pozitia naționalistă. Dar mă surprinde ideea că UE „ne vrea prosti”. Politicienii români de 30 de ani ne vor prosti. Pentru că politicienii români hotărăsc pentru noi, nu UE. Nu a este nimic impus, de nicăieri. Ideea că alții ne impun este ca o scuza pentru a nu se face nimic (sau mai mult). O „recomandare” este o „recomandare”, dar legile și deciziile se iau în Ro, de către politicienii romani.

    Am apreciat foarte mult deschiderea pe care integrarea în UE a adus-o în învățământul universitar. Stagiile Erasmus, bursele Marie Curie, accesul la rețelele europene de cercetare, rețeaua europeană de laboratoare, recunoașterea aproape automata a studiilor și accesul la învățământul de masterat și doctorat foarte ușor, burse la nivel european pentru continuarea studiilor și perfecționare, proiectele europene comune, proiectele HORIZON samd

    Ceea ce nu înțeleg eu este de unde vine aceasta opunere relativ la beneficiile colaborării internaționale. Aceasta inerție și acest auto-suficientism al învățământului universitar care crede că „știe el mai bine”, singur aici, izolat.

    Chiar, oare pentru această lege a învățământului s-a cerut ajutor de la agenții competente, s-au comparat legi din alte state, s-au dezbătut viziuni relativ la învățământ ale statelor dezvoltate, gen Singapore, Japonia, Taiwan, țările nordice samd? Cum abordeaza ele învățământul superior? Sau ramanem iar în paradigma românească că „știm noi cel mai bine, nu avem nimic de învățat de la altii”?

    Da, suntem parte a UE și ar trebui să învățăm să profităm de asta. Sa PROFITAM. Daca nu vor politicienii sa ia fonduri europene sa ne facem autostrăzi, daca nu vor politicienii să ia fonduri europene sa ne consolidam căile ferate, daca nu vor politicienii să profite de apartenența la UE pentru a dezvolta economia, macar învățământul sa profite de aceasta afiliere. Să profite de rețelele de cercetare puse la comun, să trimită oameni să învețe și să implementeze in Ro, sa cheme specialiști și să formeze specialiști din și în UE. Stand închiși în Ro nu vom evolua de la sine.

    Autosuficienta este peste tot prezenta in invatamantul universitar din Ro, dar nu este deloc benefica pe termen lung.

    • Numarul celor care au burse de excelenta Marie Curie, care participa la programe Erasmus, a proiectelor de cercetare european Horizon este extrem de redus, comparativ cu numarul studentilor din Ro. Si nici nu se doreste mai mult caci este mult de munca si pasiune cat mai mare pentru un domeniu, f.buna pregatire.

    • nu vor politicienii sa ia fonduri europene sa ne facem autostrăzi

      A mai fost discuția asta, dacă prin absurd A8 ar fi 100% finanțată de Comisia Europeană și ar fi predată la cheie statului român, nu există nici măcar traficul care să acopere cheltuielile de exploatare ale sectorului montan.

      Milioane de români sunt plecați la muncă în străinătate, iar dacă s-ar mai construi vreo 3.000 km de autostrăzi, la traficul actual, alte milioane de români vor fi nevoiți să plece din țară. Am învățat deja ”să profităm”, plecăm din România unde vedem cu ochii, pentru că acolo nu e de trăit.

      Tocmai UE e cea care practică actualele nivele de TVA, actualele nivele de accize și actualele nivele de taxe pe carbon. Ele sunt complet nesustenabile pentru o țară ca România, în timp ce Germania și le poate permite, atât timp cât și-a transferat industria energofagă în Europa de Est.

      Ce ar trebui să facă învățământul românesc, să-i pregătească mai bine pe cei care pleacă din țară? Din Singapore, Japonia și Taiwan nu pleacă nimeni din cauza sărăciei, ei și-au asigurat mai întâi economii performante și abia după aceea au ajuns și la învățământ de calitate.

      Prin urmare, asta e soluția și pentru România: mai întâi are nevoie de o economie performantă. Dar asta va fi posibil abia după ce ies la pensie oamenii care vor astăzi ”să profităm”. În lumea reală, profitul e caracteristic afacerilor. În timp ce formula ”să profităm” e din reclamele de la televizor, e destinată păcălirii consumatorului, ca să-l lase cu impresia că ”face o afacere”, când el de fapt dă banii.

      • @Harald, eu personal am profitat. Și mă bucur de asta. 6 luni stagiu in Franța platit de UE, 30 de luni program de pregătire de performanta platit de UE, colaborări cu centre din UE care au adus rezultate de ne-obtinut in Ro. Îmi pare rău pentru dumneavoastră! Fiecare știe pentru sine.

