sâmbătă, decembrie 5, 2020

România trebuie să iasă din cercul vicios al politicilor economice prociclice

Ciclul economic

Economia liberă are o evoluţia ciclică, ne spun economiștii. Ciclul economic are două faze: expansiunea(creștere, boom, explozie) până la un punct maxim și contracţia(recesiune, criză) până la punctul minim(figura 1).

Figura 1 – Fazele ciclului economic[1]

Ciclul economic se manifestă, în general, prin creșterea şi descreșterea produsului intern brut(PIB). Pentru identificarea fazelor ciclului economic sunt importanți şi alţi indicatori ca: gradul de ocupare a forţei de muncă, rata inflaţiei, rata dobânzii, creșterea şi descreșterea consumului. Politicile economice influenţează amplitudinea fluctuaţiilor ciclului economic, iar politica fiscală şi cea monetară sunt utilizate pentru a micșora amplitudinea acestor fluctuaţii. In figura 2 se vede cum politicile anticiclice atenuează amplitudinea ciclului apropiindu-l de linia dreaptă care este forma sa ideală, iar politicile prociclice măresc amplitudinea fluctuaţiilor peste cea înregistrată în cazul unui ciclu care este lăsat să se desfășoare fară intervenția statului. Comportamentul agenţilor economici, care tind să manifeste euforie în perioade de boom şi panică în perioadele de criză, acţionează în sensul creșterii amplitudinii fluctuaţiilor ciclurilor economice. Pe de altă parte, lipsa investiţiilor poate prelungi episoadele de criză dincolo de limite rezonabile şi suportabile social[2].

Figura 2 – Influența politicilor economice asupra amplitudinii ciclului economic[2]

La sfârsitul lunii martie și începutul lunii aprilie 2020 se puteau citi în presă știri cum că “Preşedintele american, Donald Trump, a semnat planul de relansare în valoare de 2.000 de miliarde de dolari adoptat de Congres pentru a sprijini economia americană, sufocată de noul coronavirus”, “Japonia va cheltui aproape 1000 de miliarde de dolari pentru a încerca să-și protejeze economia de efectele pandemiei de coronavirus”, “Parlamentul german a aprobat un pachet de 750 de miliarde de euro (800 miliarde de dolari n.n.) pentru a proteja economia de efectele devastatoare ale crizei epidemiei coronavirus.”

Lângă noi, Ungaria a anunțat un plan de stimulare a economiei în valoare de 50 de miliarde de euro. Costurile programului maghiar vor duce la creșterea deficitului de la 1% din PIB (cât era prevăzut pe 2020) la 2,7%, valoare situată totuși în interiorul marjei de 3% stabilită de Comisia Europeană. Pentru a asambla un astfel de plan România trebuie să plece de la un deficit de 4,6% încă “înainte de-a aloca vreun bănuț în stimularea economiei” datorită politicilor economice inepte ale PSD de creștere economică prin stimularea consumului[3].

Măsurile de sprijin a economiei în timpul fazei de contracție sunt dirijate împotriva acestei faze cu scopul de a-i micșora amplitudinea, adică sunt măsuri anticiclice.

Economiștii spun că este necesară o abordare simetrică în ambele faze ale ciclului: pe lângă atenuarea amplitudinii recesiunii, trebuie atenuată și amplitudinea expansiunii deoarece în această fază pericolul constă în supraîncălzirea economiei[4]. Prin urmare regula pentru intervenția statului este clară: numai măsuri anticiclice, indiferent de faza ciclului economic.

Analogia între ciclul economic și ciclul motorului cu ardere internă în 4 timpi

Cu ciclul de lucru al motorului cu ardere internă în patru timpi facem cunoștință prima dată la fizica de gimnaziu. Cine a uitat își poate reaminti urmărind informațiile de aici, aici sau aici. Pentru a înțelege mai bine ce înseamnă măsuri prociclice și anticiciclice în economie voi face o analogie între acest ciclu și ciclul economic. Dacă ciclul economic are, așa cum am văzut, două faze, ciclul motorului cu ardere internă în 4 timpi are 2 categorii de timpi:

timpul motor este timpul care furnizează energie mecanică obținută din energia chimică de ardere a amestecului aer+carburant, urmată de creșterea bruscă a presiunii și volumului(detenta) gazelor arse.

timpii care trebuie să primească energie pentru a putea să se desfășoare: evacuarea gazelor arse, admisia unui nou volum de amestec aer+carburant și comprimarea amestecului.

Se va putea observa că, indiferent de categoria celor 4 timpi, volantul funcționează tot timpul anticiclic, la fel cum guvernele ar trebui să ia tot timpul, în economie, măsuri anticiclice.

