marți, ianuarie 25, 2022

România se joacă de-a școala

Școala ar trebui să fie piatra de temelie a vieții. Rolul școlii nu este doar de a livra informație semestru după semestru pentru a bifa programa, ci de a forma caractere, de a-i ajuta pe copii să înțeleagă ce citesc, să știe să se informeze și să ia decizii cu ochi critic, să distingă între argumente și să-și exprime propriile păreri într-o formă logică. Mai mult, atunci când acasă educația nu este o prioritate din varii motive, școala ar trebui să reușească să suplinească lipsurile. Mersul copiilor la școală ar trebui să aibă un sens în dezvoltarea lor, nu să fie o rutină fără fundament. Din păcate, școala din România nu reușește să bifeze aceste obiective de căpătâi. 

Cauzele sunt multiple, de la materia plină de chestiuni abstracte, de denumiri alambicate și de noțiuni fără aplicabilitate, care nu a mai fost actualizată și adaptată la felul în care societatea și piața muncii s-au dezvoltat, până la dezinteresul profesorilor și al părinților, care văd uneori în școală o pierdere de vreme. 

44% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional, adică învață, dar nu știu ce

La ultima testare PISA (2018) s-a constatat că 44% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional, procentul fiind mai mare decât cel din 2015 când s-a situat la 39%. Potrivit aceluiași raport, doar 1% dintre elevi sunt foarte performanți la capitolul citire. 1% pentru o competență de bază, în lumea în care alții plănuiesc zboruri turistice pe Marte. O altă testare, cu nișă pe științe și materii exacte a arătat anul trecut că 22% dintre elevii de clasa a VIII-a sunt analfabeți funcțional la matematică, chimie, fizică și biologie, România fiind pe ultimul loc în UE la acest capitol. Dacă mai facem un pas și adăugăm la aceste procente și cifrele abandonului școlar imaginea de ansamblu arată mult mai rău. Ce definiție putem da atunci sistemului nostru de învățământ? Un sistem în care intră rând pe rând copiii, dar scapă cine poate, axat pe memorare mecanică și repetiție, care promovează individualismul în locul muncii în echipă. 

Nu ne place meritocrația- burse de merit pentru jumătate din elevii de gimnaziu și liceu din țară

De curând a fost scandalul burselor de merit: ministrul Educației a propus majorarea notei pentru a obține bursa de la 8.50 la 9.50. Aberant aș zice, dar asta doar la prima vedere, căci cifrele arată o situație în contrast cu statisticile amintite anterior: peste 53% dintre copii aveau bursă de merit. 

Școala online a crescut cu 27,29% numărul elevilor cu medii de peste 8.50, asta în contextul în care realitatea din teren a arătat profesori slab pregătiți la capitolul digitalizare. Mai mult, în mediul rural știm bine că tabletele au ajuns greu. Gestionarea orelor virtuale și a metodelor de evaluare a fost un show improvizat. Pe ce se bazează creșterea?

Ori suntem o nație de genii, ori notarea în învățământ are o problemă și nu mai există ierarhie. Cum putem motiva real copiii dacă toți au 9 și 10 pe linie? Cum se poate recompensa munca dacă toți copiii primesc aceleași note? Cum se corelează aceste cifre cu rata mare de abandon școlar? Avem jumătate de copii genii și jumătate atât de proști încât nu termină opt clase sau nu sunt capabili să înțeleagă un text pe care îl citesc?

Note ca să dăm bine

Problema notării ține de câteva mentalități de care nu ne dezicem ca nație. În primul rând, părinții intervin la orice notă mică primită de copil, acuzând de multe ori că „a fost doar o scăpare și îi strică media”. Vă întreb însă: este normal ca un copil să fie de 10 la toate materiile? Poate excela în egală măsură și la literatură și limbi străine, și la muzică, și la sport, și la matematică? Eu zic că nu. Ne place să ascundem mizeria sub preș. Este sport național și nu ne dezicem de el nici la școală. Forme fără fond.

Goana după note are două cauze: prima, faptul că se ține cont de mediile de an la admiterea la liceu; a doua – orgoliul părinților care dictează că fiica sau fiul trebuie să aibă note mari. 

Faptul că aceste note din gimnaziu contează la admiterea la liceu este o greșeală majoră. Nu avem același barem de notare între școli și nici măcar între clasele din cadrul unei unități. Profesorii sunt diferiți, abordările și metodele nu sunt unitare. Unele cadre didactice sunt mai severe, altele mai relaxate. Subiectivismul nu lipsește. Un elev care vrea să urmeze un liceu de muzică nu ar trebui să fie afectat de nota la sport, de exemplu. Argumente în favoarea menținerii notelor din generală pentru nota de admitere la liceu nu prea văd. Ori dacă sunt, pălesc în fața contraargumentelor.

Materia și programa școlară – o altă problemă majoră. Îi îndopăm pe elevi cu noțiuni abstracte, le cerem să învețe comentarii pe de rost, nu le explicăm cum noțiunile de fizică au sens în viața reală, alături de multe altele și obținem reversul medaliei: în loc să avem copii deștepți, avem copii plictisiți și care fug de școală. De ce e nevoie de studierea limbii latine un an în gimnaziu si nu doar la cei care urmeaza un profil de filologie? De ce interacțiunea la clasă lipsește de cele mai multe ori, iar predarea se reduce la vestitul „eu vă spun, voi notați”?

Nu ne mai putem ascunde după deget: sistemul românesc de educație are deficiențe majore. Și totuși, școala este singura modalitate prin care unii copii își pot depăși condiția socială. Nu vor ieși toți doctori, ingineri sau avocați, o miză de care nici măcar nu este nevoie. Toți însă au șansa, prin cunoaștere și dezvoltare, să ajungă să câștige mai mult decât părinții lor, să-și construiască un drum, un rost.

Într-o societate în care uneori o masă caldă este un stimulent pentru ca părinții să își trimită copiii la școală, este de apreciat inițiativa avută de Anca Dragu de a oferi o masă caldă gratuită copiilor. Nu este un clișeu, viitorul unei țări chiar îl reprezintă copiii ei. Dar pentru a avea un viitor este nevoie și de cadre didactice specializate.

Vrem sistem de învățământ funcțional? Ne trebuie profesori pregătiți!

România nu a atins nicio țintă pe Educație și Cercetare din cele asumate prin strategia Europa 2020. Practic, timp de zece ani, din 2010 și până în 2020 sistemul de educație nu s-a urnit din loc, ba chiar a ajuns mai jos. Ca atare, există și o problemă de percepție și de supraapreciere.

Profesia de cadru didactic a fost de multe ori în centrul dezbaterilor. Unii acuză beneficiile și vacanțele de care au parte profesorii. Într-adevăr, este o profesie cu privilegii, față de alți oameni care lucrează în fabrici și șantiere, în frig, ploaie, departe de familii sau pentru salarii mici și beneficii zero. Pe de altă parte, profesorii susțin că timpul liber nu este de fapt pentru ei, ci pentru hârțogărie și birocrație excesivă. Și aici este un adevăr, însă consider că ne lovim și de o problemă de percepție. Multe cadre didactice nu au pulsul realității și nu înțeleg că există puține locuri de muncă cu o normă de 17-18 ore pe săptămână care să ofere și alte avantaje. De cele mai multe ori, munca de profesor este mai grea în primii ani. Apoi, fișele folosite la clasă și strategiile se refolosesc.  

Pregătirea cadrelor didactice pentru contextul digital, pentru interacțiunea la clasă, dar și pentru maniere de predare adaptate pieței muncii nu este un moft. În sectorul 5 din București se implementează o inițiativă pornită de USR PLUS la nivelul primăriei prin care cadrelor didactice din preuniversitar li se acordă vouchere pentru cursuri de digitalizare. Există o astfel de inițiativă, tot a USR PLUS, și la nivelul primăriei Cluj-Napoca.

Sunt proiecte locale care pot schimba ceva, dar nu este suficient. Avem mare nevoie de politici la nivel de țară, de programe prin care să îi ajutăm pe oameni să conștientizeze că profesorii dau tonul, că elevii nu pot atinge obiectivele de performanță decât dacă are cine să-i învețe.

Ce-i de făcut?

Din punctul meu de vedere sistemul de învățământ are nevoie, în primul rând, de patru reforme-cheie. Eliminarea notelor din gimnaziu ca procent pentru nota de admitere la liceu este extrem de importantă pentru a da sens viitorului copiilor și pentru a nu le pune inutil bețe în roate, doar ca să ne putem mândri cu un carnet plin de 10. 

Mai mult, avem nevoie de eliminarea unor materii și restructurarea programei. Nu este normal ca un copil să petreacă șapte-opt ore la școală, iar când ajunge acasă să facă teme. Învățământ sustenabil înseamnă să renunțăm la tocit, la concepte abstracte, să simplificăm teoria și să renunțăm la detaliile fără fond. De ce este util ca un copil să știe exact, la virgulă, care este populația unei țări?

O Românie cu adevărat educată are nevoie de mai puțină hârțogărie în cârca profesorilor. Debirocratizarea învățământului apare pe agende de plan de țară, dar nu ajunge niciodată la rând. Profesorii trebuie să se ocupe de copii, nu de dosare. Trebuie să gândească strategii de predare, să abordeze noi metode de evaluare, să urmărească parcursul elevilor, nu să fie pierduți în foi inutile. Ce fac cei de la putere pentru educație? Momentan alocă procente minime din PIB și ignoră că profesorii au nevoie de resurse ca să-și facă treaba.

Nu în ultimul rând, conștientizare. A cui? A cadrelor didactice. Avem nevoie de profesori dedicați, care să arunce mereu un ochi în realitate și să-și actualizeze predarea. Care să-și dorească să fie competenți în toate ariile, inclusiv pe zona de competențe digitale. 

Cercul vicios al lipsei politicilor la nivel național, continuat de ideea că „ziua trece, leafa merge” trebuie rupt. Este nevoie de efort și de interes ca să împingem sistemul de educație peste linia de plutire. Vrem oameni competenți? În școală se formează. 

https://www.edupedu.ro/rezultate-pisa-2018-romania-obtine-cel-mai-slab-punctaj-din-ultimii-9-ani-cea-mai-mare-cadere-fiind-la-matematica-analfabetismul-functional-la-apogeu/

https://www.edupedu.ro/rezultate-timss-2019-romania-s-a-clasat-ultima-din-europa-la-acelasi-nivel-cu-bahrain-si-emiratele-arabe-la-alfabetizarea-stiintifica-si-numerica-a-elevilor-de-clasa-a-viii-a-22-dintre-tineri-sunt/

https://cursdeguvernare.ro/evaluare-in-educatie-53-elevi-medii-peste-850-40-analfabeti-functional.html

https://www.edupedu.ro/romania-rateaza-toate-tintele-europa-2020-pe-educatie-si-cercetare-potrivit-eurostat/

Distribuie acest articol

89 COMENTARII

  1. Asta e scoala pe care o votati de fiecare data cand sunt alegeri. Asta vreti. Puteati vota ceva nou in 2016 si 2020, dar ati votat aceiasi oameni care va fac viata un calvar de 30 de ani.

    Asumati-va ca atunci cand vine momentul sa alegeti, alegeti acelasi lucru – stagnarea! In realitate, stagnarea e ce va doriti, nu evolutia. O sa primiti altceva cand o sa meritati altceva si o sa votati altceva – adica niciodata!

    Asta e poporul roman, sa nu ne prefacem ca acestia sunt oameni buni care merita mai mult, cand ei voteaza la fel. Romanii mi-au demonstrat din 2016 incoace ca sunt fix precum conducerea actuala a tarii. De unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.

    • Just. Sistemul de educatie este rezultatul unui echilibru cerere-oferta. Societatea nu vrea sa creasca elite, pentru ca societatea nu este condusa de elite. Fara meritocratie, nu incurajezi performanta.

      Dar asta este rezultatul unui proces reactiv. Oare nu se poate trece la un proces proactiv?

      • Elitele se formează in orice sistem de învățământ. Ele sunt ultimele care au nevoie de sisteme de învățământ ultraperformant.
        Nu am nimic împotriva unui învățământ lucrativ, dar într-un stat democratic echitatea, adică egalitatea de șanse ar trebui să fie obiectivul principal al guvernanților. Din acest motiv, cred că oferta ar trebui sa fie întotdeauna mai mare decât cererea.

  2. De acord cu autoarea articolului, dar cu o observatie: in conditiile in care o mare parte din logistica utilizata la scoala (telefon mobil, laptop, imprimanta, tonner, foi, rechizite s.a.m.d.) sunt cumparate de ei din salariu, considerati ca ar trebui sa-si extinda „competentele în toate ariile, inclusiv pe zona de competențe digitale” tot pe banii lor?
    Stiam ca legea prevede ca angajatorul sa se ocupe de toate astea!

  3. Imi amintesc de o afirmatie a fostului ministru Funeriu :” in scoala din Romania principala problema o reprezinta profesorii” – citat din memorie. Articolul „atinge” problema dar cam tangent… Chiar, ce-ar fi de facut ?
    Multe desigur dar sa incepem cu ceva : pregatirea si perfectionarea profesionala precum si cresterea autoritatii directorilor scolilor si a inspectorilor, a inspectiilor efectuate „la clasa”. Da, autoritatea se bazeaza pe competenta profesionala, seriozitate si exemplu personal. Nu mai vorbim de criteriile de selectionare, altele decat cele politice care primeaza acum.
    V-am dat doar o tema de meditatie …

  4. Buna ziua,

    Un articol foarte de actualitate, felicitari pentru claritate si obiectivitate.
    Am parasit invatamantul romanesc nu din cauza salariilor sau a elevilor ci din cauza programei venite de la minister si a manualelor,nu aveau nimic de a face cu realitatea si cu scopul meu ca profesor.

  5. Ce e de facut?..
    1. Reforma completa – trecerea la sistemul de educatie pe credite. Suntem in 2022 si tampenia asta cu generatia care trebuie neaparat sa treaca clasa, nu-si mai are rostul. Daca esti bun la matematica, poti sa inveti integrale la 12 ani. Daca nu, poti sa ramai la tabla inmultirii la 12 ani si sa-l citesti pe Nietzsche..
    2. (Ro)Khan Academy. Programa scoalara completata cu fiecare curs predat/inregistrat on-line. Ar fi bine sa avem sute de mii de cadre didactice experte in pedagogie, digitalizare si materia pe care o predau, dar nu avem. Cu putni noroc, poate avem cateva mii. Alegi zece din miile alea, se pun de acord si inregistreaza o singura data lectia, conform programei. O pui pe Youtube sau o platforma nationala si ai rezolvat problema predarii… Pe o tableta se pot pre-incarca toate lectiile pentru anul scolar.
    3. Centre nationale de testare, separate de personalul din scoli. Singura sansa de a combate lipsa de moralitate a cadrelor didactice care dau note aiurea, sacrificand viitorul copiilor.