        Cat despre: „dacă prin absurd A8 ar fi 100% finanțată de Comisia Europeană și ar fi predată la cheie statului român, nu există nici măcar traficul care să acopere cheltuielile de exploatare ale sectorului montan.”, iar îmi pare rău pentru dumneavoastră! Propaganda a prins și prinde la toți care „musca”. Nu sta nici o persoană fizică sa numere la podul de la Bicaz vehiculele care trec zilnic munții către Ardeal. E mai simplu sa luam pe tava scuza politicienilor că nu există trafic suficient.
        Nu sunteți singurul la care a prins aceasta idee. Mai nou e scuza cu: nu construim autostrăzi pentru că se va crea trafic și traficul poluează.

        Mai bine rămâne Ro cum este, aveți dreptate! Chiar așa, noi, ăștia, care am mai rămas în Ro inca avem pretenții!?

        • @Stefan – da, din păcate așa este. ”voi, ăștia, care ați mai rămas în Ro, aveți pretenții.” Pretenții la tot felul de cai verzi pe pereți din bani publici, fie ei și europeni.

          Nu se măsoară nicio cifră de trafic la Bicaz, cine merge frecvent de la Iași la Tg.Mureș nu e atât de iresponsabil cu timpul și cu banii proprii încât să meargă pe la Bicaz. Pur și simplu e o cerere continuă de bani publici, cu totală iresponsabilitate, din partea unor oameni care întotdeauna au trăit din bani publici.

          Iar falsa compasiune (i.e. ”îmi pare rău pentru dumneavoastră”) e doar o metodă ieftină de manipulare. Nu rezolvă nimic, încearcă doar să o afișeze o falsă superioritate morală, tipică pentru neomarxismul din zilele noastre. Mai devreme sau mai târziu, banii altora se termină întotdeauna și veți fi nevoit să învățați să faceți ceva util societății, nu doar să revendicați bani publici, fie ei și europeni.

  7. Dnă Iorgulescu aveți perfectă dreptate. Bătrân fiind am avut șansa de a avea în facultate profesori de formație germană (Emilian Bratu, Costin Nenițescu, Coriolan Drăgulescu) cu exigențele specifice. M-am auto–repartizat (având medie mare putem să aleg orice) în producția de medicamente. După stagiu, m-am mutat în cercetare-proiectare având și aici șansa unor șefi de formație germană (Ilie Vasilescu, Iosif Kathrein și Bendorf) de la care am învățat enorm. M-am simțit cu adevărat inginer de abia după aprox. 5 ani de activitate în cercetare.
    Din păcate, aplicarea sistemului Bologna a fost făcută în grabă și cu consecințe tragice. NU poți deveni inginer după 3 ani de studiu decât pe hârtie. Industria bună sau rea, dar care exista s-a evaporat în favoarea importurilor
    Se va revigora vreodată învățământul tehnic în România ? Eu nu cred că voi apuca.

  8. De vina pentru nivelul slab al absolventilor invatamantului superior nu este sistemul imprumutat din Occident, altfel ar fi produs si acolo aceleasi rezultate. E vorba de implementarea lui in Romania. Cat priveste invatamantul preuniversitar, daca vorbim de liceu, e la fel de slab ca cel universitar, cu o deosebire, anume ca parintii inca mai au un cuvant de spus si fac eforturi mari ca sa suplineasca ceea ce nu se face la clasa. Asta e diferenta intre liceu si universitate, ce mai ramane din invatamantul romanesc e efortul privat, al parintilor, care platesc bani seriosi ca profesorii sa-si faca treaba la meditatie, pe bani privati, asa cum nu si-o fac la clasa, la invatamantul de stat.
    Acum, referitor la interesul statelor mari din UE ca invatamantul superior romanesc sa fie slab, zau asa, de unde vin ideile astea? Se tot vorbeste, pe drept cuvant, de multimea de absolventi de medicina care pleaca sa lucreze in Occident, oare sa fie occidentalii astia sinucigasi? Si nu pleaca numai medicii, pleaca si o groaza de ingineri, despre ei nu vorbeste nimeni, dar sunt mai multi decat medicii. Sistemul de stat nu poate gestiona nimic cum trebuie, invatamantul e un dezastru, medicina de stat la fel (sigur ca omul sfinteste locul, asa ca sunt exceptii), despre justitie nu mai vorbesc. Sper sa nu aflam nimic de aparare si ordine interna, sa le platim pensiile speciale si atat!