Amestecul aer+carburant este admis în mod repetat, la fiecare ciclu, în cilindrul motorului unde după aprindere are loc arderea explozivă a acestuia. Creșterea bruscă în volum(detenta) gazelor arse propulsează pistonul de la capătul cilindrului numit punctul mort interior(PMI) la celălalt capăt numit punctul mort exterior(PME). Când are loc o explozie într-o cameră închisă obiectele din interior sunt propulsate în diverse direcții fară să se mai întoarcă în poziția inițială. De ce atunci pistonul motorului nu rămâne și el, după explozie, țintuit la PME și se întoarce de fiecare dată la PMI pentru a recepționa, în plin, noile explozii? Răspunsul îl deține volantul, el este cel care, prin intermediul arborelui cotit, scoate pistonul din PME și-l deplasează la PMI pentru a efectua evacuarea, apoi îl deplasează din nou la PME pentru admisie și din nou la PMI pentru compresie. Iată că, privind lucrurile din perspectiva motorului, ciclul acestuia se compune dintr-o explozie care constituie timpul motor pentru că furnizează energie și dintr-o criză generată de lipsa energiei necesare pentru parcurgerea celorlalți trei timpi ai ciclului.

Volantul are forma unei roți și este construit în așa fel încât să aibă o inerție mare. Inerţia este rezistența pe care un obiect o opune la schimbarea stării sale de mişcare sau de repaos și este o proprietate generală a corpurilor. Prin urmare, din cauza inerției mari, este greu să se accelereze sau să se frâneze mișcarea volantului. Deplasarea pistonului de la PMI la PME din cauza arderii explozive și expansiunii bruște a gazelor arse constituie cursa activă a acestuia deoarece coincide cu timpul motor, adică timpul care furnizează energie mecanică. Cursa activă a pistonului se transmite prin mecanismul bielă – arbore cotit, sub forma unui cuplu, la volant, mărindu-i viteza de rotație și prin urmare și energia. Cuplul motor este generat în impulsuri de către exploziile repetate din cilindru și energia acestor explozii este absorbită de volant. Această energie este utilizată în principal pentru punerea în mișcare a automobilului, pentru acționarea generatorului de curent dar și pentru pentru a ajuta pistonul să efectueze ceilalți trei timpi, așa încât motorul să poată continua ciclul. Inerția mare a volantului este foarte utilă pentru funcționarea motorului, deoarece absobind șocurile generate de exploziile repetate din cilindrii motorului ea aplatizează vârfurile ciclului, uniformizând mișcarea transmisă la cutia de viteze(figura 3). Cum în timpul exploziei volantul înmagazinează energie și apoi restituie o parte din aceasta pentru ca motorul să poată relua ciclul, putem spune, așa cum am anticipat, că volantul acționează anticiclic.

Figura 3 – Cuplul motor sub formă de impulsuri aplatizat de volantul cu masă dublă[5]

Deci economia și guvernul ar trebui să lucreze împreună la fel ca motorul și volantul adică, dacă în timpul boom-ului economia furnizeaza resurse guvernului, în timpul crizei guvernul trebuie să restituie o parte din aceste resurse, asigurând astfel funcționarea lină a economiei.

După 1990, în România, politicile economice au fost aproape permanent prociclice, neîndeplinindu-și rolul de stabilizare a ciclului economic, dimpotriva, au destabilizat economia accentuând dezechilibrele economice, a căror corecție ulterioară s-a făcut cu costuri foarte mari pentru societate[6]. „Pro-ciclicitatea este o trăsătură istorică a politicilor economice românești și (…) problema este epuizarea stimulentelor fiscale pentru momentul în care am putea avea nevoie de acestea. Politicile pro-ciclice stimulează peste potențial creșterea, riscând o amploare mai mare a unei eventuale recesiuni”[7].

Politicile economice prociclice în acțiune și teoria cinismului economic

Din figura 4 se vede cum, în perioada 1995-2017, vârfurile creșterilor și ale crizelor au amplitudini mai mari în cazul României decât în cazul celorlalte țări analizate, țări ale căror guverne au acționat ca un volant și au aplatizat aceste vârfuri.

Figura 4 – Politicile economice prociclice au mărit amplitudinea ciclurilor economice în România[6]

Mai exact PSD și partidele de sorginte comunistă care l-au precedat au pus în aplicare, direct sau prin intermediari, politici economice prociclice în perioadele de creștere economică. Prin aceste măsuri, luate după principiul “după noi potopul”, au obligat formațiunile politice care le-au succedat la guvernare să ia măsuri de austeritate. Ori, măsurile de austeritate luate în perioade de criză adâncesc și mai mult criza, adică devin măsuri prociclice, întrându-se astfel într-un fel de cerc vicios. Pornind de la acest fenomen, în decembrie 2019, economistul Lucian Croitoru solicita Guvernului PNL să găsească o soluție care să instituie “caracterul contraciclic al politicii fiscale, pentru a-și da șanse să poată diminua consecințele unei eventuale recesiuni”.