    • Daca in aproape doi ani de online cadrele didactice nu s-au lamurit cum functioneaza si ca de fapt asta e viitorul, inseamna ca ar trebui sa lase loc altora.

      De fapt Romania are de 10 ori mai multe cadre didactice decat are nevoie.

      In plus, acest sistem ticalosit al invatamanului si-a dezvoltat un cadru de aparare imbatabil, care face ca data intrat in corpul cadrelor didactice sa nu mai poti fi data afara din el nici daca faci puscarie.

      S-au inmultit incredibil profesorii impostori, puturosi, agresivi. Si ma refer in special la marile orase si in primul rand la asa-zisele licee „de top”. Din cate stiu in mediul rural lucrurile stau (ceva) mai bine, in sensul ca desi dotarea este mai slaba, cadrele didactice au o atitudine responsabila, fac atat cat pot.

      Daca ar fi sa aleg o scoala generala sau un liceu, le-as evita pe cele din primele 10 – sunt doar mestesuguri de tampire eficiente, daunatoare pentru capacitatea de invatare si pentru viata adolescentilor.

      S-a ajuns aici pentru ca asemenea scoli sunt vanate de tot felul de incompetenti cu pile. Sistemul permite nenumarate fente: daca esti bine indrumat ajungi la ce scoala vrei, indiferent de cat de bun esti. Indrumarea are si ea pretul ei, desigur.

      Dupa ce ai ajuns la scoala dorita, faci ce doresti – de regula nimic+agresivitate fata de elevi. Reteta asta e imbatabila si iti asigura un salariu excelent pentru zero munca.

      Asa ca un motiv al refuzului adoptarii metodeleor moderne pe care le descrieti este fix imposibilitatea de a continua aceste retete: cand esti on line, toata lumea vede ca esti praf si la meteria predata si la didactica.

      • Sa vezi in belgia ce puternic e sindicalizat invatamantul … au negociat reforme mai line … dar dupa parerea mea nici astea nu o sa le faca in termenii negociati. Sindicatele dicteaza. Rezistenta la orice nou este extraordinara.

        • Si in Italia sindicatele din invatamant sunt puternice.
          Dar daca ar fi permis invatamantul privat in Ro, si nu doar mimat, forta sindicatelor nu va mai conta.
          Ca un contraexemplu si in West Virginia sindicatele sunt puternice, dar organizara invatamantului a facut ca asta sa nu influnteze calitatea sa – ridicata in acest stat. Desigur, depinde si cu ce compari, dar exemplul ramane concludent,

    • Mai exista un aspect, pe care-l ignorați după câte văd, și anume feedbackul elev-profesor. Nu e suficientă o prelegere online, dacă nu e urmată de o evaluare a eficienței acesteia dpdv al fiecărui participant. Evaluarea la un termen îndepărtat, prestabilit nu mai oferă lectorului posibilitatea de a relua cele neînțelese. Oricât de bin pedagog ar fi. Orice țăran, după ce seamănă câmpul, se îngrijește de viitoarea recoltă, nu așteaptă doar treieratul.

  6. care este rolul profesorului?

    1. Am venit, am citit, am plecat
    2. Am venit am inspirat, am plecat
    3. Am primit un numar de elevi si cand ii predau ei toti stiu materia

    nu e clar rolul si nu vorbesc doar de romania, e valabil si in tari mai din nord-vest

    • Intrebare este de 1000 de puncte :-).
      Rolul profesorului nu mai este de a preda, multe state au inteles acest lucru.

      Profesorii in viitorul apropiat vor avea 2 roluri:
      a) indrumarea de continut, adica indicarea celui mai potrivit parcurs de invatare, impreuna cu capacitatea de a investiga sursele libere si de a le folosi pe cele platite
      b) indrumarea de tehnica si organizare a invatarii
      Acesrte roluri devin evidente in momentul in care proportia invatarii auto-dirijate on line creste (sa nu confundam invatarea auto-dirijata online cu imbecilitatille care se discuta in Romania, unde nici invatamantul cu prezenta fizic nu este nimic altceva decat conservarea a 200,000 de locuri de munca inutile).

      Desigur, factorul politic blocheaza concretizarea acestor nou roluri,din considerente de voturi, prostie si manifestarea intereselor straine – toate cauzele imbinate. Dar noile roluri isi fac singure loc treptat, pentru ca nu poti opri istoria,

      • Corect, profesorul trebuie sa modeleze si transforme continutul manualelor, dupa nivelul clasei, de multe ori aceste manuale niste orori si apoi sa arate elevilor cum sa invete, ce sa selecteze si ce sa retina. Dar aceasta inseamna munca serioasa din parte profesorilor, un fel de apostolat, dar azi cati mai fac asa, nu isi bat capul, dar vor salarii cat mai mari?!!!! Funeriu avea dreptate, o parte mare de vina o are calitatea umana si profesionala a dascalilor.

        • Bani se iau pe manuale, ii ia cine trebuie…
          Chiar daca cineva ar face manuale excelente gratis, nu le-ar folosi nimeni.
          Cel putin din motivul ca evaluarile, atat cele de parcurs cat si cele de nivel national (EN si Bac), nu au legatura cu legatura cu invatarea, in mod voit. Ele se organizeaza pentru alti bani necuventi, nu din incompetenta. Sunt competenti sa fure.
          ===
          Calitatea umana este cea rezultata din refuzul capitalismului in Romania.

  7. Educatia in Romania e o gluma proasta. Totul, (industrie, drumuri, politica, etc.) e o gluma proasta, inclusiv eu… Cum scapam, nu stiu. Atunci cand s-au unit Principatele Romane ( cu acordul marilor puteri ale vremii ), ambasadorul Angliei a intrebat: „Bine, bine, acum s-au unit, dar cine ii va CONDUCE?”. Omul stia de atunci ca nu e nimic de capul nostru…

  8. Pacate multe avea scoala si in comunism, numai ca examenele de liceu, bacalaureat si facultate faceau o triere mai clara. Pile si relatii existau si atunci. Am facut un liceu, care la clasa am avut multi copii de stabi. Dupa 1990 scoala a decazut cu fiecare ministru si cu fiecare lege. Pana acum nimic nu s-a reformat cu adevarat, niste schimbari de fatada. Nici nu cred ca in urmatorii 10 ani se va reforma ceva cu clasa politica pe care o avem. Insasi structura si organizarea scolilor de toate gradele trebuie schimbata din temelii. Iar relatia parinti- scoala este slaba, nefunctionala si arunca vina unii pe altii.

    • Invatamantul comunist se adaptase treptat la societatea comunista. Metodele de evaluare si „triere” erau si ele adaptate obiectivelor societatii socialiste multilateral dezvoltate :-). Din cauza acestei adaptari multoria li se pare (eronat) ca era mai bine atunci.

      Pentru multi, sistemul comunist de invatamant este singurul cunoscut, nu au habar despre cum functioneaza altel. Cauzele aceste ignorante sunt dezinteresul si necunoasterea limbii engleze.

      Nu se va schimba nimic in urmatorii 20 de ani sau chiar niciodata. Motivul este ca oamenii care ar putea sa o faca pleaca din tara, fiind mult mai usor sa se realizeze (ei si copiii) in alte parti decat in Romania. Plecare elitelor se adauga imbatranirii populatiei in dementa senila.

      Aceasta alunecare in prapastie este evidenta in invatamant, dar invatamantul doar oglindeste situatia socio-economica, mult mai ingrijoratoare.

      • In perioada acea era razboiul rece, incertitudini. Erau nevoiti sa-si formeze un anumit numar de oameni performanti ca sa mearga armata, economia asa cum mergeau.

        • Exact, invatamntul comunist nu era nici mai bun nici mai rau decat cel de astazi. Era doar mult mai bine adaptat la societatea comunista.

          Cel de astazi nu e adaptat la capitalism pentru ca nici Romania nu este un stat capitalist.

  9. In opinia mea cele 4 reforme pe care le propuneți sunt de bun-simț, raționale, dar sunt in continuare parte din „joaca de-a școala”, căci nu ies din logica experimentării pe copii (de pildă nu fixează o platformă definitivă de discipline, in continuare se vor preda materii ce jonglează cu valorile umane), ci doar limitează eforturile a 56% din ei și împing dascălii să ofere mai mult timp acestora. Deci ar fi benefice doar pentru cei 56% cu șanse de alfabetizare.

    Ca să revină cu picioarele pe pământ școala publică ar trebui să-i elimine din joc pe cei 44% care au dovedit că educația așa cum se face acolo nu are niciun efect pozitiv asupra dezvoltării lor mentale (poate și pentru că sunt limitați incă de la naștere). Aceștia ar trebui plasați -după 8 ani de școală publică- in alte instituții de învățământ sau lăsați să se descurce pe cont propriu. Nu-i nici o rușine in a accepta această stare de lucruri și in a reduce durata învățământului obligatoriu. Este foarte clar acum că avem o extraordinară risipă a banului public in învățământ și că școala publică e departe de a induce responsabilitate și minime competențe acestor indivizi (ce se obișnuiesc cu joaca după 12 ani de zburdat ca gâsca prin apă). In fond Europa are nevoie și de zidari, menajere, măturători, fotbaliști, prostituate, chelneri și gunoieri; de mecanici, instalatori, electricieni, vânzători, iar aceștia pot dobândi abilitățile necesare in mai puțin de 2 ani de școală profesională. De ce să nu răspundem acestei cereri in mod onest, acceptîndu-ne limitele ca popor? de ce să marșăm bovaric pe iluzia transformării unor toante și a unor neghiobi in academicieni, doctori, ingineri?

    • Din pacate, meseriile care altadata nu neceistau multa carte s-au schimbat: chiar si un instalator trebuie sa stie mai multe lucruri decat cei din generatia anterioara.

      Problema majora este de fapt cat anume este necesar sa inveti din fiecare materie. Aceasta idee este cunoscuta de la sfaritul secolului al XIX-lea, Herbert Spencer a spus-o clar si direct: „De toate cunostintele avem nevoie, dar intrebarea este cat de profunde si de extinse trebuie sa fie” (citat din memorie). Ori, in Romania aceasta intrebare nu si-o pune nimeni.
      Din acest motiv sunt pompate in elevi cunostinte inutile prin intensitatea si extinderea lor. Spre pilda, de termodinamica este nevoie in liceu, dar poate ca ar fi suficienta o ora si 3 probleme, de ce stau unii cate un semestru intreg si chinuie probleme supersofisticate, total inutile?!

      Un alt lucru ignorat in Romania este capacitatea cursurilor de scurta durata de a se cupla la invatarea prin sistemul institutional de invatamant, cel guverant de stat. Echivalarea acestor cursuri exterioare este o alta trasatura a sistemelor moderne de invatamant. Oricine poate sa dobandeasca o califiare, sau sa si-o schmimbe prin aceste cursuri. Numai ca in Romania acreditara furnizorilor de acest tip este infiorator de complicata si cuprinde criterii care sunt super-dificil de indeplinit. In acelasi timp lipseste cadrul procedural de echivalare.

  10. Scoala in general , fie ea si cea romanesca , este doar o purtatoare de cunostiinte minimale ce trebuiesc aratate elevului si care ii permit acestuia , in functie de rezultatele personale si in functie de alti parametrii individuali , sa doreasca a evolua si as concretiza forta data de propria lui constiinta si propria lui putere de acumulare .Ceea ce lipseste, invatamintului romanesc , nu are legatura cu formarea de caractere . Caracterul unui individ este greu de modificat si nu exista cineva anume care poate scimba sau modifica caractere nici macar la nivel personal daramite in a incerca sa faca asta cu altii. .Profesorul poate face insa un alt lucru admirabil ce ii este la indemina .Profesorul poate recunoste aptitudinile unui subiect uman , in cazul nostru aptitudinile unui elev si poate ,functie de acesta recunostere , sa indrume elevul in directia corecta ce ii permite acestuia sa isi asigure un viitor nu numai confortabil dar si asociat cu multumirea personala data de ceea ce numim dezvoltarea personala , multumire ce are ca finalitate multumirea personala atunci cind ne raportam la tot ceea ce noi facem zi de zi .Profesorul ar trebui sa fie in strinsa legatura cu tot ceea ce inseamna „piata muncii” si ar fi trebuit ca profesorul sa ofere informatii tuturor doritorilor atunci cind este vorba despre accesul la o anumita calitate a elevului ce iar permite sa acceseze o functie sau o functiuonalitate in acasta piata .Mare majoritate a profesorilor din Romania nu sunt interesati si nici conectati la Piata muncii si nici nu considera o prioritate, o actiune ce ar duce la depistarea ,in faza incipienta , a unor calitati si dorinte ce tin de persoana elevului .Simpla vinzare a unor cunostiinte , ce se presupun a fi parte a cunosterii profesorului si fara implicarea acestuia in cele doua actiuni atit de necesare viitorului unui elev , Romania sau invatamintul din Romania va fi mereu si mereu „codasul ” clasei .

    • Profesorii din Romania nu mai sunt demult profesori. Sunt doar niste angajati sa nu faca nimic, bine platiti si necontrolati.

      Dar nu e vina lor. Modalitatea in care funcitoneaza invatmantul in Romania combina incompetenta generealizata cu actiunea grupurilor mafiote conectate bine la robinetl banilor de la stat (salarii si manuale) si la portofelele parintilor (meditatii).

      Discutam de fapt despre ceva ce nu exista: invatamantul din Romania.

  11. Gand la gand. Din punctul meu de vedere problema principala provine de la implicarea sindicatelor in programa scolara. Programa scolara a copiilor serveste mai mult profesorilor decat copiilor si este o forma de protectie sociala pentru profesori. Atata timp cat sindicatele din invatamant decid cum arata programa scolara, nu are cum sa fie bine.

    Afirmatia dvs. „avem nevoie de eliminarea unor materii și restructurarea programei” se traduce prin disponibilizarea unor cadre didactice. Sunt prea multe materii si prea multi profesor care ocupa timpul copiilor si bugetul invatamantului. Ganditi-va doar la materia „Religie”: de la clasa pregatitoare pana intr-a XII-a copiii invata Religia mai mult decat la Seminarul Teologic :) Cam cum ar arata rezultatelor testelor Pisa daca ora aia de Religie pe saptamana ar fi inlocuita cu una de matematica? Si cate alte astfel de materii ar putea fi inlocuite ?

    Sunt multi profesori titularizati cu nota 5, incapabili de performanta in plan personal si profesional. Cadrele didactice nu au niciun fel de indicator de performanta, sunt numite pe viata, nu dau socoteala nimanui. Este imposibil sa faci performanta intr-un domeniu (in orice domeniu) fara sa ai indicatori de performanta si mecanisme de departajare.