  9. Spiritul haretian a trimis vreun punct de vedere in perioada elaborarii celor doua proiecte?
    In fond a studiat la Sorbona și nu a menționat nicăieri faptul că ar avea ceva impotriva progresului sau reducerii decalajelor dintre noi și Occident.

  10. Autoarea a realizat o pertinenta analiza a contextului UE in domeniul invatamantului cu conotatii in Ro. Pe ansamblu, calitatea invatam. european a scazut, cu unele exceptii. Aplicarea sistemului Bologna este o imensa porcarie! Afirm acest lucru dat fiind faptul ca am predat intre 1994-2014 in invatam.sup. Prin urmare, au fost scoase multe materii importante, unele reduse la jumatate, redusa practica de semestru si pentru fiecare final de an, refude seminariile, lucrarile de laborator, a timpului pentru lucrarea de licenta, si acestea plagiate in mare parte. Doctoratele in 3 ani, cu 3 exam, 3 referate si o teza, aspect ce arata plagiatul pe scara larga sau facut de altii contra cost. Masteratele au crescut numeric f mult si multe sunt inutile, doar pentru a completa norma didactica. Un doctorat are nevoie de 5 ani pentru a fi sigur si corect. Apoi au fost desfiintate scolile postliceale de 2 ori 3 ani unde se invata o meserie si la care puteau fi admisi si cei fara bac. Aceste realitati arata somajul mare intre tinerii de 22-27 ani dar si faptul ca au facut facultati degeaba caci lucreaza altceva. Iar din 1991 nu am avut ministri care nu au facut nimic pentru a moderniza cu adevarat scoala si ai motiva pe copii si tineri. Actualul ministru este la fel, ca o molie prinsa in un insectar.

  11. Intotdeauna statele membre bogate au dictat politicile in UE pentru a-si consolida puterea si influenta. Restul de state estice reprezinta in opinia vesticilor doar niste tari de mana a doua, iar cetatenii lor niste papuasi care trebui sa indeplineasca legislatia creata tot de acestea. UE este doar un proiect politic si atat, condusa de niste lideri esuati, lipsiti de viziune, cu atitudine „mesianica”, inchisi intr-o bula fara conexiuni cu realitatea si societatile europene si dependenti de relatiile cu Rusia. Ideologiile si politicile adoptate de UE in ultimele decenii incep sa provoace o dezintegrare treptata a Uniunii si declanseaza o lipsa de incredere teribila in acele institutii. Poate ca o federalizare ar fi rezolvat problema reformei institutiilor europene si aparatului bugetar urias, insa nu pot fi concentrate toate deciziile in mainile unor eurocrati la Bruxelles. Europa nu este SUA, formata din niste state cu propriile administratii. Europa este alcatuita din state independente, avand guverne proprii, care iau decizii pentru binele cetatenilor lor in situatii de criza. Astazi traim o schimbare geopolitica uriasa si ne aflam intr-o situatie de criza care pune in pericol insasi existenta unor state nationale. Imaginati-va ca deciziile in ce priveste Ucraina s-ar fi luat la Bruxelles (Berlin si Paris, practic), adica de acelasi grup politic care pana ieri intindeau covoare rosii pentru Putin si faceau afaceri cu el. Altfel ar fi aratat situatia astazi, cu o Ucraina care ar fi fost nevoita sa-si cedeze teritoriile ocupate de rusi (Donbas si Crimeea) in schimbul „pacii” si revenirii la „business as usual” intre vesticii europeni si Rusia (politica impaciuitorismului german).

    • @Mike, „Restul de state estice reprezinta in opinia vesticilor doar niste tari de mana a doua, iar cetatenii lor niste papuasi care trebui sa indeplineasca legislatia creata tot de acestea.”
      V-ați gândit vreun moment că poate opinia lor este formata după interacțiunea cu „reprezentanții” Ro? Politicienii care nu s-au deranjat sa îl primească pe PM-ul Japoniei, politicienii care nu înțeleg mersul economiei și cer șpagă pentru orice proiect economic care ar putea ridica localitatea unde este implementat, populația rroma care a invadat vestul cu „bune creșteri”? Câți din vest au interacționat cu dumneavoastră pentru a ști că în Ro nu trăiesc papuași?
      Suntem tratați fix cum ne comportam.

      • Si cum ma rog sa ne comportam „în bloc” ? Fiecare se comporta dupa puteri. Faima românilor n-o mai spala nimeni intr-o mie de ani. Poti avea cele mai bune intentii, niciodata nu va scrie pe steagul tau „noble” daca la vama iei ciubuc, autorizezi traficul de fete la produs si dai liber la pegra, sa impânzeasca vestul.