Economistul Lucian Croitoru prezenta, cu aceeași ocazie, o teorie proprie, numită “teoria cinismului fiscal”: “dacă instituțiile, înțelese ca reguli, sunt slabe, poate exista un partid care alege să guverneze numai în fazele ascendente ale ciclului economic, promovând politici fiscale prociclice, adică mărind deficitele bugetare în perioadele în care nivelul PIB și ratele sale de creștere sunt peste nivelurile lor normale, acumulând dezechilibre externe. Astfel, pentru că în fazele de creștere economică adăugă în mod inutil gaz peste foc, politica fiscală este condamnată să pună piciorul pe frână exact când economia intră în recesiune și are nevoie mai mult ca oricând de stimuli, inclusiv fiscali. In România, PSD a adoptat această strategie încă de la începutul tranziției: a guvernat direct sau, când a avut ocazia, indirect, prin sprijinirea de facto din opoziție a unui guvern care nu avea majoritate, în virtual toate fazele ascendente ale ciclului economic și a promovat politici fiscale prociclice. Politic, această strategie a PSD a țintit să impovăreze partidul sau coaliția de partide care ajungea să guverneze în recesiune cu sarcina de neocolit a corectării dezechilibrelor bugetare create în faza ascendentă. Astfel, se realizau două scopuri: se implementau cu mâna altora corecțiile și reformele necesare pentru reluarea creșterii economice în perioada în care PSD urma să guverneze din nou, iar partidul care realiza corecțiile era, inevitabil, sancționat de public, poate chiar cu scoaterea de pe scena politică. Au părăsit scena politică după ce au făcut corecțiile și reformele necesare PNȚCD și PDL”[8]. Această teorie este susținută de fapte și demontează propaganda PSD care se laudă cu existența creșterilor economice în guvernările sale. De fapt lucrurile stau exact pe dos: nu creșterile economice se datorează politicilor PSD, ci PSD își datorează existența faptului că a guvernat în faza de creștere a ciclurilor economice.

Să vedem faptele! C. Popescu Tăriceanu a condus două Guverne ale României între 29 decembrie 2004 – 5 aprilie 2007 și între 5 aprilie 2007 – 22 decembrie 2008. In mandatele lui Tăriceanu România a avut creştere economică însă, în cel de-al doilea mandat, politicile ecomice au fost prociclice. După aderarea la Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007, în ţară au început să intre bani din afară, care s-au adăugat celor obținuți din privatizări. Guvernul nu a utilizat acești bani pentru investiții ci a majorat pensiile şi salariile într-un ritm accelerat și a permis umflarea peste măsură a personalului bugetar. Deși era perioadă de creștere economică, bugetul de pensii a intrat pentru prima dată pe deficit, având nevoie de subvenţii de la bugetul de stat. Cheltuielile cu salariile bugetarilor au urcat de la un decent 6,3% din PIB în 2006, până la aproape 8,5% în 2008. Numărul bugetarilor a ajuns la aproape 1,4 milioane față de 800 de mii în 1990. Dacă în 2005 diferenţa de salariu brut între sectorul public și cel privat era la 60%, în 2008 a ajuns la aproape 100%. Cum Tăriceanu a guvernat din 2007 cu sprijinul parlamentar al PSD, iar acest partid cerea majorări de pensii, doar în 2007 pensiile au crescut în total cu 32%. Toți banii obținuți din creşterea economică, privatizări, etc., au fost consumaţi în acest mod, iar în infrastructură nu s-a investit aproape nimic. Când a început criza în America, Tăriceanu îi îndemna pe români să cumpere case acolo, pentru că economia românească “duduie”[9].

Creşterea impresionantă a PIB în 2008, de 8,5%, avea să fie urmată de o prăbuşire la fel de mare, de minus 7,1% în 2009[10].

In iunie 2010 PSD depunea o moţiune de cenzură împotriva Guvernului Emil Boc după ce, în plină criză, pentru a economisi 10 miliarde de lei până la sfârșitul anului, acest guvern a fost obligat să-și angajeze răspunderea pentru un program de măsuri de austeritate fără precedent, care includea reducerea salariilor în sectorul bugetar cu 25%. Această reducere a salariilor și alte măsuri, ca majorarea TVA, au scăzut puterea de cumpărare, deci au adâncit criza, fiind, prin urmare măsuri prociclice. Ele au fost totuși necesare pentru că România era la un pas de intrarea în incapacitate de plată, la fel ca în criza precedentă din timpul guvernării Convenției Democrate, succesoare a guvernării PDSR. De menționat că România a fost țara din Europa Centrală şi de Est care a mai beneficiat și de cele mai mari împrumuturi de la instituţiile internaţionale – 20 de miliarde de euro, la fel ca Ungaria. Insă nici aceşti bani nu au fost suficienți pentru a finanţa cheltuielile statului și, până la finele anului 2010, în afara tranşelor curente din banii FMI a fost necesar un nou acord cu această instituție. Și asta din cauză că guvernele care au condus România în perioada de boom au încurajat cheltuielile necontrolate, îndatorarea personală, au angajat sute de mii de oameni în aparatul de stat, și au irosit miliardele obţinute din privatizări pe salariile clientelei politice[11].