    Sindicatele din invatamant au fost dintotdeauna inregimentate politic si si-au creat acest sistem neperformant. Cred ca de aici trebuie inceput: de la ajustarea programei scolare si a corpului didactic.

    • Examenele cadrelor didactice nu au cu nimic de a face cu capacitatea lor de a preda. Candidatii trebuie sa stie sa rezolve probleme superdificile (dar evident ca inutile) si sa reprodica din memorie diverse definitii.

      Adica esti examinat ca un hibrid dintre un robot si un papagal.

      Din aceasta perspectiva nota la titularizare este irelevanta. Sa zicem ca vrei sa fii profesor de fizica la o scoala gimnaziala. Vei da exemen din probleme din materia de liceu si nimanui nu ii va pasa daca tu chiar esti capabil sa predai ceva. Competenta principala a meseriei tale este pur si simplu ignorata de toata lumea.

      Nici inspectorii scolari nu isi bat capul cu asta – ei verifica doar dosare, de ce se invata elevii ii doare la basca.

      Tot timpul sunt gasiti vinovati elevii, ca nu invata. Dar nimeni nu isi pune problema daca ceea ce li se preda chiar merita invatat. Pentru ca daca si-ar pune-o, ar constata rapid ca nu merita sub nicio forma, e pierdere de vreme.

      ===

      Programa e buna, daca nu ma credeti – cititi-o! E publica si gratuita.

      Problema e ca lasa raspunderea planificarii profesorilor, ca si raspunderea detalierii continutului. Ori, cadrele didactice fiind la randul lor produsele aceluiasi sistem imbecil si neavand niciun motiv sa se straduiasca – se rezuma la ceea ce le este lor comod. Adica la intoxicarea elevilor cu aceleasi aberatii cu care si ei au fost intoxicati.

      Sindicatele din invatamant au un alt mare rol negativ: apararea locurilor de munca inutile. Dar nu sunt ei de vina de fapt, ci factorul politic pentru ca se lasa astfel santajat.

  12. „Faptul că aceste note din gimnaziu contează la admiterea la liceu este o greșeală majoră” – nu este deloc o greseala, din contra, asa este in toate sistemele performante. Greseala este faptul ca nu exista o metodologie uniforma de testare, dar asta este cu totul alta discutie. Modelul traditional romanesc (pe care-l stim cu totii), e cel in care inveti doar pentru examen, iar in rest scoala nu exista. Doar „tocilarii” invatau si-si faceau temele in mod curent. Este obligatoriu sa scapam de acest model daca vrem sa progresam.
    Spre exemplu, sunt facultati americane in care esti primit exclusiv pe baza dosarului, in care conteaza inclusiv activitatile extrascolare, sport, practica, actiuni caritabile, samd. Aceste activitati nu sunt subiective? Cum sa nu, si cu toate astea au o pondere importanta la admitere. Dar ei au inteles ca nu atat nota obtinuta e importanta (nimeni n-are pretentie la media maxima), cat faptul ca elevul este dispus sa depuna un efort sustinut pe termen lung, sa fie capabil sa stabileasca si sa urmareasca un obiectiv si sa-l duca la bun sfarsit. De aici si necesitatea unui sistem de evaluare care sa ia in calcul activitatea elevului pe toata durata scolarizarii, nu doar prestatia la examene. Si acesta e doar unul dintre lucrurile pe care noi romanii refuzam sa le intelegem (altul e obsesia pentru nota maxima – alta discutie).

  13. In primul rand , felicitari pentru articol ! O radiografie 100% corecta a sistemului de invatamant romanesc, cum nu prea vezi in ziua de azi. Ce vroiam sa subliniez :
    ,,Faptul că aceste note din gimnaziu contează la admiterea la liceu este o greșeală majoră” . Complet de acord cu aceasta ; daca exista o statistica a notelor obtinute de elevi intre claele 1-9 ,se va vedea ca multi elevi in cursul clasei a 9-a dupa admiterea la liceul dorit , ,,o lasa mai usor cu cartea” …sau cel putin asa interpreteaza profesorii situatia . De fapt nu e asa ; ei scapa din vedere ca multi elevi provin din scoli din mediul rural unde se impart notele de 10 cu usurinta ; astfel incat un elev de 10 acolo e in mod real un elev de 7 la un liceu mai prestigios. Fiind admisi pe baza de medii in felul acesta ei ocupa locul unui elev mai bun de la un liceu unde profesorii sunt mai zgarciti cu notele de 10.
    Nu as vrea sa insinuez ca ar fi ceva in neregula cu corectitudinea la evaluarile nationale dar care ar fi explicatia ca un elev de la tara cu media 10 si EN de 9.95 nu poate tine pasul cu o clasa de mate-info de la un liceu bun ,fiind mult in urma unor elevi de la oras intrati printre ultimii cu media 9.14 si EN 9.45 ?!
    Deci ,si in opinia mea , ar trebui sa se intre la liceu strict pe baza unor teste combinate (50% nationale + 50% locale , create de liceul respectiv) . De ce ar trebui sa fie si 50% locale testele ? Pentru ca la nivel de minister exista o rutina si/sau lene intelectuala si toate testele sunt ,,din aceiasi zona” . Asta e in beneficiul unor profesori meditatori particulari specializati pe admitere la facultate ; acestia , pe baza experientei anilor trecuti , stiu cam ce subiecte se dau si indica elevilor sa invete o bibliografie restransa , in vreme ce ceilalti sunt nevoiti s-o invete pe toata ( daca pot , bineinteles !) . Si iar ajungem la problema elevilor care ajung unde nu merita …Asa , ca fapt divers care confirma ce-am spus , copilul meu a intrat cu media minima (ultimul) la mate-info engleza la UBB ; acum, in anul trei si-a pierdut 2/3 dintre colegi si are bursa de merit ; si nu , nu s-a apucat de tocit. Aceiasi situatie ca-n liceu…

    • Depinde de ce intelegeti prin „liceu bun”. Din cate stiu, aceste licee „bune” nu fac decat sa tortureze elevii cu tot felul de probleme tampe, fara nicio noima si care nu folosesc la absolut nimic. Dar le pierd elevilor timpul.

      Normal ca un elev care a invatat la o scoala rurala, intr-un mediu mai aprope de ceea ce inseamna invatare, cu legaturi sociale mai puternice si cu un spirit practic mai ridicat nu se va adapta la asemenea mestesuguri de tampire.
      ===
      Grefate pe un sistem imbecilizat si corupt, examenele, oricum ar fi concepute nu au nicio relevanta.
      Aceasta este o iluzie in care Romania traieste de 20 de ani: ca un sistem de evaluare ideal ar salva invatamantul. Este o iluzie daunatoare.
      Unii elevi reusesc sa se adapteze si o tot tin asa pe parcurs, Numai ca unii realizeaza din pacate prea tarziu ca au „invatat” cu sarg ceva de care nimeni nu are nevoie.

      • Va contrazic un liceu bun asa cum am facut, inainte de 1990, avea mai multi profesori care nu se axau strict pe memorie, am invatat sa gandim logic, sa facem conexiuni intre cele invatate, sa fim creativi. Nu se poate trage aceiasi linie pentru toate sc.gimnaziale si licee.

        • Aveti Dvs. impresia ca v-au invatat sa ganditi logic si sa fiti creativi.

          Nu ma refer de fapt la Dvs. personal, nu mi-as permite sa va judec creativitatea sau capacitatea intelectuala. Va rog sa ma intelegeti in termeni generici – mai jos explicatia.

          Mintea umana retine din trecut ceea ce ii convine ( e un fenomen arhicunoscut). De aceea adultii tind sa isi hiperbolizeze trecutul („Pe vremea mea…” :-)).

          Cunosc pe cineva care imi spunea cu naduf ca la intailnirea de x ani a absolventilor unui liceu cu mare staif, printre primele din tara in perioada comunista a realizat ca si-a pierdut tineretea invatand niste tampenii, desi la momentul respectiv era ferm convins ca invata ceea ce trebuie si cum trebuie. E

          ste insa destul de dureros sa constati ca liceul a facut totul sa te tampeasca, preferi de regula sa te auto-amagesti.

          ===

          In ce priveste prezentul, parintii se impart in 2 categorii:
          a) cei care inteleg ca liceul „bun” unde s-au trimis odraslele este de fapt o mare minciuna si ca face de fapt numai rau
          b) cei care prefera capul in nisip si se auto-amagesc ca liceul „bun” ar fi cu adevarat bun.

  14. Dar dacă am întreba studenții/elevii ce așteaptă de la noi ?
    Cu restructurare, conștientizarea, simplificări procedurale…i-am pierdut mai repede decât cu indecidabilele lui Godel.
    Dincolo de scăldătorile clasice – e loc și de mai bine, avem și elevi olimpici…- ceva îmi spune că timpul profesorilor a apus. Societatea gâfâie de impostură, blajini profesori premiază cu 10 loaze analfabete pe bază de referate (chiar aștept să fie o notă de câteva rânduri, ca la Dexuleț). iar domnii cei mai patalamați turuie academic în aulă enoriașilor purtători de bacalaureat (si de AirPods) în așteptarea generoasei chenzine. Cât timp patria le e profund recunoscătoare, iar scrumbiile agonizează în setcă, totul e de un bine calculabil și cert. Să fie cacialmaua parte din meniul învingătorilor ?

  15. Asa, si? Cum se se poate schimba, concret? Sunteti membru USR, de ce nu faceti dvs nimic pentru sistemul de invatamant. Ati fost la putere… La cercetare ati avut ministru, pana s-a dumirit ca trebuie sa dea bani ca se faca cercetare de performanta a venit vara. Altfel a venit la Magurele in vizita, baiat de gasca, zicea ca a fost cercetator in tinerete. Si cam atat….

    • USR NU a fost la putere, a fost in minoritate, intr-o alianta subreda cu demagogii din PNL si profitorii din UDMR. Zero sanse sa treaca orice reforma. Maturizarea unei societati dureaza, iar cand multi (din interior si exterior) nu vor reforme, e si mai lent…

      • ba s-au angajat in scris si pe bani sa interzica centralele de incalzire de apartament peste doar cativa ani; de-ajuns sa ajungem sa regretam epoca Iliescu; exista sanse ca usr-ul sa se maturizeze ?

  16. Este nevoie de o reforma profunda, nu de machiajul mortului.

    O asemenea reforma necesita 4-5 ani de pregatire si un cadru economic pro-piata.

    ===
    Dar, macar pentru a tine pacientul in viata la ATI, ar trebui dupa mine urmatoarele:
    a) reducerea numarului de elevi per clasa la maxim 15 (ar fi nevoie poate de mai multe cladiri – dar tot timpul Romania are bani din fonduri europene, cu care face autostrazi niciodata terminate).
    b) reducerea planului cadru la 50% din ce este in prezent la I-XII
    c) acceptarea suveranitatii scolilor gimnaziale si liceelor private in ce priveste politica de personal si curriculum la alegere
    d) desfiintarea pofilului liceelor (si asa in realitate nu prea mai e) si introducerea sistemului cu credite (obligatoriu + elective, care dau si profilul, dar pentru elev, nu pentru liceu+echivalarea cursurilor externe)
    e) Consolidarea raspunderii si misiunii inspectoratelor scolare, cu accent pe misiunile de verificare, control si indrumare la clasa, cu benchmark-uri clare (minim 2 misiuni per materie per semestru) – aici ar putea fi incadrate acele cadre didactice care isi pierd locul de munca ca urmare a masurilor de reducere a planului cadru, desi nu vor fi prea multe, daca observam ca si numarul de elevi pe clasa scade)
    f) desfiintarea aberatiilor ARACIP si ARACIS si facilitarea infiintarii institutiilor private de acreditare
    g) Reizuirea locurilor din invatamantul superior, astfel incat saq fie posibila pregatirea unui numar suficient de cadre didactice.

    ===

    In paralel ar trebui pregatita trecerea la sistemul full on-line (trecand prin blended learning) si la invarea auto-dirijata, trecere care va lua ceva timp dar este inevitabila.

    Autoarea vorbeste despre on-line, ca si multi altii pe melaguri mioritice, dar ar trebui sa realizam ca Romania nu are un on-line real, ci un fel de telescoala. Mai e ceva timp pana la on line, Romania e la stadiul invatamantului de pe vremea lui Stalin. Dar nu putem concepe reforma sistemului stalinist intr-un sistem mai bun insa tot stalinisty :-).

    ===
    Si pentru ca veni vorba, rezultatele au fost mai bune in on line pentru ca elevii au avut mai mult timp sa se pregateasca singuri, nu pentru ca exigenta ar fi scazut. Eliberatii de imbecilitatile ce le ocupa 90% din timp si care poarta numele de „scoala” , elevii au reusit sa invete.

    Scoala din Romania impiedica invatarea. Daca s-ar desfiinta de tot si fiecare ar invata cum poate, rezultatele ar fi mult mai bune, Cel mai bun ajutor este sa nu incurci.

    Obsedatii „invatarii” pe dianafara si prin rezolvare de probleme vor sari de 10 m in sus la aceasta afirmatie. Nu au decat. Dar sa se intrebe singuri: la ce au folosit legea gazelor ideale in viata? Care este semnificatia integralelor? Si altele de acest fel. Si sa ne mai intrebam si cum se face ca avem cea mai scazut rata de vaccinare din Europa? O fi din cauza faptului ca nu reusim sa rezolvam corect cu totii ecuatiile diferentiale?

    ===
    Si un lucru neplacut: mai multa minciuna, lene si incompetenta decat in invatamant nu-i nicaieri!

    Invatamantul romanesc este mincinos pana in maduva oaselor.

    Profesorii mint ca tin ore (nu le tin deloc sau intarzie cu zecile de minute), directorii mint ca ar conduce si ar controla(isi vad de trebuirile lor personale), inspectorii mint ca se ocupa cu controlul (de fapt fac dosare si rapoarte cu copy-paste), parintii mint ca le pasa (de fapt vor doar sa scape de odrasle ca sa se uite pe Netflix). Totul pentru ca tuturor le merge bine cu minciuna – au ce manca, au televizoare, case si masini si asta le e suficient. Mai ales ca vin pe degeaba, totul e sa te prinzi cum sa minti.

    Minciuna urca pana la capatul scarii invatamantului: Presedintele Romaniei minte ca ii pasa (Romania educata, ce sa mai comentam), ministrul invatamantul minte ca i-ar pasa de invatamanti (de fapt ii pasa doar de voturi si de scaunul sau), inspectorii mint ca ar controla ceva (de fapt vor doar sa scape).