  12. Dacă tot avem un sistem atât de bun de educaţie cum de nu i-am educat noi pe occidentali şi nimeni nu copiază sistemul nostru?

    Mie mi se pare că indiferent cum o întoarcem, că acum suntem la a catralioana întoarcere, o să băgăm degeaba bani de la buget în învăţământ.

    Şi când un ministru a cerut bani mai mulţi să facă ceva bun nu i s-a dat şi a plecat. Cine a mai făcut asta?

    Şi uite aşa trece timpul în vreme ce devenim tot mai ne-educaţi. Cu sau fără UE, va veni un alt dl Abramburescu sau o altă doamnă Abramburica, cu alte idei luate te miri de unde punând în practică succesul garantat pentru partidul nostru: madam Trahanache, dumneata, nenea Zaharia, noi și ai noștri…

  13. Toti oamenii sunt egali in drepturi, dar nu si biologic. Daca invatamantul este obligatoriu, fiecare va parcurge cat poate dar nu este obligatoriu sa si termine, se va opri sau va fi oprit de pretentiile scolare, si se va indrepta catre formare profesionala adecvata.
    Vina pentru generatiile de elevi slabi este si a profesorilor care promoveaza pe nedrept scolarii/studentii. Ne trebuie un sistem de selectie riguros, si aceasta era si motivul invatamantului superior scurt, care sa trieze studentii care vor putea merge mai departe.
    Nici elevii nu mai au propria evaluare a capacitatii, cam jumatate din clasa are Premiul I si afirmarea se face prin haine, adidasi, mobil etc. creeind false valori. Cu aceasta mentalitate intra in liceu si rezolva prin plagiat orice „proiect” si continua tot asa la licenta, disertatie si teza daca este cazul. Aici trebuie schimbat radical.

  14. Vă încurcă Europa, care nu impune ceva că nu are cum, dar nu vă deranjează corupția națională și tradițională care distruge tot.

    Nu vă încurcă înregimentarea și subordonarea politică de la grădinițe până la feudele baronilor pe viață din medicină, nu vă deranjează fabricile de diplome, zecile de mii de doctori-in-orice care nu aduc nimic in plus societății dar bagă mâna lunar in buzunarele acestei societăți, nu vă supără plagiatul devenit normă și nici mediocritatea cvasi-generalizată a corpului didactic.
    Nu, astea sunt în regulă. Europa vă supără!

    • Cred ca unii comentatori nu au inteles exact: Europa nu impune, doar recomanda ce crede ca este bine, dar mafia nationala aplica obligatoriu ce ii convine in folosul unora si in detrimentul populatiei. „Asa ne cere Europa! ” zic ei si chiar legifereaza asa, iar unde-i lege nu-i tocmeala. A se vedea si hotararea justitiei germane din 2022, si Brexitul si altele…

    • @Doria, pentru a preda la liceu trebuie avut complet modulul de pedagogie. Care modul complet nu se preda gratuit in cei 3 ani de studii Bologna, ci se completează abia în urmatorii 2 ani de master. Ori se completează separat modulul pedagogic cu cursurile lipsa, contra cost, pentru a se putea preda la liceu, ori se face masterul in cadrul căruia sunt accesibile acele cursuri gratuit.

      Facultatile de Pedagogie au găsit această gaselinita, de a oferi module pedagogice complete contra cost, pentru a-și aduce bani la buget. Când termini „măreața” Bologna, Universitatea nu îți oferă o meserie completa pe piata muncii, ci doar o bucățică din ea. Fix cum a spus doamna Iorgulescu, Bologna înseamnă „colegiu”. Dar sigur, despre asta nu se vb in „noua lege”, nu este relevant.

  15. „Dacă era să armonizeze, atunci se echivala fosta facultate cu licența + masterat și, pentru cei mai puțin capabili, se echivalau colegiile și institutele de trei ani cu licența” – diferenta e ca la fostele colegii trebuia sa faci un an suplimentar (nu puteai sa le dai diferentele peste vara – trebuia efectiv sa pierzi un an), si, daca-mi aduc bine aminte, erai acceptat in anul trei, nu patru. Ori ideea cu sistemul actual este ca fiecare merge pana unde are posibilitati si, mai ales, interes. Spre exemplu, un absolvent de 5 ani ar trebui sa fie capabil sa proiecteze o instalatie, unul de 3 doar sa o foloseasca. Ori cererea este mult mai mare pentru cei care stiu sa foloseasca instalatii decat pentru cei care sa le proiecteze. Ar fi o risipa sa pregatesti oameni pentru ceva ce nu vor face, si nici nu-si doresc sa faca vreodata. Alt motiv e dinamica pietei muncii, multa lume e nevoita sa-si schimbe domeniul de activitate dupa 10-15 ani, iar 5 ani este prea mult, mai ales daca nu esti interesat de cercetare. Asta nu intelege „elita” invatamantului romanesc, faptul ca nu toata lumea trebuie sa fie de 10, si nu toata lumea trebuie sa stie de toate. E suficient sa stie cum sa-si faca treaba. Din cauza asta (si a faptului ca invatamantul e gratuit – alta poveste) avem cel mai mare procent de absolventi care fac cu totul altceva decat au studiat.