Un nou ciclu economic, din nou politici economice prociclice

Dacă ar fi să completăm graficul din figura 4 cu intervalul 2017-2019 am obține pentru România o formă asemănătoare cu cea din 2006-2008, din cauza acelorași politici economice prociclice. In decembrie 2016, alegerile parlamentare din România sunt câștigate de PSD cu 45%. In toate țările democratice din Europa liderii partidelor care câștigă alegerile devin Prim-miniștri. Cu o condiție: să n-aibă „bube-n cap”. Și de-obicei n-au pentru că, în țările cu democrații consolidate, un partid politic constă dintr-un grup de oameni care lucrează împreună, propunând politici şi programe pentru ca, după câştigarea alegerilor şi preluarea democratică a puterii, să promoveze binele colectiv și interesele celor care-l susţin. Insă în România, „țara formelor fără fond”, politicienii nu fac decât să perpetueze politicianismul, definit de C. Rădulescu-Motru ca genul de activitate politică prin care câţiva dintre cetăţenii statului tind să transforme instituţiile şi serviciile publice, din mijloace pentru realizarea binelui public, în mijloace pentru realizarea intereselor personale. Liderul PSD avea ambiția de a deveni Prim-ministru, dar mai avea și o condamnare cu suspendare și, conform legii, nu putea fi numit în această funcție așa încât majoritatea parlamentară formată de alianța PSD-ALDE-UDMR l-a ales Președinte al Camerei Deputaților. Au urmat asalturile continue asupra justiției, anihilarea Direcției Naționale Anticorupție și mituirea populației cu creșteri de salarii și pensii, nesustenabile economic. Planul liderilor coaliției PSD-ALDE, L. Dragnea și C. P. Tăriceanu, pentru a-l numi pe cel dintâi Prim-ministru, viza scoaterea României de pe orbita europeană și transformarea țării în ceva ce trebuia să semene cu Turcia lui Erdogan sau Rusia lui Putin,.

Cum politicienii se folosesc adesea de specialiști pentru a oferi un fundament teoretic pentru planurile lor, a apărut și un economist, Cristian Socol, care a pus creșterile de salarii și pensii, nesustenabile economic, pe seama teoriei creșterii economice bazate pe creșterea salariilor (wage-led growth – WLG). Literatura științifică oferă suficiente argumente teoretice și empirice care invalidează această teorie, lucru ce poate fi făcut de altfel și cu argumente de bun șimț: în cazul unei țări cu deficit comercial(volumul importurilor mai mare decât cel al exporturilor), așa cum este România, banii pompați în creșterea salariilor au fost cheltuiți pe automobile germane(noi sau second hand), electronice si electrocasnice sud-coreene și pe chinezării. De parcă economiile performante ale Germaniei, Coreei de Sud și Chinei așteptau cu sufletul la gură banii consumatorilor români ca să poată doborî noi recorduri.

La 9 oct 2017 agenția de rating Standard & Poor’s avertiza că avansul bazat pe consum al economiei românești duce la declin: “Politica bugetară prociclică a României amplifică presiunile de creștere a salariilor, într-o economie care deja se supraîncălzește. Deși convergența salariilor este de dorit, creșterile salariale care depășesc substanțial productivitatea au presupus, istoric, trecerea de la perioade de creștere economică la declin. Anticipăm că avansul economic axat pe consum va provoca o creștere a deficitului fiscal și de cont curent, crescând vulnerabilitarea economiei românești la un declin abrupt pe termen mediu”[12].

Și iată că în 2020, la fel ca în 2008, vine o criză economică provocată, de data asta, de măsurile de limitare a pandemiei Covid-19. Primele sectoare lovite sunt turismul, transporturile, hotelurile și restaurantele dar reculul economiei se va resimți în absolut toate domeniile. Sunt afectate puternic întreprinderile mici si mijlocii, care generează jumătate din valoarea adaugată şi aproape două treimi din locurile de muncă. In aceste condiții antreprenorii cer Guvernului sprijinirea mediului de afaceri.

In cuvinte simple, în luna martie 2020 lucrurile arătau astfel: “Culmea tupeului absolut – un partid care a lăsat vistieria goală, deficitele extraordinar de mari și a angajat cheltuieli pentru viitor ne vorbește azi de responsabilitate. Oare ce a făcut Eugen Teodorovici (cot la cot cu Olguța Vasilescu și Viorica Dăncilă) cu finanțele țării în 2018 și 2019 este de natură penală, vulnerabilizând ca niciodată România în fața unei crize? Unde e zglobiul iresponsabil care spune că țara are bani, că nu e o problemă, că nu știu alții să guverneze? Vedeți, domnule Teodorovici, de ce trebuie să ai – ca individ, ca popor, ca stat – niște bani albi pentru zile negre, în cont sau în portofel sau chiar sub saltea? Vedeți, domnule Teodorovici, de ce nu e sănătos să ieși la restaurant și discotecă ca să mănînci și să bei seară de seară pe datorie? Dacă mâine te îmbolnăvești, cu ce plătești? Perspectiva e sumbră: cum să susțină România de la buget sectoare întregi private ca să nu se prăbușească dacă este în cel mai prost moment cu cei mai puțini bani în vistierie?”[13].

Economistul șef al BNR, Valentin Lazea, spunea același lucru dar cu alte cuvinte: <<Prin relaxarea fiscala pro-ciclică începută în vara anului 2015 şi continuată până la sfârşitul anului trecut, România şi-a epuizat toată muniţia pe care ar fi putut să o utilizeze în condiţii de criză. Pentru că una este să vii de la un surplus bugetar de 1 la sută din PIB la un deficit de 3 – 4 la sută din PIB (precum Germania sau Bulgaria (da, Bulgaria!) şi alta este să vii de la un deficit de 4,3 la sută din PIB la un deficit de 7 la sută din PIB (fără a lua în calcul aplicarea legii pensiilor). La ce fel de clemenţă se poate aştepta România din partea Comisiei Europene, în aceste condiţii? A trecut relativ neobservat faptul că, zilele trecute, statele membre ale UE au votat în unanimitate declanşarea Procedurii de deficit excesiv la adresa României. Fapt care arată două lucruri: că Pactul de Stabilitate şi Creştere nu a fost îngropat (“frate, frate, dar brânza e pe bani”) şi că, chiar şi statele dispuse să fie indulgente cu România nu au putut închide ochii la enormitatea cifrei de deficit (obţinut în vremuri de creştere economică). (…) Nici chiar convingerea – improbabilă – a Comisiei şi a Fondului(Monetar Internațional n.n.) de a trata cu îngăduinţă România nu ar fi suficientă, fără o convingere asemănătoare a agenţiilor de rating şi a pieţelor. Iar aici, credibilitatea României atârnă de un fir de păr, ţara fiind situată pe ultima treaptă a investment grade şi orice retrogradare însemnând intrarea în categoria junk (“gunoi”). Pentru ca această retrogradare să nu se întâmple, agenţiile de rating vor vrea să vadă încă de anul acesta voinţa pentru reducerea în perspectivă a deficitului bugetar, nicidecum măsuri care să adauge la acesta în viitor.>>[14]

Previziunile de vară ale Comisiei Europene pentru România, apărute în presă în 7 iulie, arată că, după căderea abruptă din prima jumătate a anului 2020 activitatea economică va accelera în a doua jumătate, pe măsură ce restricţiile sunt ridicate. PIB-ul real va cădea cu 6% în 2020, iar revenirea din 2021 va fi de 4%. Insă un al doilea val al pandemiei ar întârzia revenirea economică[15].

Deși România a intrat în criza din 2020 la fel de nepregatită ca în cea din 2008 antreprenorul Dan Ostahie, care controlează retailerul Altex liderul pieței de produse electronice, electrocasnice, IT&C și multimedia din Romania, identifica, la începutul lunii iulie, unele semne bune. „In 2009 a crescut TVA, s-au tăiat salariile, iar moneda națională a evoluat în termen extrem de scurt de la 3,6 lei pentru un euro, la 4,3 lei. Pentru un antreprenor care a trecut și prin acea perioadă este lux ceea ce e acum. Faptul că au existat ajutoare de șomaj pentru oamenii care au stat acasă, faptul că există granturi (…), repet, e o diferență ca de la cer la pământ. (…) Aș mai compara cu ce se întâmplă cu băncile comerciale. Dacă în 2009 băncile comerciale s-au repezit pe companii pentru a-și recupera datoriile, acum au stat puțin în expectativă, dar au ieșit din nou în piață pentru a oferi credite. Nu suferă comparație 2009 cu 2020”[16]. Fortificați de această rază de optimism, nu ne rămâne decât să sperăm că cercul vicios al politicilor economice prociclice va fi întrerupt deși, în timpul unei crize, acest lucru este mult mai dificil decât în perioadele de creștere economică.

Referințe

[1] Fluctuaţiile ciclice ale economiei, disponibil pe http://www.asecib.ase.ro/Roman/am/cap7.pdf

[2] Mugur Isărescu, Cicluri economice…, disertaţie cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Politehnice Bucureşti

[3] Cristian Grosu, Guvidele și covidele: erorile guvernului și ale mediului de afaceri privind planul de salvare, https://cursdeguvernare.ro/cristian-grosu-guvidele-si-covidele-erorile-guvernului-si-ale-mediului-de-afaceri-privind-planul-de-salvare.html

[4] Florin Georgescu, România – mediul internațional, provocări actuale și soluții, Disertaţie cu ocazia decernării titlului de Doctor Honoris Causa al SNSPA

[5] Volantul motor cu masa dublă(DMF), disponibil pe https://autotehnic.wordpress.com/2012/04/17/volantul-motor-cu-masa-dubla-dmf/

[6] Ionuț Dumitru, Numai pentru cine vrea să înțeleagă: Mecanismul guvernamental care evaporă științific creșterea economică, https://cursdeguvernare.ro/numai-pentru-cine-vrea-sa-inteleaga-mecanismul-guvernamental-care-evapora-stiintific-cresterea-economica.html

[7] Ionuț Dumitru apud Adrian N. Ionescu, România și vârful ciclului economic: Politici grele pentru o recesiune ușoară, disponibil pe https://cursdeguvernare.ro/romania-si-varful-ciclului-economic-politici-grele-pentru-o-recesiune-usoara.html

[8] Lucian Croitoru, Alegerile din 2020 și 2024 și nevoia PNL de a recâștiga caracterul contraciclic al politicii fiscale, https://republica.ro/alegerile-din-2020-si-2024-si-nevoia-pnl-de-a-recastiga-caracterul-contraciclic-al-politicii-fiscale

[9] Intoarcerea lui Călin Popescu Tăriceanu. Cum a lăsat fostul premier România în 2008? https://www.digi24.ro/stiri/actualitate/politica/intoarcerea-lui-calin-popescu-tariceanu-cum-a-lasat-fostul-premier-romania-in-2008-317174

[10] Adrian N. Ionescu, România și vârful ciclului economic: Politici grele pentru o recesiune ușoară, disponibil pe https://cursdeguvernare.ro/romania-si-varful-ciclului-economic-politici-grele-pentru-o-recesiune-usoara.html

[11] Cum de a ajuns guvernul lui Emil Boc să taie 15% din pensii şi 25% din salariile din sistemul public, disponibil pe https://www.zf.ro/romania-la-raport/cum-de-a-ajuns-guvernul-lui-emil-boc-sa-taie-15-din-pensii-si-25-din-salariile-din-sistemul-public-6415393

[12] Standard & Poor’s: Avansul bazat pe consum duce la declin, disponibil pe https://www.digi24.ro/stiri/economie/standard-poors-avansul-bazat-pe-consum-duce-la-declin-807584

[13] Alex Livadaru, Criza legată de combaterea efectelor coronavirusului de tip nou (SARS-CoV-2) e ca o radiografie care-ți arată plămânii în clar, disponibil pe https://republica.ro/criza-legata-de-combaterea-efectelor-coronavirusului-de-tip-nou-covid-19-e-ca-o-radiografie-care-ti-arata

[14] Valentin Lazea, Somnul rațiunii naște monștri, disponibil pe http://www.opiniibnr.ro/index.php/macroeconomie/390-somnul-ratiunii-naste-monstri

[15] Alex Ciutacu, Previziunile de vară ale Comisiei Europene pentru România: PIB-ul real va cădea cu 6% în 2020, iar revenirea din 2021 va fi de 4%, mai timidă decât în estimările anterioare. „Al doilea val ar întârzia revenirea economică”, disponibil pe https://www.zf.ro/eveniment/previziunile-vara-comisiei-europene-romania-pib-ul-real-cadea-6-2020-19405483

[16] Loredana Voiculescu, Antreprenorul român care caută să angajeze 1.000 de oameni și investește 27 de milioane de euro: „Perioada asta e lux față de criza din 2009”, disponibil pe https://republica.ro/antreprenorul-roman-care-cauta-sa-angajeze-1-000-de-oameni-si-investeste-27-de-milioane-de-euro-perioada

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. F buna analiza si exemplul cu motorul e f sugestiv. Totusi, e trist, se pare ca in etapa actuala nu prea se poate face nimic.

  2. Ati abordat inginereste un domeniu care, in Romania, este abordat (de statul roman prin principalul partid politic PSD dar si de „dizidenti” PNL, cum e astazi Tariceanu) strict politicianist, „dam bani si vrem voturi, de dezvoltare sa se ocupe privatii”.

  3. Dupa 1990 toata abordarea economica si sociala a fost prociclica. Fiecare guvernare si ministru indiferent de domeniu, transport, constructii, turism, educatie, etc. a venit cu alta strategie pe care s-au dat mii de euro, fiind negate toate cele anterioare. Politizarea excesiva ne-a adus la acest dezastru. In fapt noi nu avem economie de piata, ci tot una socialista, poleita cu ceva glazura capitalista. Continuitatea si coeziunea economica, sociala, lanturi active de comert intern ar fii fost necesare. Putinul realizat se datoreaza unor investitii straine – Ford Craiova, Renault-Dacia, Mittal-Galati,etc.

  4. „Analogia între ciclul economic și ciclul motorului cu ardere internă în 4 timpi”

    Când am citit despre analogia ciclurilor de afaceri cu acela am motorului cu ardere internă deîndată m-a străfulgerat gândul că autorul le-a dat de cap ciclurilor Kondratiev și a adus consensul printre economiști.

    Zic unii epistemologi că Economia nu este o știință. Alții mai îngăduitori, admițând că-i știință socială, spun că nu-i nicidecum exactă. Alții se luptă de câteva decenii cu Nicholas Georgescu-Roegen și termodinamica. Înțeleg acum că aceștia au lipsit, cu siguranță, la cursurile gimnaziale despre motorul cu ardere în 4 timpi.

    Totuși, în opinia mea, abordarea mecanicistă a economiei este una foarte potrivită pentru țara noastră. Dacă mă gândesc din perspectiva modelului propus de Vasili Leontiev, prin evaluarea inputurilor și outputurilor cred că se poate ajunge la similitudini remarcabile între randamentul motorului cu ardere internă în 4 timpi și cel al economiei românești. Adică, vreo 20-25%.

    • Ambiția mea n-a fost să revoluționez științele economice, nici măcar nu sunt economist. Am propus „Analogia între ciclul economic și ciclul motorului cu ardere internă în 4 timpi” cu un scop modest, acela de a aduce un argument în plus că guvernele trebuie să acționeze anticiclic. La fel ca volantul!

    • Pe de altă parte, procesul fundamental care stă la baza funcţionării motorului cu ardere internă în 4 timpi este ciclul termodinamic.
      Din păcate, deși am cumpărat-o, n-am studiat cartea lui Nicholas Georgescu-Roegen, „Legea entropiei si procesul economic”. Noțiunea de entropie este introdusă de a doua lege a termodinamicii care afirmă că entropia totală a unui sistem izolat nu poate scădea în timp.

      • Cu toata simpatia domnule Burz, teoria economica este departe de fizica teoretica, pentru ca intre cerere si oferta (vanzator si cumparator) se interpun factori care pot anula complet criteriile logice (si legice) respectate in fizica si matematica, ex:
        – emotiile si psihologia cumparatorului (imi place il iau, nu nu),
        – logistica aprovizionarii pietei (nu ajunge produsul la cumparator),
        – bariere tarifare, subventii si politica economica (cumparati produse autohtone) etc.
        – „lebede negre” – pandemii, razboaie, blocade
        E ca si cum ai imbunatati randamentul motorului termic de la 30 la 40% dar soferul nu schimba uleiul, sau sa dai antibiotic conform antibiogramei, dar cu ac murdar….
        Transparenta, responsabilitatea si eficacitatea cheltuirii banului public sunt absolut necesare pentru o reala politica economica; nu are rost sa discutam despre principii si teorii atunci cand coruptia este principal instrument de obtinere si pastrare a „puterii” politice si economice

        • Așa este! Eu n-am făcut decât să caut un echivalent simplu pentru modul de acțiune a guvernelor într-un ciclu explozie+criză și nu cred că este un exemplu mai banal decât volantul. Sper că din articol n-a reieșit altceva!

  5. Interesantă abordarea inginerească.

    Am sa fac o mențiune, deficitul de 3% este foarte controversat. A fost agreeat la nivelul UE, e adevarat, dar este un procent care ignora complet situațiile de criza. In termeni ingineresti un buget cu un deficit de 3% se compara cu o proiectare a unui amortizor cu o cursa de doar 3%. Probabil pe AutoBahn merge, dar pe drumurile pline de gropi de la periferia UE este prea putin, prin urmare, parcurgerea drumului este plina de zdruncinaturi si vibratii care sunt neconfortabile (eufemism), si in final distrug masina.

    Probabil Romania ar fi avut mai multa munitie fiscală pentru combaterea crizei dacă avea un deficit de 2%, dar nivelul pachetului de combatere efectiva a crizei este de minim 10% din PIB peste deficitul curent. Criza COVID este o groapa mare de tot, si căderea risca sa rupa sau sa deformeze sasiul.

    Din fericire, Romania a avut un alt atu, de data asta, sistemul financiar mult mai solid decat în Vest, chiar dacă asta se intampla pe socoteala bietilor debitori. Daca vreti, momentan șasiul României este proiectat cu o toleranta la șocuri mai mare decat ar fi necesar, dar, care nu permite o acceleratie așa de mare.

    In termeni economici, intervenția statului se face pe doua directii, una fiscala si una monetara. Intervenția fiscală este gestionata de lumea politică, intervenția monetară este gestionata de bănci coordonate de BNR. Interventia guvernamentala este haotica, irationala de multe ori, după cum se vede dacă luăm ca unitate de masura numărul de modificări ale codului fiscal. Statul este blocat in micromanagement și planificari imposibile datorită rigurozitatii exhaustive și interconectate și a excesului de reglementare acumulat datorită guvernelor succesive lipsite de consecvență. Sistemul bancar are din modul in care funcționează buffere și rezerve, și o flexibilitate a politicii pentru a se adapta contextului. E oarecum logic sa fie așa, pentru ca crizele din trecut au fost foarte adesea crize financiare. Ori criza COVID nu este o criza financiara, ca dovada, nu cad bănci sau alte instituții financiare, ci firme din partea non-financiara a economiei.
    Criza COVID nu este o criza ciclica, este altceva. Pana la un punct mecanismele financiare pot absorbi componenta financiara, dar nu se poate absorbi socul doar in zona financiara. 3% deficit poate fi (discutabil) un deficit cu care se pot traversa crize ciclice, dar nu este adecvat pentru ceea ce se intampla acum. Va rog sa realizati ca in acest moment nici măcar nu știm exact dimensiunea socului.

    • Foarte interesant comentariul. Să nu uităm că primii economiști au fost ingineri:)). In altă ordine de idei, într-adevăr criza COVID nu este o criză ciclică. Dar se tot vorbea de vreo 2 ani de criza care trebuia să sosească și până la urmă Covid-19 este de fapt lebăda neagră care a declanșat criza economică.

      • Daca va referiti la scrierile de management aveti dreptate, inginerii au fost printre primii (Taylor, Fayol). Daca va referiti la Economie Politica, Microeconomie si Macroeconomie, rădăcinile sunt mult mai vechi, dar hai sa spunem că teoria clasica economică aplicabila azi poate începe de la Adam Smith si David Ricardo.
        Eu mă număr printre economiștii care credeam că o criză ciclică trebuia să se declanșeze încă din 2018. Criza a fost amânată prin stimulente fiscale și cheltuieli publice, dar, orice notă de plată amânată tot are o scadență. Orice stimulent are un randament descrescător și un cost crescător, la un moment dat nu mai funcționează.

        Taleb însăși spune ca criza Covid 19 nu e o lebădă neagră, pentru că era o criză care era inevitabil să vină. Este însă lebădă neagră pentru cineva care nu are suficiente informații, adică noi, oamenii de rand.

        • Corect. Și dacă mă gândesc bine are dreptate și Taleb. Cine să se priceapă mai bine decât el la lebede negre:))). Intr-adevar, era cât p-aci să se ajungă la pandemie cu SARS și gripa aviară. Incă din 2015 Bill Gates declara că nu un război este cel mai mare risc privind o catastrofă globală, ci un virus extrem de contagios și că lumea nu este pregătită pentru o eventuală epidemie la nivel mondial, deoarece nu s-au investit bani într-un sistem care să gestioneze o astfel de criză.

  6. Adevărat, dar din păcate incomplet. Prociclice au fost și tăierile lui Băsescu, care nu au făcut decât să adâncească criza. Asta au evitat deocamdată liberalii și la asta se referă Cîțu când se laudă că a evitat acest cerc vicios. Și le-a convenit foarte bine să fie anticiclici anul ăsta, date fiind alegerile. Rămâne de văzut dacă îi ține anticiclicitatea și anul viitor, dat fiind că alegerile au trecut, dar criza nu.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Gheorghe Burz
Gheorghe Burz
Doctor in Inginerie şi Management cu o teza despre inovarea in Intreprinderile Mici si Mijlocii. Inginer cu o experiența de 25 de ani in proiectare si productie industriala.

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

“Tradiţia” Sf Andrei, moaştele lui Eminescu şi cruciadele IPS Teodosie Tomitanul

Arhiepiscopul Teodosie de Constanţa, acest Radu Mazăre al BOR, se agită periodic pentru organizarea câte unui carnaval televizabil, în bunul obicei local....

Netflix, Sir David Attenborough și morsele care se „sinucid” din cauza încălzirii globale – Un nou exemplu de fake news și manipulare climatică

Pentru a șoca și manipula cu succes opinia publică naivă și mai puțin informată, o parte a mass mediei recurge la ceea...

The Winter Is Coming

Am scris despre Karabah! Da, da. Nu e nicio glumă: în 2005 am făcut o lucrare de master pe tema războaielor din...

Scurt interviu cu Valeriu Nicolae, despre ”secta impostorilor”

Portretele politicienilor actuali, realizate de Valeriu Nicolae și adunate într-o carte ”Nu tot ei!”, publicată la Humanitas, pot părea grăbite sau nedrepte...

“Omul multilateral dezvoltat”

Recitind, adunate în volum, textele domnului Valeriu Nicolae pe care le-am parcurs întâia dată pe Facebook, m-a uimit adevărul enunţat de domnul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.