    Autorii de manuale mint ca fac manuale (de fapt le tot copiaza cu scris mic si pasaje ingesuite – citeste cineva manualele alea?), cei care le aproba mint si ei ca le-au verificat (de fapt doar vad daca au capitole ca in programa !)., guvernul minte ca avem manuale alternative (de fapt sunt niste tampenii egal cretine).

    Apoi partidele mint si ele ca au de gand sa faca ceva cu invatamantul (de fapt fug de el cat pot si se chinuie sa gaseasca cate un smecher, fraier sau neatent sa il puna ministru al invatamantului).

    Toata lumea stie ca daca vrei sa nu muncesti deloc si sa ai salarii babane, fara nicio grija, fara niun control, fara nicio raspundere – atunci te faci profesor.

    In aceste conditii, ce sens are sa vorbim despre reforma invatamantului?! Ca sa mai avem o categorie de mincinosi: cei care se ocupa de reforma. Evident, ar trebui bani multi si s-ar sfarsi cu un raport cu grafice frumoase si coperti colorate.

    ===

    Orice parinte sanatos la cap stie ca daca vrea sa ii dea o sansa copilului sau, pleaca din Romania dupa primele sale 4 clase, sau chiar inainte de a incepe scoala. Cei mai in varsta au posibilitatea sa-si trimita copilul la studii, macar in invatamantul superior. Desi cu un liceu din Romania greu de crezut ca fac fata. Sau chiar daca termina facultatea, greu de crezut ca sunt capabili sa faca fata concurentei de pe piata muncii din alta parte.

    Stiu, toata lumea imi va sari in cap cu olimpicii (de fapt, alte victime ale neputintei Romaniei, copiii fara copilarie), cu nustiu ce genii romanesti care au inspaimantat Harvardul (de parca genialitatea ar fi meritul invatmantului).

    Adevarul e greu de dus – Romania isi pierde elitele, inca din stadiul nascand, si asta e de fapt descompunerea natiunii. Nu e vorba despre cati pleaca, ci de cine pleaca.

    Romania are nevoie de trecerea la capitalism, pe care si-o refuza de teama pierderilor unora. De fapt, asa reuseste sa se scufunde cu totii cetatenii la bord, inclusiv cu cei pe care pretinde ca ii ajuta cu refuzul trecerii la capitalism.

    Veti spune ca Romania dupa Constitutie e capitalista, Da, dar recititi ce am scris despre invatamantul bazat pe miniciuna. Asa e toata Romania – steagul ar trebui sa integreze o stema infatisand nasul lui Pinocchio.

    • Am citit comentariul dv. Pe alocuri este departe de realitate. Inspectoratele scolare judetene desfiintate, sunt sursa de coruptie. Doar 8 inspect.regionale, cu 12 inspectori fiecare si doua secretare. Daca f.inspector viziteaza 3 scoli pe zi, in 20 de zile pe luna sunt 60 de scoli. Dar asa stau in birouri si doar intervin la un eveniment deosebit. In rest, trai neneaca !

      • Nu stiu de unde ati tras concluzia ca ar fi departe de realitate acest aspect.
        Sunt la fel de constient ca si Dvs. de ceea ce se petrece in inspectorate. Si eu le-as desfiinta cu cea mai mare placere.

        Numai ca asa ceva ar trebui sa faca parte dintr-o reforma curajoasa si profunda. Slabe sanse sa vedem asa ceva in urmatorii 20 de ani.

        De aceea consider ca ar trebui salvat ceea ce se poate. Un plan nu este o colectie de masuri ideale, ci un set de masuri posibile, fezabile.

        La obiet, inspectoratele nu pot fi desfiintate, dar pot fi puternic controlate, iar cresterea acestei capacitati de lucru prin misiuni fizice frecvente ar conduce la cresterea nuamrului de inspectori.

        Cum numarul de profesori este exagerat iar o parte din locurile de munca vor disparea (atat obiectiv din cauza imbataranirii populatiei cat si subiectiv, prin exagerarea numarului ore), undeva trebuie angajati cei disponiblizati.

        Desigur, o parte ar fi angajati ca urmare a scaderii numarului de elevi per clasa, dar nu e suficient.

        Ori, pentru moment, a incerca ceva cu care sindicatele nu sunt de acord e pierdere de vreme. Asta e situatia deocamdata.

        Repet – trebuie sa ne gandim la ceea ce este fezabil. Renzi a dat-o in bara cu reforma sa in Italia desi era social-democrat si se presupune ca ar fi avut simpatia sindicatelor. Nu prea l-a ajutat.

    • Frumos spusa partea cu minciuna, asta e o caracteristica nationala si chiar mai mult decat atat.
      Sa ne intrebam si de ce mintim? Pentru ca putem, ca intreaga societate e mai fericita cu minciuni care gadila placut la ureche si ochisor. (premiant, diplome, program electoral, specialisti, dascali, in fine un sir nesfarsit de forme fara fond.
      Pe de alta parte tot o astfel de minciuna e si „autodicatul” sau similar ideea ca invata de la cei din jur (care evident sunt tot pseudo-formati si formatati de acelasi sistem criticat.
      E bine sa nu incurci, dar trebuie sa fii invatat sa inveti, si asta daca nu se face bine devine un proces darwinian.
      Invatatul pe dinafara poate fi si idiot dar e si singura metoda de a avea la indemana cunostinta necesara. Fara tabla inmultirii, fara adunare si fara calculator ce faci? Si sunt multe astfel de lucruri necesare. Asta nu inseamna ca programa nu e plina de tampenii care se invata inutil.
      Rezolvatul problemelor te invata sa aplici ce stii, face paternu-ri pe creiere, ca altfel esti doar un harddisk. Astea sunt mecanisme fundamentale, pe care le practia toate fiintele vii.

      „Dar sa se intrebe singuri: la ce au folosit legea gazelor ideale in viata?”
      La nimic daca esti/devii ceva in orice domeniu care nu are legatura cu asta. Bine in principiu ar putea sa-i faca pe unii mai atenti cu butelia … Si probabil ca daca o stia „expertul” care a conectat nu stiu ce oxigen la un spital modular s-ar fi putut evita vreo 10 decese.
      „Care este semnificatia integralelor?” Intrebarea, daca nu e retorica ilustreaza perfect problema scolii romanesti, din pacate pana la nivel de facultate si chiar dupa. Invatamantul asta ar trebui sa faca prioritar, sa-i spuna omului ce face acolo cand e pus sa faca ceva. Cu conditia ca profesorul sa stie, ceea ce de multe ori nu se intampla.
      „Si sa ne mai intrebam si cum se face ca avem cea mai scazut rata de vaccinare din Europa? O fi din cauza faptului ca nu reusim sa rezolvam corect cu totii ecuatiile diferentiale?”
      Raspunsul e simplu, pentru ca biologia, medicina, educatia sanitara si multe alte domenii inrudite se predau omitand sa explice ce e acolo. Sa nu uitam ca pana sa inceapa sa cada ca mustele, doftorii nostri se strambau la masca si chiar si la sapun. Nu mai vorbesc de restul personalului medical. Nu toti, dar mult prea multi.

    • @Dedalus
      „Dar sa se intrebe singuri: la ce au folosit legea gazelor ideale in viata?”
      „Si sa ne mai intrebam si cum se face ca avem cea mai scazut rata de vaccinare din Europa? O fi din cauza faptului ca nu reusim sa rezolvam corect cu totii ecuatiile diferentiale?”
      „Autorii de manuale mint ca fac manuale”

      Ati omis un factor esential: sistemele de testare a elevilor, imposibil sa le faci fata doar cu mintea proprie; timpul alocat rezolvarii unui test este mult prea scurt pentru a lasa loc mintii sa se exprime rational si nu din reflex: degeaba intelegi fundamentele materiei, daca ti se cere sa rezolvi aplicatii intr-un timp intr-atat de scurt incat memoria devine principala resursa; daca ti se cere sa aplici teorema lui Pitagora, trebuie sa ti se acorde si timpul necesar demonstrarii sale, ca poate nu o stii pe de rost;
      o aplicatie deplin inteleasa, de la cap la coada si fara nici o graba, face cat o culegere de Gheba intreaga;

      Cand odrasla mi-a cerut sprijinul, am avut tendinta sa o trimit la munca de jos, adica la teoria din manual; dar surpriza: manualul de fizica nu seamana deloc cu un manual in care se prezinta teoria, ci mai degraba cu o revista de colorat pentru prescolari (atat elevii cat si profesorii, iar acum si eu ca parinte, recunoastem ca e inutil); sunt de acord ca un manual trebuie sa fie prietenos cu mintea unui copil, dar nu pot concepe ca un manual de fizica sa fie scris de psihologi, nu de profesori de fizica;

      Ati remarcat cat de multi confunda cauzele cu efectele ?
      E corect sa scriem (vectorial) mxa=F ? raspuns: nu e corect (au urmat explicatii si exemple catre odrasla);
      A fost nevoie sa ii explic eu odraslei ca intre teoremele din matematica si legile din fizica e o diferenta ca de la cer la pamant; si ca vectorii nu sunt doar niste „segmente” geometrice carora li se adauga o orientare, ci sunt niste relatii cauza – efect; iar rezultanta nu e o relatie geometrica sau de proportionalitate liniara, ci un efect net, independent de calitatea efortului depus pentru a-l obtine (exemplu cu vectorul deplasare, direct si „pe ocolite”); de asemenea, e nevoie de explicat odraslei ca in subconstient, mintea intotdeauna se raporteaza la un sistem de coordonate (exemplu cu marginile foii de hartie, care sunt de fapt axele implicite); de fapt, mi-as fi dorit sa-i explic transformarea Galilei, cu care ar trebui sa inceapa fizica si geometria, dar as fi riscat sa fiu perceput drept un veritabil tiran, prin comparatie cu manualul prea corect psihologic;
      apropo de corectitudine psihologica, mi se pare un cosmar sa inveti o stiinta exacta cu picatura, printre ore de latina si religie; stiintele exacte au nevoie de continuitate in rationamente, eu mi-as fi dorit sa fac o saptamana intreaga numai fizica si matematica si abia apoi sa ma relaxez cu materii „mai umane”; de fapt, elevii ajung sa nu fie atenti la ora in curs pentru ca inca raman „bransati” la alte materii (de exemplu isi „completeaza” teme la mate intr-o ora de biologie);

      Referitor la legile gazelor ideale, ma tem ca nu le acordati imprtanta cuvenita, care nu consta in aplicabilitatea practica, mecanica, a unei formule, ci in interpretarea teoretica; vedeti vreo asemanare intre ecuatia de stare termica si legea Bernoulli ? eu da, categoric ! ambele reprezinta forme de exprimare a legii conservarii energiei;
      gazele ideale au o particularitate esentiala: seamana aproape leit cu gazele reale (care implicit seamana foarte bine intre ele, comportamentele lor in campuri de energie termica si gravitationala fiind proportionale cu masa moleculara – cum se observa si din formula matematica), ceea ce se aplica la orice substanta, toate fiind transformabile reversibil intr-o stare gazoasa;

      • Orice informatie (de fapt – orice deprindere, si aceasa este esential) este utila intr-un fel- inclusiv legea gazelor ideale. Ceea ce este discutabil este proportia acelei cunostinte in ceea ce inveti si timpul acordat acesteia.

        Ca exemplu daca legea gazelor ideale s-ar preda intr-o ora, cu explicatii bine conduse si s-ar face doua probleme pentru fixare, ar fi probabil suficient. Dar sunt licee in care asta ocupa un semestru!!!

        In asemenea situatii nu doar ca se pierde vremea cu „invatarea” excesiva, ci se scade si timpul ce ar putea fi alocat invatarii unor lucruri cu adevarat utile.

        ===

        Manualele – aici se imbina prostia, incompetenta, reflectarea unei strategii educationale aberante, coruptia si interesele politice perverse. Sunt multe feluri in care rezultatul e catastrofal, unul l-ati constatat in persoana, dar este doar unul. :-)

        Nu vad o solutie. Poate doar traducerea unor manuale straine, dar exista o mare probabilitate sa nu se potriveasca in cadrul educational romanesc.

        O alta simpatica dar improbabila solutie ar fi eliminarea manualelor. De ce sa cheltuim cu ele cand nu le foloseste nimeni?!

        ===

        • la ultimul articol al dlui Cranganu, in legatura cu cometa lui DiCaprio, cineva s-a bagat in seama sugerand ca ar fi foarte complicat sa calculezi traiectoria unui asteroid; insa cu mecanica din facultate si tehnica de calcul actuala n-ar trebui sa fie dificil;
          problema e ca doar cu mecanica din liceu nu poti sa calculezi nici macar traiectoria unei bile de snooker :)
          daca te indrepti spre o cariera tehnica, e inacceptabil sa ignori istoria; in schimb, daca urmeaza sa fii contabil, chiar nu trebuie sa intelegi fizica; e suficient sa afli despre existenta fenomenelor, la fel cum la biologie afli despre nenumarati termeni specifici, irelevanti; dar daca urmezi un profil tehnic, degeaba inveti fizica pe jumatate;
          alfabetizarea functionala are nevoie de libertate, flexibilitate si libera concurenta, nu de un menu fix cu de toate;

          • In gimnaziu obiectivel strategice ale invatarii ar trebui sa fie:
            1) Formarea culturii generale
            2) Insusirea deprinderilor de viata sanatoase, din perspectiva personala si sociala

            La liceu obiectivele strategice ar trebui sa fie:
            1) Punerea la dispozitie a unui cadru organizatoric potrivit alegerii continue a unui parcurs de invatare individualizat
            2) Cresterea capacitatii de invatare auto-dirijata

            In invatamantul superior obiectivele strategice ae di:
            1) Diversificarea ofertei de invatare
            2) Integrarea invatamantului institutional cu invatarea modulara independenta
            ===
            Pregatirea pentru a anume meserie este treaba tanarului, el stie cel mai bine ce si cum sa combine. Stiu ca ideea asta vine in contradictie cu prezenta conceptie, eronata, care de-responsabilizeaza tanarul si complica oferta educativa pana la ineficienta.

            Dar oricum asta se intampla: tinerii se orienteaza ignorand ce stiu ca nu au nevoie si invatand singuri ce stiu ca le trebuie. Ar fi mult mai bine ca procesul acesta de transformare sa fie gestionat. Dar merge si fara.

  17. „Într-o societate în care uneori o masă caldă este un stimulent pentru ca părinții să își trimită copiii la școală, este de apreciat inițiativa avută de Anca Dragu de a oferi o masă caldă gratuită copiilor.”

    Daca parintii unei tari au nevoie ca guvernul sa le hranesca odraslele, atunci acea tara ar trebui parjolita.