  16. 3 ani inginerie? Pai in primii doi ani abia apuci sa pui bazele pregatirii si sa amusini ce va urma, eventual incep sa legi una de alta niste materii care cel putin in primul an nu-ti pareau a avea legatura una cu alta. Din anul III incepi sa pricepi ce si cum pe-acolo, ai pus un „i” si un „n” inaintea numelui tau. Pina la „g” si punctul de dupa el mai ai macar un an jumate.
    Pina ai absolvit anul II esti complet inutil pentru productie, nu ai nici abilitatile profesionale ale unui maistru si in nici un caz cunostintele teoretice necesare proiectarii. Sau scoala de azi pregateste ingineri care sa puna absente ori sa fie agenti de vinzari?

  17. cu toată simpatia, materialul de mai sus m-a întristat pentru că dezvăluie toate bolile de care suferă învățământul nostru.
    – egoismul: nu ne interesează ca studentul să aibă posibilitatea să își desăvârșească studiile acolo unde are posibilități de dezvoltare ( ești fizician, mergi la CERN, ești IT-st, mergi undeva în USA). Nu, noi trebuie să facem „plecarea” cât mai complexă, pentru că studentul e proprietatea țării, în general, și al universității în special.
    – conspiraționismul: UE ne ia valorile. Oare de ce nu și-or fi pus și părinții pașoptiștilor problema așa? Ba au mai și plătit taxe de studii…
    – încremenirea în proiect: dacă am trecut la ciclurile pe model Bologna, nu trebuia să reorganizăm și învățământul ca să corespundă cu acest model? Unii au comentat, și pe bună dreptate: în facultatea mea, pe model comunist, în primii doi ani de electronică nu am făcut aproape deloc electronică. Am făcut fizică atomică, mecanica hamiltoniană, analiză matematică ( concuram cu frate-meu care era la matematică) rezistența materialelor…. DIn punctul ăsta de vedere e evident că cei trei sau patru ani de inginerie sunt insuficienți. Dar dacă am face-o invers ( că nu trebuie să cunosc fizica cuantică pentru a ști să calculez un circuit, tot ce e util la electronica practică se rezolvă cu algebra de până la clasa a zecea) și am muta disciplinele astea la „aprofundare” am putea produce ingineri practicieni pentru industrie și un număr mic de specialiști pentru cercetare, așa cum e normal. Însă, evident, mai puțini studenți, deci mai puține posturi la catedrele respective. Dincolo, la „litere”, tot înainte de Bologna, au încercat „opționalele” : în ultumul an am avut un număr de cursuri dintre care puteam alege. Însă nu așa cum am crede, să te specializezi fie pe literatură fie pe lingvistică, ci „unul din ăla, unul din ăla” adică tot impuse…. Și pot mărturisi din experiență directă că „ștaiful universitar” se degradase suficient și fără Bologna între timp…

    • Se spune ca sistemul german de invatamant pregateste cei mai buni specialisti/meseriasi/ingineri din Europa, performantele industriei germane fiind rezultatul.
      Exista facultati care se numesc „Fachhochschulen”, facultati de profil technic bazate pe aplicatii directe in economie/sistem bugetar „Universities of applied science” in care practica este in primplanul activitatiilor, al studiilor.
      De regula cursurile dureaza 3 – 4 ani la capatul carora obtii o diploma echivalenta unei pregtatiri superioare.
      Se poate inscrie cine a terminat un liceu/gimnaziu de cultura generala, de profil technic etc. dar se pot inscrie si oameni care nu au bacaulareat insa au cursuri de pregatire precum scoala de maistrii, scoli technice, experienta locului de munca in domeniul in care se doreste continuarea studiilor de profil etc.etc.
      cu mentiunea absolventii liceelor technice nu se pot inscrie cu bacalaureatul obtinut la universitati.
      Va dati seama cat de benefica ar fi o asemnea oferta in sistemul romanesc de educatie ? absolventii liceelor profesionale/technice ar putea fi indrumati catre asemnea facultati.
      S-ar degreva dintr-o data universitatile care ar putea sa se concentreze mai mult pe pregatirea de calitate a unor elite in domeniul stiintific dar si profesional, vezi medicina, justitie etc. prate pregatirii technice/practice fiind preluata de universitati de specialitate.
      Sistemul functioneaza in multe tari europene, Romania nici nu s-a gandit la el pt ca nu exista interes din partea mediului universitar, al profesorilor, al politicului sa-l implementeze cu toate ca ar fi extrem de benfic dezvoltarii economice a tarii.
      Am mai scris-o mai sus „intelighentia” universitara romanesca nu intelege si nu are mare legatura in mediul econimic fapt pt care baetm pasul pe loc, reforme peste refome facute de oameni care nu stiu care sunt cerintele momentului si al viitorului.

      • Interesul „din partea mediului universitar, al profesorilor (…)” cum ii spuneti exista si e imediat. O parte semnificativa dintre ei si-ar pierde locul de munca.
        E multa putreziciune: un profesor universitar nu are cum sa accepte decit un numar foarte mic de doctoranzi in toata cariera lui, altfel ce face el e nu mai mult decit o munca de bibliotecar. Doar pe-aci pare a se fi spart conducta cu propuneri de teze doctorale. Nule dar cumva sint acceptate. Lesne de intiuit mecanismul acceptarii.
        Orice guster mazgaleste ceva pe tema aparare sau integrare evropeneasca sau, pazea, strategie de vreun fel si gata, se face cu o diploma de doctor. Bisnitari pripasiti, tractoristi de larga recunoastere la crisma sateasca, indivizi pe care orice idee ii doare au gasit o modalitate de parvenire. „Mediul” politic si partial cel universitar sint parti constituente din curvasaraia asta. Nu, nu va uitati chioris la mine, d-lor profesori universitari in culpa, daca voi ati fi avut onoarea sa spuneti, „baiete, fato, propunerea dumitale e o porcarie. Nu accept sa-ti supervizez teza. Mergi la alt profesor” nu s-a fi ajuns aici.
        Oamenii care muncesc pe rupte pentru o diploma adevarata, nemaivorbind de una de doctor, se uita la toti tiriplicii astia ca la niste viermi. Iar daca ai mincat din aceeasi troaca cu doctorandul nevolnic, pai nu te mira, profesorule universitar, ca nu te baga in seama decit colegii de suete si de pacanele politice!

        • La ditamai universitatea Bolyai, Clooouuuuujjj, nu erau in stare sa tipareasca un time schedule, emploi du temps, sau cum dr…u se mai zice in româna, orar. M-am dus la secretariat, ce-i cu mizeria asta zic – reformulând politicos ? Nu-i treaba mea, zice – iarasi reformulând, daca nu-mi place, sa plec. Daca secretariatul este asa, restul e dedesubt.

  18. Uniunea e pe butuci si, spre deosebire the USA, nu are instrumentele iesirii din criza, asa ca nu m-as stresa foarte tare cu interoperativitatea, as lua doar ce consider idei bune. Ca de obicei, Romania va fi o sluga supusa aflata inca in camera cand ultimul stinge lumina.
    Cat despre interesul national al Romaniei, a fost „forfeit” din momentul in care s-a incurajat de facto plecarea masiva a romanilor nemultumiti peste hotare, de catre clasa noastra politica criminala. Bologna sau nu, Romania este o tara saraca, inapoiata, batrana si corupta din care talentele nu stiu cum sa fuga mai repede. Sa incerci sa-i tii legati de glie prin contracte ciudate si interfata diferita a sistemelor de invatamant este complet futila. Omul nou comunist si-a facut treaba bine si singura salvare poate fi paradoxal o mare incercare a vremurilor care sa ne faca sa ne redescoperim menirea istorica, patriotismul sincer & nationalismul. Alternativ, topirea in supa globalista nu ar fi fost rea, insa circumstantele in care se desfasuara asaltul globalist sunt atat de abjecte & imorale incat ideea trebuie refuzata din start, cel putin in prezentarea actuala.

  19. Constituția României din 1991 a fost modificată în 2003 (este varianta valabilă astăzi) în vederea aderării la NATO și la UE. Ea menționează alinierea la nivel european în mai multe articole, astfel cuvântul european apare de 2 ori, europeană de 5 ori, Uniunea Europeană de 5 ori și Uniunii Europene de 6 ori.

    În contrast, cine a citit Constituția noastrădin 1866 a observat probabil că, deși România era sub dominația Imperiului Otoman, nu se pomenește nimic despre acesta. Aceasta pentru că autoritățile române de atunci aveau mândrie, visau la independența României, câștigată în 1877.

    Fleoșc! De ce „în contrast”? Nu se poate compara incomparabilul. Nu e totuna dependența de Poarta Otomană cu privilegiul de a face parte din cea mai performantă uniune de state, de a discuta de la aceeași înălțime cu Franța, cu Suedia sau Olanda. Turcia nu are acest privilegiu, pe care și-l dorește de mult timp. E normal să fim mândri că avem o asemenea șansă.

    Apoi mi-e complet neclar ce reproșează autoarea Uniunii: ca studenții noștri nu sunt buni pentru a nu face concurență, dar în exact același moment e acuzat un furt de creiere. Parcă ceva nu se potrivește. Ce nevoie ar avea statele bogate ale Europei de studenți care nu sunt buni, lipsițide capacitatea de a fi concurenți celor proprii?
    Și cum se face că, având același sistem Bologna, studiosii din România nu sunt buni? Adică, mai detaliat, ce anume a deteriorat împărțirea unui bloc de studii de 10 semestre în două de 6 și 4 semestre, cu o teză de absolvire intermediară? Mi se pare ca, dimpotrivă, în acest fel există două trepte de aprofundare a cunoașterii și aplicării, iar nu o succesiune de materii, multe dintre ele băgate „la pachet” in semestrele inițiale, dar fără vreo valoare practică evidentă.
    Vreți mai multe semestrede studii? Bologna nu limitează decât în jos numărul acestora. Dar dacă acesta este doar un pretext pentru a completa catedrele lectorilor, calitatea învățământului superior nu se ameliorează. De ce nu profită mai bine România de situația sa de țară mai săracă și să ofere studii la prețuri avantajoase in limbi de circulație? Ungaria și Bulgaria au astfel de programe. Aud tot mai des de studiosi din Germania care aleg Budapesta sau Sofia pentru studii. Măcar pentru ciclul 1 și tot ar fi ceva. Dar jălania fără soluții pare a fi cea mai iubită specializare.

    • Stimate Hantzy pentru sistemul european Bologna trebuie sa avem un sistem gimnazial si liceal bine organizat si structurat. Admiterea in facultati sa existe realmente si nu pe dosare depuse cu acte.Am cunoscut absolventi de ASE care nu puteau sa priceapa un text la prims lectura. Sau daca era in dezbatere o tema nu stiau sa gaseasca argumente si sa sustina idei proprii. Exista si la noi facultati cu programe in lb.engleza.

  20. Structurarea și organizarea bună a învățământului de toate gradele este o condiție universala și nu ar trebui să reprezinte o imposibilitate.
    Ca exista programe in limbi străine, mi-e cunoscut. Dar ele reprezintă mai ales excepția. Sistemul Bologna oferă șansa ca învățământul din România sa fie automat recunoscut pe piața muncii in vest. Și atunci vor veni studenți ceva mai înstăriți, care nu-și pot permite costurile mari din țările lor. Finlanda, de exemplu, este mult mai ieftină decât Danemarca, iar Helsinki este plin de studenți danezi. Dacă o țara de nici 6 milioane de locuitori poate oferi învățământ de calitate, atunci o poate face și România. Dimensiunile investițiilor sunt mult mai mici și cu rezultate mai rapide decât pentru un reactor care nu e gata nici după 30 ani.

  21. Eu cred că multe dintre contradicțiile expuse aici pot fi rezolvate prin înlăturarea unor simple confuzii terminologice.

    De ce am numi „universitate” o școală care pregătește practicieni în domeniile X sau Y, la nivel de muncitor calificat sau maistru? E o exprimare greșită, la fel de regretabilă ca și aceea care numește „academii” diverse instituții polițienești generatoare de plagiate sau ca aceea care etichetează drept „căsătorie” legătura dintre două persoane de același sex.

    Mai mult, suntem obsedați de ideea că scopul final al oricărei forme de studiu este „găsirea unui loc de muncă” (nemaivorbind de faptul că „loc de muncă” nu este același lucru cu „loc de muncă bine plătit”). Ce ne facem cu aceia care doresc să studieze astronomia, literatura Greciei antice sau istoria telegrafiei din pură pasiune? Pe ei unde-i încadrăm, la o școală de maiștri?

    Referitor la organizarea învățământului – „europeană” sau nu – aș avea următoarea propunere: copiii să fie repartizați la o creșă („ludotecă”) cu internat, în grija omniprezentului Stat, imediat după ce se nasc. Ce atâta interacțiune cu mama și educație „aristocratică” (cum să dai „bună ziua” și cum să ții furculița), ce atâta „7 ani de-acasă”? O doică provenită de la țară – că doar sunt atâtea familii de țărani cărora comuniștii le-au furat averea și viitorul – sau o ex-muncitoare recalificată la „Brațele de Muncă” n-ar fi bune? O societate în care copilul este despărțit de părinți și este educat de Stat i-ar oferi șansa de a interacționa foarte devreme cu activiști de partid, care l-ar pregăti corect pentru societatea globalizată de mâine, i-ar da o educație de bun consumator, de campion al salvării planetei și de cetățean într-un „welfare state”. Copilul ar beneficia, de foarte tânăr, de șansa de a fi TOT TIMPUL ÎN GRUP, fără niciun moment de viață privată, și ar fi ferit de tentații cum sunt gânditul, trăitul fără telefon mobil sau concentrarea pe vreo lectură, care ar putea duce la tendințe spre intimitate, lipsă de empatie socială 100%, convingeri anti-egalitariste… Un tânăr educat de Stat, de la o vârstă fragedă, care își petrece timpul liber fără părinți, jucându-se mereu în grup, în spatele blocului, are șansa de a deveni perfectul „om nou”. „Profitați” de ea, vă rog!

    Iar mama – Doamne, mama, ce personaj sinistru în existența copilului!!! Dacă nu avem grijă, ar putea apărea tentația ca ea să-și părăsească slujba – vă dați seama, n-ar mai CONTRIBUI la bugetul național și n-ar mai fi DEPENDENTĂ economic! – și să-și EDUCE copilul singură, învățându-l să nu devină „CLASĂ MUNCITOARE”. În cazuri extreme, disperate, s-ar putea ca mama – acest personaj toxic – rămasă acasă fără „job” și în pană de imaginație, să-l ducă pe copil la vreo BISERICĂ, învățându-l să-și facă Cruce. Excesul de matematică și informatica ar putea să-și piardă rolul primordial în viața progeniturii, care ar fi atrasă de tot felul de prostii metafizice. Păi, în condițiile astea, cum să mai obții cetățeni ai Europei de mâine, seculariști și atei, devotați 100% iPhone-ului și progresului tehnologic?

    Orice Ministru al Educației ar veni, trebuie să aibă mare, mare grijă!!!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Afrodita Iorgulescu
Afrodita Iorgulescu
Afrodita Iorgulescu este născută la 22 martie 1946, la Cluj, în familia unor profesori de matematică. Este doctor în matematică, profesor universitar emerit la Academia de Studii Economice din Bucureşti. A primit premiul « Gheorghe Lazăr » al Academiei Romane pe anul 2002, împreună cu George Georgescu, de la Universitatea din Bucureşti. Este evaluator la mai multe reviste de prestigiu din strainatate din 1999 şi recenzor la Zentralblatt Math (din 2004) şi la Mathematical Review (din 2006 până la demisia din 2021). Din anul 2006 până la demisia din 2022, a făcut parte din grupul editorial (Editorial Board) al revistei americane Journal of Multiple Valued Logic and Soft Computing, revistă cotată ISI. Guest Editor la Soft Computing (Springer) în 2001, la Multiple-valued Logic (Taylor & Francis) în 2001, la J. of Multiple Valued Logic and Soft Computing în 2006, la International Journal of Mathematics and Mathematical Sciences în 2011. Membru CNFIS (1998-2003), evaluator CNCSIS (din 2004), membru în Registrul National al Experţilor CNCSIS, din 2005. Membru INFOREC (organizaţie profesională din ASE) din 1990, GLAU (Grupul de Logică şi Algebră Universală) din 1990, SSM (Societatea de Ştiinţe Matematice) din 1996. Lider al sindicatului ACADEMICA al cadrelor didactice din ASE (1990-2000).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

„Greu de găsit un titlu mai potrivit pentru această carte. Într-adevăr, Vladimir Tismăneanu are harul de a transforma într-o aventură a cunoașterii materia informă a contorsionatei istorii a ultimei sute de ani. Pasiunea adevărului, obsesia eticii, curajul înfruntării adversităților își au în el un martor și un participant plin de carismă. Multe din concluziile sale devin adevăruri de manual. Vladimir Tismăneanu este un îmblânzitor al demonilor Istoriei, un maître à penser în marea tradiție – pentru a mă restrânge la trei nume – a lui Albert Camus, a Hannei Arendt și a lui Raymond Aron.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ 

 

 

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

„Avem aici un tablou complex cu splendori blânde, specifice vieții tărănești, cu umbre, tăceri și neputințe ale unei comunități rurale sortite destrămării. Este imaginea stingerii lumii țărănești, dispariției modului de viață tradițional, a unui fel omenesc de a fi și gândi.", Vianu Mureșan. Cumpara volumul de aici

 

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro