Vă propun un exercițiu de memorie. Să încercăm să ne întoarcem cu aproape 30 de ani în urmă și să ne reamintim componența primelor guverne post-revoluționare.
Fără doar și poate, guvernul provizoriu condus de dl. Petre Roman se situa la mii de ani -lumină de ultimul Executiv comunist al cărui prim-ministru fusese aplaudacul ceaușist Constantin Dăscălescu. Bâlbâiților, gușaților, absolvenților la fără frecvență ai Academiei de partid „Ștefan Gheorghiu” le-au luat locul peste noapte o seamă de reprezentanți ai adevăratelor elite. Mihai Șora la Educație, Andrei Pleșu la Cultură, Sergiu Celac la Externe. Petre Roman însuși reprezenta o plăcută surpriză, fie și numai prin felul în care a reprezentat România la primele forumuri internaționale. Elegant, șarmant, vorbitor de mai multe limbi străine.
Sigur, astăzi știm că totul fusese calculat cu maximă atenție de emanații Revoluției. Conștienți de faptul că le lipsește legitimitatea au recurs la o imensă manipulare, iar valorilor autentice le-au alăturat oameni al căror rost era acela să anihileze elanurile mult prea reformiste care ar fi putut să arunce în aer planurile ticluite de Iliescu, Brucan, Gelu Voican-Voiculescu, de Petre Roman însuși.
Nici primul guvern legitim, în sensul că dădea expresie rezultatelor- bune-proaste- ale alegerilor din 20 mai 1990, atunci când FSN și-a adjudecat mai mult de 66% din sufragii, iar Ion Iliescu a câștigat Cotroceniul cu un scor amețitor- vreo 88% dintre românii cu drept de vot au făcut atunci imensa greșeală de a-i acorda încrederea lor – nu a lăsat, cu ocazia învestirii, o impresie tocmai proastă. Oameni în mare parte tineri, absolvenți de școli serioase, foști angajați ai unor instituții de cercetare de elită (de abia ceva mai încolo aveam să aflăm că măcar parte dintre ei aveau și informale contracte de muncă cu diversele Direcții ale Securității comuniste) trebuiau să contracareze dezastrul de imagine și nu numai reprezentat de Marea Mineriadă din 13-15 iunie 1990.
Cert e că, deși nu moralitatea se găsea la mare preț în guvernele din timpul celor trei-patru mandate ale lui Ion Iliescu, nimeni, nici cei mai aprigi contestatari ai FSN, FDSN, PDSR sau PSD, nu puteau să le reproșeze miniștrilor slaba pregătire. Că la adăpostul ei aceștia au fost mișei, corupți, că au făcut ilicit averi inimaginabile, că au sacrificat interesele României în favoarea buzunarelor proprii este, iarăși, o realitate incontestabilă. Oricât s-ar strădui să ne convingă că lucrurile ar fi stat altfel lamentabilele exerciții retorice ale unui Petre Roman, Adrian Năstase ori Adrian Severin care cu toții pozează lăbărțat, straniu, dizgrațios, abuziv în Iuliu Maniu ori Aleksandr Soljenițin.
Din ianuarie 2017, PSD deține iarăși guvernarea. Pe la Palatul Victoria s-au perindat deja trei echipe. “Curățelului” Sorin Grindeanu, în orice caz absolvent « pe bune », cum se spune, al Politehnicii timișorene, i-au urmat “miștocarul”, frustul Mihai Tudose și, în zilele noastre, agramata absolută Viorica Vasilica Dăncilă. Așa se face că astăzi, din voința penalului Liviu Nicolae Dragnea, în fruntea bucatelor se află inși de cea mai joasă calitate. Absolvenți de universități proaste, de periferie, de tot felul de Colegii Naționale de Apărare, cu diplome luate fără o singură zi de prezență efectivă (Eugen Orlando Teodorovici), indivizi care siluiesc zilnic , fără nici o jenă sărmana limbă română (premiul întâi cu coroniță îl merită la acest capitol nu doar doamna Dăncilă, ci și fostul dar și actualul ministru al Educației căci ce mi-e Pop, ce mi-e Popa, și unul, și altul fiind niște politruci travestiți în haine de profesori), inși numai buni pentru a fi înscriși în regim de maximă urgență la școli ajutătoare (îl am, desigur, în vedere pe ministrul Economiei, inenarabilul domn Andrușcă), foste secretare și făcătoare de cafele promovate fie în fruntea Ministerului de Interne (Carmen Dan), fie ca pdg al SRTV (Doina Gradea), tupeiste plagiatoare a căror singură pricepere este instaurarea haosului (Lia Olguța Vasilescu). Apărați, ce să vezi?, zilele trecute de pretins cea mai deșteapta femeie din România. Nimeni alta decât Alina Mungiu-Pippidi. În numele României curate, desigur.
Nu e nevoie de Rapoarte ale Departamentului de Stat al SUA pentru a ști că România este și astăzi o țară coruptă. Tot la fel cum se vede cu ochiul liber că țara s-a instalat primejdios în zodia imposturii.
Text apărut concomitent pe site-ul contributors.ro și pe blogurile adevărul.ro
Prezentare generală a confidențialității
Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.
Proști dar mulți
Domnule Morariu,
explicatia e extrem de simpla. Nici un subaltern nu are voie sa fie mai destept decat seful. Asta i-ar mai lipsi lui Dragnea acum; sa vina unu si sa-i faca teorii economice, de finante, de politica externa, ba chiar si de gramatica si ortografie! Ce s-ar alege de edificiul creat cu atata maiestrie si bazat pe ignoranta poporului roman?
Uneori ma intreb daca Romania a depasit cu adevarat perioada de tranzitie din anii ’90 si daca nu cumva pentru noi se potriveste mai bine acest sistem politic , din moment ce tot PSD-ul a fost votat si ales de romani dupa 30 de ani. Sunt aceeasi oameni care-si au „radacinile” pe la „Ștefan Gheorghiu” si care aparent si-au luat diplomele pe bune, insa la fara frecventa…
Romanii au avut drept de vot in 2016, dar l-au aruncat la gunoi, cum a fost imediat aruncata la gunoi Romania.
Ce lideri merita acest popor care nu se poate deranja sa-si faca datoria democratica?
Pe Dragnea.
Titlul corect ar trebui sa fie „Zodia imposturii continua”. Cu exceptia anului in care guvernul a fost condus de domnul Ciolos si a unor perioade punctuale cind prin unele ministere au mai ajuns oameni si competenti si bine intentionati, de la al doilea razboi mondial incoace Romania a fost NUMAI sub zodia imposturii.
FSN/PDSR/PSD , incepand din 1990 a involuat continuu, in ce priveste calitatea celor care au
avut functii de conducere, pre linie de partid si de stat, atingand acest minimum-minimorum,
de cand a devenit PSDragnea. Sunt clare si relevante cele expuse de autorul articolului, fin si
pertinent analist al trecutului recent si al prezentului incert, populat de ultimele relicve -speram-
ale neocomunistilor/criptocomunistilor, naparliti ideologic in toate structurile de partid si de stat.
Ramane ca prin actiune democratica si vot sa corectam actala sitatie -probabil- cea mai trista din evolutia tarii dupa 1 decembrie 1918!!!