  18. Pasionat de lectură de când mă știu, îmi aduc aminte și acum cu un nod în gât anii 80 și porcăria obligării învățării pe de rost a acelor mizerii de comentarii (în condițiile în care mama mea era profesoară de română, de la ea moștenesc plăcerea lecturii, și profesorul cu care făceam în 5-8 româna era și el sătul de „cerințele” respective, preferând să insiste mai mult pe latura logică a gramaticii – nu aveau ce face, atâta timp cât la examenul de admitere la liceu asta „se cerea”, elevii lor riscau note mici la admitere dacă nu i-ar fi pregătit în direcția asta). Admiterea la liceu în 1983. Aproape 40 de ani mai târziu, nu s-a schimbat nimic, copiilor li se cere în continuare aceeași învățare pe de rost?

    • Limba romana se preda in gaimnaziu intr-adevar ca pe vremea comunistilor, ba poate chiar mai rau.

      Insa exista o rezistenta masiva a parintilor, dar si a celor din inspectorate si din zona politica in ce priveste schimbarea acestei stari de lucruri.

      Cauzele sunt 2:
      a) industria meditatiilor, majoritar la negru, generatoare de venituri incredibile, dar de care nimeni nu se ocupa, desi s-ar putea (avem chiar si o lege a veniturilor nejustificate de care nimeni nu a mai auzit cred de ani de zile)
      b) interesul politic – obtinerea simpatiei sindicatelor si profesorilor de romana

      Nu cred ca exagerez cand spun ca invatamantul din Romania, dincolo de tarele sale funcitonale pe care le stim cu totii, a imbracat forma unei organizatii mafiote, la modul propriu. De aceea ar fi necesara o actiune hotarata a DNA si a procuraturii pentru destructurarea acestei organizatii. Cam ca Mani pulite din Italia.

      Dar cine sa dispuna o asemena actiune?! Presedintele tarii?! Sa fim seriosi! Procuroul sef al DNA sau Seful SRI? Pe buna dreptate, pentru ei nu poate fi prioritar asa, de la sine. Au altele pe cap.

      ===
      Din categoria machiajul mortului, pe aici pe HN si Contributors au fost in urma cu vreo 3-4 ani, daca nu ma insel, o serie de articole de si despre doamna profesoara de limba romana Cristina Tunegaru, o persoana extrem de pasionata pentru meserie, capabila, competenta si cu mintea intreaga. Cristina propunea imbunatatirea predarii limbii romane intr-un mod care de fapt nu contravenea in vreun fel programei. Dar contravenea practicilor bolnave ale predarii, meditatiilor si evaluarilor.

      Asa ca a fost rapid scuipata din sistem si ma bucur ca nu a fost condamnata la inchisoare pentru cine stie ce vini inchipuite. Si nu glumesc cand spun asta, imaginati-va de cate sute de milioane de euro vorbim, daca adunam meditatiile, evaluarile si verificarile EN si bac. Credeti ca mafiotii care incaseaza asemenea sume stau in seminarii sa discute binele tarisoarei?!

      • Foarte corect gandit. Nu numai din meditatii, dar si din vanzare lucrari licenta, masterate, doctorate, examene de tot felul. Nimeni nu a puricat averile cadrelor didactice din licee si universitati.

  19. Și desigur merită de asemenea menționat faptul că soarele a răsărit în această dimineață în municipiul Țăndărei în urma unei inițiative inițiate de consilierii locali ai USR-PLUS. 😃

  20. Buna ziua,

    Ma numesc Alexandru-Gabriel Tudorache.
    Ma bucur ca am putut citi acest articol si va multumesc ca l-ati scris.

    As vrea sa exprim si eu cateva cuvinte legate de educatie, in calitate de fost elev care a invatat cu un maxim de seriozitate, fost student care a terminat ca sef de promotie studiile de licenta (Facultatea de Automatica si Calculatoare) si care a terminat cu 10 studiile de master in aceeasi directie, fost corporatist (am lucrat si am facut practici la firme IT timp de 3 ani si cateva luni) si actual doctorand in anul 4 si cadru didactic (sunt asistent universitar de un pic peste 1 an la facultatea mentionata mai sus).
    Solutiile pentru rezolvarea problemelor (principale) din invatamant nu sunt atat de complicate pe cat s-ar crede (voi repeta si o parte din ideile expuse in articol).

    In primul rand, nu inteleg de ce oamenii nu vor sa inteleaga impactul salariilor mici ale profesorilor (prin comparatie cu cele ale personalului din alte domenii, indiferent ca e la stat sau privat), care nu fac decat sa reflecte faptul ca liderii nostri (si nici noi, ca societate) nu am inteles importanta educatiei. Sigur, veti spune ca ne putem uita, de exemplu, cum au fost marite salariile parlamentarilor, ale celor din primarii, ale procurorilor si cadrelor medicale, si totusi sistemele astea sunt complet esuate, desi sumele care se invart pe acolo au depasit lejer 15.000 RON net pe luna (luati in calcul si sporurile…). Ati putea trage concluzia, unii dintre voi, in mod eronat, ca nu un salariu mai mult decat bun rezolva problema; si atunci ar trebui totusi ca cineva sa intrebe daca unii nu iau mult prea mult pentru ceea ce fac din banii statului, adica din banii nostri din taxe si impozite.
    Dar cum va ganditi voi, la modul cel mai serios, sa atrageti absoventii cei mai seriosi si mai buni sa vina in invatamant (sau macar o parte dintre ei) la banii care sunt distribuiti acum? Un asistent, dupa cum a spus si dl. Hadar prin diverse emisiuni la televizor, incepe cariera pe la 26-27 ani (deci dupa cel putin 7-8 ani de invatamant superior, si pe deasuprea sa stiti ca exista unele facultati care nu incadreaza decat persoanele care au deja doctoratul terminat) cu o suma aproximativa de 2500-2600 RON (si nu va imaginati cresteri spectaculoase dupa cativa ani). Salariile de mizerie (tineti cont de inflatie) nu fac decat sa ii indeparteze pe cei buni de invatamant (si sa ii duca oriunde altundeva numai la catedra nu) – probabil ca asta se doreste si din afara tarii, pentru a ne transforma in sclavii lor, culegatori de fructe/legume si soferi de tir. Dar noi trebuie sa tinem la copiii si la tinerii nostri, pentru ca ei sunt viitorul – si al lor, dar si al nostru, ca doar lipsa fortei de munca calificate si a industriei va conduce la pensii ridicole (ceea ce se intampla deja) ….. si nu ma gandesc numai la mine, ci la rudele mele si la cei care au muncit o viata intreaga, dar pensia nu va fi decat o dezamagire pentru ei. Eu imi doresc mai mult pentru oamenii din tara asta, si educatia e singura solutie. Nu vreau marirea de 10/100/1000 de ori a salariului, ci vreau o lege corecta si transparenta a salarizarii, care sa reflecte numarul de ani dedicati studiului (si nu cum e acum, o serie de tabele cu valori /coeficienti de salarizare adaugati in interesul „celor smecheri”, din incheietura). Vrem tehnologie, industrie, oameni deschisi la minte, critici, etc.? Primul pas esential (necesar, dar insuficient) este regandirea schemei de salarizare. Nu puteti sa excludeti salariul. Nu e o meserie cu privilegii, eu nu am avut personal vacante (doar cateva zile de Craciun si Pasti) si am lucrat si in weekend, incercand sa imi pregatesc laboratoarele, sa termin teza de doctorat si sa imi scriu si sa imi public lucrarile. Credeti ca lucrez 17-18 ore pe saptamana?? Poate 45 ati vrut sa spuneti (si am avut saptamani cand am lucrat si tot weekend-ul).

    In al doilea rand, atentie, notele trebuie neaparat sa conteze. Nu pentru ca ar fi cele mai importante, ci pentru ca ideea ca nu e nevoie de note bune la gimnaziu ii va determina pe elevi/studenti sa nu mai invete nimic (pe langa faptul ca se va propaga si se va transforma in ideea ca nu e nevoie de note bune nici la liceu, si apoi nici la facultate). Notele indica ceva foarte important, si anume combinatia dintre mintea elevului (inteligenta lui) si dorinta de a invata, de a-si exprima potentialul. Cel mai important e ca tinerii sa ramana cu ceva din scoala asta, din toti anii astia de studiu (12 ciclul preuniversitar + minim 9 pentru cei care vor sa ramana in invatamantul superior), si anume o baza de gandire logica, rationala, care nu poate fi formata decat prin disciplinele reale (matematica, fizica si informatica). Hai sa facem o paralela: daca unui om ii dai aceeasi suma de bani, indiferent de efortul depus, de meseria aleasa sau de nivelul de studii, crezi ca va mai incerca sa se perfectioneze profesional, sau sa fie un om serios la locul de munca? Nu, pentru ca nu este motivat. Pentru ca nu este nicio miza. Asa e si cu elevii; asta nu inseamna ca trebuie sa ii stresam aiurea, dar ei trebuie sa inteleaga ca e absolut normal sa existe o serie de metrici care sa le evalueze performanta, si sa vada nota ca pe o motivatie in plus pentru a invata si pentru a-si exprima potentialul. Inteleg si sunt 100% de acord sa existe admitere la facultati, avand in vedere tara in care traim, sunt destule persoane, care prin diverse cunostinte, si-au „aranjat” nota la scoala pe la diverse materii sau la bacalaureat. Dar abandonarea completa a mediei se studii nu ii va face pe tineri decat sa spuna ceva de genul: „De ce sa invat? Oricum nota la scoala/bac nu conteaza. O sa invat atunci ceva cu cateva saptamani/luni inainte de admitere.” Nu vrea nimeni sa ajungem cu mentalitatea aici, cu atat mai putin un profesor.

    In al treilea rand, nu materia este problema. Nu se rezolva nimic prin schimbarea materiei de la un an la altul; se faceau din pacate, schimbari ciudate si de-a lungul anilor mei de liceu, acum vreo 10 ani, si orice om cu experienta ar fi constatat ca nu se face altceva decat coborarea radicala a stachetei, atat in ceea ce priveste materia (simplificata, s-a renuntat la tot felul de notiuni si exercitii, care ii ajutau pe elevi sa isi formeze gandirea logica), cat si a subiectelor de la evaluarea nationala si de la bacalaureat. Deci practic tinerii depun mai putin efort, iar notele sunt mai mari, desi trend-ul general al cunostintelor si abilitatilor generatiilor noi este intrun puternic declin. E un paradox, asa cum au spus si altii, care ne ofera iluzia ca stam bine la capitolul educatie, cand colo tinerii nostri sunt din ce in ce mai „praf” si acum stau si mai rau la capitolul socializare.

    Si nici prin incarcarea cu diverse materii nu rezolvam nimic; degeaba stau elevii la scoala 6-7 ore – din experienta personala si interactiunea cu studentii va spun ca dupa maxim 4 ore nu mai au niciun fel de randament (majoritatea). Sunt doar fizic la ore, mintea le zboara aiurea, explicatiile trec pe langa ureche, si pierd timpul pe telefon. De lucrat acasa (teme sau de continuat laboratorul, care nu poate fi terminat in 2 ore, nici nu trebuie gandit asa de scurt) foarte rar aud, de la cateva persoane din fiecare grupa. Lucrul acasa este indispensabil formarii tinerilor – acolo se lovesc ei singuri de probleme si cauta solutii, plus ca fiecare trebuie sa mearga si in ritmul lui, are interpretarea proprie si potential nevoie de sprijin doar in anumite zone, etc.

    Cu pandemia nici nu mai zic, chiar daca eu mi-am facut treaba cu un maxim de seriozitate (am tinut laboratorarele fizic, online si hibrid, pe Google Meet, si am folosit cateodata si Microsoft Teams).
    Trebuie neaparat revenit la scoala in formatul traditional. Macar asa s-ar responsabiliza cat de cat elevii si studentii, si ar incerca sa participe activ la ore; in spatele camerei web inchise, ei pot spune cu nonsalanta ca au incercat, ca nu a mers ceva (le-a picat net-ul) si tot felul de alte scuze (evident ca ei zic daca nu au reusit sa rezolve ceva doar daca ii intreb, si de obicei la finalul orei, si nu pe parcus cum ar fi normal, ca sa ii ajut…) … aici trebuie sa isi asume si ei situatia (in ideea in care persoanele despre care vorbesc au o situatie materiala care sa le permita achizitia unui laptop si a unui abonament la internet).

    Nu va suparati, dar Covid-ul poate sau nu sa ne omoare (asa spun medicii, – poti face forme usoare, grave sau poti fi asimptomatic). Dar lipsa educatiei acestor tineri cu siguranta ne va distruge pe toti in cativa ani, cand nu vom mai avea economie (credeti ca firmele de IT vor ramane aici pe veci?) si nu isi va mai dori sa ne imprumute nimeni. Ce vom face atunci, vom emigra in masa? Unde, cine ne va lua? Vom fi majoritatea muncitori sezonieri? Sper sa nu aflam raspunsul la aceste intrebari.

    Va doresc mult succes in continuare, aveti grija de voi, cititi si munciti!

    • Feiicitari, foarte frumos si cu multa emotie scris. Dar sunteti un mare visator! Personal am sperat si eu in o schimbare buna pentru invatamant si cercetare, din pacate nu am vazut nimic. Decat legi pentru pensii de serviciu extrem de mari, pensii speciale, fiscalitate extrem de ridicata pe forta de munca. Va recomand sa cititi articolul istoricului Marius Oprea despre F. Ghinea si PNRR si veti vedea cum si cu cine se face consultanta si cercetarea, din 13.01.2022.

    • Copilul propriu si prietenii lui stau cu orele pe youtube la tutoriale din cele mai diverse, nu neaparat prostii. Si la unele ore online, la unele dorm linistiti si la altele fac prapad, uneori foarte creativ. Diferenta intre cele 3 tipuri de ore este data de interes, neinteresant dar prof ok si neinteresant si prof nasol. Surprinzator acelasi lucru se intampla si in scoala fizica. Nu pledez pentru online cu orice pret, dar nu e ok sa se puna dezastrul invatamantului pe seama online-ului.

      • Perfect de acord!

        Online nu a facut decat sa evidentieze catastrofa din invatamant, nu a contribuit in niciun fel la ea. Dar a picat manusa ca justificare a puturoseniei incredibile a multor cadre didactice.

        Cum este posibil sa nu fii in stare sa lucrezi la calculator dupa mai bine de un an de pandemie?! Cum este posibil ca macar de rusinea parintilor sa nu te pregatesti pentru ora, sa intri cu 20 de minute mai tarzi si sa ii faci si pe elevi vinovati de dezinteresul si puturosenia ta?!

        Pentru cine a avut ochi sa vada, online a aratat plenar incompoetenta mahoritatii cadrelor didactice, atat in materia predata cat si in pregairea didactica.

    • „Trebuie neaparat revenit la scoala in formatul traditional. Macar asa s-ar responsabiliza cat de cat elevii si studentii, si ar incerca sa participe activ la ore;” – daca singura modalitate pe care o vedeti pentru responsabilizarea elevilor este aceasta (faptul ca profesorul este cu ochii pe el), mult succes, poate faceti cercetare, dar eu nu mi-as dori sa fiu elevul/studentul dv.

      Cat despre banii „putini” cu care sunt platiti asistentii, hai sa intrebam profesorii universitari cat castiga. La un moment dat mi s-a plans un decan de la o facultate tehnica, spunand ca din cauza „corporatiilor” a scazut calitatea absolventilor care raman in mediul universitar, pt ca, vezi Doamne, coporatiile platesc mai bine. Asta o spunea un decan, posesor de bmw x3 si care stia restaurantele scumpe din oras la perfectie… cand i-am spus ca ar putea incerca sa gaseasca solutii sa creasca salariile celor ce intra in sistem, folosind niste bani de la profesori, s-a strambat, ca nu se poate, ca de fapt si profesorii castiga putin, ca ei isi rotunjesc veniturile din granturi, dar ca astea nefiind fixe/pe perioada nedeterminata, nu poate bugeta un salariu mai mare pt un asistent (de ex.). Parerea mea e ca nu banii sunt problema (lipsa lor), ci ca nu sunt folositi cu cap.

      • Perfect de acord!

        Cate ore nu se pierd la gimnaziu si liceu pentru ca profesorul corecteaza lucrari in clasa? Sau pentru ca intra cu 20 de minute mai tarzi si ieste cu 5 minute mai devreme? Sau pentru ca in loc sa predea le face elevilor „morala”?

        Ora didactica este considerata ca echivalenta, adica legal si logic un profesor ar trebui sa consume din timp si pentru a se pregati, pentru corecta etc. in afara orelor de clasa. Intra in norma didactica treaba asta, doar ca lumea o face uitata.

        Si pentru acest dezitneres major, pentru lipsa oricarei repsonsabilitati in realitate, profesorii sunt platiti regeste!

        Sa nu mai vorbim de cei din mediul universitar de stat ale caror beneficii sunt absolut gigantice, ideea de a le mari salariile mi-ar declansa doar o straveche exclamatie de dezgust.

        Salariile ar trebui micsorate si jumatate din cadrele didactice concediate.

        • @Dedalus: Daca dumneavoastra considerati ca salariile cadrelor didactice trebuie micsorate, probabil va doriti distrugerea completa a invatamantului. Dvs. credeti ca tinerii ar fi atrasi sa urmeze o cariera academica prin salarii si mai mici decat cele de acum…..? Majoritatea tinerilor nu este autodidacta, de asta avem in primul rand nevoie de profesori.

          De ce nu va doriti mai bine sa existe o legatura clara intre venit si valoarea omului? Singurul mod prin care v-ar putea cineva convinge (desi e clar ca nu vreti asta) ca salariile din invatamant sunt depasite, ar fi o platforma online unde sa fie afisate salariile tuturor bugetarilor (si evolutia lor de-a lungul timpului), cu toate beneficiile (sporurile). Dar cine sa fie de acord cu asta, de acolo de sus?? Oricum in spiritul asta invatamantul, asa cum il stim noi astazi, va disparea in maxim cateva decenii, iar nemultumirea oamenilor nu va mai putea fi indreptata catre profesori, care oricum nu prea vor mai fi de gasit. Sau poate vreti sa sugerati privatizarea invatamantului – asta pot sa inteleg, dar cu siguranta vor fi destui oameni care vor invoca dreptul la educatie (si asta e ceva normal din perspectiva mea), si atunci evident ca nu vom merge in aceasta directie; eu unul imi doresc o tara cu oameni educati, indiferent de tipul invatamantului (ar trebui sa se poate vota si treaba asta, nu?).

          Si nu va suparati, dar ce „beneficii gigantice” visati dvs. ca au cadrele didactice din mediul universitar (atentie, aici un raspuns corect ar fi dat prin compararea cu alte categorii de bugetari, poate chiar si a celor din privat din anumite puncte de vedere)? E deranjant ca incercati sa lasati oamenilor iluzia aceasta, a unor cadre didactice privilegiate. E clar ca aveti diverse frustrari legate de educatie – dar daca considerati (in mod eronat) ca e asa de bine aici, de ce nu incercati o cariera academica? Dupa 9 ani (minim) de studiu superior puteti fi angajat la o universitate, pe perioada nedeterminata, ce mai asteptati?
          Si asa cand explicam oamenilor ca sunt salarii mici, raspunsurile lor ne zic ca „profesorii au ales sa fie profesori”, ca si cum e normal sa fim platiti… Cu mentalitatea asta, sincer nu stiu daca tara asta merita profesori mai buni….
          Simt ca sunt destul de multi oameni foarte cricitci la adresa profesorilor – cu timpul, vor fi din ce in ce mai putine cadre didactice, daca asta va multumeste cu ceva; oricum astfel nu se rezolva problemele noastre ca societate.

          • Trecand peste faptul ca nu este treaba dumeneavoastra ce sunt, ce fac sau ce imi propun, va voi raspunde totusi, intr-un registru normal, nu intr-unul cu mentalitate comunista asa cum si-a dorit aceasta aducere in discutie a bietei mele persoane.

            ===

            Da, m-ar multumi foarte tare ca numarul cadrelor didactice sa scada la sfert sau chiar mai mult!

            Sunt mult prea multe, iar aceasta imbultire necontrolata are trept singur motiv sporirea masei de manevra a unor partide politice.

            Sunt indesate cunostinte inutile la greu, cu singurul scop de a avea mai multe ore, adica mai multe norme didactice.

            Dar impactul acestei manevre politice marsave este asupra copiilor, pe care ii tampim si in imbolnavim, doar pentru ca unii sa aiba bani de televizoare cu diagonala mare si vile.

            In orice caz, fie dorit fie ne-dorit, numarul de cadre didactice va scadea oricum, pentru ca numarul copiilor scade vertiginos iar numarul de ore pe zi nu poate fi umflat la nesfarsit.

            ===

            „De ce nu va doriti mai bine sa existe o legatura clara intre venit si valoarea omului?”

            Acest lucru este improbabil intr-un cadru comunist iar in invatamantul din Romania asa ceva este imposibil, pentru ca este ne-concurential. Fara concurenta nu exista progres.

            Nu exista concurenta intre scoli in primul rand. Un sistem de minciuni si ascundere a adevarului de tip mafiot a reusit sa taie orice sursa de informare despre unitatile de invatamant. Vedeti pe undeva CV-uri ale cadrelor didactice din licee? Aveti idee de magnitudinea mesajelor mincinoase de pe web-site-urile liceelor si scolilor gimnaziale? Stiti cam cate inspectii se fac la clase si care este rezultatul lor? Cate sedinte cu parintii credeti ca se fac? Cate ore deschise?

            Aceasta activitte oculta, acceptata de minister face imposibila informarea corecta. Fara informare nu poti alege, iar daca nu poti alege – concurenta nu exista.

            ===

            Salariile cadrelor didactice au mai fost marite o data. Cu rezultate catastrofale – am obtinut aceeasi incompetenta dar mai bine platita.

            Multe cadre didactice nu se preocupa deloc de propria pregatire iar ora lor se reduce la 20 de minute. Credeti ca daca le-am da 10,000 de lei net pe luna ar face asta? Adica, s-ar trezi constiinta in cineva care nu a facut nimic 20 de ani pe 3000 de lei si si-ar spune „Hai sa fac si eu ceva, ca uite ce salariu mare am acum – 10,000 de lei!” ? :-))).

            Sau credeti ca intr-un sistem controlat de stat si de politica cineva si-ar pune problema angarii unor persoane competente pe aceste salarii mari? Sau credeti ca exista vreo diferenta data de salarii cand examenele din invatamant se refera la orice altceva in afara de abilitatile necesare meseriei de profesor?

            Si exemplele ar putea continua.

            Eu zic sa fim realisiti – ipoteza ca salariile mari atrag competente in invatamant este una falsa, promovata in principal de sindicate.
            ===

            Despre cadrele didactice din invatamantul superior de stat puteti sa va informati cam ce salarii au. La care se adauga proiecte de „cercetare” si altele. Nu numai ca sunt privilegiati, sunt indecent de privilegiati. E adevarat ca exista si categoria negrisorilor – cu salarii minuscule, dar asta numai si numai ca sa existe bani pentru cine trebuie.

            ===

            Problemele societatii se rezolva cu acceptarea adevarului, nu cu incremenirea in vise comunistoide.

      • @pixooxiq: Orice profesor de facultate poate sa va confirme, cu un maxim de responsabilitate, faptul ca studentii sunt mai putin interesati in aceasta forma online de predare; multi sunt atenti doar la inceput, si apoi doar lasa conexiunea deschisa si se ocupa cu altceva; in format fizic, macar incearca sa mai participe cat de cat (nu ma refer aici la studentii seriosi, care sunt seriosi atat fizic, cat si online, dar ei sunt maxim 10-15%). Si atunci aveam si noi ca profesori un feedback, dupa cum se uita la tabla sau la noi cand explicam diverse concepte, si putem sa ne dam seama daca trebuie sa mai insistam undeva, daca trebuie sa reluam cu un alt exemplu, etc.

        Nu am spus ca revenirea in formatul fizic este singura modalitate de a-i responsabiliza pe elevi. De fapt, profesorul la facultate nici nu cred ca mai poate face asta – asta tine de cum e studentul ca om, intrucat la 20-21 de ani, studentul are in linii mari valorile deja formate. Daca studentul nu vrea sa isi dea interesul, oricat de pasionat e profesorul, credeti ca i-ar putea pasa tanarului de o nota mica sau de o restanta? Credeti ca are vreo reactie daca ii explicam, de la om la om, ca aceste notiuni si probleme il ajuta sa fie un inginer mai bun? Daca de exemplu lucreaza deja la o corporatie, argumentele noastre par a fi doar niste benzi invechite, desi va vedea, cu timpul, ca l-ar fi ajutat sa avanseze mai usor si/sau sa aiba o contributie mai semnificativa in societate …. Noi le mai spunem treburile astea din cand in cand (oare numai de la noi trebuie sa le auda, si la varsta asta), dar asta nu inseamna ca ei si asculta.

        Sistemul educational inseamna si implicarea activa elevului / a studentului, noi ca profesori nu „turnam cunostinte”, ci ii ajutam sa inteleaga si sa depaseasca obstacolele specifice problemelor propuse (gandite sa ii treaca prin diverse notiuni si concepte).
        Am vazut foarte multi elevi, studenti si parinti, care au reactii negative cand un profesor le spune de lucrul acasa. Serios?! Un laborator are 2 ore (cateva au si 3 ore, ce-i drept). Credeti ca timpul acesta e suficient pentru formarea studentului? Sa fim seriosi, abia au timp sa parcurga o parte din notiunile teoretice, si sa incerce sa implementeze ceva, partial… Majoritatea are nevoie de cel putin 4-6 ore de lucru acasa pe saptamana la o materie – asta inseamna parcurgerea (reparcurgerea) notiunilor teoretice, documentarea proprie si rezolvarea exercitiilor. Altfel nu raman cu nimic din acea materie (sau cu mult prea putine notiuni).

        • Un student este un adult responsabil. Sau ar trebui sa fie.

          Asa ca daca nu este atent la cursuri sunt doar 2 situatii posibile:
          a) materia nu este utila sau nu este bine predata
          b) de-responsabilizarea este rasplatita de societate sau societatea recunoaste doar diplomele, nu si cunostintele si abilitatile.

          Totusi, curiozitatea este in firea omului.

          ===

          Daca la o facultate e nevoie de prezenta fizica pentru a le arunca din cand in cand priviri amenintatoare studentilor, atunci acea facultate ar trebui desfiintata, demolata si terenul redat circuitului agricol.

        • Argumentele dv.sunt slabe Dle Tudorache. Universitatile si facultatile nu sunt ancorate la piata muncii, la meseriile viitorului. Am lucrat zeci de ani in sistem, public si privat, iar a ajunge asistent aveai nevoie de pile si relatii sigure. Nu conta foarte mult cat de profesionist est ci al cui esti! Profesionistii erau rari si de multe ori nedoriti, pentru ca faceau imagine discordanta cu mediocrii.

    • Ne tot place sa discutam de studii superioare dar cu restul cum ramane ? Nu poate fiecare urma o facultate, nu-l duce capul sau nu doreste din diferite motive.
      In Romania exista probleme de mentalitate mai ales la nivelul parintilor, tinerii care nu urmeaza studii superioare nu sunt buni de nimic, cu alte cuvinte parintii nu se pot lauda cu odrasele lor si realizarile acestora.
      Nici 30 % dintre oameni au studii superioare, restul fiind oameni cu studii medii sau deloc, este grosul populatiilor, peste tot.
      De acestia cine sa ocupa si care pot fi sansele acestora sa inevete ceva util pt viata, din munca lor sa-si poata sustine familiile si pe sine insusi.
      Se discuta peste tot de digitalizare, prea putin au habar ce inseamna si care sunt efectele, problemele care vor apara pe piata muncii.
      Vor dispare multe meserii de care nu va mai fi nevoie in schimb va fi nevoie de altele, stie cineva care va putea fi necesarul acestora ?
      Care pot fi pregatirile profesionale care vor avea un viitor si care nu mai merita studiate si invatate ?
      In opinia mea, meseriile vor fi sigure si nu vad cum pot fi inlocuiti prin digitalizare muncitorii pe santiere, instalatorii, tamplarii, dulgheri, ingrijitorii din caminele de batrani tot mai numeroase, personal medical in afara de doctori, fermieri, muncitori industriali, montori si multe altele.
      Exista licee in Romania cu promovabilitate 0 (barat) la bacalaureat, care sa fie rostul acestora ? loc de munca caldut pt profesori ?
      Avem nevoie ca nici o data de meseriasi si ne batem capul cu facultati, studii, materii dintre cele mai fanteziste insa incercati sa gasiti un instalator care sa repare robinetul de apa stricat ?
      Stiu ca tendinta in educatie este catre pregatirea unei elite profesioanele si deprofesionalizarea multor altor indeletniciri, „sclavi industiali” din China, India sau lumea a 3 a fiind cei care vor face muncile de jos si vor produce de ceace vom avea nevoie dar exista intre timp fabrici in care productia este enorma datorita cresterii competivitatii datorita digitalizarii si a robotilor, factorul uman fiind eliminat el fiind prea scump, neflexibil, bolnav, gravid, are pretentii de tot felul sau ce o mai fi, ce se va intampla cu acesti oameni disponibilizati ?
      Orice reforma noua in educatie trebuie sa tina cont de acest aspect vital al vietii profesionale in urmatorii ani,
      pt aceasta este nevoie in primul rand de pregatire profesionala practica, pregatiri medii incepand de la varsta de 16 ani, dupa 10 clase si nu frecatul bancilor degeaba.
      Programele de invatamat trebuie adaptate impreuna cu mediul economic si nu scrise de profesori sau alte cadre cu studii , programe rupte de realitate, acestia se pot acupa de programele acelor scoli, licee in urma carora promovabilitateta la facutate sa fie peste 80 %.
      Ne batem joc de tineri pt ca le oferim perspective profesioanle false, le cream iluzii, la urma ei trezinude-se fara nimic concret in mana, tinem prea mult cont de alte aspecte incepand de la birocratizarea excesiva a invatamantului pana la tot felul de obiectii venite din toate partile, elevi nefiind bagati in seama.
      Ne tot vaitam insa nu resusim mare lucru, peticim, schimbam an de an ceva fara nici un efect sau rezultat concret si ar trebui intezisa reformarea unui lucru inceput cel putin 5 ani altfel ne vom impiedeca dintr-o reforma in alta.

  21. Felicitări pentru articol și diagnoză.
    Cele 4 „reforme-cheie” au niveluri diferite de complexitate, și nu sunt singurele necesare. Votez însă oricând pentru eliminarea notelor din gimnaziu ca procent pentru nota de admitere la liceu, și cred că și celelalte pot fi implementate după ce le dezvoltăm conceptual și pragmatic. Succes.

  22. @Autoare
    Birocratia in invatamant este una naturala, normala. Greu ar putea fi caracterizata drept excesiva.

    Dar cadrele didactice nu sunt obinsuite cu cultura scrisa, nu stiu sa lucreze la calcualtor. Directorii nu au capacitatea de coordonare, secretarele nu stiu secratariat nici cat Badea Cartan. Dar nu ministerul sau sistemul e de vina pentru aceasta incompetenta.

    ===

    Oamenii competenti nu se mai formeaza in scoala, asta a fost demult. Si nu e treaba invatamantului sa se ocupe de salvarea tarii, el doar oglindeste societatea. Nu putem avea un invatamant care sa difere de societate si nici nu putem sa credem ca invatamentul ar putea salva Romania – :-).

    Avem invatamantul de care societatea are nevoie. Se va reforma cand societatea se va reforma, adica in momentul in care Romania va realiza ca mimarea capitalismului nu-i capitalism ci clovnerie ce se termina in saracie.

  23. Astept cu interes un articol despre problemele invatamantului superior. Altfel, afirmatiile urmatoare ar insemna o aruncare cu pietre in preuniversitar, de la inaltime turnului de fildes academis.
    “Multe cadre didactice nu au pulsul realității și nu înțeleg că există puține locuri de muncă cu o normă de 17-18 ore pe săptămână care să ofere și alte avantaje. De cele mai multe ori, munca de profesor este mai grea în primii ani. Apoi, fișele folosite la clasă și strategiile se refolosesc. “ 

    Precizati ca si acele CD intra intr-o categorie avantajata si rupta de realitate. Mentionati norma de 6-8 ore conventionale a profesorilor universitari, faptul ca o ora de curs se normeaza ca 2 ore conventionale, cursurile se predau fara nicio modificare ani de zile, eventual pana la moartea titularului, ca unii profesori isi trimit asistentii sa le tina cursurile, cum se obtin contractele, modul de promovare pe post, si nu in ultimul rand, ca veniturile sunt de 5 cifre (doar cele din universitate!). Si multe altele.

  24. Desfiintati 50 % din licee si transformatile in scoli profesionale si introduceti invatamant obligatoriu de 10 ani, multe probleme s-ar rezolva iar cei care vor profita ar fi elevii si mai putin profesorii si parintii, despre elevi este vorba si de nimeni altul.

  25. Cum salarii atractive nu vor fi în învățământ, deci nu vor intra în sistem cei mai buni, următoarea mișcare ar trebui să fie instruirea actualilor profesori. În momentul acesta este inexistentă. Pentru școala online nu a existat niciun curs care să îi arate profesorului cum să abordeze situația. Doar niște așa-zise webinarii/ cursuri care îi învățau să utilizeze diverse platforme de învățare și care se țineau pe respectivele platforme….
    Evaluarea este extrem de subiectivă, deci media din gimnaziu nu ar trebui să conteze deloc pentru repartizarea la licee.
    Mult mai gravă decât problemele acestea este sărăcia, lipsa de educație în familiile din care vin copiii. Sunt mii de copii lăsați de părinții plecați la muncă în străinătate în grija…cui se nimerește.
    Masa caldă gratuită e mană cerească pentru unii copii. Dar nu rezolvă problema.
    După alegerile parlamentare am sperat că USR va lua ministerul învățământului și va face ca școala românească să semene cu școlile alea bune unde au învățat mulți USR-iști. Din păcate, nu au fost interesați. Săptămâni în șir s-au negociat ministerele cu bani mulți, învățământul a rămas al PNL-ului, al lui Câmpeanu, fără luptă.

    • Salariile din invatamant sunt uriase iar comparat cu munca depusa sunt chiar nesimtite.

      Cand s-au marit substantial prima data toata lumea a zis ca s-a rezolvat, acum vor fi cadre didactice responsabile, competente. Aiurea, am avut acelasi cadre didactice incompetente dar cu salarii mult mai mari.
      ===

      Un curs pentru profesori despre abordarea online?! Asta ar mai lipsi! Acestia nu au internet, nu au case ale corpului didactic, nu au posibilitatea de a invata singuri? Nu au fost suficiente proiecte si initiative in acest scop?

      Ar fi chiar culmea – adica niste cetateni care nu sunt in stare intr-un an de zile sa invete un minim necesar despre on line invata tanara generatie?! Cum fac asta daca nu sunt in stare sa invete singuri nimic?

      Ce ar fi trebuit facut, sa cheltuie Romania milioane de euro ca sa ii invete 3 lulele care tineau oricum de meseria lor si ar fi trebuit chiar ei sa promoveze, pentru ca viata merge inainte: despre on line se vorbea si inainte de pandemie.

      Eu i-as da pe toti afara pentru incomptenta din acest motiv.

      ===

      Saracia este doar un fals util politicienilor in Romania. Nu cred ca exista 1000 de saraci reali in Romania (daca nu ii socotim pe cei cu dizabilitati semnificative, dar asta e alta poveste). Multi saraci sunt asa pentru ca de fapt asa vor sa fie, le convine situatia si nu se vor lasa in veci scosi din ea. A fi sarac este o meserie profitabila.

      A avea grija de copil este treaba familiei, nu a statului. De ce trebuie ca eu sa platesc masa copilului lui X care isi bea la crasma ajutorul social? Sau al lui Y care considera ca munca sa face mult mai mult asa ca nu „se misca de acasa fara 5,000 de lei”, desi nu are alt venit in afara de ajutorul social si de mila publica.

      De grija „saracilor” ne batem joc de tanara generatie.

      • Salariile sunt uriașe raportat la performanțele actualilor profesori. Ar putea fi și mai mari și nu ar crește calitatea. Credeți că profesorii nu își fac treaba din cauză că sunt plătiți prost, sau pentru că atât pot?
        Dacă ați da afară toți profesorii care fac teleșcoală, nu școală online, nu ați găsi alții mai buni care să îi inlocuiască. Nu e deloc o meserie atractivă, din niciun punct de vedere, pentru un individ cu potențial. Este o breaslă mult prea disprețuită în societatea noastră.

        • Salariul este un motiv sa ramai, nu un motiv sa vii.

          Intr-adevar, profesorii nu predau pentru ca nu stiu cum sa o faca iar marirea salariilor le-a intarit iluzia importantei.

          Dispretul vine ca urmare a dezinteresului cadrelor didactice pentru propria meserie. Ca dovada ca profesorii care isi respecta meseria, isi imbunatasc predarea continuu, au afectiune fata de elevi si inteleg colaboarea cu paintii si cu colegii ca fiind parte a procesului de invatare – aceia sunt si foarte respectati si pretuiti. Dar sunt rari.

          ===
          Nu ar trebui dati afara. Pur si simplu ar trebui redus numarul de ore pe saptamana si scazute salariile.
          Oricum in curand nu va mai fi nevoie de profesori in intelesul clasic al termenului, asa ca ar trebui sa inceapa pregatirea cadrelor didactice ale viitorului: indrumatorii de invatare autodirijata si creatorii de continut digital educativ.

  26. Principala boala a invatamantului romanesc(sau, daca vreti, boala care inglobeaza toate defectele sale) este inadecvarea, lipsa adaptarii la realitatile prezentului, la oricare dintre acestea! Evident, din multiple motive, scoala romaneasca, la orice nivel, nu are capacitatea de a se adapta prezentului.

    Sunt foarte multe de spus, o parte dintre aspecte fiind atinse partial sau in totalitate de catre comentatorii precedenti. In comentariile precedente se gasesc insa si multe dovezi ale incapacitatii de intelegere a ceea ce ar trebui sa fie scoala romaneasca in secolul 21.

    Primul lucru care trebuie a fi facut este recunoasterea defectelor si a inadvertentelor. De catre clasa politica, de catre grupul profesorilor, de catre intreaga societate. Fara intelegerea si constientizarea defectelor, la nivelul intregii societati( presupunand ca marea majoritate a membrilor societatii sunt onesti si capabili sa constientizeze importanta deosebita a ceea ce inseamna scoala), orice efort este sortit esecului.

    Nu trebuie sa generam un model nou! Este suficient sa studiem modul in care functioneaza scolile, invatamantul, in tarile cu invatamant care are performante….si aici, din nefericire, trebuie sa mentionez faptul ca sunt foarte multe tari de la care am avea multe de invatat, incepand cu USA, UK, Corea de Sud, Japonia, Finlanda, Germania si terminand cu Vietnam, Arabia Saudita, Mongolia, Argentina sau Maroc. Poate vi se pare ciudat ca fac astfel de afirmatii, dar asta e realitatea. Toate aceste tari si inca multe altele au invatamant mai bun, mai performant decat cel romanesc.

    Revin cu recunoasterea defectelor, pentru ca trebuie sa renuntam complet, ca natie la imbecila convingere ca suntem motul planetei si toata lumea ne vrea raul. Trebuie sa recunoastem ca avem absolventi de liceu cu bacalaureat luat care nu stiu sa scrie si sa citeasca, ca avem licentiati si chiar posesori de doctorate care nu vorbesc corect limba romana si nu au competente minimale in domeniul consemnat de diplomele lor…..si nu sunt deloc putini….ba chiar sunt majoritari. Trebuie sa recunoastem ca patura needucata si imorala(majoritara) provenita din intunericul comunist isi doreste diplome fara numar, dar fara acoperire, pentru odraslele dumnealor. Cam asa doresc dumnealor sa fim egali! Cam asa li s-a bagat in cap de catre comunism! Ca intelectualul, posesorul de diploma, castiga bani multi fara sa faca nimic(asta zace in creierele dumnealor subdezvoltate) si astfel odrasla cu diploma nu se mai murdareste pe maini, nu mai e zugrav, zidar sau strungar….pur si simplu are diploma si gata cu munca! Pana cand acesti oameni primitivi nu vor intelege ca trebuie sa respecte inteligenta, performanta reala, educatia de buna calitate si nu in ultimul rand bunul simt, nu prea avem cum sa schimbam sistemul!

    Trebuie sa constientizam ca peste 75% din corpul profesoral e slab pregatit, ca peste 50% dintre profesori nu vor reusi niciodata sa fie minim performanti, pentru ca au lacune grave nerecuperabile.

    Trebuie sa incetam cu patriotismul de prost gust inoculat ani de-a randul de profesori de istorie inepti care colporteaza inca minciuni colosale privind adevarurile istorice, cu complicitatea criminala a unui minister al educatiei incompetent si corupt, rod al parvenitismului generalizat ce se desfasoara sub ochii nostri(blanzi) din 1945 incoace! Si culmea culmilor, parvenitismul e mult mai bine dezvoltat acum, decat in epoca pre 1989! Oare de ce? Oare chiar nu intelegem ca purtam inca o multime de metehne izvorate din comunismul populist nemernic si ca nu suntem in stare sa discernem ca natie ca raul nu este provocat de democratie, de globalism, ci de noi cu metehnele noastre mostenite din comunism, din acea societate in care prostii erau pusi sa-i domine pe ceilalti!

    Trebuie sa anulam orice element birocratic inutil, in invatamant si in intreaga societate.

    Trebuie sa intelegem ca sistemul optim de educatie este cel care duce OMUL POTRIVIT LA LOCUL POTRIVIT. Inca din timpul studiilor.

    Trebuie sa diferentiem invatamantul in mod institutional, nu in vorbe, asa cum se face inca de pe timpul lui Ceausescu! Sa-l organizam diferentiat, cu programe diferite, cu examene diferite( a se vedea modelul olandez, cel francez cu mai multe tipuri de bac, aplicat si de Maroc si Algeria, etc)

    Trebuie sa intelegem ca nu suntem egali, ca unii sunt mai dotati din punct de vedere intelectual decat altii, ca unii au talente de diferite feluri, dar nu pot intelege matematica, Ca unii sunt mai prosti! Asta e! Va trebui sa invatam sa ne respectam dar cunoscandu-ne lungul nasului.

    Maturatorul de la Oxford se saluta pe strada cu celebrul profesor de la Oxford si aproape ca nu-i diferentiezi daca nu stii cine sunt! Niciodata maturatorul nu-l va invidia insa pe profesor si nu va avea pretentia ca fiul sau, daca nu are inteligenta necesara sa fie altceva decat poate din punct de vedere intelectual. Educatia te invata sa respecti. Profesorul il respecta pe maturator, pentru ca asta ininseamna societatea civilizta, pentru ca acolo oamenii, in general, respecta munca onesta si cinstita, oricare ar fi aceasta.

    Romania este devastata de rautatea si lipsa de moralitate indusa de comunism! Egalitarism fortat de tip maoist! In care tzoparlanul este pe prim plan!

    Regret daca fiind atat de necursiv, nu s-a putut intelege clar tot ceea ce am vrut sa spun!

    Am incercat candva sa schimb lucrurile, alaturi de altii, acum vreo 23 de ani. Dar nu s-a putut! Populismul din mintea romanilor ne-a impiedicat in orice demers sanatos.

    Un invatamant care nu e moral, e inutil! Mai mult, e daunator!

    • Perfect de acord!
      O reforma reala ar trebui facuta in 2 etape:
      a) salvarea a ceea ce se mai poate – un plan de masuri fezabile, nu o colectie de dorinte (am propus mai sus asa ceva, nu am pretentia ca ar fi o soultie miraculoasa sau ca ar fi unica_
      b) pregatirea meticuloasa a unei reforme profunde, insa in paralel cu acceptarea capitalismului, care inseamna si pierderi, altfel nu se poate – o societate in care toata lumea are tot ce ii trebuie si e fericita este ceea ce stim cu totii ca este.

  27. Doamna are opinii prea ferme pentru a fi corecte sau implementabile.

    „Cum putem motiva real copiii dacă toți au 9 și 10 pe linie?”
    „orgoliul părinților care dictează că fiica sau fiul trebuie să aibă note mari”
    Pick one.

    • Intr-adevar, e mai complicat.
      Daca nu stii sa predai (90% din cadrele didactice), nu stii nici cum sa notezi. Si sa stiti ca notarea nu e un lucru simplu! Necesita experienta, cunoasterea buna a materiei si a didacticii, cunoasterea elvilor si a colectivului de elevi – ca sa numesc doar cativa factori.
      Din afara, multi considera eronat ca aplicarea unor grile insemna „evaluare”, sau ca rezolvarea corecta a unor probleme inseamna „verificare”. Pot fi parte a punerii notelor, dar in niciun caz punerea unor note nu se poate reduce la asa ceva.
      Si apoi, daca oricum nimeni nu preda de fapt nimic ci doar dicteaza si nimeni nu verifica ci doar aplica grile, ma intreb si eu de ce mai e nevoie de cadre didactice?! Avem calculatoare care pot face fix acelasi lucru si mult mai ieftin.

      De evaluare este nevoie, dar ea nu inseamna (sau nu ar trebui sa insemne) verificarea memoriei.

      De ce credeti ca unii profesori se plang ca elevii copiau in on line? Raspunsul logic e unul singur: verificarile acelor profesori constau (atat in persoana cat si in online) in verificarea modului in care elevii stiu pe dianafara capitalele tarilor din America de Sud, in care tari predomina budismul, intre ce ani a trait Stefan cel Mare si alte piese de acest tip.

      Cat priveste intelegerea geografiei, istoriei, biologiei etc. nimeni nu isi bate captul. Pentru aceste gaini ale invatamantului, invatarea inseamna memorare. Evident ca le e teama de copiat.

  28. Ati bagat degetul in rana din care puroiul mentalitatilor comuniste retrograde se scurge in continuare. Intradevar in Romania exista o mare problema cu munca, in general.
    Nu exista acel cult al muncii precum in tarile occidentale, cult care s-a format de-a lungul timpului, al sutelor de ani.
    Noi ne balacarim in continuare in mentalitati bizantine, de domni si slugi, cei care muncesc, cei care muncesc putin si cei care se prefac ca ar munci si cum bine spuneti, o diploma ar scuti de felul de munci/corvoade care ar fi sub nivelul lor intelectual, nivel pe care si-ar dori sa si-l procure prin mita si coruptie.
    Ciudat, in momentul in care conationalii nostri ajung pe alte meleaguri dintr-o data si nu stiu din ce minune devin cei mai muncitori, sa fie numai banii care provoaca aceasta schimbare de mentalitate ?
    Nu cred, este intreg mediul care produce schimbarea, cu alte cuvinte, civilizatia acelor locuri in care exista respect pt toate muncile si cum bine spuneti maturatorul si profesorul isi respecta reciproc munca fara ca profesorul sa-si manifesteze vre-o suprioritate, din contra.
    Nu vom reusi in urmatorii 50 de ani sa schimbam mare lucru, va fi nevoie de schimbari radicale ale mentalitatilor insa stim foarte bine, schimbarea acestora este foarte grea, este nevoie de generatii intregi de oameni dar mai ales de exemple pozitive, mediul public dar ales media sunt inundate tocmai de cei care n-ar trebui sa fie exemple, de ce ? sunt programe intregi de televiziune nemaivorbind de internet unde personaje cu IQ cat al unei gaini si pana la excroci si interlopi sunt prezentati ca fiind „oameni de succes” de afaceri prosperi etc.ect. atunci ce pretentii mai putem avea de la invatamant ?
    Respectul pt omul de langa tine lipseste de multe ori, respectul pt munca depusa de unul sau altul, de multe ori bataia de joc incepand de la ghiseul vreunei instituitii unde trebuie sa-ti pleci capu sa poti vorbi cu cineva pana la mediul inconjurator sunt frecvente. Ce vrem, invatamant performat intr-o nesimtire tot mai pronuntata ?

  29. Tocmai a fost anuntat ca scolile vor functiona cu prezenta fizica indiferent de rata infectarii.
    Asta demonstreaza ticalosia sistemului de invatamant din Romania, capturarea sa de catre grupuri mafiote.

    De fapt, invatamantul online ajunsese sa deschida ochi multura, inclusiv ai parintilor, ca invatamantul din Romania este o catastrofa si este facut exclusiv pentru a sifona bani din buget de catre persoane care nu au nicio treaba cu invatamantul si a caror puturosenie, ingamfare si incompetenta devenise evidenta.

    Oricine putea sa vada cursurile on line iar acest lucru s-a dovedit inspaimantator pentru cadrele didactice pentru ca le arata adevarata fata.

    Asa ca a inceput sarabanda minciunilor, a datelor si sondajelor manarite, a campaniilor de presa abjecte. Toate numai si numai pentru a trage inapoi perdeaua neagra asupra incompetentei si ingamfarii cadrelor didactice.

    Campeanu este doar unealta acestor interese perverse, el nu are nicio treaba cu invatamantul, trebuie doar sa raspunda bine la comenzi, sa protejeze pe cine trebuie. Ca treaba asta s-ar putea sa coste vieti omenesti si saptamani de suferinte, nu are importanta pentru acesti profitori. Punga lor conteaza, nu invatamantul sau sanatatea!

    ===

    Ceea ce ma mangaie este insa ca toata aceasta banda de neispraviti va ajunge rapid la mana celor pe care ii „invata”: vor fi operati de medici care stiu doar „manualelele” pe dinafara (cei priceputi pleaca din tara oricum), se vor distra cu emisiuni si continuturi tampe produse de tampii pe care ei i-au produs si vor krapa dureri si in propriile f… intr-un azil de batrani aiurea construit de construictorii pe care i-au pregatit si ingrijiti de un personal incompentent si iresponsabil.

  30. Ce mai tropăim! Și ce nori magnifici de praf multicolor iscăm pe internet, la colocvii, simpozioane și congrese de partid!

    De 30 de ani tropăim expert alături de elitele lumii pe orice temă care ne iese în cale: învățământ, cercetare, artă, cultură, industrie, agricultură, transporturi, politică… Mai ales politică, geopolitică, analize geostrategice și intelligence. Sîntem de nivel mondial, nu există secrete ale succesului în vreun domeniu pe care să nu le avem la degetul mic.

    Nu e de mirare că am ajuns unde am ajuns în doar 30 de anișori. (Unii dintre noi, nu chiar toți.)

    Direcția e demonstrat bună. Totul e să o păstrăm, să nu permitem deviaționisme de la această linie și nici măcar punerea ei în discuție.

    • Big up! Vreau cat mai multe aricole despre deciziile putinesti, caci vreau sa aflu cat mai repede daca prin nordul Kazahstanului, e loc de o sarja cu elefantii catre si prin Takla-Makan, drept spre Pacific.
      Dar cel mai interesant e ca nimeni nu se ocupa de politica separatista din Frunze si de deciziile atroce cu privire la limba farsi din regiuna tadjica. Nu spun si ei ap la apa, saracii, fratii nosti de la poalele Tian Shan-ului?!

  31. Schimbarea curriculumului si organizarea lui in secvențe logice si specifice vârstei e absolut necesară. Elevul de clasa a VII învață despre forte. El trebuie sa rezolve probleme bazate pe vectori, ori acesta este un conținut ce se învață in cls a IX la matematica. Elevii memorează munți si vai, lacuri si râuri, fara nici o asociere cu o țara, măcar, ce sa mai zic de vreo curiozitate biologica sau istorică. La muzica se învață teorie muzicală, de parca toți ar deveni muzicieni…. Apoi sunt multe ore fara sens – tehnologie – școlile nu sunt dotate cu mijloacele necesare pentru educația tehnologică. Religie – in loc sa formam copiilor valori morale creștine, se preda dogmatica…. sau nu se țin orele…..Da, învățarea centrata pe elev e nicăieri. Avem învățământ centrat pe interese…Din păcate, niciunul dintre miniștri nu a avut curajul de a face o schimbare in bine pentru copii. E o munca grea si toți doresc fotolii călduțe. E o munca ce ar trebui fondata in rezultatele cercetării, ori noi nu mai facem asta demult… totul se decide in baza simțului comun si a “propriilor mele păreri””.

  32. Ceea ce mai nimeni nu vrea sa recunoasca este ca degradarea învățământului își are cs una din cauza majore decăderea respectului se care se bucură în societate un profesor. Acum 100 ani un profesor de liceu era la mare respect, lucrurile au decăzut in timpul comunismului, dar s-au imputit f grav după 2990, cand un profesor de liceu nu mai reprezintă nimic. Un Mos Teacă din asa zisa armata a R este mai bine renuntat, i este ls pensie la 50 ani si se bucură de un respect mai mare decat un profesor de liceu sau chiar de la marile universități. Cu excepția a vreo 3 țări (Finlanda, Coreea de S și Singapore) profesorii sunt mai peste tot platiti mai prost decât un militaur, functionar de ghiseu la o banca sau un agent de vânzări. Este motivul pentru care aceasta breasla nu mai atrage oamenii cei mai inteligenti si talentați. Societatea gaseste întotdeauna bani pentru alte domenii dar nu pentru învățământ și sănătate.
    Într-o societate în csre oamenii sunt judecati dupa cat castiga nici nu e de mirare ca procesoarele se prostituează in Italia. In Filantropica Nae Caranfil a ilustrat perfect statutul unui profesor de liceu din Bucureștiul anilor 1990.
    Câteva cuvinte despre școlile de elită. Ele nu sunt cu nimic mai bune decât celelalte, furnizeaza doar accesul la o retea de oameni privilegiati ale căror odrasle se regăsesc mai târziu in poziție de comanda in societate. Spun asta din experienta directă, fiul meu a trecut prin ambele sisteme. Pe lângă costurile exorbitante ale învățământului privat, în unei țări el mai este și unisex, o tîmpenie cat casa, dim care copiii ies speriați fara o experienta reală de relații cu copii de alt sex.

    • Aveți dreptate. Insă e normal, logic dpdv economic, ca aceștia să fie plătiți atât de puțin din moment ce ei, cei mai mulți dintre ei nu sunt profesori, ci babysitteri. Și incă unii de duzină, nu prea răbdători, nu prea simpatici, nu prea educați și nici manierați, foarte complexați și plini de figuri academice (in pofida rezultatelor modeste la examrenele din carieră).

  33. Daca ,, 44% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional, adică învață, dar nu știu ce ” de ce guvernul asta de specialisti ( ca de altfel toate guvernele de pina acum ) pompeaza sume imense in bugetele salariale ale institutiilor de invatamint care produc analfabeti functional ?!
    Am lucrat cindva intr-o fabrica cu specific productiv . Cei care produceau rebuturi erau sanctionati . Specialistii din structurile administratiei ( la studiile inalte pe care le flutura public ) nu stiu ca ,, pomul se cunoaste dupa roade si omul dupa fapte ” ?!

    • Fenomenul imposturii si lipsei de profesionalism din toate treptele de invatamant se datoreaza faptului ca toti au contracte de munca pe durata nederminata. Apoi legislatia carpita, prea multi elevi la o clasa (maxim 15) continutul manualelor prea stufos si fara finalitate in viata reala. Daca toata dascalimea ar avea contract pe doi ani, dovedesti rezultate atunci mai ai doi ani. In plus, sa participi si la cursuri de pregatire digitala, sa fi la curent cu noutatile. Atunci vom avea dascali mai buni. Pana atunci, cu rare exceptii, vom avea aceiasi situatie.

      • Sindicatele ar exploda la propunerea contractului de munca pe perioada determinata.
        Exista si sisteme mixte, cum e cel din Coreea de Sud unde te muta periodic la alta scoala, obligatoriu.
        Mai e de vazut si propunerea din 2015 a lui Renzi referitoare la alegerea de catre directiune a cadrelor didactice.
        ===

        Ceea ce cred ca este ingrijorator este faptul ca Romania are un capital uman prabusit, ar fi cumplit de greu sa faci o reforma in educatie, practic nu mai ai de unde selecta nici macar 10% din cadrele didactice necesare.
        Invatamantul catastrofal a produs pe scara nationala rebuturi care se intind acum pe 2 generatii. Cei care se mai pricep la ceva au invatat singuri iar multi au plecat definitiv din tara.

        Ar merge mult mai repede si mai bine daca s-ar accepta ideea tranzitiei dure, cam cum a fost in Chile. Adica, Romania sa accepte ca nu poti face omleta fara sa spargi ouale. O reforma care sa nu doara nu cred sa fie.

        ===

        Cursurile pentru digital – totusi, vorbim despre cadre didactice. Se presupune ca au calculatoare si internet si stiu macar putina engleza. Altfel, cum s-au pregatit pana la pandemie?!

        Ori, daca au calcultoare, internet si stiu engleza, inseamna ca pot invata singuri sa predea online. Daca nu pot, atunci oricum nu au ce cauta in invatamant.

        Stiu, cineva poate sa aduca in discutie scolile rurale sarace si cu personal slab pregatiti. Sunt si astfel de cazuri, dar astfel de cazuri se puteau rezolva foarte bine pe plan local, in mod individual.

        Mai mult, de spaima pierderii elevilor in situatii dificile Romania a reusit sa imagineze o educatie care ii pierde si pe cei in situatii materiale satisfacatoare, si nici pe cei saraci nu ii salveaza. Pierdere pe toata linia.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Manuela Petrescu
Manuela Petrescu, Ph.D. (UBB, 2012). Este cadru didactic UBB, Facultatea de Matematică și Informatică, are o experiență de peste 12 ani în mediul privat in dezvoltare de sisteme soft pentru bănci centrale. Implicată civic, este membru ICDE (https://roeu.org/despre-icde/), și a fost membru RO100. Este membru USRPLUS.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Vreau să dezleg două enigme

Scrisoare deschisă către concetățenii mei Dragi prieteni,            Ați observat,...

Povestea unui om leneș

«Întrebarea esențială e alta: Sunteți sau nu pe aceeași pagină cu conu’ Leonida? Dacă susțineți că statul ar trebui să răsplătească morții...

Ce știm sigur despre planurile lui Putin privind Ucraina, între atâtea incertitudini

Există un număr considerabil de încercări de a găsi un răspuns la întrebarea dacă armata rusă va ataca...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

Monitorizarea PNRR – examen de maturitate?

Autori: Dragoș Pîslaru și Tana Foarfă La vârsta de 15 ani începi să vezi lumea...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro